CtEDO 07.02.2023 Auto

JIANU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
07.02.2023
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
JIANU c. ROUMANIE (CtEDO, 2023)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 7598/16 Marius JIANU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 7 februarie 2023 într-un comitet compus din Faris Vehabović, președintele Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, judecători și Crina Kaufman, deputată în cadrul secțiunii f.f. Având în vedere cererea nr. 7598/16 îndreptat împotriva României și al cărui resortisant al acestui stat, dl Marius Jianu ( Având în vedere decizia de a aduce la cunoștința guvernului român (adică a celui care este reprezentat de agentul său, M.F. Ezer, de la Ministerul Afacerilor Externe, cauza privind necunoașterea prezumției de nevinovăție și de a declara cererea inadmisibilă pentru surplus, Având în vedere observațiile părților, După ce a deliberat, face următoarea decizie: În septembrie 2007, după încheierea unui concurs, reclamantul a fost recrutat într-un post de pompier. La o dată ulterioară, au fost depuse plângeri penale care îi acuzau pe responsabilii concursului că au falsificat probe pentru a favoriza anumiți candidați. Au urmat trei proceduri distincte. Reclamantul a fost parte numai la a doua și a treia procedură (punctele 5-8 și 9-14 de mai jos). Procedura penală împotriva responsabililor cu organizarea și desfășurarea concursului de către un rechizitoriu emis de conducerea națională anticorupție ( În iulie 2009, mai multe persoane au fost trimise la judecată pentru suspiciuni de fraudă în cadrul organizației și pentru desfășurarea concursului în cauză. De asemenea, s-a decis să se dizolve partea din dosar care se referea la 205 candidați, printre care și reclamantul. suspectați că au fost favorizați în cadrul acestui concurs și că au continuat anchetarea faptelor de corupție activă (punctul 5-8 de mai jos). printr-o hotărâre din 18 mai 2012, Curtea de Casație și de Justiție înaltă Curte ( A condamnat mai multe terțe părți pentru fapte de fals, de avantaj de serviciu sau de asociere în vederea unei camere de judecată. Prin aceeași hotărâre, Înalta Curte a anulat încercările de concurs care fuseseră falsificate. precum și actele întocmite în cursul recrutării candidaților ale căror probe au fost falsificate. În urma unei acțiuni de către părțile interesate, Înalta Curte și-a confirmat decizia printr-o hotărâre definitivă din 24 ianuarie 2014. alți candidați la concursul în cauză, o anchetă penală a șefilor de corupție activă, a falsurilor și a abuzului de serviciu. La 26 februarie 2013, DNA a prezentat un refuz în favoarea șefului de corupție activ în favoarea celor 205 candidați pe motiv că acuzațiile nu au fost dovedite. În ceea ce privește șefii de falsuri și de a abuza de serviciu, DNA a trimis cauza la Parchet în apropierea tribunalului de primă instanță din Constanța, în scopul continuării anchetei. Printr-o ordonanță din 10 februarie 2014, Parchetul a clasat cauza după cum a fost prevăzut, cu condiția ca șeful de culpă la fals să fi fost implicat și ca nesustenabil cu privire la șeful de culpă la abuzul de serviciu. La contestarea reclamantului, care pleda pentru executarea tuturor faptelor, ordonanța a fost confirmată de procurorul-șef al Parchetului la data de 31 martie 2014, apoi de către Tribunalul de Primă Instanță din Constanța, la 17 octombrie 2014, procedura administrativă referitoare la dreptul de proprietate al reclamantului în cadrul armatei de rezervă prin decizia angajatorului său din 28 ianuarie 2014, reclamantul a fost desemnat în cadrul armatei de rezervă. Din dosar reiese că această decizie se baza pe hotărârile pronunțate de Înalta Curte la 18 ianuarie 2014. La 28 februarie 2014, reclamantul a anulat această decizie și reintegrarea sa în postul căruia i-a fost atribuit în urma concursului în cauză. 3-4 de mai sus. Printr-o decizie din 19 februarie 2015, tribunalul județean din Constanța a respins acțiunea de la Tribunalul a notat că actele referitoare la concursul organizat în 2007 și la recrutarea recurentului fuseseră anulate prin hotărârile Înaltei Cu r ii și a respins ca nefondate argumentele trase de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Recurentul a formulat împotriva acestei decizii o acțiune în care insista să afirme că repartiția sa către armata de rezervă fusese decisă ilegal și că, în măsura în care nici el, nici angajatorul său nu au fost părți la procedură în fața Înaltei Curți, hotărârile acesteia nu aveau autoritatea lucrului judecat cu privire la contractul său de muncă. Prin hotărârea din 21 iunie 1997 September 2015, Curtea de Apel din Constanța (inclusiv Curtea de Apel din Republica Cehă) și-a respins recursul, în special după cum urmează: Având în vedere aceste circumstanțe, reclamantul nu mai poate invoca în favoarea sa o altă situație de fapt decât cea reținută de procuror, și anume că încercarea sa a fost falsificată și că recrutarea sa într-o funcție publică pe baza concursului (...) este rezultatul unei acțiuni penale reprobabile (este resultatul o singură faptă penală). Instanța de apel concluzionează că a fost decisă în mod legal și că aceaceasta a fost consecința hotărârilor Înaltei Curți, pe care reclamantul era obligat să le respecte. EVALUAREA CURȚII 15. Invocând art. 6 alineatul (2) din Convenție, recurentul vede în procedura administrativă care a condus la pronunțarea hotărârii pronunțate de Curtea la 21 septembrie 2015 o încălcare a dreptului său la prezumția de nevinovăție. 16. Guvernul pledează pentru neobosirea căilor de atac interne. Acesta indică faptul că reclamantul ar fi putut iniția fie o acțiune bazată pe dispozițiile procedurii penale care recunoaște oricărei persoane care consideră că victima unei erori judiciare dreptul de a solicita repararea prejudiciului presupus a fi rezultat pentru ea, fie o acțiune în răspundere civilă delictoasă. 17. Recurentul a folosit căile de atac ordinare pe care legea le punea la dispoziție în cadrul procedurilor la care a fost parte. 18. Curtea consideră că nu este necesar să se analizeze în detaliu excepțiile ridicate de guvern, cererea fiind în orice caz vădit nefondată din motivele expuse mai jos. 19. Principiile generale privind aplicarea dreptului la prezumția de nevinovăție în cadrul procedurilor judiciare ulterioare au fost rezumate în hotărârea Allen c. Regatul Unit [GC] [n 25424/09, §§ 103-105, CEDH 2013 20. Curtea este sensibilă la argumentul guvernului potrivit căruia legătura dintre procedura penală în landul căreia a fost clasată cauza penală împotriva reclamantului și procedura administrativă urmată în fața instanței judecătorești nu este decât aparentă. Comisia remarcă faptul că acest argument ia în considerare faptul că decizia Tribunalului de apel, referindu-se la situația de fapt reținută de procuror, se referea în realitate la procedura penală în fața Înaltei Curți, care, printr-o hotărâre definitivă, judecase că probele concursului fuseseră falsificate și le anulase. Aceaceasta este de acord ca această interpretare să ducă la dubiu de existența unei legături între procedura penală împotriva reclamantului, care se încheie prin clasificarea cauzei, și procedura administrativă urmată în fața instanței de apel și care se referă la problema ocupației de către reclamant a unui post în virtutea unui concurs anulat ulterior (a se vedea în acest sens Allen , citată anterior, punctul 104). 21. Cu toate acestea, Curtea consideră că, în hotărârea sa din 21 septembrie 2015, instanța de apel nu se pronună asupra răspunderii penale a reclamantului (punctul 13-14 de mai sus). Aceasta constată că părțile terțe au fost condamnate la penalitate pentru a se face vinovate de fraudă la organizarea și desfășurarea concursului în cauză (punctul 4 de mai sus). 22. Curtea consideră că motivul reținut de instanța de recurs, în temeiul căruia (a) recrutarea [reclamantului] într-o funcție publică (...) a fost rezultatul unei acțiuni penale reprobabile (a se vedea punctul 13 de mai sus) sus), deși neîndemânatic în formularea sa, trebuie să fie înțeles în contextul mai general al cauzei, în care falsificarea testelor de concurs a fost stabilită printr-o hotărâre definitivă de justiție (punctul 4 litera (c). Pe de altă parte, nu se poate spune că instanța de apel a sugerat că reclamantul s-a făcut vinovat de fals sau de instigare la fals în organizarea sau desfășurarea concursului în cauză. În consecință, declarația că instanța de apel a fost numită vinovată în mod direct. 23. Prin urmare, situația de fapt a prezentei cauze diferă de cea a cauzei Teodor c. România 46878/06, § 44, 4 iunie 2013), în care Curtea a statuat că instanțele civile au utilizat termeni care depășeau cadrul civil și au pus astfel la îndoială nevinovăția reclamantului 24. În ceea ce privește celelalte argumente formulate de reclamant, și anume, pe de o parte, că, din moment ce nu a fost parte la procedură în fața Înaltei Curți, hotărârile pronunțate de aceasta nu îi sunt opozabile și, pe de altă parte, că instanța de judecată nu a tras consecințele corecte ale clasificării cauzei penale în raport cu aceasta, Curtea consideră că acestea intră mai degrabă în domeniul de aplicare a legii de către instanțele naționale și al examinării corectitudinii procedurii administrative luate în ansamblul său. În opinia sa, nimic nu indică faptul că aceasta nu a fost echitabilă: în cursul dezbaterilor contradictorii în mod corespunzător, reclamantul a putut propune argumentele pe care le consideră utile cauzei sale și tribunalele le-au răspuns la acestea, considerând în special că hotărârile Înaltei Curii au avut efecte juridice și că reclamantul era obligat să le respecte (punctele 13 și 14 de mai sus 25). Prin urmare, Curtea concluzionează că autoritățile naționale nu au încălcat principiul prezumției de nevinovăție în procedura menționată în speță. Faris Vehabović Grefier adjunct f.f. Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă