1ra-18/2017 — art.311 alin.2 lit.a Cod penal

1ra-18/2017 — art.311 alin.2 lit.a Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-18/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

31 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocatul

Potlog Victor în numele inculpatului Toporovschi Semion, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 28 decembrie 2015

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2016, în

cauza penală în privința lui

Toporovschi Semion XXXXX,

XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX

XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX

XX.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

2015, Toporovschi Semion a fost condamnat în baza art. 311 alin.(2) lit. a) Cod

penal, la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de un an.

S-a încasat de la Toporovschi Semion în beneficiul lui Patic E. și

Temirov V. prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei, fiecăruia.

Semion, fiind contra semnătură personală prevenit de răspunderea penală pe

care o poartă pentru denunțarea falsă, acționând prin intenție directă,

1

conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale și survenirea consecințelor

prejudiciabile, dorind survenirea acestor consecințe, la 27 iunie 2013 a

adresat Centrului Național Anticorupție denunțarea cu bună știință falsă

prin care a învinuit pe procurorul Patic Eduard și avocatul Temirov Valeriu

de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 324 Cod penal - coruperea pasivă

și art. 326 Cod penal - traficul de influență, solicitând atragerea la răspunderea

penală a persoanelor nominalizate pentru comiterea infracțiunilor indicate

de dânsul, denunțare care la 27.06.2013 a fost înregistrată cu nr. 1113-AE de

secretariatul Centrului Național Anticorupție, organ care este în drept de a

porni urmărirea penală.

E. și avocatul Potlog V. în numele inculpatului, care au solicitat:

- părțile vătămate Temirov V. și Patic E., casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărâri, cu stabilirea unei pedepse mai aspre și excluderea

prevederilor art.90 Cod penal. Consideră că instanța de fond a stabilit

inculpatului o pedeapsă prea blândă care nu va duce la corectarea și

reeducarea inculpatului, aceasta nefiind echitabilă și rațională în raport cu

faptele comise de către Toporovschi S.

- avocatul Potlog V. în numele lui Toporovschi S., casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, din lipsa componenței de

infracțiune.

A menționat că în sentința contestată au fost indicate fapte și

circumstanțe care se combat în modul direct cu probele prezentate și cercetate

în cadrul ședinței de judecată, mai mult că probele nu au fost analizate

corespunzător.

Astfel, în cadrul ședinței de judecată s-a constatat că la 27.07.2013,

Toporovschi S. a depus o plângere, la CNA prin care a solicitat verificarea

faptului actului de corupție comis de procurorul Patic Ed. și fost coleg al său

avocatul Timirov V., cu pornirea urmăririi penale, dar nu denunț cum s-a

constatat în sentință.

Plângerea și denunțul sunt noțiuni absolut diferite, care au regim juridic

diferit.

Plângerea este înștiințarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană

juridică căreia i s-a cauzat un prejudiciu prin infracțiune, iar denunțul este

2

înștiințarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică despre

săvârșirea unei infracțiuni.

Inculpatul s-a adresat cu plângere deoarece lui personal și celorlalți

pătimiți a fost cauzat un prejudiciu prin acțiunile care cad sub semnele unor

infracțiuni.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 311 Cod penal se

realizează prin acțiunea de denunțarea calomnioasă care la rândul său

urmează să îndeplinească un șir de condiții prevăzute de lege.

Denunțarea calomnioasă în sensul art. 311 CP trebuie să fie făcută

numai prin denunț.

Cel care depune o plângere nu este preîntâmpinat de răspunderea

penală pentru denunț calomnios, iar faptul că Toporovschi S. a indicat că este

cunoscut cu prevederile art. 311 Cod penal nu are nici o relevanță la caz.

Ignorând aceste constatări, instanța de judecată în sentința adoptată

constată contrariul precum că inculpatul a depus un denunț fals pentru care îl

condamnă încălcând în modul direct prevederile normelor legale.

2016, a fost respins, ca nefondat, apelul avocatului Potlog V. în numele

inculpatului, admise apelurile părților vătămate Temirov V. și Patic E., casată

sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotătâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care.

- Toporovschi Semion a fost condamnat în baza art. 311 alin. (2) lit. a)

Cod penal la 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

apreciere corectă probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele

cauzei din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la

concluzia de vinovăție a inculpatului Toporovschi S. în săvârșirea infracțiunii

incriminate.

Totodată, a considerat că la aplicarea pedepsei lui Toporovschi S. pentru

infracțiunea comisă, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, astfel, pripit a ajuns la concluzia despre

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Prin urmare, instanța ținând cont de principiul individualizării

pedepsei, de caracterul și gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul și scopul

3

celor comise, de faptul că infracțiunea comisă face parte din categoria celor

mai puțin grave, a considerat că inculpatul urmează să execute pedeapsa sub

formă de închisoare.

Potlog V. în numele inculpatului Toporovschi S., care invocând ca temei

prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) și 8) CPP solicită, casarea acestora și

pronunțarea unei hotărâri de achitare, deoarece decizia instanței de apel este

neîntemeiată, emisă cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare naționale

și internaționale, practicii judiciare și recomandărilor Curții Supreme de

Justiție.

În recurs avocatul inculpatului a indicat aceleași argumente care le-a

invocat anterior în cererea de apel.

6.1. La data de 12 iulie 2016, avocatul Potlog V. declară recurs

suplimentar în numele inculpatului, indicând că Toporovschi S. nu a comis

fapta penală imputată și ca consecință a fost pronunțată o hotărâre ilegală de

condamnare.

Fapta prevăzută la art. 311 Cod penal este posibilă doar în cazul când

persoana vinovată face o denunțare cu bună știință falsă în scopul de a-l

învinui pe cineva de săvârșirea unei infracțiuni, făcută unui organ sau unei

persoane cu funcție de răspundere, care sunt în drept de a porni urmărirea

penală.

Învinuirea trebuie să fie falsă, în sensul că făptuitorul fiind de rea

credință.

Infracțiunea de denunțare calomnioasă nu poate fi reținută dacă se

dovedește că făptuitorul a fost de bună-credință, iar învinuirea se referă la

fapte, care nu sunt recunoscute ca infracțiuni potrivit Codului penal, deoarece

nu se aduce atingere relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției.

Inculpatul nu posedă limba de stat, iar decizia instanței de apel nu a fost

tradusă până la moment.

de avocatul Potlog V. în numele inculpatului, care a solicitat respingerea

recursului, deoarece argumentele invocate în cererea de recurs poartă un

caracter declarativ. Mai mult că temeiurile indicate de recurent nu se

încadrează în cele prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală.

4

7.1. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11)

Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către avocatul Potlog V. în numele inculpatului

Toporovschi S., solicitând inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat, invocând că recurentul nu este de acord cu modalitatea de

apreciere a probelor, iar motivele date nu se conțin în temeiurile prevăzute la

art. 427 alin.(1) CPP. Temeiurile invocate la pct.6) și 8) alin.(1) al art. 427 CPP

și anume că motivarea soluției contestate contrazice dispozitivul hotărârii

instanței de apel, precum și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, procurorul a menționat că, rejudecând cauza, instanța de

apel s-a pronunțat asupra motivelor invocate, just constatând circumstanțele

de drept și de fapt, corect încadrând acțiunile făptuitorului în baza art. 311

alin.(2) lit.a) Cod penal.

Referitor la afirmațiile recurentului că în acțiunile inculpatului nu sunt

întrunite elementele infracțiunii, precum că lipsește latura obiectivă a

infracțiunii, a conchis că, faptul sesizării organului de urmărire penală de

către inculpat prin plângere și nu prin denunț, nu poate fi tălmăcit ca lipsa

componenței de infracțiune prevăzută în art. 311 Cod penal deoarece, potrivit

art. 262-263 Cod de procedură penală, organul de urmărire penală poate fi

sesizat prin: plângere, denunț, autodenunț etc., astfel, tălmăcirea acestor

noțiuni de către recurent este vădit eronată.

concluzionează că recursul inițial urmează a fi admis, iar cel suplimentar

respins din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să

dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Totodată se remarcă, că instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de

5

apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să

cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță. În vederea

soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar

erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Avocatul Potlog V. în numele inculpatului a criticat decizia contestată,

invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția precum și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Din analiza textuală a recursului declarat, Colegiul reține, că decizia

instanței de apel se contestă prin prisma temeiurilor de recurs invocate și

menționate supra, invocându-se faptul, că în rezultatul evaluării incorecte a

probelor administrate la caz, instanța de apel greșit l-a condamnat pe

Toporovschi S. în baza art. 311 alin. (2) lit.a) Cod penal.

În acest context instanța de recurs reține că, potrivit rechizitoriului lui

Toporovschi S. i-a fost incriminat faptul că, la 27 iunie 2013, deși a fost prevenit

6

de răspunderea ce o poartă conform prevederilor art. 311 CP - pentru denunțarea

falsă, acționând prin intenție directă, dându-și seama de caracterul ilegal al acțiunilor

sale și consecințelor prejudiciabile, dorind survenirea acestora, a adresat cu bună

știință Centrului Național Anticorupție, un denunț calomnios prin care a învinuit

procurorul Patic E. și avocatul Temirov V. de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 324 și 326 Cod penal, solicitând atragerea la răspundere penală a persoanelor date

pentru comiterea infracțiunilor indicate de el.

Instanța de fond, concluzionând că probele prezentate de partea

acuzării în susținerea învinuirii înaintate confirmă vinovăția lui Toporovschi

S., l-a condamnat pe acesta în baza art. 311 alin.(2) lit. a) Cod penal, cu

suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă, însă instanța de apel,

a casat sentința în partea stabilirii pedepsei și a pronunțat o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, stabilindu-i pedeapsa

închisorii.

Colegiul penal ține să menționeze că, prin denunțarea falsă legată de

învinuirea de săvârșire a unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau

excepțional de grave prevăzută la art. 311 alin. (2) lit.a) Cod penal se înțelege

învinuirea persoanei prin denunț fals, de săvârșirea uneia din infracțiunile

prevăzute în Partea specială a Codului penal care cad sub incidența alin.(4)-

(6) art. 16 Cod penal.

Potrivit art. 263 alin. (7) Cod de procedură penală, persoanei care face

denunț sau plângere ce conține și denunț, i se explică răspunderea pe care o

poartă în caz dacă denunțul este intenționat calomnios, fapt care se

consemnează în procesul-verbal sau, după caz, în conținutul denunțului sau

al plângerii și se confirmă prin semnătura persoanei care a făcut denunțul sau

plângerea.

La fel, în acord cu alin. (7) al art. 58 Cod de procedură penală, victima

trebuie să fie prevenită în scris despre răspunderea penală pentru denunțare

calomnioasă.

Rațiunea incriminării faptei de denunțare falsă este de a evita

desfășurarea unei proceduri penale împotriva unei persoane nevinovate,

cunoscute fiind efectele negative atât asupra celui împotriva căruia se

desfășoară urmărirea penală, cât și asupra credibilității sistemului judiciar,

dacă ulterior se constată că s-au desfășurat proceduri penale împotriva unei

persoane fără un temei în realitate faptică sau în cea juridică penală.

7

Obiectul material al infracțiunii din speță îl reprezintă denunțul fals.

Astfel, în acest sens, art. 262 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede

că, organul de urmărire penală poate fi sesizat despre săvârșirea sau

pregătirea pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de Codul penal prin: -

plângere; - denunț; - autodenunț; - depistarea nemijlocit de către organul de

urmărire penală sau procuror a bănuielii rezonabile cu privire la săvârșirea

unei infracțiuni.

Numai denunțul – nu și plângerea, autodenunțul sau depistarea

nemijlocit de către organul de urmărire penală sau procuror a bănuielii

rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, poate să reprezinte

obiectul material al infracțiunii prevăzute la art. 311 Cod penal.

Din dispoziția art. 263 Cod de procedură penală, rezultă că denunțul este

înștiințarea făcută de orice persoană despre săvârșirea unei infracțiuni, iar

plângerea este înștiințarea care poate fi făcută numai de o persoană fizică sau

juridică căreia i s-a cauzat un prejudiciu prin infracțiune.

Nu oricare denunț, dar anume un denunț fals constituie obiectul

material al infracțiunii prevăzute la art. 311 Cod penal.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 311 Cod penal se

realizează în acțiunea de denunțare calomnioasă făcută unui organ sau unei

persoane cu funcție de răspundere, care sunt în drept de a porni urmărirea

penală.

Pentru aplicarea răspunderii conform art. 311 Cod penal, este necesar

ca denunțarea falsă să se refere la săvârșirea anume a unei infracțiuni.

Infracțiunea de denunțare falsă este o infracțiune formală care se

consideră consumată din momentul prezentării și înregistrării denunțului la

organul competent și nu la data întocmirii lui.

Latura subiectivă a infracțiunii nominalizate se exprimă prin intenție

directă.

De rând cu cele menționate mai sus instanța de recurs reține că, scopul

infracțiunii de denunțare falsă este un scop special, exprimându-se prin

învinuirea pe cineva de săvârșirea unei infracțiunii. Prezența oricărui alt scop

exclude calificarea celor săvârșite în baza art. 311 Cod penal.

Analizând textul deciziei recurate, instanța de recurs conchide că,

instanța de apel la adoptarea deciziei sale nu a ținut cont de cele relatate de

Toporovschi S. care a declarat că a depus o plângere la CNA, prin care a

8

solicitat verificarea faptului actului de corupție comis de procurorul Patic E. și

fostului coleg al său avocatul Timirov V. cu pornirea urmăririi penale în legătură cu

acest fapt, deoarece lui personal precum și altor pătimiți le-a fost cauzat un

prejudiciu prin acțiuni care cad sub semnele unei infracțiuni.

Astfel, Toporovschi S. a sesizat organul de urmărire penală nu prin

denunț dar printr-o plângere, fapt confirmat prin copia plângerii anexată la

materialele cauzei (f.d.5, vol.I).

Prin urmare, instanța de apel nu a verificat dacă fapta incriminată a fost

comisă până la adoptarea modificărilor la alin.(1) art. 311 Cod penal prin

Legea nr.106 din 26.05.2016, în vigoare din 24.06.2016, or, după această

modificare răspunderea în baza art. 311 Cod penal poate avea loc atât pentru

denunțarea cu bună știință falsă, cât și în baza unei plângeri cu bună știință

falsă despre săvârșirea unei infracțiuni.

Totodată, Colegiul penal reține că, la examinarea prezentei cauze

instanța de apel, nu a dat careva apreciere, mai mult că nici nu s-a pronunțat

asupra existenței unor convorbiri telefonice între Toporovschi S. și învinuita

Toncovscaia A. pe cauza penală de sustragerea unor acte importante din

safeul lui Toporovschi S.

În acest sens, avocatul în numele inculpatului a adresat o cerere către

procurorul în Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău solicitând obținerea

purtătorului de informație audio – CD-R de model „ACME” care a fost anexat

de către Toporovschi S. la sesizarea sa din 10.07.2013 înregistrată în registrul

de evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni al Procuraturii Anticorupție

cu nr. 179pr/13, precum și numirea unei expertize criminalistice pentru a

stabili dacă vocele înregistrate pe acest dispozitiv aparțin lui Toporovschi S. și

Toncovscaia A.

La acest capitol, instanța menționează că prin ordonanța ofițerului de

urmărire penală al IP Buiucani, Bulat M. din 10.07.2013, s-a efectuat ridicarea

discului „CD-R-ACME” cu înregistrările telefonice de la cet. Toporovschi S..

Mai mult ca atât, Colegiul penal constată că, prin ordonanța

procurorului în Procuratura anticorupție, V. Moroșan, din 07 august 2013, s-a

dispus refuzul în începerea urmăririi penale pe faptul reflectat în actul de

sesizare înregistrat în Registrul de evidență a sesizărilor cu privire la

infracțiuni al Procuraturii anticorupție la 10.07.2013 cu nr. 179pr/13, deoarece

există una din circumstanțele care exclud urmărirea penală – nu există faptul

9

infracțiunii. Astfel, în motivarea ordonanței, s-a indicat că, în cadrul

procesului penal Toporovschi S. a prezentat un CD-R de model „Acme” care

conține o discuție între două persoane, una de gen masculin și una de gen

feminin, identitatea cărora în cadrul controlului nu a fost posibil de stabilit.

Prin urmare, conținutul CD-lui nominalizat nu poate servi ca probă în cadrul

procesului penal deoarece nu a fost dobândit în mod legal, adică fără

autorizarea judecătorului de instrucție.

Ulterior, la 30 aprilie 2015, prin ordonanța procurorului au fost respinse

cererile învinuitului Toporovschi S. și avocatului acestuia, privind

completarea urmăririi penale, care au solicitat obținerea purtătorului de

informație audio, menționând că CD-ul se conține la materialele procesului

penal nr. 179 pr/13 și acesta nu poate fi luat în calcul ca probă în prezenta

cauză penală.

În același context, Colegiul menționează că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să analizeze și să aprecieze

probele prezentate în cadrul procesului penal, și să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, motivând totodată respingerea sau

admiterea argumentelor apelantului în acest aspect, urma să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Sub un alt aspect, instanța de recurs reține că instanța de apel absolut

neîntemeiat a respins demersul avocatului Leu V. în numele inculpatului

Toporovschi S. privind necesitatea audierii martorilor Toporovschi B., Afinov

V. și Chirilenco E., or, careva motive în aceste sens instanța de apel nici nu a

reținut, menționând că solicitarea dată urma să fie efectuată în prima instanță.

Însă, avocatul a indicat că martorii solicitați nu puteau să se prezinte în

instanța de fond, deoarece aceștia nu sunt cetățeni ai Republicii Moldova și

din acest motiv un astfel de demers nu a fost înaintat în cadrul ședinței

instanței de fond, dar la momentul examinării cauzei în instanța de apel

martorii vor fi pe teritoriul R. Moldova, garantând prezența lor în instanță.

Colegiul penal atestă că, în conformitate cu prevederile art. 66 alin.(2)

pct.18) Cod de procedură penală, inculpatul are dreptul să înainteze cereri și

demersuri, iar conform art. 364 Cod de procedură penală, părțile pot prezenta

și cere administrarea probelor și în cursul cercetării judecătorești.

Conform art. 315 Cod de procedură penală, procurorul, partea

vătămată, apărătorul, inculpatul beneficiază de drepturi egale în fața instanței

10

de judecată în ce privește administrarea probelor, participarea la cercetarea

acestora și formularea cererilor și demersurilor.

Prin urmare, Colegiul conchide că prin neadmiterea demersului părții

apărării privind audierea martorilor Toporovschi B., Afinov V. și Chirilenco

E., de către instanța de apel a fost încălcat principiul contradictorialității și

egalității armelor în proces, - inculpatul și avocatul ca părți în proces, fiind

lipsite de posibilitatea de a se apăra prin declarațiile martorilor, care în

viziunea lor au o importanță decisivă pentru justa soluționare a cauzei penale.

Totodată, principiul procesului echitabil cere ca hotărârea să fie

motivată. Astfel justițiabilul trebuie să poată lua cunoștință de motivele care l-

au făcut pe judecător să adopte soluția respectivă și să poată să le conteste

dacă sistemul juridic prevede o cale de atac împotriva acestei hotărâri. Lipsa

motivării sau motivarea insuficientă a unei decizii judiciare poate pune în

pericol dreptul la un proces echitabil.

Astfel, instanța de recurs consideră că concluzia instanței de apel este

pripită și nu corespunde materialelor cauzei, nefiind date răspunsuri și

argumentări clare asupra probelor acuzării, instanța nepronunțându-se

asupra lor în modul cuvenit, astfel probele administrate în cauză nu au fost

apreciate în ansamblu, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și coroborării lor.

Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel, nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul avocatului în numele inculpatului, adică

nu au fost supuse verificării probele prezentate în susținerea nevinovăției

inculpatului, iar decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, care este o eroare de drept prevăzută la art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală, or, erorile comise nu pot fi reparate de către instanța de

recurs în prezenta procedură, deoarece aceasta nu este abilitată cu atribuții de

a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind

instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale penale la

pronunțarea hotărârii judecătorești.

Încălcările enunțate determină, incontestabil, Colegiul să concluzioneze

asupra necesității de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță în alt complet de judecată, unde instanța de

apel, urmează să se conducă de prevederile art.436 Cod de procedură penală,

care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să țină seama de cele

11

expuse în prezenta decizie, să înlăture erorile admise, să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual-penale asupra

motivelor invocate în apeluri și în recursuri, ținînd cont de motivele casării

deciziei atacate, să pronunțe o hotărîre legală, întemeiată și motivată, cu

respectarea prevederilor art.414, 417, 419 Cod de procedură penală.

Referitor la recursul suplimentar declarat de avocatul Potlog Victor în

numele inculpatului Toporovschi Semion

Colegiul penal menționează că recursul suplimentar declarat de

avocatul Potlog Victor în numele inculpatului Toporovschi S., urmează a fi

respins, din motiv că acesta este depus peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală,

termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Astfel, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 mai

2016, care se contestă a fost pronunțată integral la 31 mai 2016, iar recursul

suplimentar declarat de avocatul Potlog V. în numele inculpatului

Toporovschi S. a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 12 iulie 2016

(f.d.125-128, vol.II), după expirarea termenului legal de declarare a recursului

ordinar.

În speța dată, durata termenului de recurs de 30 zile se calculează

începând cu 01 iunie 2016 și se epuizează la 01 iulie 2016.

Colegiul penal remarcă că, legea procesual - penală nu face careva

mențiuni referitor la declararea suplimentară a recursului ordinar și nu

stabilește alte termene pentru actele suplimentare, decât cele prevăzute la art.

422 Cod de procedură penală.

De aceea, persoanele indicate în dispoziția art. 421 Cod de procedură

penală, care au declarat în termen recurs ordinar, iar ulterior au depus

recursuri suplimentare, acestea se vor considera ca depuse în termen, dacă ele

se încadrează în termenul de 30 zile de la data pronunțării deciziei instanței

de apel.

Colegiul penal conchide că, recursul suplimentar declarat de avocatul

Potlog V. în numele inculpatului Toporovschi S., este depus peste termenul

legal, prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală, deoarece termenul de

declarare a recursului împotriva deciziei instanței de apel a expirat la data de

01 iulie 2016.

12

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra respingerii recursului suplimentar declarat de avocatul

Potlog Victor în numele inculpatului Toporovschi S., ca fiind declarat peste

termen.

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul suplimentar declarat de avocatul

Potlog Victor în numele inculpatului Toporovschi Semion.

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Potlog Victor în numele

inculpatului Toporovschi Semion, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2016, în cauza penală în privința lui

Toporovschi Semion XXXXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță, în alt complet de judecată.

Toporovschi Semion urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în

privința lui nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu

execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia în partea dispunerii rejudecării cauzei nu se supune nici unei căi

de atac, iar în partea respingerii recursului suplimentar, este irevocabilă,

pronunțată integral la 02 martie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

13