1ra-503/2018 — art. 27, 145 alin. 1 CP

1ra-503/2018 — art. 27, 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-503/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către inculpat și avocatul său Tica Sergiu, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 noiembrie 2017 și a sentinței

Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 29 iunie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Chiu Constantin Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat s. Xxxxx r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Chiu Constantin

Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal,

cu aplicarea prevederilor art. 81 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, la 6 ani 8

luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

A fost dispus ca cheltuielile judiciare în mărime de 7.860 lei să fie trecute în

folosul statului.

orei 01.00, aflându-se în gospodăria sa, situată în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, în urma unui

conflict, înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, acționând cu scopul

omorului intenționat, a luat un topor în mâini și a încercat să-l lovească pe Onofraș

Gheorghe, însă nu a reușit deoarece ultimul percepând un pericol real pentru viața

sa a fugit din gospodărie, iar Chiu C., acționând în continuare cu scopul omorului

intenționat, a fugit în urma victimei în stradă, unde ajungându-l din urmă, i-a aplicat

o lovitură în regiunea spatelui, doborându-l la pământ cu fața în jos și în acest timp

amenințându-l că „îți tai capul!”, i-a aplicat multiple lovituri cu tăișul toporului în

regiunea superioară a spatelui și în regiunea capului, cauzându-i astfel conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 89D din 17.05.2016, leziuni corporale

medii, însă din cauze independente de voința lui Chiu C., aceasta nu și-a produs

efectul, deoarece partea vătămată Onofraș G. a reușit să se ridice și să fugă de

agresor în gospodăria unui consătean, unde a solicitat ambulanța, fiindu-i acordat

1

neîntârziat ajutorul medical, cu spitalizarea lui în stare gravă la spitalul municipal

Bălți.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Chiu C. a fost calificată de drept în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal și

anume –tentativă de omor intenționat al unei persoane.

3.1 Procuror, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea încasării

cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încasate din

contul inculpatului cheltuielile judiciare în sumă totală de 7.860 lei, în rest sentința să

fie menținută.

În motivarea apelului a invocat:

- instanța nu a încasat din contul inculpatului cheltuielile judiciare, admițând

interpretarea eronată a dispozițiilor normei legale, privind achitarea acestora;

- deși în cadrul dezbaterilor judiciare a solicitat încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare legate de efectuarea expertizelor medico-legale

și psihiatrice legale, instanța prin sentință le-a trecut în contul statului;

- aplicarea pedepsei în privința inculpatului, fără încasarea din contul lui a

cheltuielilor judiciare ar atrage neasigurarea scopului pedepsei penale de reeducare

a inculpatului, restabilirii ordinii de drept și într-un mod tacit va favoriza

condamnatul să comită fapte analogice pe viitor, conștientizând că în rezultatul

comiterii lor, nu suportă cheltuieli și nu este obligat în conformitate cu normele

legale de a le achita, cauzând astfel cheltuieli statului.

3.2 Partea vătămată Onofraș G., care a invocat că nu este de acord cu pedeapsa

aplicată inculpatului, considerând-o prea aspră, totodată a indicat că nu are careva

pretenții față de acesta, inculpatul are un copil mic, iar soția sa nu lucrează.

3.3 Inculpatul, care a invocat dezacordul cu termenul de pedeapsă stabilit prin

sentință, motivând că s-a împăcat cu partea vătămată, care este o rudă apropiată, a

achitat acesteia toate cheltuielile suportate pentru tratament, se căiește de cele

comise.

3.4 Avocatul Tica S. în numele inculpatului, prin care solicită casarea parțială a

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului

să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 79,

90 Cod penal și stabilirea în privința acestuia a unui termen de probă, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, în rest sentința să fie menținută.

În motivarea apelului declarat a invocat:

- până la începutul cercetării judecătorești inculpatul a înaintat o cerere în

corespundere cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, care ulterior a fost

acceptată de către instanța de judecată;

- contestă aplicarea în privința lui Chiu C. a unei pedepse cu închisoarea prea

aspre și severe, ținând cont de personalitatea inculpatului și prezența mai multor

circumstanțe atenuante conform art. 76 Cod penal în privința acestuia, pe care

instanța de fond nu le-a reiterat în sentință și în afară de aceasta, de lipsa

circumstanțelor agravante, conform art. 77 Cod penal în privința persoanei date;

2

- însăși acuzatorul de stat a solicitat o pedeapsă cu închisoarea pe un termen de

5 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, adică cu un termen de un an și opt

luni închisoare mai mic decât a aplicat instanța de fond în privința ultimului;

- inculpatul este la prima abatere penală, la locul de trai se caracterizează

pozitiv, are loc permanent de trai, este căsătorit și are la întreținere în afară de soție,

copilul minor și cei doi părinți care sunt de o vârstă înaintată și sunt bolnavi, de

asemenea starea sănătății acestuia este precară;

- inculpatul a recunoscut vina integral, se căiește sincer, îi pare rău de cele

comise, a înaintat o cerere conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

de a minimaliza cheltuielile statului, de a beneficia de o procedură simplificată și de

a-i fi redus cu o treime din limitele maxime și minime a pedepsei cu închisoarea

conform legii în vigoare;

- inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată Onofraș G., chiar dacă faptul dat nu

este prevăzut de lege, ultimul pe acesta l-a iertat, i-a achitat toate cheltuielile

materiale și morale părții vătămate, care îi este cumnat, acțiunea civilă în acest sens

nu persistă și că Onofraș G., soția inculpatului Chiu M., și părinții acestuia, la data

de 28.06.2017, au depus cereri, că nu doresc să-i fie aplicată o pedeapsă cu

închisoarea lui Chiu C., dar una pe un termen de probă și că acesta să se afle în

familie, la domiciliu, să aibă grijă și să întrețină atât familia sa, cât și pe părinții săi.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

fond a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile făcute de instanța de

fond privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27,

145 alin. (1) Cod penal, reținute în sarcina lui Chiu C. rezultă pe deplin din probele

administrate.

Referitor la pedeapsă, care de fapt și este latura ce se contestă de partea

vătămată, inculpat și avocat în apelurile declarate, instanța de apel a reținut, că nu

există temei legal pentru casarea sentinței în latura aplicării pedepsei, deoarece la

soluționarea chestiunii respective s-a acordat deplină eficiență dispozițiilor art. art.

61, 75 Cod penal, privitor la scopul pedepsei penale și criteriile generale de

individualizare a pedepsei.

Instanța de apel a menționat că prima instanță a stabilit inculpatului pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani 8 luni, cu aplicarea prevederilor art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, prin reducerea limitei de pedeapsă prevăzută

de sancțiunea art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, cu executarea reală a pedepsei sub

formă de închisoare, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia.

În viziunea instanței de apel, circumstanțele atenuante stabilite pe cauză, la care

se face trimitere în apelurile declarate, au și determinat instanța de fond să aplice

inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare, redusă sub limita minimă a

3

sancțiunii pentru infracțiunea prevăzută de art. 27,145 alin. (1) Cod penal, reținută în

sarcina inculpatului, luând în considerație faptul, că inculpatul a acceptat judecarea

cauzei în baza probelor administrate la urmărirea penală, recunoașterea vinei, căința

sinceră de comiterea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a considerat neîntemeiată și solicitarea avocatului, referitor la

aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 79 Cod penal și stabilirea unei

pedepse mai blânde acestuia, deoarece circumstanțele descrise de avocat, precum

personalitatea inculpatului, faptul că pentru prima dată este tras la răspundere

penală, că în cadrul urmăririi penale și în instanța de judecată vina a recunoscut-o pe

deplin, a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate la urmărirea

penală, s-a căit sincer în cele comise, a contribuit activ la instrumentarea și judecarea

prezentei cauze, s-a împăcat cu partea vătămată care nu are careva pretenții față de

inculpat, că are probleme de sănătate, că are la întreținere un copil minor și soția care

nu este angajată în câmpul muncii, că părinții sunt pensionari el fiind unicul

întreținător al familiei, că partea vătămată, soția inculpatului și părinții acestuia au

înaintat în instanța de judecată cerere prin care au solicitat aplicarea în privința

inculpatului a unei pedepse condiționate, nu pot servi temei de a aplica în privința

inculpatului a prevederilor art. 79 Cod penal, respectiv și de a stabili o pedeapsă

neprivativă de libertate.

Instanța de apel a reținut că circumstanțele la care s-a făcut trimitere în apelul

declarat de avocat sunt circumstanțe atenuante și împrejurări, care nu pot fi apreciate

ca circumstanțe excepționale legate de scopul și motivele faptei, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de rolul vinovatului, de comportamentul lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, de contribuirea acestuia la descoperirea infracțiunii, de

personalitatea acestuia, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării lui.

Totodată, potrivit art. 79 alin. (3) Cod penal, în cazul condamnării persoanelor

adulte pentru comiterea infracțiunilor deosebit de grave, instanța de judecată poate

aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea penală, dar constituind cel

puțin două treimi din minimul pedepsei prevăzute de prezentul cod pentru

infracțiunea săvârșită. Astfel, două treimi din minimul pedepsei prevăzute de art.

145 alin. (1) Cod penal, constituie 6 ani 8 luni, pedeapsă care a și fost stabilită

inculpatului, în circumstanțele stabilite a cauzei penale, instanța de apel a considerat,

că pedeapsa stabilită inculpatului este echitabilă faptei infracționale săvârșite și

fiind în corespundere cu împrejurările cauzei.

Totodată, ținând cont de faptul, că expertizele medico-legală și psihiatrico-

legală au fost ordonate de către organul de urmărire penală în vederea constatării

gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, precum și în

vederea stării de responsabilitate a învinuitului, care la rândul său au determinat

încadrarea juridică a faptei, acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului,

formularea învinuirii, pusă în sarcina părții acuzării, instanța de apel a considerat

neîntemeiat argumentul invocat de procuror în apelul declarat.

4

6.1 Inculpat, care a invocă că și-a recunoscut vina, cu partea vătămată s-a

împăcat, i-a restituit toate cheltuielile materiale și acesta nu are pretenții, solicită să-i

fie acordată o șansă pentru a demonstra că nu este periculos pentru societate, soția sa

a rămas cu copil mic și cu două credite, părinții sunt pensionari și le este greu la

bătrânețe, iar soacra a rămas singură și nu au ajutor de la nimeni.

Ulterior la data de 12.01.2018, inculpatul a depus un recurs suplimentar, în care

solicită casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare, deoarece

nu recunoaște vina, pe motiv că nu a avut intenția de a omorî partea vătămată, a

recunoscut vina deoarece avocatul l-a dus în eroare și nu i-a explicat în ce se

recunoaște vinovat, considerând că recunoaște vina în cauzarea leziunilor.

6.2 Avocatul Tica S. în numele inculpatului, prin care solicită casarea parțială a

acestora în partea pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, cu aplicarea

prevederilor art. 79, 90 Cod penal și stabilirea în privința acestuia a unui termen de

probă, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În motivarea recursului invocă aceleași motive pe care le-a indicat în cererea de

apel, suplimentar menționează că la 10.10.2017 au fost operate modificări la art. 79

Cod penal, care au intrat în vigoare la data de 20.12.2017, astfel alin. (1), prevede că

ținând cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și

motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în

timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a

participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de

judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală

pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu

aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvârșit

infracțiunea se consideră circumstanță excepțională. Săvârșirea infracțiunii de către

persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi

apreciată de către instanța de judecată drept circumstanță excepțională. (11) Poate fi

considerată excepțională atât o circumstanță atenuantă, cât și un cumul de asemenea

circumstanțe legate de situațiile menționate la alin.(1).

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate,

solicitând de a le respinge ca inadmisibile, cu menținerea hotărârii atacate. Cu

referire la argumentele indicate de recurenți, se denotă faptul că instanțele de fond

au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei

inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 61, 75, 81 Cod penal și art. 3641 Cod

de procedură penală. La stabilirea pedepsei instanțele s-au condus de principiile

generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei ce atenuează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului.

5

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca fiind

vădit neîntemeiate, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Reieșind din conținutul recursurilor, se invocă ca temei de casare a hotărârii

instanței de apel, prevederile pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală ce

prevede că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În același timp, Colegiul penal constată din recursurile declarate, că inculpatul

și avocatul acestuia, critică hotărârile instanțelor de fond în partea pedepsei aplicate

și anume consideră că aceasta este prea aspră, solicitând aplicarea unei pedepse

neprivative de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 79 și 90 Cod penal, în privința

lui Chiu C., de asemenea în recursul suplimentar inculpatul indică, că nu recunoaște

vina, pe motiv că nu a avut intenția de a omorî partea vătămată, a recunoscut vina

deoarece avocatul l-a dus în eroare și nu i-a explicat în ce se recunoaște vinovat,

considerând că recunoaște vina în cauzarea leziunilor.

În același context, Colegiul evidențiază că critica recurentului cu privire la

faptul că nu recunoaște vina, a fost invocată direct în faza procesuală a recursului

ordinar, nu și pe calea apelului exercitat împotriva sentinței, ceea ce contravine

prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, conform cărora, temeiurile

de recurs pot fi invocate în recurs doar în cazurile în care ele au fost invocate în apel,

sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. Deci, rezultând din materialele cauzei și

anume din apelurile declarate de către inculpat și avocatul acestuia împotriva

sentinței, se constată că critici privind nerecunoașterea vinovăției, nu au fost

invocate de către ultimii, pentru a constitui obiect de studiu și discuție în procedura

de apel, fiind invocate astfel de alegații abia în procedura recursului ordinar, ceea ce

contravine prevederilor procesual-penale citate mai sus.

Cu referire la temeiul de casare invocat și prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, Colegiului penal consideră, că în prezenta speța acesta nu

și-a găsit confirmarea la examinarea recursurilor declarate, deoarece instanțele de

fond și-au motivat întemeiat soluțiile adoptate, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei inculpatului, stabilită conform sancțiunii articolului

imputat acestuia, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, astfel, în sprijinul statuării respective se relevă următoarele.

În primul rând, instanța de recurs remarcă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, având

6

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Colegiul penal reține, că inculpatul Chiu C. a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea unei infracțiuni contra vieții și sănătății persoanei, prevăzută de art. 27,

145 alin. (1) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art.

3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură

persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea lui socială, cât și

dimensiunea fenomenului infracțional, și așteptările societății față de mecanismul

justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.

De menționat este acel fapt, că infracțiunea prevăzută de art. 27, 145 alin. (1)

Cod penal, se clasifică conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune deosebit de gravă.

Colegiul notează, că instanțele de judecată trebuie să asigure aplicarea

măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit infracțiuni

grave, deosebit de grave și excepțional de grave (pct. 17 a Hotărîrii Plenului CSJ a RM

nr. 8 din 11.11.2013 cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsi penale).

Sancțiunea art. 145 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsa închisorii de la 10 la

15 ani.

Conform alin. (3) art. 81 Cod penal, mărimea pedepsei pentru tentativă de

infracțiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăși trei pătrimi din maximul celei

mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a

prezentului cod pentru infracțiunea consumată.

Astfel, Colegiul penal reține că sancțiunea maximă a infracțiunii pentru o

asemenea infracțiune consumată, este de 15 ani, deci pentru tentativă de infracțiune

sancțiunea maximă nu va depăși ¾ din 15 ani, ceea ce va constitui 11 ani și 3 luni

închisoare.

Totodată, luând în considerație faptul că inculpatul Chiu C. a acceptat judecata

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în baza art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, acesta mai beneficiază de o reducere cu 1/3 a limitelor

prevăzute de lege, deci limitele pentru individualizarea pedepsei vor fi: limita

minimă de 10 ani se va reduce cu 1/3 și va constitui 6 ani 8 luni închisoare, iar limita

maximă 11 ani 3 luni redusă cu 1/3 va constitui 7 ani 6 luni închisoare. Astfel,

pedeapsa aplicată inculpatului Chiu C. de 6 ani 8 luni închisoare, se încadrează în

limitele sancțiunii normelor penale date, conform noilor limite stabilite.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

7

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Instanța de recurs reține, că în prezenta cauză penală, instanțele de fond au

ținut cont de faptul, că inculpatul Chiu C. a comis o infracțiune deosebit de gravă, se

căiește sincer de cele comise, a depus cerere prin care a solicitat examinarea cauzei

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penale, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, anterior nu a fost judecat, nu se află la evidența medicului

narcolog și psihiatru, are la întreținere un copil minor, la fel au ținut cont și de

comportamentul victimei și alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea

faptei și consecințele ei.

Împrejurările prezente în cauza dată, permit Colegiului penal a considera

întemeiată concluzia primei instanțe, susținută just și de cea de apel, privind

aplicarea în privința inculpatului, ca pedeapsă a termenului minim cu închisoare

prevăzut de sancțiunea art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, ținând cont și de prevederile

art. 81 alin. (3) Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală, deoarece o altă

pedeapsă neprivativă de libertate, nu este prevăzută de această normă.

Cu referire la solicitarea recurenților privind stabilirea în privința lui Chiu C. a

unei pedepse neprivative de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 79, 90 Cod penal

și stabilirea în privința acestuia a unui termen de probă, cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei, instanța de recurs reține că dispoziția art. 90 alin. (4) Cod

penal, prevede că persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și

excepțional de grave, precum și în cazul recidivei periculoase sau deosebit de

periculoase, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se

aplică.

Astfel, Colegiul penal reține că atât instanța de fond, cât și cea de apel,

întemeiat nu au aplicat în privința inculpatului prevederile art. 90 Cod penal, ce

stabilesc condițiile de condamnare cu suspendare condiționată a executării pedepsei,

precum și prevederile art. 79 Cod penal - aplicarea pedepsei mai blânde decât cea

prevăzută de legea penală, fiindcă în prezenta cauză nu au fost stabilite careva

circumstanțe excepționale.

Cu referire la un alt motiv de critică din recursul avocatului, prin care

menționează, că la 10.10.2017 au fost operate modificări la art. 79 Cod penal, care au

intrat în vigoare la data de 20.12.2017, astfel alin. (11) prevede că poate fi considerată

excepțională atât o circumstanță atenuantă, cât și un cumul de asemenea

circumstanțe legate de situațiile menționate la alin. (1), instanța de recurs reține că

aplicarea art. 79 Cod penal este o prerogativă a instanței de judecată la

individualizarea pedepsei și nu o obligație, cu excepția minoratului persoanei care a

săvârșit o infracțiune.

Tot, la acest capitol Colegiul penal consideră justă și concluzia instanței de apel

precum, că potrivit art. 79 alin. (3) Cod penal, în cazul condamnării persoanelor

adulte pentru comiterea infracțiunilor deosebit de grave, instanța de judecată poate

aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea penală, dar constituind cel

puțin două treimi din minimul pedepsei prevăzute de prezentul cod pentru

8

infracțiunea săvârșită. Astfel două treimi din minimul pedepsei prevăzute de art. 27,

145 alin. (1) Cod penal, constituie 6 ani 8 luni, pedeapsă care a și fost stabilită

inculpatului, în urma aplicării prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de

apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a aplicat inculpatului în baza art.

27, 145 alin. (1) Cod penal, pedeapsa reală cu închisoare, urmare a circumstanțelor

expuse mai sus, din care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate

afirmațiile recurenților, precum că instanțele de fond i-au aplicat inculpatului o

pedeapsă prea aspră, iar circumstanțele invocate de recurenți, au fost luate în

considerație de către prima instanță, astfel fiind coborâtă pedeapsa închisorii până la

limita minimă prevăzută la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului

cod, ținând cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanțele de fond au aplicat

inculpatului Chiu C., o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor legale, luând în

considerație toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, iar modalitatea

de executare a acesteia stabilită în sarcina inculpatului, a fost individualizată corect

și în așa fel, încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că pedeapsa individualizată de

instanțele de fond, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, de restabilire a echității sociale, corectare a

inculpaților, precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

acestora, cât și a altor persoane.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită

inculpatului Chiu C., a fost aplicată în limitele legii, din care considerente se dispune

inadmisibilitatea recursurilor declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpat și avocatul

său Tica Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15

noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Chiu Constantin Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 04 aprilie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

9