1ra-97/2019 — art.311 alin.2 lit.a CP

1ra-97/2019 — art.311 alin.2 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-97/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nadejda Toma

Judecători - Anatolie Țurcan, Victor Boico, Ion Guzun, Dumitru Mardari,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție, Chișinău, Sâli Radu, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2017, în cauza penală

privindu-l pe

Toporovschi Semion xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar și domiciliat în xxxx str. xxxx nr. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.05.2015 – 28.12.2015;

Instanța de apel: 23.03.2016 – 03.05.2016;

Instanța de recurs: 28.07.2016 – 31.01.2017;

Instanța de apel: 23.03.2017 – 28.09.2017;

Instanța de recurs: 23.11.2018 – 23.04.2019.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Toporovschi Semion a fost condamnat în baza art.311 alin.(2) lit. a) Cod penal, la 2 ani

închisoare.

În conformitate cu prevederile art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată

pe o perioadă de probațiune de 1 an.

S-a încasat de la Toporovschi Semion în beneficiul lui E. Patic și V. Temirov

prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei, fiecăruia.

contra semnătură personală prevenit de răspunderea penală pe care o poartă pentru

denunțarea falsă, acționând prin intenție directă, conștientizând caracterul ilegal al

acțiunilor sale și survenirea consecințelor prejudiciabile, dorind survenirea acestor

consecințe, la 27 iunie 2013 a adresat Centrului Național Anticorupție denunțarea cu

bună știință falsă, prin care i-a învinuit pe procurorul Patic Eduard și avocatul Temirov

1

Valeriu de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.324 Cod penal - coruperea pasivă și

art.326 Cod penal - traficul de influență, solicitând atragerea la răspunderea penală a

persoanelor nominalizate pentru comiterea infracțiunilor indicate de dânsul, denunțare

care la 27.06.2013 a fost înregistrată cu nr.1113-AE de secretariatul Centrului Național

Anticorupție, organ care este în drept de a porni urmărirea penală.

avocatul V. Potlog în numele inculpatului, care au solicitat:

- părțile vătămate V. Temirov și E. Patic, casarea sentinței și pronunțarea unei

hotărâri, cu stabilirea unei pedepse mai aspre și excluderea prevederilor art.90 Cod penal.

Considerând că instanța de fond a stabilit inculpatului o pedeapsă prea blândă care nu va

duce la corectarea și reeducarea inculpatului, aceasta nefiind echitabilă și rațională în

raport cu faptele comise de către Toporovschi Semion.

- avocatul V. Potlog în numele lui inculpatului Toporovschi Semion, casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, din lipsa componenței de

infracțiune.

A menționat că, în sentința contestată, au fost indicate fapte și circumstanțe care se

combat în mod direct cu probele prezentate și cercetate în cadrul ședinței de judecată,

cum și faptul că probele nu au fost analizate corespunzător.

Astfel, în cadrul ședinței de judecată s-a constatat că la 27.07.2013, Toporovschi

Semion a depus o plângere la CNA, prin care a solicitat verificarea faptului actului de

corupție comis de procurorul E. Patic și fost coleg al său avocatul V. Temirov, cu

pornirea urmăririi penale, dar nu denunț cum s-a constatat în sentință.

Plângerea și denunțul sunt noțiuni absolut diferite, care au regim juridic diferit.

Plângerea este înștiințarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică

căreia i s-a cauzat un prejudiciu prin infracțiune, iar denunțul este înștiințarea făcută de o

persoană fizică sau de o persoană juridică despre săvârșirea unei infracțiuni.

Inculpatul s-a adresat cu plângere deoarece lui personal, cît și celorlalți pătimiți a

fost cauzat un prejudiciu prin acțiunile care cad sub semnele unor infracțiuni. Latura

obiectivă a infracțiunii prevăzute la art.311 Cod penal se realizează prin acțiunea de

denunțarea calomnioasă care, la rândul său, urmează să îndeplinească un șir de condiții

prevăzute de lege.

Denunțarea calomnioasă în sensul art.311 Cod penal trebuie să fie făcută numai prin

denunț. Cel care depune o plângere nu este preîntâmpinat de răspunderea penală pentru

denunț calomnios, iar faptul că Toporovschi Semion a indicat că este cunoscut cu

prevederile art.311 Cod penal nu are nici o relevanță la caz. Ignorând aceste constatări,

instanța de judecată în sentința adoptată, a constatat contrariul precum că inculpatul a

depus un denunț fals pentru care la condamnat, încălcând în modul direct prevederile

normelor legale.

respins, ca nefondat, apelul avocatului V. Potlog în numele inculpatului, admise apelurile

părților vătămate V. Temirov și E. Patic, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și

pronunțată o nouă hotătâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

2

Toporovschi Semion a fost condamnat în baza art.311 alin.(2) lit. a) Cod penal la 3 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de vedere a utilității și

veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a inculpatului S. Toporovschi

în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Totodată, a considerat că, la aplicarea pedepsei lui S. Toporovschi pentru

infracțiunea comisă, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7,

61, 75 Cod penal și astfel, pripit a ajuns la concluzia privind aplicarea prevederilor art.90

Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel, ținând cont de principiul individualizării pedepsei, de

caracterul și gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, de faptul că

infracțiunea comisă face parte din categoria celor mai puțin grave, a considerat că

inculpatul urmează să execute pedeapsa sub formă de închisoare.

în numele inculpatului Toporovschi Semion, în care a solicitat, casarea acestora și

pronunțarea unei hotărâri de achitare, deoarece sentința primei instanțe și decizia instanței

de apel sînt neîntemeiate, emise cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare naționale

și internaționale, practicii judiciare și recomandărilor Curții Supreme de Justiție.

În recurs avocatul a indicat aceleași argumente care le-a invocat anterior în cererea

de apel.

6.1. La data de 12 iulie 2016, avocatul Potlog Victor a declarat recurs suplimentar în

numele inculpatului, a indicat că Toporovschi Semion nu a comis fapta penală imputată și

ca consecință a fost pronunțată o hotărâre ilegală de condamnare.

Fapta prevăzută la art.311 Cod penal este posibilă doar în cazul când persoana

vinovată face o denunțare cu bună știință falsă în scopul de a-l învinui pe cineva de

săvârșirea unei infracțiuni, făcută unui organ sau unei persoane cu funcție de răspundere,

care sunt în drept de a porni urmărirea penală.

Învinuirea trebuie să fie falsă, în sensul că făptuitorul acționează fiind de rea

credință.

Infracțiunea de denunțare calomnioasă nu poate fi reținută dacă se dovedește că

făptuitorul a fost de bună-credință, iar învinuirea se referă la fapte, care nu sunt

recunoscute ca infracțiuni potrivit Codului penal, deoarece nu se aduce atingere relațiile

sociale referitoare la înfăptuirea justiției.

Inculpatul nu posedă limba de stat, iar decizia instanței de apel nu a fost tradusă până

la moment.

Potlog Victor în numele inculpatului, în care a solicitat respingerea recursului, deoarece

argumentele invocate în cererea de recurs poartă un caracter declarativ. Mai mult că

temeiurile indicate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute la art.427 Cod de

procedură penală.

3

7.1. Procurorul, în conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de

procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către

avocatul V. Potlog în numele inculpatului Toporovschi Semion, a solicitat

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, a invocat că recurentul nu este de

acord cu modalitatea de apreciere a probelor, iar motivele date nu se conțin în temeiurile

prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală.

2017, a fost respins ca inadmisibil, recursul suplimentar declarat de avocatul Potlog

Victor în numele inculpatului Toporovschi Semion, admis recursul ordinar declarat de

avocatul Potlog Victor în numele inculpatului Toporovschi Semion, casată total decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

8.1. În argumentarea deciziei pronunțate, instanța de recurs a statuat că, instanța de

apel, la adoptarea deciziei sale, nu a ținut cont de cele relatate de Toporovschi Semion

care a declarat că a depus o plângere la CNA, prin care a solicitat verificarea faptului

actului de corupție comis de procurorul E. Patic și fostul coleg al acestuia - avocatul V.

Timirov, cu pornirea urmăririi penale în legătură cu acest fapt, deoarece lui personal

precum și altor pătimiți le-a fost cauzat un prejudiciu prin acțiuni care cad sub semnele

unei infracțiuni.

Astfel, Toporovschi Semion a sesizat organul de urmărire penală nu prin denunț dar

printr-o plângere, fapt confirmat prin copia plângerii anexată la materialele cauzei (f.d.5

vol. I).

Instanța de apel nu a verificat dacă fapta incriminată a fost comisă până la adoptarea

modificărilor la alin.(1) art.311 Cod penal prin Legea nr.106 din 26.05.2016, în vigoare

din 24.06.2016, or, după această modificare răspunderea în baza art.311 Cod penal poate

avea loc atât pentru denunțarea cu bună știință falsă, cât și în baza unei plângeri cu bună

știință falsă despre săvârșirea unei infracțiuni.

Instanța de recurs a menționat că, la examinarea prezentei cauze instanța de apel, nu

s-a pronunțat asupra existenței unor convorbiri telefonice între Toporovschi Semion și

învinuita A. Toncovscaia pe cauza penală de sustragerea unor acte importante din safeul

lui S. Toporovschi.

În acest sens, avocatul în numele inculpatului a adresat o cerere către procurorul în

Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău solicitând obținerea purtătorului de informație

audio – CD-R de model „ACME” care a fost anexat de către Toporovschi Semion la

sesizarea sa din 10.07.2013 înregistrată în registrul de evidență a sesizărilor cu privire la

infracțiuni al Procuraturii Anticorupție cu nr.179pr/13, precum și numirea unei expertize

criminalistice pentru a stabili dacă vocile înregistrate pe acest dispozitiv aparțin lui S.

Toporovschi și A. Toncovscaia.

La acest capitol, instanța a menționat că, prin ordonanța ofițerului de urmărire penală

al IP Buiucani - M. Bulat din 10.07.2013, s-a efectuat ridicarea discului „CD-R-ACME”

cu înregistrările telefonice de la cet. Toporovschi Semion.

Colegiul penal a constatat că, prin ordonanța procurorului în Procuratura

4

anticorupție, V. Moroșan, din 07 august 2013, s-a dispus refuzul în începerea urmăririi

penale pe faptul reflectat în actul de sesizare înregistrat în Registrul de evidență a

sesizărilor cu privire la infracțiuni al Procuraturii anticorupție la 10.07.2013 cu

nr.179pr/13, deoarece există una din circumstanțele care exclud urmărirea penală – nu

există faptul infracțiunii. Astfel, în motivarea ordonanței, s-a indicat că, în cadrul

procesului penal S. Toporovschi a prezentat un CD-R de model „Acme” care conține o

discuție între două persoane, una de gen masculin și una de gen feminin, identitatea

cărora în cadrul controlului nu a fost posibil de stabilit. Prin urmare, conținutul CD-lui

nominalizat nu poate servi ca probă în cadrul procesului penal deoarece nu a fost

dobândit în mod legal, adică fără autorizarea judecătorului de instrucție.

Ulterior, la 30 aprilie 2015, prin ordonanța procurorului au fost respinse cererile

învinuitului Toporovschi Semion și avocatului acestuia, privind completarea urmăririi

penale, care au solicitat obținerea purtătorului de informație audio, menționând că CD-ul

se conține la materialele procesului penal nr.179 pr/13 și acesta nu poate fi luat în calcul

ca probă în prezenta cauză penală.

Instanța de recurs a menționat că, instanța de apel urma să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate, să analizeze și să aprecieze probele prezentate în cadrul

procesului penal, și să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, motivând

totodată respingerea sau admiterea argumentelor apelantului, urmînd să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Sub un alt aspect, instanța de recurs a reținut că instanța de apel neîntemeiat a

respins demersul avocatului V. Leu în numele inculpatului Toporovschi Semion privind

necesitatea audierii martorilor B. Toporovschi, V. Afinov și E. Chirilenco, or, careva

motive în aceste sens instanța de apel nici nu a reținut, menționând că solicitarea dată

urma să fie efectuată în prima instanță. Însă, avocatul a indicat că martorii solicitați nu

puteau să se prezinte în instanța de fond, deoarece aceștia nu sunt cetățeni ai Republicii

Moldova și din acest motiv un astfel de demers nu a fost înaintat în cadrul ședinței

instanței de fond, dar la momentul examinării cauzei în instanța de apel martorii vor fi pe

teritoriul R. Moldova, garantând prezența lor în instanță.

Astfel, prin neadmiterea demersului părții apărării privind audierea martorilor B.

Toporovschi, V. Afinov și E. Chirilenco, de către instanța de apel a fost încălcat

principiul contradictorialității și egalității armelor în proces, inculpatul și avocatul ca părți

în proces, fiind lipsiți de posibilitatea de a se apăra prin declarațiile martorilor, care în

viziunea lor au o importanță decisivă pentru justa soluționare a cauzei penale.

Instanța de recurs a considerat că concluzia instanței de apel este pripită și nu

corespunde materialelor cauzei, nefiind date răspunsuri și argumentări clare asupra

probelor acuzării, instanța nepronunțându-se asupra lor în modul cuvenit, astfel probele

administrate în cauză nu au fost apreciate în ansamblu, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și coroborării lor.

Circumstanțele expuse atestă că instanța de apel nu a judecat cauza penală în

condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motivele legale pe care se

întemeiază soluția, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

5

apel și prin urmare, recursul ordinar este întemeiat.

8.2. De asemenea, instanța de recurs a menționat că recursul suplimentar declarat de

avocatul Potlog Victor în numele inculpatului S. Toporovschi, urmează a fi respins, din

motiv că acesta este depus peste termen.

Astfel, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2016, care a

fost contestată a fost pronunțată integral la 31 mai 2016, iar recursul suplimentar declarat

de avocatul Potlog Victor în numele inculpatului Toporovschi Semion a fost înregistrat la

Curtea Supremă de Justiție la 12 iulie 2016 (f.d.125-128 vol. II), după expirarea

termenului legal de declarare a recursului ordinar.

În speța dată, durata termenului de recurs de 30 zile se calculează începând cu 01

iunie 2016 și se epuizează la 01 iulie 2016.

Instanța de recurs a reținut că legea procesual - penală nu face careva mențiuni

referitor la declararea suplimentară a recursului ordinar și nu stabilește alte termene

pentru actele suplimentare, decât cele prevăzute la art.422 Cod de procedură penală.

De aceea, persoanele indicate în dispoziția art.421 Cod de procedură penală, care au

declarat în termen recurs ordinar, iar ulterior au depus recursuri suplimentare, acestea se

vor considera ca depuse în termen, dacă ele se încadrează în termenul de 30 zile de la

data pronunțării deciziei instanței de apel.

Instanța de recurs a menționat, că recursul suplimentar declarat de avocatul Potlog

Victor în numele inculpatului Toporovschi Semion, este depus peste termenul legal,

prevăzut de art.422 Cod de procedură penală, deoarece termenul de declarare a recursului

împotriva deciziei instanței de apel a expirat la data de 01 iulie 2016.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile părților vătămate Temirov Valeriu și Patic

Eduard, admis apelul avocatului Potlog Victor în numele inculpatului, casată total

sentința și pronunțată o nouă hotătâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care s-a dispus achitarea inculpatului Toporovschi Semion de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.311 alin.(2) lit. a) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

Au fost respinse acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Temirov Valeriu și

Patic Eduard împotriva lui Toporovschi Semion.

Toporovschi Semion, prin rechizitoriu, a fost învinuit că, prevenit de răspunderea penală

personală pe care o poartă pentru denunțarea falsă - contra semnătura, acționând prin

intenție directă, conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale și survenirea

consecințelor prejudiciabile, dorind survenirea acestor consecințe, la 27 iunie 2013 a

adresat Centrului Național Anticorupție denunțarea cu bună știință falsă prin care a

învinuit pe procurorul Patic Eduard și avocatul Temirov Valeriu de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art.324 Cod penal - coruperea pasivă, și art. 326 Cod penal -

traficul de influență, solicitând atragerea la răspunderea penală a persoanelor

nominalizate pentru comiterea infracțiunilor indicate de dânsul, denunțare care la 27 iunie

2013 a fost înregistrată cu nr.1113-AE de secretariatul Centrului Național Anticorupție,

6

organ care este în drept de a porni urmărirea penală.

Instanța de apel, a reluat cercetarea judecătorească și a cercetat suplimentar probele

scrise, prezentate de partea acuzării și apărării și anume, declarațiile părților vătămate

Temirov Valeriu, Patic Eduard, declarațiile martorilor A. Toncovscaia, O. Tumac, V.

Afonim, precum și probele scrise: plângerea din 24 iunie 2013, înregistrată în

secretariatul Centrul Național Anticorupție la 27 iunie 2013, în baza căreia s-a pornit

urmărirea penală în privința lui E. Patic și V. Temirov; ordonanța din 07 august 2013

privind refuzul în începerea urmăririi penale pe faptele indicate în actul de sesizare

înregistrat în Registrul de evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni al Procuraturii

Anticorupție la 10 iulie 2013 cu nr.179pr/l 3, deoarece nu există faptul infracțiunii;

cererea din numele inculpatului S. Toporovschi, datată cu 05 iulie 2013, înregistrată în

Ministerul Justiției 10.07.2013 cu nr.1454/13, prin care se solicită retragerea licenței

avocatului V. Temirov și tragerea lui la răspunderea penală; decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2015 prin care a fost menținută încheierea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 decembrie 2014, prin care a fost respinsă ca

neîntemeiată plângerea lui S. Toporovschi împotriva ordonanței prin care s-a refuzat în

pornirea urmăririi penale în temeiul denunțului lui; încheierea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 22 mai 2014 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea lui S.

Toporovschi în privința ordonanței din 07 august 2013 privind refuzul în începerea

urmăririi penale pe faptele reflectate în actul de sesizare înregistrat în registrul R.– 1 a

Procuraturii Anticorupție cu nr.179pr/l 3 la 10 iulie 2013.

Instanța de apel a ajuns la concluzia, că probele prezentate în sprijinul învinuirii, sânt

indirecte, deoarece din conținutul lor nu rezultă date informative clare și precise cu

privire la vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.

Prin urmare, prima instanță a stabilit o situație de fapt inexactă și a reținut o situație

de drept incorectă, ca urmare a aprecierii greșite a probelor administrate.

Reieșind din cele expuse supra, instanța de apel a conchis că inculpatul Toporovschi

S. urmează a fi achitat din motivul lipsei faptei infracțiunii, totodată constatând că soluția

primei instanțe este eronată, deoarece prima instanța nu a dat o apreciere probelor

administrate la caz, după cum a stabilit instanța de apel din punct de vedere al pertinenței,

concludenței și utilității, care analizate în ansamblu nu dovedesc vinovăția inculpatului în

săvârșirea faptei penale ce i se impută.

Luând în considerație faptul că instanța de apel a ajuns la concluzia de achitare a

inculpatului Toporovschi S., ea a considerat irațională soluționarea motivelor invocate în

apelurile părților vătămate V. Temirov și E. Patic cu privire la pedeapsa penală.

recurs ordinar, indicând temeiul prevăzut la art.427 alin.1) pct.6) Cod de procedură

penală, solicitând casarea totală a deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei la

rejudecare, în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

Recurentul face trimitere la temeiurile de casare stipulate în art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală și susține că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitvul hotărârii sau acesta este

7

expus neclar, ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

Recurentul consideră că, vinovăția inculpatului este probată prin probele acumulate

la cauza penală și cercetate în ședințele de judecată, or, aceste probe fiind examinate, au

fost apreciate unilateral, neobiectiv și incomplet fără coroborare cu alte probe, astfel fiind

apreciate eronat de instanța de apel.

Instanța de apel a dat prioritate nefondată probelor apărării în detrimentul probelor

acuzării care demonstrează acțiunile ilegale ale inculpatului.

prezentat referință pe marginea recursului declarat de procuror, solicitând respingerea

acestuia, ca inadmisibil, cu menținerea deciziei atacate.

lărgit conchide că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând

recursul, fără citarea părților, este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate.

Drept temei pentru declararea recursului, se constată că recurentul face trimitere la

temeiul de casare prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală și anume,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitvul hotărârii sau

acesta este expus neclar.

Colegiul penal constată că argumentele recurentului se rezumă la critica aprecierii

probelor înfăptuite de către instanța de apel. În contextul dat, Colegiul penal reține că

art.427 alin.(1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru

recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt

reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat.

În acest sens, este necesar de a menționa că potrivit art.424 alin.(2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art.427 Cod de proceură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz

comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa

examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de

a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau

material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea

fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs. În contextul

dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs verifică legalitatea și temeinicia

hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor

8

pentru recurs, prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal va respinge argumentele recurentului în

partea dată, ca fiind de jure inadmisibile. În același context, Colegiul penal lărgit constată

că temeiurile pentru recurs invocate de recurent, prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală, și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitvul hotărârii sau acesta este

expus neclar nu și-au găsit confirmare în prezenta cauză, fiind invocate nemijlocit întru

susținerea criticii privind aprecierea probelor, cu mențiunea asupra faptului că instanța de

apel nu a apreciat în mod corespunzător probele prezentate în sprijinul învinuirii.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit constată că, rejudecând apelurile declarate,

instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, corect

adoptând soluția de achitare a inculpatului în baza art.311 alin.(2) lit. a) Cod penal, din

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, care este argumentată și

corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de

judecată în condițiile art.100 alin.(4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost

just apreciate prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludentei, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-a

stabilit cert că nu se confirmă existența infracțiunii în acțiunile inculpatului.

Instanța de apel, a ajuns la această concluzie în urma reluării cercetării judecătorești

și reexaminării probelor ce au fost dobândite în scopul constatării circumstanțelor care au

importanță pentru cauză.

Astfel, studiind materialele dosarului Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de

apel just a statuat că, probele prezentate în sprijinul învinuirii nu constituie o bază

probatorie pentru recunoașterea vinovăției inculpatului Toporovschi Semion în săvârșirea

faptei incriminate prin rechizitoriu.

Mai mult, la caz, s-a constatat că la baza învinuirii a fost pusă, plângerea din 24 iunie

2013 înaintată de Toporovschi Semion, înregistrată în secretariatul Centrul Național

Anticorupție la 27 iunie 2013, privind pornirea urmăririi penale în privința lui E. Patic și

V. Temirov și tragerea lor la răspunderea penală pentru comiterea unei infracțiuni de

corupere pasivă și trafic de influență (f.d.5 vol. I).

În acest sens se reține că la primirea plângerii, Toporovschi Semion a fost avertizat

pentru răspunderea prevăzută la art.art.311 și 312 Cod penal.

Astfel, partea acuzării consideră că plângerea respectivă constituie un denunț fals, în

sensul prevederilor art.311 alin.(2) lit. a) Cod penal, motiv pentru care susține învinuirea,

în sensul formulat în rechizitoriu.

Colegiul penal menționează că, Toporovschi Semion a sesizat organul de urmărire

penală nu prin denunț dar printr-o plângere, fapt confirmat prin copia plângerii anexată la

materialele cauzei (f.d.5 vol. I).

Totodată, Colegiul penal reține că instanța de apel corect a constatat că fapta

incriminată inculpatului a fost comisă până la adoptarea Legii nr.106 din 26 mai 2016, în

vigoare din 24 iunie 2016 privind completarea art.311 Cod penal, adică până la data

respectivă răspunderea în baza art.311 Cod penal avea loc numai pentru denunțarea cu

9

bună știință falsă, altfel spus până la 24 iunie 2016 nu era prevăzută răspunderea penală

pentru plângerea cu bună știință falsă despre săvârșirea unei infracțiuni.

Astfel, Colegiul penal reține că, la data depunerii plângerii de către Toporovschi

Semion – 27 iunie 2013, legea penală prevedea răspundere numai pentru denunțare falsă,

dat fiind că art.311 alin.(2), lit. a) Cod penal, în vigoare la acel timp, prevedea denunțarea

cu bună știință falsă în scopul de a-l învinui de săvârșire pe cineva a unei infracțiuni

grave, deosebit de grave sau excepțional de grave, făcută unui organ sau unei persoane cu

funcție de răspundere, care sunt în drept de a porni urmărirea penală.

Din dispoziția art.263 Cod de procedură penală, rezultă că denunțul este înștiințarea

făcută de orice persoană despre săvârșirea unei infracțiuni, iar plângerea este înștiințarea

care poate fi făcută numai de o persoană fizică sau juridică căreia i s-a cauzat un

prejudiciu prin infracțiune.

Nu oricare denunț, dar anume un denunț fals constituie obiectul material al

infracțiunii prevăzute la art.311 Cod penal.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art.311 Cod penal se realizează prin

acțiunea de denunțare calomnioasă făcută unui organ sau unei persoane cu funcție de

răspundere, care sunt în drept de a porni urmărirea penală.

Pentru aplicarea răspunderii conform art.311 Cod penal, este necesar ca denunțarea

falsă să se refere la săvârșirea anume a unei infracțiuni.

Infracțiunea de denunțare falsă, prevăzută la art.311 Cod penal, este o infracțiune

formală care se consideră consumată din momentul prezentării și înregistrării denunțului

la organul competent și nu la data întocmirii lui.

Latura subiectivă a infracțiunii se exprimă prin intenție directă.

Instanța de recurs reține că, scopul infracțiunii de denunțare falsă fiind unul special,

exprimându-se prin învinuirea cu rea-credință a persoanei de săvârșirea unei infracțiunii.

Prezența oricărui alt scop exclude calificarea celor săvârșite în baza art.311 Cod penal.

Asupra celor menționate, Colegiul penal conchide că instanța de apel just a statuat că

starea de fapt constatată în raport cu elementele constitutive ale componenței de

infracțiune prevăzută la art.311 alin.(2) lit. a) Cod penal (în vigoare la momentul

săvârșirii faptei indicate în rechizitoriu), cu certitudine rezultă că fapta imputată

inculpatului Toporovschi Semion nu întrunește semnele calificative ale componenței de

infracțiune respective, fapt ce echivalează cu lipsa existenței faptei infracțiunii imputate

inculpatului.

În acest sens, urmare noțiunii prescrise la art.263 Cod de procedură penală, obiectul

material al infracțiunii din speță îl reprezintă denunțul fals, făcut în modul prevăzut la

art.262 alin.(1) Cod de procedură penală, nu și plângerea, autodenunțul sau depistarea

nemijlocit de către organul de urmărire penală sau procuror a bănuielii rezonabile cu

privire la săvârșirea unei infracțiuni.

Astfel, plângerea lui Semion Toporovschi, la care se face referire ca decisivă și care

se raportează la celelalte probe prezentate în susținerea învinuirii și puse la baza

condamnării, relevate în cuprinsul sentinței, nu prezintă garanții de probare certă și

concludentă a vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate, de vreme ce nu

10

constituie obiectul acestei componențe de infracțiune.

Colegiul penal luând în considerație constatările instanței de apel efectuate în urma

reaprecierii probelor, susține concluziile din decizia atacată și ține să reitereze că, potrivit

art.8 alin.(3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de

săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului, aceste prevederi găsindu-și reflectare în cauza penală în privința inculpatului

Toporovschi Semion.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele indicate, instanța de recurs nu constată

prezența unor erori de drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este una întemeiată și motivată, fapt ce

impune respingerea, ca inadmisibil a recursului ordinar declarat.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție, Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 28 septembrie 2017, în cauză penală privindu-l pe Toporovschi

Semion xxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 iunie 2019.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Anatolie Țurcan

Victor Boico

Ion Guzun

Dumitru Mardari

11