1ra-876-2014 — art.186 alin.2 lit.c, d CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 05 august 2013, Ecaterniciuc Vladimir a fost condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal la 1 an și 4 luni închisoare. În temeiul art.84 alin.(4) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepsei stabilite cu pedeapsa fixată prin sentința Judecătoriei Rezina din 14 decembrie 2012, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani și 7 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar pentru minori.

Prima instanță, examinînd cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Ecaterniciuc Vladimir, la 15 septembrie 2012, în jurul orei 10.00, avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin geamul deschis a pătruns în interiorul casei nr.27 din str.Gh. Madan, mun.Chișinău, de unde pe ascuns a sustras bunuri cei aparțineau cet. Iavrumov Dmitri, și anume un notebook de model „HP” la prețul de 5500 lei, notebook de model „Acer” la prețul de 3500 lei, telefon mobil de model „Samsung” la prețul de 700 lei, lănțișor de aur la prețul de 2400 lei, o cameră web de model „Logitech” la prețul de 500 lei, ceas bărbătesc la prețul de 6600 lei, aparat de fotografiat la prețul de 1500 lei, ochelari de vedere la preț de 800 lei, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială considerabilă în sumă totală de 21500 lei.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia, aplicarea unei pedepse mai blînde, invocînd că instanța incorect a apreciat probele administrate pe cauză și la emiterea sentinței nu a luat în considerație declarațiile inculpatului și avocatului său, precum și circumstanțele cauzei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2014, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului. 1 Instanța de apel a constatat că probele cercetate de prima instanță au fost amplu analizate și just apreciate, iar acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în prevederile art.186 alin.(2) lit.c), d) Codul penal. Referitor la măsura de pedeapsa stabilită lui V.Ecaterniciuc , instanța de apel a conchis că aceasta este una în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale de care inculpatul a fost recunoscut vinovat și corespunde scopului educativ și preventiv al pedepsei, care va contribui efectiv la corijarea acestuia, fiind aplicată cu respectarea prevederilor art.7, 61, 75, 84 Cod penal. Instanța a menționat că, prima instanță a motivate stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, relevînd în cuprinsul sentinței că inculpatul anterior a fost condamnat de 3 ori pentru infracțiuni similare, și, ținînd seama de caracterul și gradul de pericol social al faptei comise, de persoana inculpatului, categoria infracțiunii săvîrșite, a conchis că corectarea și reeducarea lui poate avea loc numai cu stabilirea pedepsei cu închisoare.

În recursul ordinar declarat de către inculpatul V.Ecaterniciuc, fără a se invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, se solicită casarea hotărîrilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, neprivativă de libertate, considerînd că pedeapsa aplicată este una prea aspră.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Conform conținutului recursului, inculpatul este de acord cu starea de fapt și de drept stabilită, și critică hotărîrile date în latura stabilirii pedepsei, considerînd că pedeapsa stabilită este prea aspră, solicitînd aplicarea în privința lui a unei pedepse neprivative de libertate. Colegiul penal consideră că instanța de apel just a respins apelul inculpatului, concluzionînd că la soluționarea chestiunii cu privire la stabilirea pedepsei, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal. Astfel, conform prevederilor art.61, 75 Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a inculpatului și are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane. Colegiul menționează că instanța de apel întemeiat a constatat că prima instanță, la numirea pedepsei, a ținut cont de prevederile sus-menționate, de caracterul social periculos al infracțiunii comise, de persoana inculpatului, care a fost de nenumărate ori tras la răspundere penală pentru comiterea infracțiunilor similare cu suspendarea pedepsei pe termen de probă. În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul consideră legală concluzia instanței de apel referitor la faptul că pedeapsa stabilită inculpatului de prima instanță este proporțională faptei comise de către inculpat. Prin urmare, după cum rezultă din partea descriptivă a sentinței și deciziei, instanțele de fond și-au motivat soluțiile adoptate indicînd din care motive au ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea inculpatului nu este posibilă fără aplicarea pedepsei închisorii reale, astfel că temeiul 2 invocat de recurent, precum că instanța nu și-a motivat soluția referitor la iraționalitatea numirii pedepsei neprivative de libertate inculpatului, este neîntemeiat. Argumentele recurentului că la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont că dînsul a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise, nu pot fi reținute, deoarece la numirea pedepsei instanțele de fond au ținut cont de prevederile art.3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime din limita de pedeapsă prevăzută de lege, adică din maximul și din minimul prevăzut de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat. Instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale privind săvîrșirea acesteia și a celor personale ale inculpatului, pedeapsa stabilită de 1 an și 4 luni închisoare, iar a celei definitive, în temeiul art.84 alin.(4) Cod penal, de 2 ani și 7 luni închisoare, cu executarea ei reală, este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la corijarea și reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestora față de fapta comisă. Prin urmare, Colegiul penal conchide că pedeapsa aplicată lui V. Ecaterniciuc este în limitele prevăzute de lege. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului declarat de inculpat, și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestuia, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art.432 alin.(1)-(2) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Ecaterniciuc Vladimir, declarat împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 05 august 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2014, în propria lui cauză penală, fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 iunie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Ion Guzun 3