1ra-694/2017 — Art.312 alin. 1, 311 alin. 1 CP

1ra-694/2017 — Art.312 alin. 1, 311 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-694/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

20 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte: Ursache Petru

judecători: Toma Nadejda, Nicolaev Ghenadie, Timofti Vladimir, Alerguș

Constantin

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de

avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Reahovschi Alexandr, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 martie

2016, în cauza penală în privința lui

Reahovschi Alexandr XXXXX, născut

la XXXXX, originar din Federația

Rusă, regiunea XXXXX, or. XXXXX,

domiciliat în mun. Chișinău, str.

XXXXX, XX, ap. X.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.07.2013 – 16.11.2015;

Instanța de apel: 19.02.2016 – 31.03.2016;

Instanța de recurs: 23.02.2017 – 20.06.2017;

A C O N S T A T AT :

Reahovschi Alexandr a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 312 alin. (1), art. 311 alin. (1) Cod penal și liberat de pedeapsă

în temeiul art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal pe motivul expirării termenului de

tragere la răspundere penală.

Acțiunea civilă formulată de Godea Iurie a fost admisă parțial și s-a dispus

încasarea de la Reahovschi Alexandr în beneficiul lui Godea Iurie 10000 lei cu

titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune. În rest acțiunea civilă a fost

respinsă.

și 30 mai 2012, Reahovschi Alexandr în timp ce se afla în biroul 503 al CPs

Rîșcani, mun. Chișinău, amplasat, pe str. Miron Costin, 5/1, mun. Chișinău, fiind

recunoscut și audiat în calitate de parte vătămată, a fost preîntâmpinat pentru

1

răspunderea penală în conformitate cu prevederile art. 312 Cod penal. Astfel, a

declarat că la 04 septembrie 2011, în jurul orelor 11:50, în timp ce se afla pe

str. XXXXXXX, X, com. XXXXX, Godea Iurie, a.n.XXXX, i-a aplicat multiple lovituri

cu pumnii și picioarele în regiunea capului, cauzându-i conform Raportului de

examinare medico-legală nr.2545/D din 26 august 2011, vătămări corporale

medii. Ulterior la 21 decembrie 2012, urmărirea penală pe cauza penală nr.

2012020467 a fost clasată, pe motivul că în acțiunile lui Godea Iurie nu există

faptul infracțiunii. Hotărârea dată a fost menținută prin încheierea

judecătorului de instrucție din 24 aprilie 2013 și a fost recunoscută legală

ordonanța din 21 decembrie 2012 de clasare a urmăririi penale. Prin urmare s-

a stabilit că fiind preîntâmpinat pentru răspundere penală în conformitate cu

prevederile art. 312 Cod penal, pentru declarații mincinoase de fiecare dată

când a fost audiat în calitate de parte vătămată, Reahovschi Alexandr a dat

declarații mincinoase fapt confirmat prin cumul de probe care au stat la baza

adoptării ordonanței de clasare a urmăririi penale pe cauza penală nr.

2012020467.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Reahovschi Alexandr a comis

infracțiunea de declarație mincinoasă, adică prezentarea cu bună știință a

declarațiilor mincinoase de către partea vătămată în cadrul urmăririi penale pe

cauza penală nr. 20120202467, adică infracțiune prevăzută de art. 312 alin. (l)

Cod penal.

Tot el, la 29 decembrie 2012, având intenția de a face o denunțare falsă,

intenționat, având scopul de a-l învinui pe Chirița Andrei de comiterea unei

infracțiuni, fiind somat de răspunderea penală pe care o poartă conform

prevederilor art. 311 Cod penal, a făcut o sesizare în scris organului de urmărire

penală al CPR Dubăsari, prin care, a solicitat atragerea la răspundere penală a

lui Chirița Andrei, domiciliat în s. XXXXX, str. XXXXX, nr. X, r-nul XXXXXX,

precum că acesta, în perioada 25 - 27 decembrie 2012, i-a sustras o monedă din

aur la prețul de aproximativ 40000 lei, documente și lucruri personale, care se

aflau în casa acestuia, astfel fiindu-i cauzată o pagubă materială în proporții

considerabile.

În baza denunțului depus de către Reahovschi Alexandr, de către organul

de urmărire penală al CPR Dubăsari la 31 decembrie 2012 a fost dispusă

începerea urmăririi penale conform prevederilor art. 186 alin. (2) lit. b), c), d)

și art. 360 alin. (2) Cod penal. Ulterior, în rezultatul acțiunilor de urmărire

penală, la 30 ianuarie 2013, de către colaboratorii de poliție ai CPR Dubăsari, a

fost efectuată cercetarea la fața locului domiciliului lui Chirița Andrei. Safeul

dat, cu bunurile sus indicate, anterior fiind plasat la domiciliul lui Andrei Vicol,

pentru păstrare, de către însăși Reahovschi Alexandr.

inculpatului Reahovschi Alexandr, prin care a solicitat admiterea cererii,

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat, din

motiv că fapta nu a fost comisă de el.

3.1. În motivarea apelului avocatul a invocat următoarele argumente:

2

- în acțiunile lui Reahovschi Alexandr lipsesc elementele componenței de

infracțiune văzute de art. 311 Cod penal, deoarece conform acestei componențe

latura obiectivă se realizează prin acțiunea de denunțare calomnioasă, care

trebuie să fie făcută numai prin denunț. Această concluzie rezultă din conținutul

termenului de denunțare, prin care se înțelege acțiunea de a denunța, de a face

denunț, astfel alte acte de sesizare despre săvârșirea unei infracțiuni indicate în

art. 262 Cod procedură penală sunt în afara incriminării din art. 311 Cod penal.

Conform art. 3 alin. (2) Cod penal se interzice interpretarea extensivă

defavorabilă și aplicarea prin analogie a legii penale;

- Reahovschi Alexandr a depus plângere și nu denunț, astfel acțiunea lui,

privind plângerea depusă și conținutul ei, nu poate fi calificată conform art. 311

Cod penal;

- Reahovschi Alexandr a indicat direct în plângerea sa la cetățeanul Chirița

Andrei precum, că ar fi comis infracțiunea ca fiind o presupunere, pentru ca

organul de urmărire penală să efectueze examinarea faptului mai operativ,

având ca reper inițial persoana acestuia și gospodăria lui, dar nu careva alte

persoane necunoscute, în acest sens de a fi depistate bunurile în termen mai

restrâns și de a acumula probe privind circumstanțele faptei. Denunțul însă,

presupune că persoana ce-l depune la organul de urmărire penală, indică direct

că persoana ce a comis infracțiunea, adică vinovatul este văzut de persoana

reclamantă că nemijlocit acesta a comis infracțiunea, fapte la care Reahovschi

Alexandr nu indică în plângerea sa și prin urmare acest document de sesizare,

depus de Reahovschi Alexandr, nu este un denunț;

- dat fiind faptul că declarațiile lui Reahovschi Alexandr au fost depuse ca

urmare a plângerii depuse, la fel declarațiile lui au fost depuse ca fiind convins

că cetățeanul Chirița Andrei putea să-i ia bunurile sale, să le schimbe locul de

aflare, adică fiind o deducție, o presupunere că infracțiunea a fost comisă de

către cetățeanul Chirița Andrei, deoarece numai acesta avea posibilitatea de a

deschide safeul;

- inculpatul nu a avut intenția de a duce în eroare organul de urmărire

penală urmărind scopul de ai fi incriminată cetățeanului Chirița Andrei

infracțiunea de sustragere a bunurilor;

- pe episodul cu Godea Iurii, temei pentru pornirea urmăririi penale a

servit plângerea lui Reahovschi Alexandr (nu este indicată data depunerii), prin

care solicită organele de poliție să atragă la răspundere (nu este concretizat

care răspundere) pe cetățeanul Godea Iurie, deoarece la 04 septembrie 2011 a

fost lovit de mașina ultimului și a fost maltratat. Plângerea este scrisă în limba

română pe care Reahovschi Alexandr nu o posedă, scrisul nu este al lui.

Translator la întocmirea plângerii nu a fost asigurat;

- fiind recunoscut în calitate de parte vătămată, Reahovschi Alexandr nu a

fost asigurat cu un translator;

- declarațiile depuse de Reahovschi Alexandr în limba rusă în calitate de

parte vătămată conțin acele circumstanțe pe care el le ține minte că au fost

aplicate față de dânsul;

3

- la 21 decembrie 2012 de către procurorul în Procuratura sect. Rîșcani,

mun. Chișinău domnul Călugăreanu Vitalie prin ordonanță a fost încetată

urmărirea penală pe cauza penală nr. 2012020467. Unul din motivele de bază a

încetării urmăririi penale a fost concluzie expertizei medico-legale nr. 1197/D

din 05 iulie 2012, prin care greșit s-a constatat că vechimea fracturii este de o

durată mai timpurie, decât cele indicate în plângere;

- nefiind de acord cu concluziile expertizei medico-legale, Reahovschii

Alexandr s-a adresat procurorului ce investiga cauza dată cu solicitarea de a se

numi expertiză medico-legală în comisie, cu prezentarea suplimentară a

clișeelor radiologice. A primit refuz. Reahovschii Alexandr nefiind de acord cu

refuzul procurorului și cu concluziile expertizei sus menționate, în mod

particular s-a adresat cu cerere la Centrul de Medicină Legală pe lângă

Ministerul Sănătății al Republicii Moldova cu solicitarea de a petrece o expertiză

medico-legală în comisie, pentru a înlătura erorile privind vechimea leziunilor

corporale depistate la el. Pentru soluționarea deplină și obiectivă Reahovshii

Alexandr a prezentat experților clișeele radiologice. Conform raportului de

constatare medico-legală nr. 51 în comisie, comisia de experți medici-legiști

constată și conchide următoarele: La descrierea suplimentară a radiografiilor

cutiei toracice a lui Reahovschii Alexandr, se determină fractura coastei V pe

stânga, linia axilară anterioară fără deplasare și a coastei VIII, linia scapulară pe

stânga, vechimea cărora poate corespunde timpului indicat. Pe tomografia

computerizată a toracelui și mediastinului, din 15 iunie 2012, ambele coaste

sunt consolidate. Conform literaturii medicale, calosul osos a coastei fracturate

se formează peste 3-5 săptămâni, după traumă;

- concluziile aduse de experții în comisie din raportul nr. 51 din 17 martie

2014, combat concluziile anterioare aduse în rapoartele de expertize, deoarece

experților nu li s-a adus la dispoziție spre examinare clișeele radiologice, ce a și

dus la concluzii greșite, incomplete;

- urmărirea penală a fost efectuată superficial fără a fi cercetate toate

circumstanțele, au fost comise unele erori, și pentru a emite o hotărâre

obiectivă este necesar de a anula ordonanța de încetare a urmăririi penale

dispusă la data de 21 decembrie 2012, cu dispunerea reluării urmăririi penale

în baza art. 287 Cod de procedură penală;

- faptul că lui Reahovschi Alexandr la 04 septembrie 2011 i-au fost

pricinuite leziuni corporale este dovedit prin certificatul de boală, prin

Rapoartele de expertiză medico-legală din 26 octombrie 2011 nr. 2545/D, din

17 ianuarie 2012 nr. 3093/D, din 05 iulie 2012 nr. 1197/D, din 12 decembrie

2012 nr. 302, din 17 martie 2014 nr. 51, prin declarațiile lui Reahovschi

Alexandr;

- urmărirea penală pe cauza dată a fost efectuată superficial, fără a se

cerceta toate circumstanțele indicate de către Reahovschi Alexandr, fără a se

cerceta când și în ce circumstanțe a fost maltratat. Experții nu au fost informați

de toate circumstanțele și nu li s-au prezentat toate materialele privind leziunile

corporale primite de către Reahovschi Alexandr. În plângea sa Reahovschi

4

Alexandr solicită doar ca organele de drept să reacționeze și să intervină pentru

a-l proteja;

- organul de urmărire penală eronat a apreciat plângerea și declarațiile în

calitate de parte vătămată a lui Reahovschi Alexandr și greșit a concluzionat că

dânsul a prezentat careva declarații mincinoase, ce a și dus la punerea nelegală

a inculpatului sub învinuire de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 312

alin. (1) Cod penal;

- Reahovschii Alexandr nefiind de acord cu concluziile procurorului în

Procuratura sect. Rîșcani, mun. Chișinău, de încetare a urmăririi penale pe

cauza penală nr. 2012020467, a depus cereri de reluare a urmării penale, la 12

februarie 2013; la 18 ianuarie 2014; la 21 martie 2014; la 22 aprilie 2014; la 30

aprilie 2014; la 25 iunie 2014. La 24 aprilie 2013 prin încheierea judecătorului

de instrucție a fost recunoscută legală ordonanța procurorului din

21 decembrie 2012 de încetare a urmăririi penale pe cauza penală

nr. 2012020467;

- Reahovschi Alexandr, atât cu ordonanța procurorului de încetare a

urmăririi penale pe cauza penală nr. 2012020467 din 21 decembrie 2012, cât și

cu încheierea instanței de judecată din 24 aprilie 2013 nu a fost adus la

cunoștință în limba pe care o posedă, nu i-au fost traduse documentele sus

menționate de un translator;

- ordonanța de încetare a urmăririi penale din 21 decembrie 2012 nu

servește în mod automat temei de pornire a urmăririi penale în privința

persoanei, care dispunând de dreptul prevăzut de art. 19 Cod de procedură

penală de acces la justiție a solicitat organului de urmărire penală de a primi

măsuri cei ce i-au încălcat drepturile.

2016, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Popescu Ion în numele

inculpatului Reahovschi Alexandr, cu menținerea sentinței.

de fond a stabilit corect, că starea de fapt și acțiunile inculpatului Reahovschi

Alexandr se încadrează corect în dispoziția art. 312 alin. (1) Cod penal și 311

alin. (1) Cod penal.

A menționat instanța de apel că vinovăția inculpatului se confirmă prin

următoarele probe administrate la dosar, și anume:

- declarațiile părții vătămate Godea Iurii în baza art. 312 alin. (1) Cod

penal;

- declarațiile părții vătămate Chirița Andrei în baza art. 311 alin. (1) Cod

penal;

- declarațiile martorului Vicol Andrei;

- declarațiile martorului Chetrușa Sergiu;

- declarațiile martorului Dorofeev Alexandr;

- procesul-verbal de ridicare din 17 iunie 2013, prin care a fost ridicat din

cadrul cauzei penale nr. 2013021428, copii de pe următoarele acte procedurale

din cauza penală nr. 2013021428: ordonanța de pornire a urmăririi din

12 martie 2012 pe 1 filă; plângerea lui Reahovschi Alexandr pe 1 filă; declarația

5

lui Reahovschi Alexandr pe 1 filă; procesul verbal de audierea a părții vătămate

Reahovschi Alexandr din 13 martie 2012 pe 4 file; procesul-verbal de audierea

suplimentară a părții vătămate Reahovschi Alexandr pe 2 file; ordonanța de

încetare a urmăririi penale din 21 decembrie 2012 pe 4 file; încheierea

judecătorului de instrucție din 24 aprilie 2012 pe 6 file;

- Raportul de expertiză medico-legală nr. 302 din 12 decembrie 2012 pe

10 file (f. d. 18);

- procesul-verbal de examinare din 18 iunie 2013, prin care au fost

examinate copii de pe următoarele acte procedurale din cauza penală

nr. 2013021428: ordonanța de pornire a urmăririi din 12 martie 2012 pe 1 filă;

plângerea lui Reahovschi Alexandr pe 1 filă; declarația lui Reahovschi Alexandr

pe 1 filă; procesul-verbal de audierea a părții vătămate Reahovschi Alexandr din

13 martie 2012 pe 4 file; procesul-verbal de audiere suplimentară a părții

vătămate Reahovschi Alexandr pe 2 file; ordonanța de încetare a urmăririi

penale din 21 decembrie 2012 pe 4 file; încheierea judecătorului de instrucție

din 24 aprilie 2012 pe 6 file; Raportul de expertiză medico-legală nr. 302 din

12 decembrie 2012 pe 10 file (f. d. 19);

- ordonanța de recunoaștere și de anexare a mijloacelor materiale de probe

din 18 iunie 2013, prin care copiile ridicate din cauza penală nr.2012020467 au

fost atașate și recunoscute ca corp delict și anume: ordonanța de pornire a

urmăririi din 12 martie 2012 pe 1 filă; plângerea lui Reahovschi Alexandr pe 1

filă; declarația lui Reahovschi Alexandr pe 1 filă;

- proces-verbal de audierea a părții vătămate Reahovschi Alexandr din

13 martie 2012 pe 4 file; proces-verbal de audiere suplimentară părții vătămate

Reahovschi Alexandr pe 2 file; ordonanța de încetare a urmăririi penale din

21 decembrie 2012 pe 4 file; încheierea judecătorului de instrucție din

24 aprilie 2012 pe 6 file; Raportul de expertiză medico-legală nr. 302 din

12 decembrie 2012 pe 10 file (f. d. 20).

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că vina lui Reahovschi

Alexandr, a fost demonstrată pe deplin, declarațiile părții vătămate Godea Iurii,

declarațiile părții vătămate Chirița Andrei, declarațiile martorilor coroborând

cu celelalte probe prezentate de partea acuzării, neexistând divergențe între

cele declarate de aceștia la urmărirea penală și în cadrul examinării cauzei în

instanța de fond și de apel.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentul apărării privind

lipsa elementelor componenței de infracțiune prevăzute de art. 311 Cod penal,

or, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 311 Cod penal se

realizează prin acțiunea de denunțare calomnioasă, care trebuie să

îndeplinească următoarele cerințe: acțiunea de denunțare trebuie să fie

calomnioasă, adică să nu corespundă adevărului; caracterul mincinos al

denunțării trebuie să se refere în mod obligatoriu la situația persoanei

învinuite, căreia i se pune în seamă o infracțiune inexistentă ori o faptă reală,

care nu constituie infracțiune, însă prin falsificarea trăsăturilor ei se prezintă ca

infracțiune.

6

Concomitent reiterează Colegiul că, dacă în denunț făptuitorul nu

învinuiește o persoană concretă, nu există infracțiune de denunțare

calomnioasă. Se consideră îndeplinită această cerință nu numai atunci când în

denunț se indică numele, prenumele și adresa persoanei învinuite pe nedrept, ci

și atunci când se indică informații care duc direct la identificarea persoanei

învinuite. De exemplu, în denunț se descrie înfățișarea persoanei învinuite,

numărul de înregistrare a autoturismului acesteia, postul pe care îl ocupă ea etc.

numai în cazul în care acțiunea de denunțare calomnioasă satisface toate

cerințele menționate, ea poate constitui elementul material al laturii obiective a

infracțiunii de denunțare calomnioasă.

Astfel, instanța de apel a menționat, că corect instanța de fond a reținut, că

inculpatul direct a indicat în denunț, fiind avertizat, potrivit art. 311-312 Cod

penal, că Chirița Andrei a furat documente și moneda de aur.

Instanța de apel nu a reținut nici argumentul apărării expus în pct. 3.2. din

prezenta decizie precum că plângerea nu este scrisă de către Reahovschi

Alexandr, iar la întocmirea plângerii nu a fost asigurat cu translator, or, ulterior

inculpatul Reahovschi Alexandr fiind audiat în calitate de parte vătămată a dat

declarații în limba rusă, pe care o cunoaște bine și a susținut cele declarate

anterior, care în urma raportului de expertiză medico-legală nu și-au găsit

confirmare, ceia ce ca consecință a dus la încetarea urmăririi penale și la

respingerea plângerii depuse de inculpatul Reahovschi Alexandr ca fiind

neîntemeiată.

A mai menționat instanța de apel, că instanța de fond corect a stabilit

vinovăția încriminată inculpatului Reahovschi Alexandr, au fost audiate părțile

vătămate pe ambele capete de învinuire, fiind stabilit cu certitudine că

declarațiile date în calitate de parte vătămată de către inculpat nu corespund

adevărului, respectiv a fost calomniat și depuse declarații mincinoase false,

astfel probele administrate și cercetate cu certitudine indică la faptul că

inculpatul a comis infracțiunile imputate.

Totodată, instanța de apel a specificat că apelul declarat de

către avocatul Popescu Ion în interesele inculpatului Reahovschi Alexandr este

unul nemotivat, or, în vederea solicitării casării sentinței nu sunt prezentate

careva temeiuri, mai mult, cercetarea judecătorească în instanța de fond, s-a

petrecut sub toate aspectele, complet și obiectiv prin prisma principiului

contradictorialități nemijlocirii.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat a fost apreciată ca o metodă

de apărare și un drept al acestuia de a nu se autoincrimina, ori persoana care pe

parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi

urmărită penal pentru depunerea declarațiilor intenționat false, decât în

cazurile expres prevăzute de legea procesuală penală.

Totodată, negarea vinovăției nu poate fi reținută, în condițiile în care, pe

învinuirea adusă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii imputate

a fost probată cert prin probe pertinente, admisibile, utile și concludente, după

cum s-a indicat mai sus, astfel încât, simpla afirmare a unei stări de fapt, fără

coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr,

7

iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității

evidente și justificarea acțiunilor sale, nu poate influența convingerea bazată pe

probe incontestabile.

Instanța de apel a mai reiterat că prima instanță corect a constatat

existența temeiului legal privind încetarea procesului penal pe motivul expirării

termenului de tragere la răspundere penală, or, conform art. 60 alin. (1) lit. a)

Cod penal persoana se eliberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii

infracțiune au expirat 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

Astfel, prin prisma art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 312

alin. (1) și art. 311 alin. (1) Cod penal, se califică ca ușoare, iar inculpatul

Reahovschi Alexandr a comis infracțiunea imputată prevăzută de art. 311

alin. (1) Cod penal, la data de 29 decembrie 2012 și cea prevăzută de art. 312

alin. (1) Cod penal la 13 martie 2012 și 30 mai 2013, astfel corect instanța de

fond a reținut, că până la pronunțarea sentinței a expirat termenul de tragere la

răspundere penală.

La fel, instanța de apel a statuat, că prima instanță corect a dispus

admiterea parțială a acțiunii civile depusă de Gorea Iurii, reținând că

solicitarea acestuia privind încasarea de la inculpat a prejudiciului material

cauzat în sumă de 4796, 15 lei nu este pasibilă de admis, or, prejudiciu pretins

nu este în legătură de cauzalitate cu infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1)

Cod penal.

Cu referirea la solicitarea părții vătămate Gorea Iurii privind încasarea

prejudiciului moral, instanța de apel a reținut, că just instanța de fond a constat

că urmare a acțiunilor ilicite ale inculpatului Reahovschi Alexandr, părții

vătămate i s-a cauzat prejudiciu moral, totodată corect a micșorat cuantumul

prejudiciului moral până la suma de 10000 lei, or, la calcularea cuantumului s-a

luat în considerație comportamentul inculpatului, și anume că vina nu a

recunoscut-o, nu și-a conștientizat caracterul infracțional al acțiunilor sale,

statutul social al inculpatului cât și statutul social al părții vătămate, principiului

proporționalității, cât și necesitatea respectării echității sociale.

ordinar avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Reahovschi Alexandr.

În motivarea recursului, invocând temei de drept pct. 6), 8), 12) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, cât și încălcarea art. 6 paragraful 1 CEDO, art.

13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale și art. 20 din Constituția Republicii Moldova a indicat

următoarele argumente:

- instanțele de judecată superficial au motivat respingerea probelor

apărării, prin fraze declarative, nu au dat o apreciere probelor pe care își

întemeiază concluzia și motivele pentru care instanța a respins probele apărării.

Instanțele de judecată erau obligate să dea apreciere fiecărei probe a apărării în

coroborare cu alte probe ale pricinii, însă instanțele de judecată pur și simplu

le-au ignorat;

- inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii, vina acestuia nu a

fost demonstrată și nu poate fi întemeiată pe contradicții, erori și greșeli;

8

- instanța de apel, atât la judecarea cauzei, cât și în textul deciziei s-a limitat

exclusiv la redarea argumentelor invocate în sentință, fără a se expune relevant

în privința motivelor indicate în apărare, și nu a apreciat corect circumstanțele

de fapt la încadrarea juridică corectă a faptelor, fără a evolua în concret

motivele invocate de apelant și fără a analiza probele care conduc la aflarea

adevărului în cauză, în special fără a înlătura apărările inculpatului și fără a

respecta prevederile art. 419 Cod de procedură penală, conform cărora

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță;

- nepronunțarea asupra erorii comise de instanțe, este o eroare de drept

comisă la judecarea cauzei, este un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente și a afectat hotărârea atacată, astfel nu s-a respectat dreptul la un

proces echitabil, care este garantat de articolul 6 paragraful 1 din Convenția

pentru Apărarea Dreptului Omului și Libertăților Fundamentale;

solicitat declararea inadmisibilității recursului pe motiv, că asupra motivelor

invocate de către recurent s-au expus instanțele ierarhic inferioare.

motivele invocate, Colegiul lărgit consideră că recursul urmează a fi respins, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă temeiuri de drept

pct. 6), 8), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevăd, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

8.1. Referitor la prezența în speță a erorii de drept invocată de recurent

prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilește, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, dacă instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul lărgit constată că o astfel

de eroare în prezenta cauză nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului

9

declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit remarcă faptul, că potrivit art. 414

alin. (1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că, instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal atestă, că instanța de apel, judecând apelul avocatului

declarat în numele inculpatului, a respectat prevederile legale sus-enunțate,

verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar, totodată fiind cercetate

suplimentar probele administrate de prima instanță, și în așa mod corect a ajuns

la concluzia privind vinovăția inculpatului Reahovschi Alexandr în săvârșirea

infracțiunilor incriminate, concluzie a cărei motivare a fost pe larg expusă în

pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o însușește și

motivarea căreia nu o consideră necesar de a o reitera.

Colegiul penal atestă că în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului declarat de către avocat în numele

inculpatului, precum și motivele adoptării soluției.

8.2. Cu referire la eroarea de drept indicată în recurs prin prisma pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume că în acțiunile inculpatului

nu sunt întrunite elementele infracțiunii, Colegiul lărgit subliniază următoarele.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de

norma penală.

Colegiul lărgit reține că, argumentele recurentului, prin care se invocă că în

acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii, deoarece

materialele cauzei penale nu conțin probe care să dovedească vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate, nu și-a găsit confirmare,

deoarece probele acumulate și examinate de instanțele ierarhic inferioare au

fost apreciate potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la

concluzia corectă că inculpatul Reahovschi Alexandr a comis infracțiunile

prevăzute de art. 312 alin. (1) și 311 alin. (1) Cod penal.

Astfel, Colegiul lărgit menționează că judecând apelul avocatului declarat în

10

numele inculpatului, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, fiind

cercetate suplimentar probele administrate de instanța de fond, astfel instanța

de apel corect ajungând la concluzia enunțată la pct. 4 din prezenta decizie,

stabilind totodată, că apelul declarat de avocatul Popescu Ion în numele

inculpatului Reahovschi Alexandr este unul nemotivat, or, în vederea solicitării

casării sentinței nu sunt prezentate careva temeiuri, mai mult, cercetarea

judecătorească în instanța de fond, s-a înfăptuit sub toate aspectele, complet și

obiectiv prin prisma principiul contradictorialității și nemijlocirii.

Mai mult decât atât, Colegiul lărgit consideră necesar a menționa că, potrivit

prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecind apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei așa cum îl propune

recurentul este o competență și prerogativă legală a instanțelor de fond și

aceasta nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală, astfel invocarea acestei chestiuni drept temei

de casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal.

De asemenea instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent,

menționate în pct. 6 din decizie, sunt identice cu cele invocate în apel și ele au

format obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora

instanța le-a dat o motivare argumentată, așa cum este indicat în pct. 5 din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-a însușit-o și a cărei

reluare nu se mai impune.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, în speță nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului prezența erorii de drept prevăzută de

art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

8.3. Cu referire la temeiul invocat de recurent în baza pct. 12) alin. (1) a art.

427 Cod de procedură penală, Colegiul lărgit atestă că, o astfel de eroare în speța

dată nu se constată, deoarece, supunând verificării decizia instanței de apel prin

prisma erorii de drept invocată de recurent în baza pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, Colegiul lărgit a statuat ca fiind legală și întemeiată

concluzia instanței de apel privind recunoașterea vinovăției inculpatului

Reahovschi Alexandr în baza art. 312 alin. (1) și 311 alin. (1) Cod penal,

concluzie pe care instanța de recurs și-a însușit-o și în acest sens nefiind

necesară o reinterpretare.

Mai mult ca atât, recursul nu conține o motivare în baza cărei norme urmau

a fi încadrate acțiunile inculpatului Reahovschi Alexandr decât cele incriminate

conform art. 312 alin. (1) și 311 alin. (1) Cod penal, respectiv în situația în care

inculpatul Reahovschi Alexandr nu recunoaște vinovăția în comiterea

infracțiunilor incriminate, Colegiul lărgit nu consideră posibilă reîncadrarea

11

acțiunilor inculpatului într-o altă normă penală, deoarece potrivit prevederilor

art. 425 Cod de procedură penală, instanța de recurs, soluționând cauza, nu

poate crea o situație mai gravă pentru persoana în favoarea căreia a fost declarat

recurs.

Reieșind din argumentele sus-menționate, Colegiul lărgit conchide că în

speța dată nu se constată eroarea de drept prevăzută de pct. 12) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală.

că, temeiurile invocate de recurent prin prisma erorilor de drept prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului declarat de avocatul Popescu Ion în numele

inculpatului Reahovschi Alexandr, deoarece la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 413-418

Cod de procedură penală adoptând o hotărâre legală și întemeiată, de aceea se

impune decizia de respingere a recursului ca inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Popescu Ion

în numele inculpatului Reahovschi Alexandr împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016, în cauza penală în privința lui

Reahovschi Alexandr XXXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 iulie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

12