1ra-1994/18 — art. 152 CP

1ra-1994/18 — art. 152 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1994/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Corneliu Chisilița în numele inculpaților, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Dubăsari din 01 august 2016 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui:

Șompol Eduard xxxx,

Andronache Stanislav xxxx

și,

Șompol Tatiana xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.02.2015 – 01.08.2016;

Instanța de apel: 12.09.2016 - 12.09.2017;

Instanța de recurs: 13.09.2018- 28.11.2018;

C O N S T A T Ă :

Andronache Stanislav și Șompol Tatiana au fost recunoscuți vinovați și condamnați

în baza art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal, la 5 (cinci) ani închisoare fiecare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate în privința lui Șompol Eduard și Andronache Stanislav pe un

termen de probațiune de 2 (doi), iar în privința Tatianei Șompol pe un termen de

probațiune de 1 (un) an.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea solidară de la

inculpați în beneficiul lui Botea Igor suma de 9799 cu titlu de prejudiciu material și

suma de 20000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în total suma de 29799 (douăzeci și

nouă mii șapte sute nouăzeci și nouă) lei, iar n rest acțiunea a fost respinsă.

1

februarie 2014, Șompol Eduard, Andronache Stanislav și Șompol Tatiana aflându-se

în preajma s. xxxx, r-nul Dubăsari în apropierea traseului Dubăsari-Grigoriopol,

împreună și de comun acord, din relații ostile, cu scopul cauzării leziunilor

corporale medii, 1-au bătut pe Botea Igor, locuitor al or. xxxx, aplicându-i multiple

lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului, acțiuni prin care i-au

cauzat intenționat ultimului vătămări corporale sub formă de: traumatism craneo-

cerebral acut, manifestat prin comoție cerebrală, fractura oaselor nazale cu

deplasarea fragmentelor, fractura corpului osului zigomatic pe stânga, echimoză pe

față, edem total al țesuturilor moi la nivelul degetului V mâna stângă, care conform

Raportului de expertiză medico-legală nr.240/D din 27.05.2014, se califică ca

vătămare medie.

inculpaților, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri de achitare, pe motiv că:

- sentința este eronată, nefondată, lipsită de suport normativ și faptic, rezultă

din aprecierea subiectivă și incompletă a probelor examinate și a legislației în

vigoare, urmând a fi casată integral;

- prin derogare de la prevederile art. 151 alin. (2) Cod de procedură civilă,

comisia de experți au apelat la ajutorul specialistului Natalia Rotaru, la efectuarea

expertizei, însă nu au inclus-o în raportul de expertiză, aceasta nu este

preîntâmpinată de răspundere penală pentru formularea concluziilor respective,

concluzii care integral au fost incluse ca și răspuns la întrebările nr.7 si 8. Respectiv,

în speță, nu a fost stabilită cu certitudine care este perioada de vindecare a fracturii

osului zigomatic, fapt care prin prisma doctrinei dreptului penal are importanță

deosebită la calificarea infracțiunii prevăzute la art. 152 Cod penal;

- învinuirea formulată inculpaților nu și-a găsit confirmare atât sub aspect de

drept cât și sub cel de fapt, învinuirea în sine conținând o presupunere compusă care

nu are nici o legătură faptică și nici măcar una logică, iar plângerea formează în sine

obiectul unui denunț fals, reieșind din considerentele că nu a fost probată prin probe

pertinente, concludente și veridice care ar corobora între ele, pe tot parcursul

urmăririi penale, dar și a judecării cauzei;

- studiind detaliat declarațiile părții vătămate, atât la etapa de urmărire penală

și anume în cadrul acțiunilor de audiere a acestuia, a acțiunilor procesuale de

confruntare a părților, a etapei de audiere în cadrul ședințelor de judecată, s-a

constatat cu certitudine că declarațiile lui Botea Igor la diferite etape ale procesului

penal au avut un caracter diferit. Respectiv, se conturează concluzia despre

inexistența în acțiunile inculpaților a componenței de infracțiune prevăzută de art.

152 alin. (2) lit. e) Cod penal;

2

- de către organul acuzării de stat nu a fost prezentată nici o probă ce ar

confirma comiterea infracțiunii respective de două sau mai multe persoane. Or, în

condițiile prevederilor legale, și declarațiile martorilor, expertizelor medico-legale

nu este stabilit în nici un mod dacă față de pretinsa parte vătămată au fost aplicate

lovituri de către o singură persoană sau de către mai multe persoane. Mai mult,

partea acuzării nu a stabilit și nu a probat, în cazul in care se pretinde că infracțiunea

a fost săvârșită de două sau mai multe persoane, cine cu exactitate a comis fapta,

care au fost rolurile, care categorie a participației s-a constatat.

3.1. Sentința a fost contestată și de avocatul Bot Alexandru în comun cu

partea vătămată, solicitând casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpaților să le fie stabilită pedeapsă de 5 ani închisoare, iar

acțiunea civilă să fie admisă total și încasat din contul acestora, în mod solidar, în

beneficiul părții vătămate prejudiciul moral în sumă de 5000 lei.

În motivarea cererii s-a invocat că:

- în partea încasării prejudiciului moral instanța de judecată nu a ținut

cont de faptul că agresiunea aplicată de inculpați față de partea vătămată i-a cauzat

suferințe psihice și fizice grave, calificabile, în temeiul art.1422 Cod Civil, drept

prejudiciu moral;

- inculpații se fac culpabili de repararea unui prejudiciu moral pe temei

de lezare a onoarei și demnității, precum și pe temei de prejudiciere corporală a

persoanei apelantului. Astfel, inculpații nu s-au limitat în a-l agresa fizic pe Botea

Igor, ci au însoțit aceste acțiuni cu injurii aduse la persoana acestuia și funcția

publică pe care o exercită. Despre mărimea urii pe care o manifestă inculpații față de

partea vătămată cu certitudine vorbește caracterul vătămărilor care i-au fost cauzate

de inculpați. Aceștia în mod punctat i-au aplicat lovituri proeminent în regiunea

capului, astfel încât să-i mutileze pe cât se poate de tare înfățișarea, or, loviturile au

fost atât de dure încât au dus la ruptura osului zigomatic și comoție cerebrală.

septembrie 2017 a fost respins ca nefondat apelul avocatului declarat în numele

inculpatului, admis apelul avocatului și părții vătămate, casată parțial sentința în

latura civilă, în partea încasării prejudiciului moral și pronunțată o nouă hotărâre,

prin care s-a dispus încasarea în beneficiul lui Botea Igor a prejudiciului moral de la

Șompol Tatiana suma de 5000 (cinci mii) lei, de la Șompol Eduard și Andronache

Stanislav câte 10000 (zece mii) lei de la fiecare.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. Colegiul penal, audiind părțile, examinând materialele cauzei, a

considerat, că la pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a determinat

circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpații au săvârșit

infracțiunea imputată, acțiunile acestora corect au fost încadrate în baza art. 152 al.

(2) lit. e) Cod penal, iar aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

3

acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, cu respectarea prevederilor art.101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții și

veridicități, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Prin urmare, instanța contrar opiniei apărării a considerat ca fiind veridice

declarațiile părții vătămată și cele ale martorilor oculari, Lupașco Ion și Izman Igor,

totodată din aceleași considerente apreciază critic declarațiile inculpaților

considerându-le ca o metodă de apărare înaintată cu scopul de a evita răspunderea

penală, or, în susținerea acestora lipsesc careva date obiective, iar din materialele

dosarului se demonstrează contrariul.

Referitor la motivele invocate în cererea de apel precum că, sentința

judecătorească este eronată, nefondată, lipsită de suport normativ și faptic, Colegiul

penal a menționat că, o astfel de eroare în cauza dată nu se constată, deoarece

sentința instanței de fond este una argumentată inclusiv în raport cu susținerile

verbale ale avocatului (f.d.230-240 vol. II), care sunt identice cu argumentele

apelului, totodată instanța de apel a considerat că, repronunțarea asupra

argumentelor apelului nu poate duce la casarea sentinței contestate, or, potrivit

practicii CtEDO (Coroi vs R. Moldova, 15.03.2011), Curtea a specificat că, ,, (…)

este adevărat că decizia Curții de Apel a fost foarte succintă și doar a menținut

hotărârea primei instanțe. Totuși, având în vedere faptul că fondul cauzei a fost

examinat în mod corespunzător de către prima instanță și că hotărârea acesteia

este motivată suficient, precum și având în vedere natura motivelor invocate de

reclamant în cererea sa de recurs, Curtea nu consideră că respingerea recursului

fără o motivare detaliată constituie o violare a cerințelor articolului 6 § 1 al

CtEDO”;

Mai mult ca atât, potrivit concluziilor experților medici legiști formulate în

Rapoartele de expertiză medico-legală nr.240 D, din 27.05.2014, de expertiză

medico-legală suplimentară nr. 1806 D, din 14.08.2014 și de expertiză medico-

legală în comisie nr. 40, din 01.04.2016, conform cărora lui Botea Igor i s-au

depistat următoarele leziuni corporale care generează dereglarea sănătății de lunga

durata, și conform acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie.

La fel, potrivit declarațiilor experților medici-legiști care au confirmat că,

vătămările corporale stabilite pe corpul părții vătămate au fost cauzate în rezultatul

aplicării mai multor lovituri într-o anumită regiune, în cazul dat regiunea feței.

Prin urmare, în situația în care instanța de fond și-a motivat hotărârea arătând

în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de

apel poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă

instanță.

În ce privește pedeapsa aplicată inculpaților, Colegiul penal a constatat, că

instanța de fond just și întemeiat a stabilit categoria și termenul pedepsei penale,

4

fiind luate în considerație dispozițiile art. 61 și art.75 , 90 Cod penal, ce determină

scopul pedepsei penale, de restabilire a echității sociale și corijare a infractorului,

întru prevenirea comiterii de către acestea a altor infracțiuni, precum și de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, ținându-se cont de gravitatea faptei penale și

consecințele survenite, de personalitatea acestora care se caracterizează pozitiv, fără

antecedente penale, sunt tineri, Andronache Stanislav are la întreținere un copil

minor, de circumstanțele cauzei, de faptul că prejudiciul nu este restituit.

În apelul declarat partea vătămată și apărătorul său solicită excluderea

prevederilor art.90 Cod penal și aplicarea unei pedepse reale cu închisoare

inculpaților, invocând, ca argumente faptul, că prevederile art.90 Cod penal nu se

aplică deoarece legea prevede o pedeapsă cu închisoare de la 5 la 7 ani, argumente

pe care Colegiul penal le-a considerat nefondate, or, la caz există temeiuri pentru

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, ținând cont de personalitatea inculpaților,

care nu au antecedente penale, sunt încadrați în câmpul muncii, se caracterizează

pozitiv, Andronache Stanislav are la întreținere un copil minor, circumstanțe, care

au și servit întemeiat la aplicarea față de inculpați a unei pedepse condiționate

(f.d.40).

Argumentele apelantului în interesele părții vătămate privind încasarea

prejudiciului moral în mod solidar în mărime de 50 000 lei, Colegiul penal le-a

considerat întemeiate parțial, urmând să fie casată sentința în această parte cu

pronunțarea unei noi hotărâri privind încasarea de la fiecare inculpat în parte cu titlu

de prejudiciu moral, ținând cont de rolul fiecăruia în comiterea infracțiunii,

personalitatea inculpaților și atitudinea acestora de cele comise, de suferințele

psihice ale părții vătămate, care a suferit în rezultatul acțiunilor inculpaților atât fizic

cât și moral.

Astfel, Colegiul penal a reșinut ca fiind eronate concluziile instanței de fond

privind admiterea parțială a acțiunii civile depuse de Botea Igor, cu încasarea în

beneficiul său din contul inculpaților în mod solidar a sumei de 20000 (douăzeci

mii) lei cu titlu de prejudiciu moral, or, conform legislației în vigoare prejudiciul

moral urmează a fi încasat de la fiecare inculpat în parte, ținând cont de rolul

fiecăruia la comiterea infracțiunii, iar solidar poate fi încasat doar prejudiciul

material.

Pentru încasarea prejudiciului moral, instanța a precizat că, partea vătămată a

fost maltratată în loc public, de trei persoane, ceia ce i-a provocat o stare de

insecuritate, înjosire, stres, mai mult, vătămările corporale i-au fost cauzate

preponderent pe față, ceia ce i-a afectat aspectul estetic, totodată au fost urmate și de

un tratament îndelungat, ținând cont de gradul de vinovăție și rolul și

comportamentul fiecăruia, de suferințele psihice suportate și prin urmare, Colegiul a

considerat necesar de a încasa cu titlu de prejudiciu moral de la Șompol Tatiana

suma de 5000 lei și de la Șompol Eduard și Andronache Stanislav câte 10000 lei de

5

la fiecare, sume care sunt echitabile, în raport cu cele comise, cu suferințele psihice

a părții vătămate în legătură cu infracțiunea comisă, considerând suma solicitată de

50 000 lei una exagerată, ținând cont că a fost admisă și acțiunea acestuia privind

încasarea prejudiciului material, iar în rest, acțiunea civilă în partea încasării

prejudiciului moral a fost respinsă.

numele inculpaților a declarat recurs ordinar, indicând prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

În motivarea recursului avocatul a indicat dezacordul cu modul de apreciere a

probelor a instanțelor de judecată, ceea ce a dus la condamnarea eronată a

inculpaților și totodată, la judecarea cauzei instanța de apel nu s-a expus asupra

motivelor indicate în cererea de apel și anume, asupra contradicțiilor din declarațiile

martorilor și asupra legalității și pertinenței rapoartelor de expertiză.

respingerea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanța de apel just a

ajuns la concluzia de menținere a sentinței instanței de fond, or, această soluție a

fost reținută în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală

și în asemenea circumstanțe, lipsesc temeiuri de casare a hotărârii contestate, ceea

ce duce la inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, iar erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și

erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal constată că, avocatul în recursul său indică ca temei de drept

pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicitând achitarea

inculpaților, deoarece instanțele de judecată nu au apreciat la justa valoare probele

administrate la cauza penală.

Colegiul penal reține că, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a

6

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Instanța de recurs precizează că avocatul referindu-se la pct. 6 din norma

menționată indică de fapt că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus

la casarea parțială a sentinței instanței de fond, în fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată.

Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la

examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101

Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a

verificat minuțios, dându-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu au confirmat vinovăția

inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Astfel, Colegiul menționează că instanța de apel a dat răspuns la toate

argumentele apelantului invocate în apel și corect s-a expus asupra acestora.

În ce privește argumentul care reprezintă eroare de drept prevăzută la pct.8)

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs relatează că, acest

temei este prezent atunci, când instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o

eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea judecătorească s-a făcut

referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de

fapt care corespund elementelor constitutive ale infracțiunii respective. Prin urmare,

temeiul la care se face trimitere în recurs, nu este aplicabil în speța examinată din

punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar determina necesitatea casării

deciziei instanței de apel.

Așadar, temeiul invocat include cazurile când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost

stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Astfel, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în

recursul ordinar, referitor la nevinovăția inculpaților, au fost obiect de dispută în

cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor apelanților, pe care Colegiul le însușește.

Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită de către instanța

de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat și

7

expus în pct.4.1. a prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor este corectă și

corespunde situației de fapt reținute, corect instanța ajungând la concluzia privind

menținerea sentinței de condamnare a primei instanțe în latura penală, adoptând o

nouă soluție bine-motivată și argumentată în latura civilă.

De asemenea, Colegiul menționează că argumentul precum că, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o interpretare

subiectivă a recurentului, or, instanța inferioară corect a conchis că în acțiunile lui

Șompol Eduard, Andronache Stanislav și Șompol Tatiana sunt prezente toate

elementele constitutive a infracțiunii prevăzute la art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal,

argumente pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea

de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

Subsidiar, Colegiul reține că, avocatul-recurent prin recursul declarat solicită

și încetarea procesului penal în legătură cu aplicarea amnistiei, or, asupra acestui

argument instanța de apel și-a expus opinia, care este corectă și întemeiată, deoarece

inculpatul nu a restituit integral prejudiciul cauzat prin infracțiune, el a întors doar

inelele și telefonul mobil, iar faptul că prin sentință corpurile delicte, care reprezintă

bunurile sustrase au fost restituite proprietarului, după cum invocă avocatul, nu

constituie temei de amnistie, ci sunt chestiunile pe care le soluționează instanța de

judecată la adoptarea sentinței, conform art. 385 alin. (1) pct. 13) Cod de procedură

penală, astfel, circumstanțele descrise denotă că în cauză nu sunt întrunite condițiile

pentru aplicarea Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, în legătură cu

aniversarea a XXV-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este întemeiată, iar

temeiurile invocate nu persistă în cauză. Argumentele invocate de recurent nu au

suport probatoriu și contravin probelor administrate și prin urmare, prezența

circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra

inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

8

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Corneliu Chisilița în

numele inculpaților, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 12 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui Șompol Eduard, Andronache

Stanislav și Șompol Tatiana, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 27 decembrie 2018.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

9