1ra-1627/2018 — art. 186 alin. 5 CP

Dosarul nr. 1ra-1627/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 mai 2018, în cauza penală în privința lui

Frătescu Alexandru xxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.07.2013 - 26.03.2018;

Instanța de apel: 23.04.2017 - 22.05.2018;

Instanța de recurs: 17.07.2018 - 14.11.2018.

C O N S T A T Ă :

Frătescu Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin.(5)

Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.70, 79 Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

ianuarie 2013 - 03 ianuarie 2013, minorul Frătescu Alexandru, acționând în scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, printr-o înțelegere prealabilă cu persoane

necunoscute la moment organului de urmărire penală, a pătruns în domiciliul lui

Lungu Simion, situat în or. xxxx, de unde pe ascuns au sustras mai multe bunuri,

cauzându-i părții vătămate o daună materială considerabilă în valoare totală de

165500 lei.

inculpatul, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

căreia să-i fie recalificate acțiunile sale și să-i fie stabilită pedeapsă în baza alin.(2)

din art.186 Cod penal.

În motivarea cererii de apel a invocat că, a recunoscut vina parțial în

comiterea infracțiunii imputate, specificând că a pătruns doar în garaj nu și în casă,

ceea ce se confirmă și prin faptul că amprentele degetului și urmele sale au fost

depistate numai în garaj și nicidecum în casă, iar în susținerea poziției de apărare,

sunt și declarațiile cumpărătorului care l-a recunoscut și a indicat concret ce obiecte

1

a cumpărat și anume cele care erau în garaj, care au fost restituite stăpânului și prin

urmare, reiese că alte bunuri nu a furat și nu știe unde se află acestea.

2018 a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a indicat că, instanța de fond pe

deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de inculpat, iar

probelor examinate, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală,

au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, inclusiv în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Deși inculpatul a recunoscut vina parțial, Colegiul penal a reținut că vinovăția

acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (5) Cod penal, se

confirmă în întregime prin declarațiile părților vătămate, a martorilor, precum și prin

materialele cauzei.

Instanța a apreciat ca fiind neplauzibilă poziția inculpatului care a invocat că

nu a comis infracțiunea de furt din casa părții vătămate, ci doar din garaj și a reținut

ca fiind întemeiată concluzia instanței de fond care, a relevat că acțiunile

intenționate ale lui Frătescu Alexandru, comise în circumstanțele constatate,

întrunesc semnele constitutive ale componenței de infracțiune și acțiunile acestuia

corect au fost încadrate în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, or, cazul de furt săvârșit

prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea unei daune în proporții deosebit de mari, a

fost dovedit în deplină măsură prin consecutivitatea de probe și legătura cauzală

dintre ele, fiind apreciate de prima instanță conform prevederilor legale.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal a respins și alegațiile inculpatului

prin care acesta consideră în esență, că acțiunile sale urmează a fi recalificate în

baza art.186 alin.(2) Codul penal, or, în acest sens potrivit actului de învinuire

înaintat, se reține că prin acțiunile infracționale ale inculpatului părții vătămate i s-a

cauzat o daună materială considerabilă, în valoare totală de 165500 lei.

Astfel, la stabilirea proporțiilor ”daune considerabile” sau ”deosebit de mari”

a prejudiciului cauzat părții vătămate, instanța de apel a ținut cont de prevederile

art.126 alin.(11), (2) Cod penal, potrivit cărora se consideră proporții deosebit de

mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate,

transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea

pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depășește 40 de

salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în

vigoare la momentul săvârșirii faptei. Caracterul considerabil sau esențial al daunei

cauzate se stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea

bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor

întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a

victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege – gradul

2

lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Așadar, suma prejudiciului cauzat părții vătămate – 165 500 lei, constituie

proporții deosebit de mari conform alin. (11) art.126 Cod penal, motiv din care

acțiunile inculpatului nu pot fi reîncadrate în baza alin.(2) din art.186 Cod penal.

Referitor la numirea pedepsei penale, Colegiul penal a conchis că instanța de

fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile

legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și prevederile

art.79 Cod penal, potrivit căruia minoratul inculpaților reprezintă o circumstanță

excepțională.

Prin urmare, instanța de apel a fost de acord cu poziția instanței de fond

referitor la individualizarea pedepsei, pe care a însușit-o, și anume că inculpatul a

fost anterior condamnat prin sentința din 29 iunie 2017, prin care a fost recunoscut

vinovat în baza art. 187 alin.(2) lit.b), d) și f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă

cu aplicarea prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal, de 3 ani 5 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Astfel, Colegiul penal a menținut concluzia primei instanțe, precum că scopul

educativ și preventiv al pedepsei aplicate pentru corectarea inculpatului poate fi

atins doar prin izolarea lui de societate, cu aplicarea pedepsei față de el în

concordanță cu prevederile art.79 alin.(l) Cod penal, deoarece minoratul persoanei

care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță excepțională și, respectiv,

art.70 alin.(3) Cod penal.

ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile sale să fie recalificate în baza art.

186 alin. (2) Cod penal, indicând motive similare celor din apel.

respingerea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece este lipsit de temeiuri

legale.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Inculpatul în recursul declarat nu invocă careva temei de drept prevăzut la art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă din textul acestuia rezultă că recurentul

3

solicită casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

acțiunile sale să fie reîncadrate de la alin. (5) la alin. (2) al art. 186 Cod penal.

Prin urmare, motivul invocat se atribuie la pct. 12) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul în care faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În esență, inculpatul invocă că instanța de apel nu a apreciat la justa valoare

probele administrate în cauză, ajungând neîntemeiat la menținerea concluziei

privind condamnarea în baza art. 186 alin. (5) Cod penal.

Verificând materialele dosarului în raport cu criticele recurentului, Colegiul

penal conchide că la judecarea apelului instanța a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă privind condamnarea

inculpatului în baza articolului incriminat prin rechizitoriu, care este argumentată și

corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în speța dată.

De asemenea, Colegiul penal reiterează că, așa cum rezultă din textul deciziei

atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de

drept care au dus, la caz, la adoptarea soluției expuse pe larg în pct. 4.1. din prezenta

decizie.

Făcând o analiză minuțioasă a materialelor cauzei, Colegiul constată că

alegațiile recurentului privitor la pretinsa eroare judiciară reținută la calificarea

juridică a acțiunilor inculpatului este vădit nefondată, iar instanța de apel corect și-a

motivat soluția de menținere a sentinței. Or, din cumulul de probe examinate și

cercetate de către instanța de apel s-a constatat indubitabil că inculpatul a sustras pe

ascuns bunurile care aparțineau lui Lungu Simion, în valoare totală de 165500 lei,

incriminate acestuia prin rechizitoriu.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală a examinat complet și

obiectiv probele administrate, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții,

atât cele ale apărării, cât și cele ale acuzării, fapt ce face ca concluzia despre

vinovăția lui Frătescu Alexandru în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.

(5) Cod penal, să fie una legală și întemeiată, iar pedeapsa aplicată - în limita

sancțiunii prevăzute de articolul respectiv.

În opinia Colegiului penal criticele inculpatului referitor la încadrarea juridică

greșită a acțiunilor sale în baza art. 186 alin. (5) Cod penal nu sunt incidente în cazul

supus judecării, din motivul că atât instanța de fond cât și cea de apel a făcut o

analiză completă și obiectivă a tuturor probelor administrate la toate fazele

procesului penal, stabilind corect vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii

imputate.

4

Nu în ultimul rînd, Colegiul penal mai reține că criticile formulate de recurent

au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și i-a fost

dată o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie,

soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai

impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu

prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a hotărârii

atacate nu s-au stabilit.

Astfel, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii

procesual- penale, ea fiind argumentată și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Frătescu

Alexandru împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai

2018, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 decembrie 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

5