1ra-1774/18 — art.186 alin.5 CP

1ra-1774/18 — art.186 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1774/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 noiembrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu,

Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Gamurari Victoria în numele părții vătămate Robu Alexandrina, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 15 iulie 2016 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017, în cauza penală în

privința inculpatului

Vieru Fiodor.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin.(5) Cod penal la 4 ani și 8

luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă a părții vătămate a fost admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului acesteia să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

procedură penală, a constatat că Vieru Fiodor, la 08 iunie 2016, în perioada de timp de la

ora 08.30 până la 17.45, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a

pătruns prin geam în casa situată pe str-la xx, mun.Chișinău, de unde a sustras mai multe

bunuri din aur și bani în sumă de 150 euro, echivalentul a 3369 lei, cauzându-i părții

vătămate o pagubă materială în valoare totală de 127869 lei.

vătămate A.Robu, care a solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în prima

instanță, totodată să fie anulată încheierea prin care a fost admisă cererea inculpatului de

examinare a cauzei în temeiul art.3641 Cod de procedură penală, cu examinarea cauzei în

fond în procedură generală și pronunțarea unei hotărâri de condamnare, invocând că cauza

penală a fost examinată în lipsa părții vătămate care nu a fost citată legal și nu a cunoscut

despre desfășurarea ședinței; - instanța nu a pus în discuție cererea inculpatului privind

examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală; - instanța nu a

ținut cont de prevederile art.323 alin.(2) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecarea

cauzei în prima instanță și instanța de apel se desfășoară cu participarea părții vătămate sau

a reprezentantului ei; - nu au fost restituite toate bunurile sustrase, inclusiv banii; - de către

instanță au fost încălcate prevederile art.33-55 Cod de procedură penală, deoarece nu a fost

în ședința preliminară și nu a avut posibilitatea să se expună asupra dreptului de a recuza

1

instanța; - partea vătămată a fost lezată de dreptul de a putea solicita instanței aplicarea

prevederilor art.326 alin.(2) Cod de procedură penală; - părții vătămate i-a fost lezat dreptul

la un proces echitabil, fiindu-i îngrădită posibilitatea de a depune obiecții și cereri la

prezentarea materialelor și finisarea urmăririi penale, inclusiv și în proces la ședința

preliminară.

fost admis apelul declarat de avocatul V.Gamurari în numele părții vătămate A.Robu, casată

parțial sentința, inclusiv din oficiu și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care F.Vieru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

186 alin.(4) Cod penal la 4 ani și 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probațiune de 3 ani. În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că acțiunile inculpatului urmează a fi reîncadrate din

prevederile art.186 alin.(5) în cele ale art.186 alin.(4) Cod penal, deoarece, potrivit

modificărilor operate în art.126 Cod penal, prin Legea nr.207 din 29.07.2016, se

consideră proporții mari valoarea bunurilor sustrase, valoarea pagubei pricinuite de o

persoană sau de un grup de persoane, care depășește 20 de salarii medii lunare pe

economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul

săvârșirii faptei, iar proporții deosebit de mari sunt valoarea bunurilor sustrase, valoarea

pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depășește 40 de salarii

medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la

momentul săvârșii faptei. Astfel că, conform hotărârii Guvernului nr.879 din 23.12.2015

a fost aprobat cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul

2016, care constituie 5050 lei. Prin infracțiunea comisă, inculpatul a cauzat părții

vătămate un prejudiciu material în valoare totală de 127 769 lei, mărime care, raportată la

art.126 alin.(1) Cod penal, constituie daune în proporții mari.

În acest context, instanța de apel a ținut cont de efectul retroactiv al legii și a

recalificat acțiunile inculpatului, constatând că:

Vieru Fiodor, la 08 iunie 2016, în perioada de timp de la ora 08.30 până la 17.45,

având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a pătruns prin geam în casa

situată pe str-la xx, mun.Chișinău, de unde a sustras mai multe bunuri din aur, argint și bani

în sumă de 150 euro, cauzându-i părții vătămate xx o pagubă materială în proporții mari, în

valoare totală de 127869 lei.

Astfel, instanța a calificat acțiunile inculpatului în baza art.186 alin.(4) Cod penal ca

furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere, cu

cauzarea de daune în proporții mari.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, probele cercetate de prima

instanță, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă

vinovăția inculpatului F.Vieru în comiterea infracțiunii imputate, fiind bazată pe declarațiile

părții vătămate, însăși a inculpatului date atât la urmărirea penală, cât și în cadrul cercetării

judecătorești, a martorilor L.Castraveț, Gh.Nicolaev, cât și prin actele cauzei - procesele-

verbale de cercetare la fața locului din 08.06.2016; de percheziție din 16.06.2016; de

examinare a obiectelor din 20.06.2016 și 22.05.2016 a CD-lor cu înregistrările video; -

ordonanțele și procesele-verbale de ridicare din 15.06.2016 și 20.06.2016, acțiunile acestuia

urmând a fi încadrate în baza art. 186 alin.(4) Cod penal.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța de apel, ținând

cont de prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face

2

parte din categoria celor grave, de persoana inculpatului, care pentru prima dată este tras la

răspundere penală, de circumstanțele atenuante prezente în cauză, că bunurile sustrase din

aur și metale prețioase au fost restituite părții vătămate, fapt confirmat prin recipisa de

primire, a ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă fără izolarea lui

de societate, cu aplicarea art.90 Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă în raport cu

fapta comisă.

Totodată, instanța de apel a considerat nefondate argumentele invocate în apel,

precum că cauza urmează a fi remisă la rejudecare în prima instanță, pe motiv că cauza a

fost examinată în lipsa părții vătămate care nu a fost legal citată, nu a cunoscut despre

desfășurarea ședinței, astfel neavând posibilitatea să se expună asupra dreptului de a recuza

instanța, or, circumstanțele invocate nu se regăsesc printre cele indicate pentru casarea

sentinței.

Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost anulată se dispune numai atunci

când: - nu a fost citat inculpatul; - nu i s-a asigurat dreptul la interpret; - nu a fost asistat de

un avocat sau au fost încălcate prevederile art.33-35. Însă, astfel de circumstanțe, ce ar servi

drept temei pentru casarea sentinței cu remiterea cauzei la rejudecare, nu se regăsesc, în

speță, cauza a fost examinată în prezența inculpatului, în baza probelor cercetate în cadrul

urmăririi penale, conform art.3641 Cod de procedură penală și careva drepturi ale

inculpatului nu au fost încălcate.

Neîntemeiat a considerat instanța și motivul că partea vătămată nu a cunoscut despre

desfășurarea ședinței, astfel nu a avut posibilitatea să se expună asupra dreptului de a recuza

instanța, deoarece, potrivit telefonogramei, recipisei privind luarea de cunoștință cu

materialele cauzei, precum și citației contrasemnată de către partea vătămată A.Robu

(f.d.139, 141-142 vol.1), se constată că partea vătămată a cunoscut despre data ședințelor de

judecată stabilite pentru 13.07.2016 și 14.07.2016, unde a făcut cunoștință cu materialele

cauzei și a cunoscut că inculpatul a depus cererea privind judecarea cauzei în ordinea

prevăzută de art.364 1 Cod de procedură penală, iar cererea de amânare depusă la

13.07.2016, fiind nemotivată, corect a fost considerată de prima instanță neîntemeiată, astfel

just s-a dispus examinarea cauzei în lipsa părții vătămate, or, inculpatul se afla în stare de

arest, iar examinarea cauzei în ordinea prevăzută de norma sus menționată nu lezează

drepturile părții vătămate, inculpatul recunoscând integral faptele comise și suma

prejudiciului material cauzat prin infracțiune.

Totodată, instanța a indicat că în cadrul urmăririi penale, la 15.06.2016, partea

vătămată a înaintat către inculpat acțiune civilă privind încasarea prejudiciului material în

sumă de 127 869 lei și conform recipisei scrise personal de partea vătămată A.Robu, ultima

a primit bijuteriile, care au fost anexate ca corpuri delicte, ridicate în cadrul urmăririi penale

de la inculpat și de la casa de amanet (f.d.85 vol.1). Careva cerere de concretizare a acțiunii

civile partea vătămată nu a înaintat, fapt ce a condiționat adoptarea unei hotărâri privind

admiterea acțiunii civile în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Lipsit de temei a considerat instanța de apel și invocarea, precum că partea vătămată

a fost lezată de dreptul său de a solicita instanței aplicarea prevederilor art.326 alin.(2) Cod

de procedură penală, deoarece norma dată - modificarea acuzării în ședința de judecată în

sensul agravării ei, este exclusiv de competența procurorului, iar instanța din oficiu nu este

în drept să restituie cauza procurorului după cum solicită apelantul.

în numele părții vătămate A.Robu care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1)

pct.5), 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora cu dispunerea rejudecării cauzei

în prima instanță, pe motiv că cauza a fost examinată în lipsa sa, ea nefiind citată legal; - în

3

cadrul ședinței din 13.07.2016 instanța a admis cererea inculpatului de examinare a cauzei

în procedură simplificată, necătând că o astfel de cerere urmează să fie pusă în discuție cu

participarea tuturor participanților la proces; - partea vătămată după cum rezultă din ședința

din 14.07.2016 a comunicat că nu este în posibilitate de a se prezenta, fiind depusă o cerere

de amânare a ședinței, însă instanța a examinat cauza în lipsa ei; - potrivit art.293 alin.(1)

Cod de procedură penală, procurorul urma să aducă la cunoștință părții vătămate despre

finisarea urmăririi penale și să prezinte materialele urmăririi penale, fapt care nu a fost

efectuat, inclusiv acest drept procesual nu a fost constatat nici de instanța de judecată; - la

materialele cauzei există cererea de înaintare a acțiunii civile și procesul-verbal de

recunoaștere în calitate de parte civilă, astfel potrivit recomandării nr.29 referitor la

judecarea cauzelor penale conform art.3641 Cod de procedură penală, legiuitorul a prevăzut

anumite drepturi și pentru partea vătămată, prin urmare instanța nu putea să examineze

acțiunea civilă în lipsa părții civile.

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, care a solicitat declararea inadmisibilității recursului ca fiind vădit neîntemeiat,

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.5), 6) Cod de procedură penală, care stipulează că,

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când cauza a fost judecată în

prima instanță sau în apel fără citarea legală a unei părț sau care, legal citată, a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, or

instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărîrea nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizând temeiurile invocate de autorul recursului la situația în cauză, Colegiul

penal constată că acestea nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de

drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței

de apel.

Colegiul penal constată că partea apărării în recursul ordinar invocă aceleași

motive ca și în apel, expuse la pct.3 al prezentei decizii, în care își exprimă dezacordul cu

faptul că cauza a fost examinată în lipsa părții vătămate care nu a fost legal citată și nu a

cunoscut despre desfășurarea ședinței, că prima instanța neîntemeiat a admis cererea

inculpatului de examinare a cauzei în procedură simplificată, că deși partea vătămată a

depus cerere de amânare a ședinței de judecată instanța a examinat cauza în lipsa

acesteia, că prima instanța nu putea în lipsa părții civile să examineze acțiunea civilă.

Instanța de apel, după cum rezultă din partea descriptivă a hotărârii, respectând

prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat

asupra motivelor invocate în apel expuse supra, în urma căreia a conchis că prima

instanță just a dispus judecarea cauzei în lipsa părții vătămate. Argumentele instanței de

apel la adoptarea soluției în cauză, în virtutea corectitudinii lor, întru evitarea repetărilor

inutile, sunt însușite și de instanța de recurs, fapt ce vine în corespundere cu jurispudența

CtEDO cauza Albert vs România, hotărârea din 16.02.2010, unde Curtea statuează că

art.6§1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte (cauza Van de

Huk vs Olanda, hotărârea 19.04.1994), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

4

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În același timp, instanța de recurs, reținând motivele invocate în recurs, observă

că, în esență, partea apărării pretinde, precum că prin admiterea cererii inculpatului de a

judeca cauza în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, partea vătămată a

fost privată de drepturile sale, care ar fi inerente în cazul judecării cauzei în procedură

generală.

Instanța de recurs, în acest context relevă că, prin Recomandarea nr.R (87)18

Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a încurajat statele membre să ia măsuri care

vizează simplificarea procedurilor judiciare ordinare prin recurgerea la procese

accelerate, care includ hotărâri sumare, înțelegeri extrajudiciare, acorduri de recunoaștere

a vinovăției și judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astfel că, examinarea cauzei penale în procedură simplificată este un instrument

care oferă avantajul soluționării cu celeritate a cauzelor penale atunci când inculpatul

recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata să

se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a afirmat că, atunci când o acuzație penală

împotriva inculpatului este stabilită printr-o formă prescurtată de examinare judiciară,

aceasta duce, în esență, la renunțarea la o serie de drepturi procedurale. Acest lucru nu

poate fi o problemă în sine, deoarece nici litera, nici spiritul articolului 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului nu împiedică o persoană să renunțe la aceste garanții din

propria sa voință (cauza Scoppola vs Italia, hotărârea din 17.09.2009, § 135).

Cu toate acestea, Curtea Europeană a subliniat că renunțarea la anumite drepturi

procedurale trebuie întotdeauna pentru a fi considerată eficientă în sensul Convenției,

stabilită în mod neechivoc și însoțită de garanții minime, proporționale cu importanța

acesteia. În plus, nu trebuie să contravină vreunui interes public important (Scoppola,

citată supra, § 135-136, Poitrimol vs Franța, hotărârea din 23.11.1993, § 31 și Hermi vs

Italia, hotărârea din 18.10.2006, § 73). Prin urmare, în partea ce ține de statutul părții

civile în procesul penal, Curtea Europeană a statuat că art.6 § 1 din Convenție nu

garantează dreptul la o „răzbunare privată”, nici pe cel de a intenta o actio popularis în

scop de pedepsire a unei persoane (cauza Perez vs Franța, hotărârea din 12.02.2004).

Așa deci, în cadrul procedurilor judiciare simplificate minimul de garanții care

poate fi acordat părții vătămate este: - dreptul de a fi informat referitor la condițiile

procedurii simplificate, data, locul și ora ședinței de judecată în care se va examina cauza;

- dreptul de a fi prezent în cadrul ședinței de judecată în care se va judeca cauza în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală; și factorul esențial - dreptul de a deveni

parte civilă cu posibilitatea de a propune administrarea probelor.

Prin urmare, examinarea cauzelor penale în procedură simplificată nu exclude

asigurarea unor garanții părții vătămate, una dintre acestea fiind recuperarea prejudiciilor

cauzate prin infracțiunea săvârșită.

În conformitate cu art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală, odată cu sentința de

condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea

pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge.

În egală măsură, Curtea menționează că, în cazul în care instanța de judecată lasă

acțiunea civilă fără soluționare în procesul penal, aceasta nu împiedică partea civilă să

inițieze acțiunea civilă în ordinea procedurii civile. Mai mult ca atât, în conformitate cu

prevederile art.85 alin.(1) lit.a) Cod de procedură civilă, acțiunea civilă, având ca obiect

tragerea la răspundere civilă a inculpatului sau părții responsabile civilmente, exercitată

în instanța civilă, este scutită de taxa de stat.

5

Astfel părțile vătămate devenite părți civile din procesele penale având

posibilitatea de a-și recupera deopotrivă prejudiciul și în fața unei instanțe civile.

Generalizând cele menționate, și reținând că în cadrul urmăririi penale și nici pe

parcursul judecării cauzei în prima instanță, partea vătămată/civilă nu a înaintat acțiune

civilă, iar în cadrul urmăririi penale, potrivit recipisei scrise personal de A.Robu (f.d.85

v.1), aceasta a primit bejuteriile ce au fost recunoscute și anexate ca corpuri delicte,

ridicate în cadrul urmăririi penale de la inculpat și amanet, instanța motivate a

concluzionat a admite, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Referitor la temeiul invocat de recurent, că instanța a examinat cauza în lipsa părții

vătămate, Colegiul penal atestă că, deși a fost depusă cererea de amânare a judecării

cauzei de către partea vătămată, însă instanța având obligația de a judeca cauza într-un

termen rezonabil, cu respectarea dreptului inculpatului, față de care era aplicată măsura

preventivă, întemeiat a considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa părții vătămate și

civile.

Totodată, prin stabilirea unor reguli speciale de procedură și prin aplicarea

acestora în cazul recunoașterii săvârșirii faptelor indicate în rechizitoriu de către

inculpatul care solicită ca judecata să se desfășoare în procedura simplificată, nu se aduce

atingere esenței dreptului de acces liber la justiție al părții vătămate, fiind în conformitate

cu prevederile art.20 combinat cu art.16 și 54 din Constituție.

Respins de instanță va fi și argumentul recurentului, precum că organul de urmărire

penală nu a îndeplinit cerințele art.293 alin.(1) Cod de procedură penală, nu a adus la

cunoștință părții vătămate despre finisarea urmăririi penale și nu i-a prezentat materialele

urmăririi penale, deoarece într-adevăr, partea vătămată la terminarea urmăririi penale, are

dreptul de a lua cunoștință de materialele cauzei penale și are posibilitatea reală să

promoveze poziția sa activă la acea etapă. Întru respectarea cerințelor date, în instanța de

judecată partea vătămată a luat cunoștință cu materialele cauzei la data de 13.07.2016,

fapt consemnat de ultima în recipisă (f.d.141 v.1).

Concomitent, instanța de recurs consideră neîntemeiate și restul argumentelor

invocate de apărare, precum că între declarațiile inculpatului și a martorului L.Castraveț

sunt divergențe, că între inculpat și martorul Gh.Nicolaev urma a fi efectuată o

confruntare, că însuși declarațiile inculpatului date la urmărirea penală sunt

contradictorii, ceea ce duce la concluzia că au existat și alți coparticipanți la comiterea

infracțiunii, pe motiv că partea vătămată a participat la mai multe acțiuni procesuale și,

reieșind din drepturile și obligațiile sale, în conformitate cu normele Codului de

procedură penală a avut dreptul de a contesta acțiunile procurorului sau organului de

urmărire penală, fapt ce nu a fost făcut.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestora în cazul în care

constată că sunt vădit neîntemeiate.

În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului

ordinar declarat de avocatul V.Gamurari în numele părții vătămate A.Robu, ca fiind vădit

neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

6

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gamurari Victoria în

numele părții vătămate Robu Alexandrina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Vieru Fiodor, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 decembrie 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

7