1ra-1761/14 — art. 186 alin 2 lit d, 152 alin 2 lit c/1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin 2 lit d, 152 alin 2 lit c/1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin 1 pct 10 CPP
1ra-1761/14 — art. 186 alin 2 lit d, 152 alin 2 lit c/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-1761/2014
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
10 decembrie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Petru Moraru și Nadejda Toma,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014, declarat de inculpatul
Tonea Eugeniu Vladimir, născut la 05 martie
1981, originar și locuitor al mun. Chișinău, șos. Hîncești
22, bl. A, ap. 39, cetățean al R. Moldova,
Termenul de examinare a cauzei:
Instanța de fond: 03.05.2013 - 20.01.2014;
Instanța de apel: 26.02.- 10.04.2014;
Instanța de recurs: 06.11.- 10.12.2014;
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20 ianuarie 2014, pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Tonea Eugeniu Vladimir a
fost condamnat:
- în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 2 ani închisoare;
- în baza art. 152 alin. (2) lit. c1) Cod penal, la 4 ani închisoare.
În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al
pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani și 6 luni închisoare,
cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat în fapt că, Tonea Eugeniu
Vladimir în perioada de timp 31.03.2013 – 01.04.2013, aflîndu-se în mun. Chișinău și
urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin acces liber a pătruns în
apartamentul nr. 4, din blocul locativ situat pe str. A. Russo 8/2, mun. Chișinău, ce
aparține cu drept de proprietate cet. Duchina Maria, în care la acel moment închiria o
odaie pentru locuit cet. Banu Dumitru, de unde pe ascuns a sustras 3.000 lei și un
laptop model ,,Toshiba Satelite”, ce aparținea cet. Banu Dumitru, care a fost estimat la
prețul de 7.000 lei, cauzînd astfel prin acțiunile sale intenționate părților vătămate, un
prejudiciu material considerabil, în sumă totală de 10.000 lei.
2.1. Tot Tonea Eugeniu, la 31.03.2013, aproximativ la ora 1900, aflîndu-se în
apartamentul nr. 4, din blocul locativ situat pe str. A. Russo 8/2, mun. Chișinău, avînd
intenția și urmărind scopul cauzării vătămărilor corporale cet. Bardaread Daria,
acționînd cu intenție directă, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor
sale, prevăzînd urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, a agresat-o
fizic, aplicîndu-i lovituri cu pumnii peste diferite regiuni ale corpului, cauzîndu-i
vătămare corporală medie.
Procurorul, a contestat cu apel sentința, solicitînd casarea acesteia în latura
stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului
1
stabilit pentru prima instanță, prin care Tonea Eugeniu să fie condamnat în baza art.
186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 2 ani 8 luni închisoare și în baza art. 152 alin. (2) lit.
c1) Cod penal, la 4 ani închisoare, iar în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru
concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită
pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis,
deoarece instanța de fond nu a respectat prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal.
În acest sens, procurorul a invocat că, pedeapsa stabilită lui Tonea Eugeniu este
prea blîndă, instanța de fond nu a luat în considerație faptul că inculpatul anterior a
fost condamnat de 4 ori pentru infracțiuni săvîrșite cu intenție, dintre care în 2 cazuri
acesta a executat pedeapsa închisorii, fiind constatată și existența stării de recidivă.
3.1. Inculpatul Tonea Eugeniu, a contestat cu apel sentința, solicitînd casarea
acesteia în latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi
hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să-i fie stabilită o
pedeapsă mai blîndă, cu aplicarea art. 79 alin. (1) Cod penal, invocînd că vina în
săvîrșirea infracțiunilor a recunoscut-o integral, se căiește sincer de cele comise, nu
s-a eschivat de la urmărirea penală, a restituit prejudiciul cauzat, are la întreținere un
copil minor, soția nu este angajată în cîmpul muncii și are nevoie de susținerea lui.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014, a
fost respins ca nefondat apelul inculpatului, admis apelul procurorului, casată sentința
și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
Tonea Eugeniu a fost condamnat:
- în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 2 ani 8 luni închisoare;
- în baza art. 152 alin. (2) lit. c1) Cod penal, la 4 ani închisoare.
În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al
pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani și 6 luni închisoare,
cu executarea în penitenciar de tip închis.
4.1. La adoptarea soluției date instanța de apel a reținut că, prima instanță la
individualizarea pedepsei s-a condus de circumstanțele atenuante, recunoașterea vinei
de către inculpat, caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii, de gravitatea
infracțiunii comise, de consecințele survenite, personalitatea inculpatului, căința
sinceră, solicitarea ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, și corect a concluzionat despre aplicarea pedepsei închisorii.
Instanța de apel a constatat, că instanța de fond, aplicând prevederile art. 3641
alin. (8) Cod de procedură penală, în mod eronat și nemotivat a stabilit inculpatului
mărimea pedepsei închisorii de 2 ani, în situația în care el beneficia de o reducere cu
1/3 din limita maximă a pedepsei închisorii prevăzute de sancțiunea art. 186 alin.(2)
lit. d) Cod penal și art. 152 alin.(2) lit. c1) Cod penal.
Astfel, instanța de apel a menționat că, instanța de fond la aprecierea modului și
măsurii de pedeapsă, nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al
infracțiunilor incriminate, de personalitatea inculpatului care se caracterizează negativ,
anterior a mai săvîrșit infracțiuni de această categorie.
Instanța de apel, având în vedere prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, a
considerat că, inculpatului Tonea Eugeniu, în corespundere cu art. 3641 alin. (8) Cod
de procedură penală, pentru săvîrșirea infracțiunilor incriminate, cu aplicarea art. 82
alin. (2) Cod penal, urmează să-i fie stabilită o pedeapsă definitivă de 5 ani și 6 luni
închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, fiind izolat de societate ca
persoană ce prezintă pericol social.
2
Inculpatul Tonea Eugeniu, fără a invoca vreun motiv din cele 16 prevăzute
la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia
instanței de apel, solicitînd casarea acesteia în latura stabilirii pedepsei, rejudecarea
cauzei și adoptarea unei noi hotărîri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă.
În motivarea recursului, inculpatul a invocat că prima instanță și-a întemeiat
soluția doar pe învinuirea adusă de procuror, care este neîntemeiată, deoarece el nu a
avut intenția să-i cauzeze părții vătămate leziuni corporale.
La fel, în viziunea recurentului urmau să fie aplicate prevederile art. 10 alin. (2)
Cod penal, iar potrivit art. 111 alin. (2), (3) Cod penal, el nu are antecedente penale.
Totodată, recurentul a mai invocat că instanța de apel, la individualizarea
pedepsei, nu a luat în considerație circumstanțele atenuante stabilite în speță, și
anume: săvîrșirea infracțiunii din cauza împrejurărilor grele de ordin personal sau
familial, restituirea prejudiciului cauzat, autodenunțarea, contribuirea activă la
descoperirea infracțiunii, recunoașterea vinovăției, depășirea termenului rezonabil de
examinare a cauzei și faptul că are un copil minor la întreținere.
Prin urmare, recurentul a menționat că instanța de apel nu a ținut cont de
prevederile art. art. 78 alin. (1), 117 alin. (2) lit. b) Cod penal, aplicîndu-i o pedeapsă
prea aspră.
Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care a solicitat declararea
inadmisibilității recursului, deoarece instanța de apel la stabilirea categoriei și
termenului de pedeapsă a ținut cont pe deplin de criteriile generale de individualizare
a pedepsei, astfel nu există temei pentru a interveni în această parte.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează
că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel, inclusiv și în temeiurile cînd s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin
hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material.
Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul inculpatului, care nici
nu indică asupra unor concrete erori de drept (pct. 5. din decizie), se atestă că
împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrii contestate, inclusiv cele
reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, denotă că instanța de apel a constatat și
apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în
strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de
drept material, ținînd cont de prevederile art. art. 34, 61, 75, 82 Cod penal, conform
căror persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o
pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de
gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia.
Se consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de
3
o persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune săvîrșită cu intenție.
Mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de jumătate din
maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea
specială a prezentului cod.
Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului
în corespundere cu prevederile legale.
Mai mult, se observă că recursul declarat este întemeiat doar pe critica modului
în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate
inculpatului (pct. 5.din decizie).
Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de
procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa
convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.
Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii
atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza
penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă
apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar
aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens
decît cel pe care îl propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestei
instanțe, care nu este un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427
Cod de procedură și, astfel, invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar este
lipsită de orice suport legal.
Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a
comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că a aplicat
inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că recursul
ordinar este vădit neîntemeiat.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este
vădit neîntemeiat.
Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi
declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Tonea Eugeniu,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014, în
propria cauză penală, fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, publicată la 23 decembrie 2014.
Președinte Petru Ursache
Judecători Petru Moraru
Nadejda Toma
4