1ra-1705/2018 — art. 309-1 alin. 3 CP

1ra-1705/2018 — art. 309-1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-1705/2018

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

21 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Guzun Ion

Judecători – Țurcanu Anatolie și Boico Victor,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, avocatul Victor Panțîru în numele

părții vătămate Nelu Raileanu și avocatul Culeac-Reul Natalia în numele inculpatului Artenii

Dorin, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22

mai 2018, în cauza penală privindu-i pe

ARTENII Dorin Xxxxx, născut la xxxxxxxxx, originar din

Xxxxx, r-nul Xxxxx, domiciliat în Xxxxx, Xxxxx;

CUCERESCU Simion Xxxxx, născut la xxxxxxxxx,

originar din Xxxxx, Xxxxx, domiciliat în Xxxxx, Xxxxx;

PODUBNÎI Eduard Xxxxx, născut la xxxxxxxxxx,

originar din Xxxxx, Xxxxx, domiciliat în Xxxxx, Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

20.07.2015 – 14.11.2016;

11.05.2017 – 22.05.2018;

26.01.2017 – 28.03.2017;

26.07.2018 – 21.11.2018.

C O N S T A T Ă:

Cucerescu S. și Podubnîi Ed. au fost achitați de sub învinuirea înaintată în baza art. 3091 alin. (3)

lit. c) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpați.

deținând în conformitate cu ordinele Ministrului Afacerilor Interne, după cum urmează: nr. 611ef.

din 26 decembrie 2008, funcția de ofițer operativ de sector al sectorului de poliție Trușeni; nr.

128ef. din 23 martie 2007 funcția de inspector al poliției criminale al sectorului de poliție nr. 5 și

nr. 458ef din 10 octombrie 2008 funcția de inspector al poliției criminale al secției de poliție a

orășelului Durlești, al CPs Buiucani CGP mun. Chișinău din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, fiind astfel persoane cu funcții de răspundere în virtutea prevederilor art. 123 Cod penal,

1

contrar art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950, care stipulează că „nimeni nu poate fi

supus torturii și nici la pedepse sau tratamente inumane sau degradante” și alin. (2) al art. 24 din

Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, care stipulează că „nimeni nu va fi

supus la torturi, la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante”, și contrar art. 1, 2

pct. 2), 4), art. 12 pct. 1), art. 14 și art. 15 din Legea nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 „Cu

privire la poliție”, precum și a obligațiilor funcționale, care-i obligă să-și desfășoare activitatea pe

baza respectării stricte a legilor, să protejeze viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele

societății și ale statului de atentate criminale și de alte atacuri nelegitime; să prevină și să curme

crimele și alte infracțiuni, să mențină ordinea publică și să asigure securitatea publică; să ia

măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, demnitatea și onoarea cetățenilor; să comunice despre

aplicarea forței fizice șefului său direct, să nu supună pe nimeni la torturi; să poarte

responsabilitatea personală pentru realizarea întocmai a atribuțiilor de serviciu, să răspundă de

respectarea principiilor ce guvernează conduita polițistului, legislației în domeniul drepturilor

omului, a legislației procesual-penale, alte acte normative ce reglementează activitatea de

serviciu, acționând cu titlu oficial ca persoane ce reprezintă Ministerul Afacerilor Interne,

intenționat au comis acte de tortură asupra cetățeanului Republicii Moldova Raileanu N. în

următoarele circumstanțe:

La 08 aprilie 2009, în jurul orei 19.00, ofițerul operativ de sector al sectorului de poliție

Trușeni al CPs Buiucani, Artenii D., fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aflându-se pe

coridorul etajului II al CPs Buiucani al CGP mun. Chișinău, situat pe str. Calea Ieșilor 12, unde în

acel moment se afla Raileanu N., care fusese reținut de colaboratorii de poliție, s-a apropiat de

acesta și urmărind scopul de a-l intimida, intenționat i-a aplicat mai multe lovituri peste picioare,

cap, spate și alte regiuni ale corpului, provocându-i ultimului dureri și suferințe fizice puternice.

Ulterior, Artenii D. cunoscând despre faptul că Raileanu N. a fost dus într-un birou de la etajul II

al CPs Buiucani, în jurul orei 20.00 a întrat în acest birou, unde în acel timp inspectorul poliției

criminale al secției de poliție din or. Durlești al CPs Buiucani, Podubnîi Ed., îl chestiona pe

Raileanu N. pe faptul reținerii sale și conștientizând că din partea lui Podubnîi E. este exercitată

presiune psihică asupra lui Raileanu N. în vederea obținerii de la acesta a informațiilor și

mărturisirilor cu privire la participarea sa activă la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la

data de 07 aprilie 2009 la sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova, urmărind

scopul de a-i provoca în mod intenționat dureri și suferințe puternice, fizice și psihice lui

Raileanu N., în special cu scopul de a obține de la acesta informații și mărturisiri în vederea

recunoașterii că la data de 07.04.2009 a participat activ la acțiunile de dezordine în masă ce au

avut loc la sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova și de a-l pedepsi pentru

participarea la acțiunile de dezordine în masă de la data respectivă, cât și pentru a-l intimida și de

a face presiuni asupra lui, a aderat la acțiunile ilegale ale lui Podubnîi E., în prezența și cu acordul

tacit al acestuia, înjurându-l pe Raileanu N. cu cuvinte necenzurate, i-a aplicat o lovitură cu

piciorul peste piciorul stâng, amenințându-l că dacă nu va scrie explicația cum îi va spune colegul

său Podubnîi E., va fi mai rău cu el, dându-i de înțeles că în caz contrar va fi bătut și mai tare.

În rezultatul acțiunilor violente cu caracter de tortură ale lui Artenii D., victimei Raileanu

N., conform raportului de expertiză medico-legală nr. 748/D din 04 mai 2010, i-a fost cauzată

contuzia rinichiului drept, ce se califică ca vătămări corporale ușoare.

2

De asemenea, inspectorul poliției criminale al sectorului de poliție nr. 5 a CPs Buiucani,

Cucerescu S., la 08 aprilie 2009, în jurul orei 20.00, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu,

întrând în biroul amplasat la etajul II al CPs Buiucani al CGP mun. Chișinău, situat pe str. Calea

Ieșilor, 12, unde în acel timp inspectorul poliției criminale al secției de poliție din or. Durlești al

CPs Buiucani, Podubnîi E., îl chestiona pe Raileanu N. pe faptul reținerii sale, și conștientizând

că din partea lui Podubnîi E. este exercitată presiune psihică asupra lui Raileanu N. în vederea

obținerii de la acesta a informațiilor și mărturisirilor cu privire la participarea sa activă la acțiunile

de dezordine în masă ce au avut loc la data de 07 aprilie 2009 la sediul Președinției și

Parlamentului Republicii Moldova, urmărind scopul de a-i provoca în mod intenționat dureri și

suferințe puternice, fizice și psihice lui Raileanu N., în special cu scopul de a obține de la acesta

informații și mărturisiri în vederea recunoașterii că la data de 07.04.2009 a participat activ la

acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la sediul Președinției și Parlamentului Republicii

Moldova și de a-l pedepsi pentru participarea la acțiunile de dezordine în masă de la data

respectivă, cât și pentru a-l intimida și de a face presiuni asupra lui, a aderat la acțiunile ilegale

ale lui Eduard P., și în prezența și cu acordul tacit al acestuia, înjurându-l pe Raileanu N. cu

cuvinte necenzurate, i-a aplicat câteva lovituri cu pumnul și palma peste cap, amenințându-l că

dacă nu va scrie explicația cum îi va spune colegul său Podubnîi E., va fi mai rău cu el, dându-i

de înțeles că în caz contrar va fi bătut și mai tare.

La fel și inspectorul poliției criminale al secției de poliție din or. Durlești al CPs Buiucani,

Podubnîi E. la 08 aprilie 2009, în jurul orei 20.00, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu,

aflându-se într-un birou situat la etajul II al CPs Buiucani al CGP mun. Chișinău, situat pe str.

Calea Ieșilor, 12, unde îl chestiona pe Raileanu N. pe faptul reținerii sale, urmărind scopul de a-i

provoca în mod intenționat acestuia suferințe puternice psihice, în special cu scopul de a obține

de la el informații și mărturisiri în vederea recunoașterii că la data de 07.04.2009 a participat activ

la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la sediul Președinției și Parlamentului Republicii

Moldova și de a-l pedepsi pentru participarea la acțiunile de dezordine în masă de la data

respectivă, cât și pentru a-l intimida și de a face presiuni asupra lui, amenințându-l și

influențându-l psihologic, l-a impus pe ultimul să scrie o explicație în care să recunoască că la

data de 07.04.2009 a participat activ la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la sediul

Președinției și Parlamentului Republicii Moldova și că la data de 08.04.2009 a opus rezistență

colaboratorilor de poliție, amenințându-l că dacă nu va scrie explicația cum î-i va spune el, va fi

mai rău cu el, dându-i de înțeles că în caz contrar va fi bătut.

Ulterior, peste puțin timp, în acel birou a întrat inspectorul poliției criminale al sectorului de

poliție nr. 5 al CPs Buiucani, Cucerescu S., iar mai apoi ofițerul operativ de sector al sectorului de

poliție Trușeni al CPs Buiucani, Artenii D., care, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu

și conștientizând că din partea lui Podubnîi E. este exercitată presiune psihică asupra lui Raileanu

N. în vederea obținerii de la acesta a informațiilor și mărturisirilor cu privire la participarea sa

activă la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la data de 07 aprilie 2009 la sediul

Președinției și Parlamentului Republicii Moldova, prin acord tacit le-a permis acestora să adere la

acțiunile sale ilegale și în prezența sa, mai întâi Cucerescu S. i-a aplicat lui Raileanu N. câteva

lovituri cu pumnul și palma peste cap, iar mai apoi Artenii D. i-a aplicat acestuia o lovitură cu

piciorul peste piciorul stâng, ambii înjurându-l cu cuvinte necenzurate și amenințându-l că dacă

3

nu va scrie explicația cum îi va spune colegul lor Podubnîi E., va fi mai rău cu el, dându-i de

înțeles că în caz contrar va fi bătut și mai tare.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, faptele inculpaților au fost încadrate de către

organul de urmărire penală în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal - tortura, acțiuni

intenționate, manifestate în provocarea în mod intenționat a unei dureri și suferințe puternice,

fizice și psihice unei persoane, în special cu scopul de a obține de la această persoană

mărturisiri, de a o intimida și de a face presiuni asupra ei, durere și suferință provocată de două

sau mai multe persoane cu funcții de răspundere.

402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către procuror și avocatul Panțîru V. în

numele părții vătămate Raileanu N.

3.1. Procuror a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. să fie recunoscuți

vinovați și condamnați în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, la câte 5 ani închisoare pentru

fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în cadrul MAI pe un termen de 5 ani,

pentru fiecare.

În motivarea apelului s-a invocat că în cadrul cercetării judecătorești de către partea acuzării

au fost prezentate suficiente probe ce dovedesc vinovăția persoanelor achitate în comiterea

infracțiunii incriminate, iar instanța de judecată a pus la baza sentinței doar declarațiile lui Artenii

D., Cucerescu S. și Podubnîi E. și a martorilor apărării, omițând faptul că acestea vin în

contradicție cu probele prezentate spre cercetare de către acuzare. Veridicitatea declarațiilor părții

vătămate și a martorilor acuzării audiate în instanța de fond nu pot fi negate, reieșind din faptul

că, până la momentul actual acesta se află în stare de șoc în rezultatul evenimentelor, în cadrul

cărora a avut nefericirea să participe.

3.2. Avocatul Panțîru V. în numele părții vătămate Raileanu N., a solicitat casarea sentinței

de achitare, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. să

fie condamnați pentru infracțiunea imputată prin rechizitoriu, la câte 10 ani închisoare pentru

fiecare.

În motivarea apelului s-a invocat că concluziile primei instanțe prin care s-a reținut că, în

dosar nu sunt suficiente probe în vederea stabilirii vinovăției inculpaților, sânt pripite și s-au

format în urma unei analize superficiale și îndelungate a dosarului în cauză.

admise apelurile declarate, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. au fost

recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, la câte 5 ani

închisoare, pentru fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a activa în organele MAI pe un termen de 5 ani pentru fiecare.

prevederile art. 101 Cod de procedură penală a reținut în sarcina inculpaților Artenii D.,

Cucerescu S. și Podubnîi E. toate circumstanțele de fapt ale comiterii infracțiunii prevăzute de art.

3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, după cum au fost descrise acestea în rechizitoriu, menționînd că

aceștia au comis infracțiunea de tortură, adică acțiuni intenționate, manifestate spre provocarea în

4

mod intenționat a unei dureri și suferințe puternice, fizice și psihice unei persoane, în special cu

scopul de a obține de la aceasta mărturisiri, de a o intimida și de a face presiuni asupra ei, durere

și suferință provocată de două sau mai multe persoane cu funcții de răspundere.

Instanța de apel a considerat că, vina inculpaților cu toate că nu a fost recunoscută de către

aceștia, se dovedește prin următoarele probe: declarațiile părții vătămate Raileanu N. ce indică

direct la inculpați, ca fiind persoanele care în mod intenționat i-au provocat dureri și suferințe

puternice fizice și psihice, în special cu scopul de a obține de la el mărturisiri, de a-l intimida și de

a face presiuni asupra lui.

La fel, instanța a consemnat că vina inculpaților a fost dovedită și prin declarațiile

martorilor: Raileanu I. și Raileanu A. date în cadrul primei instanțe și susținute în instanța de

apel, precum și declarațiile martorului Boaghe I. date în cadrul primei instanțe, care coroborează

cu declarațiile părții vătămate Raileanu N.

Cu privire la declarațiile martorilor: Ceban V., Strugari V., Grozav S., Sivirean A., Volontir

D., Zacrevschi V. și Cozma A., instanța de apel a considerat că acestea nu pot duce la achitarea

inculpaților, deoarece nu corespund adevărului și sânt date de martori cu scopul de a-i exonera pe

inculpați de răspunderea penală, cu care sânt colegi de serviciu și se combat de probele mai sus

nominalizate. Tot la acest capitol, instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului Grozav

S., precum că Arteni D. s-a aflat la data de 08.04.2009 de la orele 11.00 până la 22.00 în com.

Trușeni, dat fiind faptul că aceste declarații vin în contradicție cu probele materiale anexate la

dosar.

De asemenea, instanța de apel a constatat că vina inculpaților în comiterea infracțiunii

imputate se mai dovedește și prin probele scrise: raportul de examinare medico-legală nr. 1375/D

din 21.05.2009 (f.d. 33-34, vol. 1); procesul-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate

Raileanu N. la locul comiterii infracțiunii din 16.02.2010 în incinta CPs Buiucani al CGP mun.

Chișinău (f.d. 90-99, vol. 1); procesul-verbal de confruntare din 18.05.2010 și 19.05.2010 (f.d.

96-97, vol. 1); procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere a persoanei după fotografie din

09.04.2010 și din 18.05.2010 (f.d. 100-101, 104-105, 126-127, vol. 1); procesul-verbal de

examinare din 26.05.2010 a registrului de evidență a persoanelor aduse în CPs Buiucani al CGP

mun. Chișinău în perioada 01.01.2009-20.05.2009 (f.d. 181-188, vol. 1); extrasul din fișa

medicală nr. 1199 a lui Raileanu N. eliberată la 08.04.2010 sub nr. 10 de către Centrul Medical

pentru Reabilitarea Victimelor Torturii „Memoria” (f.d. 191-194, vol. 1); raportul de expertiză

medico-legală nr. 748/D din 04.05.2010 (f.d. 202-204, vol. 1).

Astfel, instanța de apel a considerat că toate aceste probe scrise și documente examinate

coroborează cu declarațiile părții vătămate și martorilor Raileanu I., Raileanu A., Boaghe I. și

combat argumentele părții apărării, inclusiv a inculpaților precum că dânșii nu au săvârșit

infracțiunea incriminată.

Instanța de apel a apreciat critic versiunea inculpatului Artenii D. precum că dînsul s-a aflat

de la data de 08.04.2009 până la data de 10.04.2009 în com. Trușeni, întrucît prin dispoziția nr.

5291 (f.d. 251, vol. 1) s-a dispus aflarea lui pe teritoriul com. Trușeni la data de 07.04.2009 și nu

la data de 08.04.2009, după cum invocă acesta.

La fel, de către instanța de apel a fost apreciată critic și versiunea inculpatului Cucerescu S.,

precum că el s-a aflat de la data de 07.04.2009 până la data de 09.04.2009 în com. Vatra, dat fiind

faptul că, prin dispoziția nr. 5291 (f.d. 251, vol. 1) s-a dispus aflarea inculpatului Cucerescu S. pe

5

teritoriul com. Vatra pentru data de 07.04.2009 și nu pentru cea de 08.04.2009, după cum invocă

acesta.

Totodată, instanța de apel a constatat în contextul declarațiilor făcute de partea vătămată, că

decade categoric versiunea apariției leziunilor la partea vătămată în rezultatul căderii de la

înălțimea propriului corp, iar poziția primei instanțe de a aprecia critic declarațiile părții vătămate

ca fiind declarații cointeresate, este lipsită de temei, deoarece concluzia dată nu este bazată pe

careva argumente obiective, întrucât declarațiile părții vătămate reprezintă probă și constituie un

element de fapt, constatat prin intermediul procesului-verbal de interogare, apreciat și admis drept

probă, pe motivul pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, precum și coroborării cu

celelalte probe.

Așadar, ținând cont de caracterul și localizarea acestor vătămări corporale, instanța de apel a

conchis că ele sunt caracteristice aplicării violenței, coroborează cu probele subiective sus-

indicate, inclusiv și cu declarațiile părții vătămate și demonstrează cu certitudine, faptul comiterii

de către inculpați a infracțiunii imputate, prevăzute de art. 3091 alin. (3), lit. c) Codul penal

(redacția Legii din 18.12.2008).

Prin urmare, instanța de apel a menționat că prin Legea nr. 252 din 08.11.2012, în vigoare

din 21.12.2012, a fost abrogat art. 3091 Cod penal și tot prin această Lege a fost introdus art. 1661

Cod penal - tortura, tratamentul inuman sau degradant.

În continuare, instanța de apel a reținut că, sancțiunea prevăzută de art. 3091 alin. (3) Cod

penal (redacția Legii din 18.12.2008) prevedea o pedeapsă cu închisoare de la 5 la 10 ani, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen

de la 2 la 5 ani, pe când sancțiunea art. 1661 alin. (4) lit. e) Cod penal (red. 08.11.2012 ), în care

ar urma reîncadrarea faptelor comise de inculpați prevede o pedeapsă cu închisoare de la 8 la 15

ani sau amendă în mărime de la 800 la 1000 de unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.

Astfel, instanța de apel ținând cont de prevederile art. 8 și 10 Cod penal, a conchis că acțiunile

inculpaților urmează a fi încadrate în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal (redacția Legii din

18.12.2008), pentru a nu agrava situația acestora.

La stabilirea pedepsei inculpaților s-a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75-78 Cod

penal, de circumstanța atenuantă – comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni grave,

circumstanțe agravante nu au fost reținute, precum și de faptul că inculpații au săvârșit o

infracțiune gravă în urma înțelegerii prealabile și împreună, nu au recunoscut și conștientizat

vina, nu s-au căit, instanța de apel a considerat că, corectarea și reeducarea inculpaților este

posibilă cu aplicarea pedepsei cu închisoare și cu executarea reală a acestei pedepse, conform

sancțiunii minime prevăzută de infracțiunea imputată lor, cu scopul ca ei să nu mai comită

infracțiuni, fiind și o măsură de prevenție generală pentru alți colaboratori de poliție și pentru ca

cei care dețin funcții publice, pentru a nu comite fapte similare.

Grosu A. în numele inculpatului Podubnîi E., avocatul Mărgineanu Iu. în numele inculpatului

Cucerescu S. și avocatul Culeac-Reul N. în numele inculpatului Artenii D.

6.1. Avocatul Grosu A. acționînd în numele inculpatului Podubnîi E., a solicitat casarea

deciziei instanței de apel și menținerea sentinței de achitare, din motiv că inculpatul Podubnîi E.

nu și-a recunoscut vina, fiind legal achitat de către prima instanță, nu a comis infracțiunea

6

imputată lui; învinuirea înaintată inculpatului nu corespunde cerințelor art. 281 Cod de procedură

penală și nu are nici un suport probatoriu, bazându-se doar pe declarațiile părții vătămate și

rapoartele de expertiză nr. 748/D din 04.05.2010 și nr. 1375/ D din 21.05.2009; declarațiile părții

vătămate nu se confirmă de către expertizele menționate, ci din contra se contrapun, fiindcă în

actul de expertiză leziunile depistate sânt în regiunea toracelui și membrelor anterioare, iar

comoția cerebrală nu s-a confirmat; nu s-a ținut cont de către instanța de apel că partea vătămată

s-a adresat la medic peste 7 zile de la data când a fost eliberat de sub strajă, perioadă în care se

putea întâmpla orice, mai mult ca atât partea vătămată a indicat asupra mai multor colaboratori de

poliție precum că l-ar fi maltratat, însă aceștia pe parcurs au fost scoși de sub urmărirea penală;

inculpatul Podubnîi E., conform atribuțiilor de serviciu a întocmit material contravențional în

privința părții vătămate, în urma căruia de către instanța de judecată i-a fost aplicată ultimului

amendă, astfel în cazul dat dacă ar fi existat careva ilegalități din parte lui Podubnîi E., instanța de

judecată ar fi depistat aceste încălcări și nu i-ar fi aplicat sancțiune părții vătămate.

În drept, recurentul și-a întemeiat recursul declarat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10)

și 12) Cod de procedură penală.

6.2. Avocatul Mărgineanu Iu. acționînd în numele inculpatului Cucerescu S., a solicitat

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și întemeiată,

reieșind din următoarele: unul din judecătorii completului de judecată din instanța de apel și

anume Ulianovschi X. nu avea dreptul să participe la examinarea acestei cauze în ordine de apel,

deoarece reieșind din materialele dosarului acesta a participat la examinarea recursului părții

vătămate împotriva deciziei Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 09.04.2009, privind

sancționarea ultimului în baza art. 1745 alin. (1) și art. 1746 alin. (1) Cod cu privire la

contravențiile administrative și prin decizia aceluiași magistrat a fost casată hotărârea primei

instanțe din lipsa faptei contravenției imputate.

Mai mult ca atât, din cuprinsul acestei decizii rezultă că acest judecător și-a format

convingerea că vina lui Raileanu N. nu a fost dovedită. Totodată din acest dosar contravențional,

se evidențiază și numele lui Podubnîi E., care a și întocmit procesele-verbale respective de

constatare a contravențiilor; instanța de apel a rupt din context declarațiile martorului audiat,

Ceban V., date în prima instanță și în instanța de apel, iar instanța de apel nu numai că nu a

analizat această probă în coroborare cu celelalte probe, dar a evitat să-i dea o apreciere conform

art. 101 alin. (4) Cod de procedură penală. Mai mult ca atât, declarațiile au fost date prin

depunerea jurământului, fiind avertizat conform art. 312-313 Cod penal; declarațiile martorilor

audiați în instanța de apel nu demonstrează în nici un mod vinovăția inculpatului Cucerescu S.,

fapt menționat chiar și de instanța de apel, ba mai mult martorii Ceban V. și Grozav V. au dat

declarații în favoarea inculpatului; instanța de apel a pus la baza hotărârii de condamnare a

inculpatului Cucerescu S., procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

09.04.2010, fără a verifica motivul recunoașterii după fotografie și nu prin studierea amănunțită a

persoanei pe viu, existând o posibilitate obiectivă a înfăptuirii acestei acțiuni.

În drept, recurentul și-a întemeiat recursul declarat pe art. 427 alin. (1) pct. 2) și 6) Cod de

procedură penală.

6.3. Avocatul Culeac-Reul N. acționând în numele inculpatului Artenii D., a solicitat

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele motive:

sentința adoptată de prima instanță este corectă, fiind verificată și apreciată fiecare probă, fiind

7

corect constatat că învinuirea înaintată inculpaților este bazată pe declarațiile părții vătămate și

care nu și-au găsit confirmarea; instanța de apel nu a cercetat careva alte probe, decât cele la care

s-a referit instanța de fond, iar condamnarea inculpaților este bazată pe declarațiile părții

vătămate, care în opinia apărătorului urmează a fi apreciate critic, deoarece ultimul nu era sigur

pe parcursul urmăririi penale care persoane l-au maltratat; potrivit materialelor cauzei penale

inculpatul Artenii D., în timpul când s-a pretins că a maltratat partea vătămată, de fapt se afla în

afara incintei comisariatului de poliție, fapt confirmat de martorul Grozav S.; concluziile instanței

de apel, în privința declarațiilor martorilor Ceban V., Strungari V., Grozav S., Sivirean A.,

Volontir D., Zacrevschi V. și Cozma A., sânt neîntemeiate, deoarece acești martori au dat

declarații fiind preveniți despre răspundere penală pentru declarații false.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate, solicitând respingerea

acestora, ca inadmisibile, deoarece sânt motivate prin prisma dezacordului cu modalitatea de

apreciere a probelor de către instanța de apel, motive ce nu se conțin în temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, astfel rezultând că recursurile nu conțin argumentele

ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă problema de drept de o importanță

generală abordată în cauza dată, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului în sensul art. 427.

recursurile declarate au fost admise, cu casarea totală a deciziei instanței de apel din 20 martie

2015 și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

dosarului, s-a constatat că prezenta cauză penală potrivit fișei de repartizare repetate, în temeiul

încheierii Președintelui Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2014, a fost redistribuită

judecătorului Ulianovschi X., care, potrivit dispoziției Președintelui Curții de Apel Chișinău nr.

311 din 11 iulie 2014, a judecat prezenta cauză penală în calitate de președinte de complet

împreună cu judecătorii – Cobzac E. și Vrabii S., adoptând hotărârea din 20 martie 2015.

Totodată, instanța de recurs a consemnat că, anterior, judecătorul Ulianovschi X. a participat

și la judecarea cauzei contravenționale în privința lui Raileanu N. în ordine de recurs împotriva

deciziei Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 09 aprilie 2009.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2009, a fost admis

recursul declarat de către Raileanu N., fiind casată decizia contestată în cauza contravențională

intentată în baza art. 1745 alin. (1), 1746 alin. (1) Cod cu privire la contravențiile administrative,

cu încetarea procedurii administrative din lipsa faptei contravenției administrative.

În opinia instanței de recurs, prezintă relevanță pentru dosarul dat și acel fapt că procesul-

verbal cu privire la contravenția administrativă din 08.04.2009 în privința lui Raileanu N., care

este și parte vătămată în această speță, a fost întocmit de către inspectorul CPs Buiucani, Podubnîi

E., care este inculpat în prezenta speță, respectiv și procesul-verbal cu privire la reținerea

administrativă la fel a fost întocmit de către Podubnîi E., precum și ultimul a primit declarația

scrisă de la Raileanu N.

În acest context, instanța de recurs a relevat că potrivit art. 34 alin. (1) Cod de procedură

penală, în cazul în care există circumstanțe prevăzute la art. 33, judecătorul este obligat să facă

declarație de abținere de la judecarea cauzei. Iar potrivit art. 33 alin. (2) pct. 6) Cod de procedură

8

penală, judecătorul nu poate participa la judecarea cauzei și urmează a fi recuzat dacă există alte

circumstanțe care pun la îndoială rezonabilă imparțialitatea judecătorului.

Prin urmare, la judecarea prezentei cauze penale în ordine de apel, a fost incident cazul de

incompatibilitate prevăzut de pct. 6) alin. (2) art. 33 Cod de procedură penală, în privința

judecătorului Ulianovschi X., deoarece la judecarea cauzei contravenționale în ordine de recurs în

privința lui Raileanu N., privind comiterea contravențiilor administrative prevăzute de art. 1745

alin. (1), 1746 alin. (1) Cod cu privire la contravențiile administrative, contravenientul în recursul

său a invocat că a fost maltratat de către colaboratorii de poliție. Iar, completul de judecată sub

președinția aceluiași judecător, Ulianovschi X., în motivarea hotărârii sus menționate a constatat

că, nu s-a confirmat faptul ultragierii colaboratorului de poliție aflat în exercițiul funcției și

opunerii de rezistență acestora de către Raileanu N., instanța de fond s-a bazat exclusiv pe

rapoartele colaboratorilor de poliție, fără a fi administrate alte probe, ceea ce denotă că cauza nu a

fost examinată minuțios sub toate aspectele.

Tot la acest capitol, instanța de recurs a menționat că ordonanța de începere a urmăririi

penale din 02 noiembrie 2009 (f.d. 1 vol. I) în cauza dată, din care se reține că, inclusiv și în urma

adoptării deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2009, a rezultat o

bănuială rezonabilă că a fost săvârșită în cauza dată aplicarea actelor de tortură de către

colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne, fiind dispusă pornirea urmăririi penale pe faptul dat.

Astfel, judecătorul Ulianovschi X., a judecat prezenta cauză penală în ordine de apel, dând

anterior apreciere declarațiilor și materialelor cauzei contravenționale intentate în privința lui

Raileanu N., pronunțându-se printr-o hotărâre judecătorească, care se află în legătură directă cu

dosarul penal supus judecării, în care s-a pretins aplicarea torturii, ce a stat și la baza pornirii

cauzei penale respective, figurând aceleași părți pe de o parte contravenientul Raileanu N., care

este și partea vătămată în speța dată, și colaboratorul de poliție ce a întocmit procesul-verbal cu

privire la contravenție, inspectorul CPs Buiucani, Podubnîi E., care respectiv este inculpat în

prezenta cauză penală.

În astfel de împrejurări, în viziunea Colegiului penal, judecătorul Ulianovschi X., era obligat

să facă declarație de abținerea de la judecarea prezentei cauze în ordine de apel, chiar dacă în mod

expres nu a fost solicitat de către participanții la proces, pentru a nu prejudicia percepția de

imparțialitate.

Totodată, în prezenta cauză recurenții în recursurile au invocat și temeiul de casare prevăzut

la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția. Analizând hotărârea instanței de apel sub acest aspect și

verificând legalitate aprecierii probelor prin prisma prevederilor legii procesual-penale, Colegiul

a constatat că în decizie, instanța de apel a reținut ca probe ce au fost puse la baza condamnării:

„Procesele-verbale de confruntare din 18.05.2010 și din 19.05.2010, conform cărora în cadrul

confruntării efectuate între partea vătămată Raileanu N. și bănuiții Cucerescu S., Artenii D. și

Podubnîi E., partea vătămată și-a menținut declarațiile sale date în cadrul urmăririi penale,

declarînd că aceștia la data de 08.04.2009 în timp ce se aflau în incinta CPs Buiucani au aplicat

față de el violență psihică și fizică”.

Rezultând din procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel, s-a reținut că proba

menționată a fost verificată și nominalizată la f.d. 96-97 vol. I. Însă, din lucrările dosarului

instanța de recurs a atestat că, de fapt la f.d. 96-97 vol. I, este anexat o foto-tabelă, iar proba sus

9

nominalizată este anexată la f.d. 166-169, 172-173 vol. I. Instanța de recurs ar admite că, faptul

dat a fost o eroare comisă la redactarea textului, dacă ar fi în unul din aceste acte procesual

judecătorești, însă mențiunile injuste sânt indicate în ambele documente judecătorești, iar în

asemenea circumstanțe, în opinia Colegiului, a fost sfidată obiectivitatea analizei probei

menționate, ce a stat la baza concluziei de condamnare, or, potrivit alin. (3) art. 8 Cod de

procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri.

noiembrie 2016 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea sentinței de

achitare în privința lui Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E., din motiv că fapta nu a fost

săvîrșită de inculpați.

La decizia dată a fost formulată o opinie separată.

administrate și cercetate în ședința de judecată a primei instanțe, iar ulterior cercetate și în

instanța de apel, s-a conchis că prima instanță just a reținut că, atît la etapa urmăririi penale, cît și

în cadrul cercetării judecătorești, învinuirea înaintată inculpaților, bazată pe declarațiile părții

vătămate, nu și-a găsit confirmarea.

Instanța de apel nu a pus la îndoială faptul că la data de la 08 aprilie 2009 lui Raileanu N. i-

au fost provocate acțiuni de tortură, manifestate prin dureri și suferințe puternice, fizice și psihice,

în special și cu scopul de a obține de la el mărturisiri, de a-1 intimida și de a face presiuni asupra

lui, însă prin probele administrate și examinate în urma cercetării judecătorești nu s-a confirmat

că acțiunile infracționale față de acesta au fost comise anume de Artenii D., Cucerescu S. și

Podubnîi E., iar nevinovăția acestora este demonstrată prin probele din dosar.

Totodată, instanța de apel a reținut că învinuirea este înaintată inculpaților în temeiul

declarațiilor părții vătămate, care sunt contradictorii și inconsecvente. Partea vătămată Raileanu

N., în procesul identificării persoanelor care l-au maltratat, în afară de inculpați, a mai recunoscut

și alte persoane, care l-ar fi maltratat. Astfel, l-a recunoscut pe Strugari V. ca persoană, care l-ar fi

maltratat /f. d. 112-113/, pe Grozav S. /f. d. 106-107/ și pe Cozma Vl. /f. d. 116-117/, iar ulterior

a renunțat la aceste declarații și persoanele menționate au fost scoase de sub urmărirea penală /f.

d. 133, 140, 157/.

Mai mult, instanța de apel a specificat că, partea vătămată Raileanu N. l-a recunoscut pe

inculpatul Artenii D. după pantofi și pantaloni, din care motiv a considerat, că acesta a fost una

din persoanele care 1-a maltratat. Pe parcursul examinării cauzei, însă, au fost administrate probe,

prin care s-a confirmat faptul că D. Artenii în timpul cînd se pretinde, că 1-a maltratat pe N.

Raileanu se afla, de fapt, în afara incintei comisariatului de poliție. Tot în afara incintei

comisariatului de poliție se afla și Cucerescu S.

Totodată, instanța de apel a mai reținut că prin declarațiile părții vătămate date în cadrul

acțiunii de recunoaștere după fotografii, acesta a indicat că inculpații s-ar fi asemănat cu

persoanele care l-au maltratat, cea ce confirmă că învinuirea înaintată inculpaților este una bazată

pe presupuneri, nefiind coroborată cu alte probe pertinente și concludente, așa cum a fost

menționat supra.

Din considerentele arătate și avînd în vedere că prin probele administrate și ulterior

cercetate în instanța de apel vinovăția lui Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. în săvîrșirea

10

infracțiunii incriminate nu a fost confirmată, instanța de apel a conchis că corect aceștia au fost

achitați de către prima instanță, sentința urmînd a fi menținută, fără careva modificări.

Respectiv, instanța de apel, pentru motivele sus menționate a considerat neîntemeiate

argumentele din cererile de apel declarate de procuror și avocatul Panțîru V. în numele părții

vătămate.

Or, prima instanță a stabilit toate circumstanțele de fapt și de drept, a făcut o analiză amplă

probelor prezentate, prin prisma prevederilor art. 101 CPP, nu a comis careva erori de drept sau

de ordin procedural, și drept urmare a făcut o justă concluzie cu privire la aceea că inculpații

Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. nu au săvîrșit infracțiunea imputată lor în baza art. 3091

alin.(3), lit. c) Codul penal (redacția Legii din 18.12.2008) și a pronunțat în privința acestora o

hotărîre legală și întemeiată de achitare.

După o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, acuzatorul de stat este obligat în

instanța de apel să solicite o nouă audiere atât a inculpatului, cât și a martorilor acuzării,

declarațiile cărora sunt probe în acuzare, în măsură să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea inculpatului. Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art. 24 și art. 26 Cod de procedură penală, care obligă acuzatorul de stat,

după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, să solicite audierea inculpatului în

instanța de apel și să prezinte în ședința de judecată probe în susținerea acuzării înaintate,

urmează să fie apreciată ca nesusținerea acuzării în privința inculpatului în cadrul examinării

apelului declarat împotriva sentinței de achitare. În atare situație apelul procurorului urmează să

fie respins ca nefondat.

S. și Podubnîi E., procurorul și avocatul Panțîru V. acționând în numele părții vătămate, au

contestat decizia instanței de apel cu recurs.

12.1. Procurorul a solicitat casarea deciziei instanței de apel, prin care s-a menținut sentința

de achitare în privința lui Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. și trimiterea cauzei la

rejudecare.

În recurs, a susținut că nerecunoașterea vinovăției de către persoanele achitate în

comiterea acțiunilor violente cu caracter de tortură în privința părții vătămate Raileanu

N. nu echivalează cu achitarea lor, deoarece circumstanțele stabilite și probele analizate,

dovedesc cu certitudine comiterea de către dînșii a infracțiunii incriminate.

Conform raportului de examinare medico-legală nr. 1375/D din 21.05.2009 la capitolul

„Informații din documentația medicală” reieșind din fișa medicală de staționar nr. 7005

al IMSP CNȘPMU se constată că Raileanu N. a fost internat la data de 15.04.2009 cu

diagnosticul: comoție cerebrală, contuzia țesuturilor moi a toracelui și membrelor

superioare, contuzia rinichiului drept, sindromul asteno-vegetativ, iar potrivit raportului

de expertiză medico-legală nr. 748/7D din 04.05.2010 în rezultatul examenului medical

expertul judiciar a constatat contuzia rinichiului drept, care a fost cauzată prin acțiunea

traumatică a unui obiect dur - contondent, în timpul și circumstanțele indicate de partea

vătămată Raileanu N., ce duce la dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca

vătămări corporale ușoare.

În contextul declarațiilor făcute de partea vătămată, decade categoric versiunea

cauzării leziunilor la partea vătămată în rezultatul căderii de la înălțimea propriului corp,

11

mult ca atât, poziția instanței de fond și celei de apel, de a aprecia critic declarațiile

părții vătămate, ca fiind cointeresate, este lipsită de temei, deoarece concluzia dată, nu

este bazată pe careva argumente obiective, or declarațiile părții vătămate reprezintă

probă și constituie un element de fapt, apreciat și admis drept probă, pe motivul

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, precum și coroborării cu celelalte

probe.

Astfel, ținând cont de caracterul și localizarea acestor vătămări corporale, s-a

conchis că ele sunt caracteristice în cazul aplicării violenței, coroborează cu probele din

dosar și demonstrează cu certitudine, faptul comiterii de către Artenii D., Cucerescu S. și

Podubnîi E. a infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3), lit. c) Codul penal, iar

argumentul părții apărării, inclusiv și a inculpaților precum că, nu i-au provocat în mod

intenționat dureri și suferințe puternice, fizice și psihice părții vătămate, în special cu

scopul de a obține de la această persoană mărturisiri, de a o intimida și de a face presiuni

asupra ei, este lipsit de temei și urmează să fie respins ca nefondat, deoarece este în

contradicție cu cumulul de probe din dosar.

De asemenea, faptul că, partea vătămată Raileanu N. a fost maltratată în incinta

CPs Buiucani, mun. Chișinău, a fost confirmat și de către martorul acuzării Boaghi I.

La pronunțarea soluției de achitare instanța de fond și cea de apel și-a format

concluzia reieșind din declarațiile persoanelor achitate, care pe întreg procesul penal vina

nu și-au recunoscut-o, neluând în considerație celelalte probe, care demonstrează

incontestabil vinovăția acestora în comiterea infracțiunii ce li se incriminează.

Astfel, procurorul a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, adică nu au fost supuse verificării probele prezentate în sprijinul

învinuirii, nu s-a apreciat fiecare probă în parte în raport cu motivele procurorului expuse

în apelul declarat, eroare de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

12.2. Avocatul V. Panțîru, acționând în interesele părții vătămate Raileanu N. a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei la rejudecare, în alt complet de judecată.

Recurentul a susținut că, instanța de apel era obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora se pronunță sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis,

dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă următoarele: dacă întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele

de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

Apărarea a apreciat, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai

respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii

de recurs.

12

Unul din raționamentele prezentei cereri de recurs, a rezidat din faptul, că instanța de apel în

decizia sa a copiat conținutul sentinței instanței de fond. Partea acuzării și avocatul părții

vătămate în apeluri au indicat un șir de argumente și anume: aprecierea eronată de către instanța

de fond a probatoriului administrat la caz, ignorarea de către instanța de fond a probelor care

confirmă vinovăția inculpaților de cele incriminate, stabilirea eronată a situației de fapt în dosarul

supus judecării, ignorarea de către instanța de fond a faptului că declarațiile părții vătămate sunt

coerente și sunt susținute și de declarațiile altor martori. Prin nepronunțarea asupra motivelor

invocate în apeluri, instanța de apel nu a stabilit temeiurile de fapt și de drept, care au dus la

respingerea apelurilor declarate.

persoanele achitate au depus referințe privind opinia lor asupra recursurilor declarate de partea

acuzării, solicitând respingerea acestora, cu menținerea deciziei atacate.

recursurile declarate au fost admise, cu casarea totală a deciziei instanței de apel din 14 noiembrie

2016 și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

declarate, s-a constatat că criticele recurenților, în esență, se referă la faptul că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și nu a stabilit temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelurilor declarate, ca nefondate, prin aceasta fiind încălcată

obligația instanței de motivare a hotărârii judecătorești, care face parte din setul de garanții

subsecvente procesului echitabil.

Verificând și analizând decizia instanței de apel, raportat la criticele recurenților, instanța de

recurs a constatat, că instanța de apel la adoptarea soluției de respingere, ca nefondate, a

apelurilor declarate de procuror și avocatul Panțîru V. în numele părții vătămate Raileanu N., cu

menținerea sentinței de achitare, nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele

legii procesual-penale în partea motivării hotărârii.

În acest sens, s-a reținut faptul că, instanța de apel nu a analizat punctual criticile invocate

de cei doi apelanți, procuror și avocatul Panțîru V., ci s-a limitat doar la expunerea unor fraze

generale preluate din sentință privind nevinovăția lui Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin.(3), lit. c) Codul penal (în redacția Legii din

18.12.2008), în acest sens menționând că: „ ... analizând probele administrate și cercetate în

ședința de judecată a primei instanțe, iar ulterior cercetate și în instanța de apel, Colegiul penal

conchide că prima instanță a făcut o justă concluzie cu privire la aceea că, atît la etapa urmăririi

penale, cît și în cadrul cercetării judecătorești, învinuirea înaintată inculpaților, bazată pe

declarațiile părții vătămate, nu și-a găsit confirmarea.

N. i-au fost provocate acțiuni de tortură, manifestate prin dureri și suferințe puternice, fizice și

psihice, în special și cu scopul de a obține de la el mărturisiri, de a-1 intimida și de a face

presiuni asupra lui, însă prin probele administrate și examinate în urma cercetării judecătorești

nu s-a confirmat că acțiunile culpabile față de acesta au fost comise anume de inculpații Artenii

D., Cucerescu S. și Podubnîi E., iar nevinovăția acestora este demonstrată prin probele sus

menționate.

13

Pe parcursul examinării cauzei, însă, au fost administrate probe, prin care s-a confirmat

faptul că D. Artenii în timpul cînd se pretinde, că 1-a maltratat pe N. Raileanu se afla, de fapt, în

afara incintei comisariatului de poliție. Tot în afara incintei comisariatului de politie se afla și

Cucerescu S., cum a fost menționat mai sus.”

Instanța de recurs a apreciat, că simpla constatare a faptului că partea vătămată Raileanu N.,

în procesul identificării persoanelor care l-au maltratat, în afară de inculpați, a mai recunoscut și

alte persoane, care l-ar fi maltratat, și anume l-a recunoscut pe Strugari V. ca persoană, care l-ar fi

maltratat /f. d. 112-113/, pe Grozav S. /f. d. 106-107/ și pe Cozma Vl. /f. d. 116-117/, iar ulterior

a renunțat la aceste declarații și persoanele menționate au fost scoase de sub urmărirea penală /f.

d. 133, 140, 157/, nu a justificat constatarea instanței de apel, precum că declarațiile părții

vătămate sunt contradictorii și neconsecvente și urmează a fi apreciate critic.

Mai mult, instanța de apel a statuat că părții vătămate Raileanu N. i-au fost provocate acțiuni

de tortură, manifestate prin dureri și suferințe puternice, fizice și psihice, în special și cu scopul

de a obține de la el mărturisiri, de a-l intimida și de a face presiuni asupra lui, însă nu a indicat

care anume probe dovedesc elementele caracteristice infracțiunii de tortură aplicată față de

Raileanu N.

De asemenea, reieșind din decizia recurată, s-a conchis că instanța de apel a preluat unele

concluzii generale din sentință, indicând că pe parcursul examinării cauzei, au fost administrate

probe, prin care s-a confirmat incontestabil faptul că D. Artenii și Cucerescu S. în timpul când se

pretinde, că 1-ar fi maltratat pe N. Raileanu se aflau, de fapt, în afara incintei comisariatului de

poliție, însă a omis să arate care probe dovedesc indubitabil acest fapt.

În acest punct de analiză este important de a specifica că, principala problemă pusă în

discuție pe o cauză penală este vinovăția sau nevinovăția persoanelor trimise în judecată în raport

cu faptele pentru care acestea sunt acuzate. În cauza de față, era extrem de relevant de a arăta

direct care probe dovedesc că Artenii D. și Cucerescu S. la momentul când se pretinde că 1-ar fi

maltratat pe N. Raileanu se aflau, de fapt, în afara incintei comisariatului de poliție, întrucât

probele date ar fi dovedit în afara oricărui dubiu rezonabil nevinovăția ultimilor de comiterea

infracțiunii de tortură asupra părții vătămate.

Având la bază raționamentele expuse, instanța de recurs a conchis, că instanța de apel la

examinarea cauzei nu a cercetat probele prezentate de către partea acuzării sub toate aspectele, nu

le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării acestora și nu și-a motivat soluția adoptată, de

asemenea instanța de apel nu a făcut o analiză minuțioasă a chestiunilor de fapt criticate de părți

și astfel nu a soluționat fondul apelurilor declarate.

Prin urmare, instanța de recurs a statuat că, decizia instanței de apel urmează a fi casată cu

remiterea cauzei în instanța de apel pentru rejudecare în alt complet de judecătă.

2018 au fost admise apelurile declarate, în partea achitării lui Artenii Dorin, casată sentința

atacată, în această parte pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care:

Artenii Dorin Xxxxx a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

3091 alin. (3) lit. c) Cod penal (redacția Legii din 18.12.2008), și în baza acestei Legi i-a fost

stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de a

14

activa în organele M.A.I. pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea stabilită inculpatului Artenii Dorin pe o perioadă de probațiune de 5 ani,

cu dispunerea neexecutării pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune pe care 1-a fixat,

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

În rest sentința a fost menținută.

considerare și opinia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, a considerat că instanța

de fond la adoptarea sentinței contestate incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și

astfel, eronat a ajuns la concluzia că, inculpatul Artenii Dorin învinuit în baza art. 3091 alin. (3)

lit. c) Cod penal, urmează a fi achitat din motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat.

Analizând totalitatea de probe acumulate la prezenta cauza penală și apreciindu-le,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, instanța de apel a constatat următoarele:

Este cert stabilit că, Artenii Dorin deținând în conformitate cu ordinul Ministrului

Afacerilor Interne, după cum urmează: nr. 611 EF din 26 decembrie 2008, funcția de ofițer

operativ de sector al sectorului de poliție Trușeni al CPs Buiucani CGP mun. Chișinău din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne, fiind astfel persoană cu funcție de răspundere în virtutea

prevederilor art. 123 Cod penal, contrar art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950,

care stipulează că „nimeni nu poate fi supus torturii și nici la pedepse sau tratamente inumane

sau degradante” și alin. (2) al art. 24 din Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie

1994, care stipulează că „nimeni nu va fi supus la torturi, la pedepse sau tratamente crude,

inumane ori degradante”, și contrar art. 1, 2 pct. 2), 4), art. 12 pct. 1), art. 14 și art. 15 din

Legea nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 „Cu privire la poliție”, precum și a obligațiilor

funcționale, care-1 obligă să-și desfășoare activitatea pe baza respectării stricte a legilor, să

protejeze viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății si ale statului de atentate

criminale și de alte atacuri nelegitime; să prevină și să curme crimele și alte infracțiuni, să

mențină ordinea publică și să asigure securitatea publică; să ia măsuri pentru apărarea vieții,

sănătății, demnitatea și onoarea cetățenilor; să comunice despre aplicarea forței fizice șefului

său direct, să nu supună pe nimeni la torturi; să poarte responsabilitatea personală pentru

realizarea întocmai a atribuțiilor de serviciu, să răspundă de respectarea principiilor ce

guvernează conduita polițistului, legislației în domeniul drepturilor omului, a legislației

procesual-penale, alte acte normative ce reglementează activitatea de serviciu, acționând cu titlu

oficial ca persoană ce reprezintă Ministerul Afacerilor Interne, intenționat a comis acte de

tortură asupra cetățeanului Republicii Moldova, Raileanu Nelu, în următoarele circumstanțe:

La 08 aprilie 2009, în jurul orei 19.00, ofițerul operativ de sector al sectorului de poliție

Trușeni al CPs Buiucani, Artenii Dorin, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aflându-se pe

coridorul etajului II al CPs Buiucani al CGP mun. Chișinău, situat pe str. Calea Ieșilor 12, unde

în acel moment se afla Raileanu Nelu, care fusese reținut de colaboratorii de poliție, s-a apropiat

15

de acesta și urmărind scopul de a-1 intimida, intenționat i-a aplicat mai multe lovituri peste

picioare, provocându-i ultimului dureri și suferințe puternice fizice. Ulterior, Artenii Dorin

cunoscând despre faptul că Raileanu Nelu a fost dus într-un birou de la etajul II al CPs Buiucani,

în jurul orei 20.00 a întrat în acest birou, unde în acel timp inspectorul poliției criminale al

secției de poliție din or. Durlești al CPs Buiucani, Podubnîi Eduard, îl chestiona pe Raileanu

Nelu pe faptul reținerii sale și îl audia cu privire la participarea sa activă la acțiunile de

dezordine în masă ce au avut loc la data de 07 aprilie 2009 la sediul Președinției și

Parlamentului Republicii Moldova, urmărind scopul de a-i provoca în mod intenționat dureri și

suferințe puternice, fizice și psihice lui Raileanu Nelu, în special cu scopul de a obține de la

acesta informații si mărturisiri în vederea recunoașterii că la data de 07.04.2009 a participat

activ la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la sediul Președinției și Parlamentului

Republicii Moldova și de a-1 pedepsi pentru participarea la acțiunile de dezordine în masă de la

data respectivă, înjurându-1 pe Raileanu Nelu cu cuvinte necenzurate, i-a aplicat o lovitură cu

piciorul peste piciorul stâng.

Cu toate că inculpatul Artenii D. nu și-a recunoscut vina, instanța de apel a considerat că

vina lui a fost probată cu certitudine, prin următoarea sistemă de probe analizate și apreciate de

instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, cum ar fi: declarațiile

părții vătămate Raileanu Nelu; declarațiile martorilor Raileanu Ivan, Raileanu Alexandra, Boaghe

Ion; procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei după fotografie din 09.04.2010,

conform cărora partea vătămată Raileanu Nelu 1-a recunoscut pe colaboratorul CPS Buiucani al

CGP mun. Chișinău, Artenii Dorin, declarând că vizual acesta se aseamănă cu persoana, care la

data de 08.04.2009 în timp ce se afla în incinta CPS Buiucani a aplicat față de el violență psihică

și fizică; procesul-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate Raileanu Nelu la locul

comiterii infracțiunii din 16.02.2010 în incinta CPS Buiucani al CGP mun. Chișinău; procesul-

verbal de confruntare din 18.05.2010, potrivit cărora în cadrul confruntărilor efectuate între partea

vătămată Raileanu Nelu și bănuitul Artenii Dorin, partea vătămată și-a menținut declarațiile sale

date în cadrul audierii în calitate de parte vătămată, declarând că acesta la data de 08.04.2009, în

timp ce se afla în incinta CPS Buiucani, a aplicat față de el violență psihică și fizică; procesul-

verbal de examinare la 26.05.2010 a registrului de evidență a persoanelor aduse în CPS Buiucani

al CGP mun. Chișinău în perioada 01.01.2009-20.05.2009, potrivit căruia la pagina 143 a

registrului sub numărul de ordine 1530 este indicat ca reținut cet. Raileanu Nelu Ivan, născut la

19.10.1989, domiciliat în r-nul Ialoveni, s. Ruseștii Noi, reținut în fata Palatului National și adus

la comisariatul de poliție de echipa RPS „Scut”, cu care s-a ocupat E. Podubnîi, în privința

acestuia a fost întocmit proces-verbal cu privire la comiterea contravenției administrative

prevăzute de art. art. 174/5 alin. (1) și 174/6 alin. (1) Cod contr., a fost transmis la judecată cu

convoiul la 09.04.2009, ora 10.50. Copiile din acest registru, care au importanță pentru cauză au

fost anexate la cauza penală nr. 2009038189 ca mijloc material de probă prin ordonanța din

26.05.2010; extrasul din fisa medicală nr. 1199 a cet. Raileanu Nelu, eliberat la 08.04.2010 sub

nr. 10 de către Centrul Medical Pentru reabilitarea Victimelor Torturii „Memoria”, potrivit

acestuia în rezultatul examenului medical și psihologic s-a stabilit că starea pacientului Raileanu

Nelu este în corelare cu evenimentele traumatizante suportate de el. Rezultatele examinării,

investigațiilor diagnostice și testărilor psihologice confirmă prezența consecințelor post-

traumatice și afectarea semnificativă a calității vieții pacientului; raportul de expertiză medico -

16

legală nr. 748//D din 04.05.2010, potrivit căruia părții vătămate Raileanu Nelu, i-au fost cauzate

vătămări corporale ușoare; raportul de examinare medico-legală nr. 1375/D din 21.05.2009.

De asemenea, de către instanța de apel au fost cercetate din oficiu probele apărării

administrate și cercetate în instanța de fond,m apreciindu-le prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, și anume: declarațiile martorilor Ceban Vladimir, Grozav Sergiu, Sivirean

Artur, Volontir Dorian, Zacrevschi Victor, Cozma Alexandru și conținutul raportului din

09.04.2009, întocmit de inspectorul secției criminale CPs Buiucani al CGP mun. Chișinău,

locotenent major de poliție, Cucerescu Simion.

Ținând cont de recomandările Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție și

analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, instanța de apel a

ajuns la concluzia că în cazul de față probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, cercetat

pe parcursul judecării cauzei în fond și verificat din nou în instanța de apel, denotă o concluzie

clară și echivocă, privind comiterea de către inculpatul Artenii Dorin a infracțiunii prevăzută de

art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal (redacția Legii din 18.12.2008), individualizată prin „tortură,

acțiuni intenționate, manifestate în provocarea în mod intenționat a unei dureri și suferințe

puternice, fizice și psihice unei persoane, în special cu scopul de a obține de la această persoană

mărturisiri, de a o intimida și de a face presiuni asupra ei, durere și suferință provocată de două

sau mai multe persoane cu funcții de răspundere”.

Din analiza cumulară a probelor instanța de apel a conchis că, în acțiunile inculpatului

Artenii Dorin se regăsește în totalitate latura obiectivă a infracțiunii de tortură, realizându-se prin

faptul că, inculpatul Artenii Dorin aflându-se în incinta CPs Buiucani și acționând cu titlu oficial

ca persoană ce reprezintă Ministerul Afacerilor Interne, a aplicat forța fizică și l-a lovit cu

piciorul peste picioare pe partea vătămată, astfel provocându-i suferințe fizice și psihice, folosind

cuvinte necenzurate în adresa acestuia, cu scopul de a-1 intimida și obligându-l să semneze acte

cu recunoașterea vinei.

S-a constatat că potrivit procesul-verbal de examinare la 26.05.2010 a Registrului de

evidență a persoanelor aduse în CPS Buiucani al CGP mun. Chișinău în perioada 01.01.2009-

20.05.2009, potrivit căruia la pagina 143 a registrului sub numărul de ordine 1530 este indicat ca

reținut cet. Raileanu Nelu Ivan, născut la 19.10.1989, domiciliat în r-nul Ialoveni, s. Ruseștii Noi,

reținut în fața Palatului Național și adus la comisariatul de poliție de echipa RPS „Scut”, cu care

s-a ocupat Podubnîi Eduard, în privința acestuia a fost întocmit proces-verbal cu privire la

comiterea contravenției administrative prevăzute de art. art. 174/5 alin. (1) și 174/6 alin. (1) Cod

contr., a fost transmis la judecată cu convoiul la 09.04.2009, ora 10.50. Copiile din acest registru,

care au importanță pentru cauză au fost anexate la cauza penală nr. 2009038189 ca mijloc

material de probă prin ordonanța din 26.05.2010. (f.d. 181-188, vol. I);

Conform explicațiilor părții vătămate (f.d. 30, vol. I), „pe data de 08.04.2009 a fost lovit pe

coridorul CPs Buiucani de persoane necunoscute, ,,... a fost impus să semneze niște acte... pe data

de 09.04.2009 a fost judecat cu aplicarea amenzii de 200 lei”.

S-a reținut faptul că, potrivit procesului-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie

din 09.04.2010 (f.d. 100, vol. I) partea vătămată Railean Nelu 1-a recunoscut pe Artenii Dorin ca

persoana care i-a spus să semneze actele, dar a fost lovit de o altă persoană (n.a. evenimentele din

biroul unde a fost audiat).

17

Potrivit procesului-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate Railean Nelu din

16.10.2010, ultimu a comunicat că a primit lovituri pe coridor de la persoane necunoscute,

îmbrăcate în civil (f.d. 90, vol. I). Persoanele care l-au maltratat le descrie astfel... bărbat 25-30

ani, înălțime 1,70-1,75 m, păr deschis frezat mediu, tras la față, corpolența medie, (nu poate

afirma că i-au fost aplicate lovituri de către aceasta), avea încălțăminte cafenie.

Conform procesului-verbal de audiere suplimentară a părții vătămate Railean Nelu din

20.05.2010 (f.d. 175, vol. I) a declarat că a fost lovit de Artenii Dorin pe coridor cu picioarele

peste picioare, cu pumnii peste diferite părți ale corpului. L-a recunoscut după pantofi.

Totodată, conform declarațiilor părții vătămate (f.d. 75 verso, vol. I), numai unul din cei 3 i-

a aplicat forța fizică.

Fiind audiat în instanța de apel partea vătămată Railean Nelu a susținut declarațiile oferite în

prima instanță potrivit cărora, în timp ce stătea în coridor în poziția cerută de polițiști, de el se

apropiau persoane, pe care el nu le putea vedea la față și îl loveau cu picioarele. A reținut

culoarea la pantofi și pantaloni a unei persoane care l-a lovit... Persoana, care l-a lovit cu piciorul

și pe care a recunoscut-o după pantofi și pantaloni, este Dorin Artenii.

Așadar, instanța de apel a remarcat drept veridice declarațiile părții vătămate Railean Nelu,

la capitolul circumstanțelor în care acesta a fost supus unei torturi din partea inculpatului Artenii

Dorin, cu scopul de a obține de la acesta recunoașterea vinovăției în participarea acțiunilor de

protest în masă din 07.04.2009. Or, partea vătămată a arătat direct către inculpat ca fiind persoana

care i-a aplicat lovituri în coridorul de la etajul II al CPs Buiucani și persoana care i-a spus să

semneze acte, declarații oferite în cadrul urmăririi penale și menținute pe parcursul procesului

penal, inclusiv în cadrul ședinței instanței de apel, la rejudecarea prezentei cauze.

Instanța de apel nu a reținut ca veridice declarațiile martorilor Sivirean Artur și Volontir

Dorian precum că, persoanele reținute nu au fost maltratate, plângeri la comisariat privind

maltratarea persoanelor nu au fost depuse; Raileanu Nelu nu a fost maltratat în incinta

comisariatului si nici în Piața Marii Adunări Naționale. Or, aceste declarații nu au un suport

probatoriu și se combat prin declarațiile părții vătămate Railean Nelu și a martorilor Railean Ivan,

Railean Alexandra și Boaghe Ion, potrivit cărora a fost aplicată violența fizică față de partea

vătămată, precum și prin raportul de expertiză medico-legală nr. 748//D din 04.05.2010, potrivit

căruia în rezultatul examenului medico-legal a datelor medicale prezentate pe numele cet.

Raileanu Nelu expertul judiciar medic-legist a constatat contuzia rinichiului drept, care a fost

cauzată prin acțiunea traumatică a unui obiect dur - contodent, în timpul și circumstanțele indicate

de partea vătămată Raileanu Nelu, ce duce la dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca

vătămări corporale ușoare (f.d. 202-204, vol. I) și prin extrasul din fișa medicală nr. 1199 a cet.

Raileanu Nelu, eliberat la 08.04.2010 sub nr. 10 de către Centrul Medical Pentru reabilitarea

Victimelor Torturii „Memoria”, potrivit acestuia în rezultatul examenului medical și psihologic s-

a stabilit că starea pacientului Raileanu Nelu este în corelare cu evenimentele traumatizante

suportate de el. Rezultatele examinării, investigațiilor diagnostice și testărilor psihologice

confirmă prezența consecințelor post-traumatice și afectarea semnificativă a calității vieții

pacientului, (f.d. 191-194, vol. I).

S-a constatat că, în seara zilei de 08.04.2009 partea vătămată Railean Nelu a fost supusă

acțiunilor de maltratare din partea colaboratorilor de poliție, inclusiv prin declarațiile martorului

Railean Ivan care a comunicat că, ,,...1-a telefonat de multe ori, dar acesta nu i-a răspuns, pe

18

urmă în general a închis telefonul. După orele 23.00 fiul 1-a sunat și i-a spus că este în pușcărie

și i-a transmis un mesaj „Vină și mă ia că nu mai rezist la a 2 uciganie”. A aflat că a 2-a zi va fi

dus la judecată la orele 11:00-12.00”; și declarațiile martorului Railean Alexandra, care a

declarat că ,,la ora 06.00 dimineața a aflat de la soț că fiul este închis la poliție. Au aflat că fiul

va fi dus la Judecătoria Buiucani. L-a văzut acolo, el era parcă tăvălit pe jos, hainele erau

murdare și avea urme de lovituri la picioare în partea de jos, la genunchi, la o mână și după pe

spate”.

De asemenea, nu și-a găsit confirmare versiunea inculpatului Artenii Dorin cu privire la

faptul că în data de 08.04.2009 nu se afla în Comisariatul de poliție Buiucani, ci era detașat în

teritoriu în satul Trușeni, mun. Chișinău, or, la materialele cauzei lipsește o confirmare scrisă a

celor invocate, iar declarațiile martorului Grozav Sergiu ce a comunicat că era împreună cu

Artenii Dorin în satul Trușeni, în ziua de 8 aprilie 2009, instanța de apel le-a apreciat critic,

deoarece acestea prezintă un grad redus de credibilitate, reieșind din faptul că, martorul este coleg

de serviciu al inculpatului, fapt care în viziunea instanței l-a determinat pe acesta să depună în

instanță declarații favorabile inculpatului în vederea exonerării acestuia de răspunderea penală.

Versiunea inculpatului s-a combătut și prin conținutul procesului-verbal de confruntare din

18.05.2010, în cadrul confruntărilor efectuate între partea vătămată Raileanu Nelu și bănuitul

Artenii Dorin, partea vătămată și-a menținut declarațiile sale date în cadrul audierii în calitate de

parte vătămată, declarând că acesta la data de 08.04.2009, în timp ce se afla în incinta CPs

Buiucani, a aplicat față de el violență psihică și fizică (f.d. 166-169, vol. I).

Instanța de apel a considerat că în acțiunile inculpatului Artenii Dorin se regăsește

componența de infracțiune prevăzută la lit. c) alin. (3) art. 3091 Cod penal, după indicii

„provocată de două sau mai multe persoane cu funcții de răspundere”.

Or, pe parcursul serii de 8 aprilie 2009 partea vătămată a primit mai multe lovituri peste

diferite părți ale corpului de la persoane necunoscute care nu au putut fi recunoscute de către

partea vătămată și identificate de către organul de urmărire penală. Acest fapt s-a confirmat prin

declarațiile părții vătămate Railean Nelu care potrivit procesului-verbal de audiere a părții

vătămate din 15.01.2010 (f.d. 74, vol. I), a declarat că a fost bătut la reținere cu picioarele, apoi în

automobil cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului... A fost bătut pe coridor la etajul

II în CPs Buiucani, potrivit procesului-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate din

16.10.2010, a comunicat că a primit lovituri pe coridor de la persoane necunoscute, îmbrăcate în

civil (f.d. 90, vol. I). Faptul că .partea vătămată a fost lovită de mai multe persoane, nu doar de

către Artenii Dorin, rezultă și din rezultatele raportului de expertiză medico-legală nr. 748//D din

04.05.2010 în care s-a constatat contuzia rinichiului drept care a fost cauzată prin acțiunea

traumatică a unui obiect dur - contodent, în timpul și circumstanțele indicate de partea vătămată

Raileanu Nelu, iar potrivit declarațiilor părții vătămate inculpatul Artenii Dorin 1-a lovit peste

picioare, în rezultatul cărora nu poate apărea contuzia rinichiului drept.

Instanța de apel la, aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în conformitate cu

prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Cod penal, reieșind din circumstanțele cauzei, ținând cont de

faptul că, pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane, luând în considerație că inculpatul a comis o infracțiune gravă, cu un pericol social

sporit, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află, anterior nejudecat, nu și-a

19

recunoscut vina, nu a conștientizat graviditatea faptelor comise, nu și-a cerut scuze de la partea

vătămată, ultima nu a înaintat careva pretenții de ordin material sau moral față de inculpat,

circumstanțe agravante nu s-au stabilit, a considerat, că corectarea și reeducarea inculpatului

Artenii Dorin este posibilă prin stabilirea în privința acestuia a unei pedepse sub formă de

închisoare în limitele sancțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, pe un termen de

5 ani, în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea pedepsei complementare sub formă de

privarea de dreptul de a activa în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 5 ani.

Ținând cont de circumstanțele expuse supra, precum și faptul că graviditatea vătămărilor

corporale au fost cauzate de către alte persoane decât inculpatul, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 748//D din 04.05.2010, s-a constatat contuzia rinichiului drept care a fost

cauzată prin acțiunea traumatică a unui obiect dur - contodent, în timpul și circumstanțele indicate

de partea vătămată Raileanu Nelu, ce duce la dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca

vătămări corporale ușoare (f.d. 202-204, vol. I), nefiind constatate alte vătămări sau leziuni în

regiunea capului sau a picioarelor unde partea vătămată a declarat că a fost lovită de către

inculpatul Artenii Dorin, instanța de apel a conchis că nu este oportună și necesară izolarea

inculpatului de societate, stabilindu-i în temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoarea pe o perioadă de probațiune de 5 ani, cu

dispunerea neexecutării pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune pe care 1-a fixat,

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Instanța de apel, luând în considerare și opinia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție, a considerat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și nevinovăția

inculpaților Cucerescu Simion și Podubnîi Eduard care nu a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, achitându-i în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, din

motiv că fapta nu a fost comisă de inculpați.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la prezenta cauza

penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Reieșind din cumulul de probe cercetate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel,

instanța de apel a concluzionat că, apelurile procurorului și avocatului Panțîru Victor în privința

vinovăția inculpaților Cucerescu Simion și Podubnîi Eduard sunt neîntemeiate, fiind bazate pe

presupuneri neargumentate și fără a avea vreun suport probatoriu, motiv din care urmează a fi

respinse.

Analizând declarațiile inculpaților Cucerescu Simion și Podubnîi Eduard, a părții vătămate

și a martorilor, cercetând probele materiale prezentate de către partea acuzării și partea apărării,

instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a concluzionat că, infracțiunea de tortură nu a

fost comisă de către inculpații Cucerescu Simion și Podubnîi Eduard, vinovăția acestora nu este

dovedită și nu se confirmă prin ansamblul de probe cercetate în ședința instanței de apel.

Acuzarea nu a prezentat nici o probă directă în sprijinul învinuirii aduse inculpaților și nu a

înlăturat dubiile rezonabile referitor la nevinovăția acestora, învinuirea bazându-se în mod

prioritar pe declarațiile părții vătămate, care nu coroborează cu celelalte probe, fără a prezenta

20

probe pertinente, utile și verosimile care ar demonstra cu certitudine participarea inculpaților la

actele de tortură împotriva părții vătămate.

Conform procesului-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 09.04.2010 (f.d.

104, vol. I) partea vătămată Railean Nelu a recunoscut pe Cucerescu Simion ca persoana care l-a

lovit.

Conform declarațiilor părții vătămate oferite în cadrul urmăririi penale, persoanele care l-au

maltratat le descrie astfel: bărbat 25-30 ani, înălțime 1,75 m, părul frezat scurt de culoare închisă,

rotund la față, corp mediu (indicând că anume acesta l-a lovit).

Potrivit declarațiilor inculpatului Cucerescu Simion, pe data de 7 aprilie 2009 colaboratorii

de poliție au fost ridicați pe alarmă. În piață s-a aflat până la orele 14.00-15.00, apoi, la indicația

la superiorilor, s-a deplasat în or. Vatra, având aceiași sarcină de a acumula informație despre

persoanele care au participat la dezordinile din piață. În or. Vatra s-a aflat de unul singur pe 7 și 9

aprilie 2009, de dimineață până la orele 23.00-24.00.

Instanța de apel a constatat că, declarațiile inculpatului precum că în ziua de 8 aprilie 2009

nu se afla în incinta CPs Buiucani, ci era detașat în teritoriu în or. Vatra, s-au confirmat prin

conținutul raportului din 09.04.2009, întocmit de inspectorul secției criminale CPs Buiucani al

CGP mun. Chișinău, locotenent major de poliție, Cucerescu Simion, și care se află în dosarul

nomenclator cu nr. 5/01, vol. I, la pag. 172-173, în perioada zilelor de 07.04.09-09.04.09,

conform dispoziției, numitul s-a aflat pe teritoriul or. Vatra, mun. Chișinău (f.d. 37-38, vol. II).

În cadrul ședinței de judecată a instanței de apel a fost elucidată incertitudinea cu privire la

data concretă la care Cucerescu Simion a fost detașat în or. Vatra, prin audierea suplimentară a

martorului Zacrevschi Victor, care a declarat că prin dispoziția comisarului general la CPs

Buiucani a fost organizat un plan de acțiuni pentru măsuri publice, Cucerescu Simion a fost

dislocat în or. Vatra unde era responsabil de a monitoriza instituțiile de învățământ și traseul

național referitor la fluxul de persoane. Martorul a concretizat că Cucerescu Simion a fost dislocat

în or. Vatra în perioada 7-9 aprilie, ce înseamnă că pe data de 7, 8 și 9 aprilie 2009 se afla în or.

Vatra, unde raporta situația la telefon. O altă dispoziție de anulare nu a fost.

La fel, conform declarațiilor martorului Ceban Valdimir, oferite în instanța de apel, pe data

de 8 și pe 9 aprilie s-a aflat în or. Vatra, de unde trebuia să relateze situația și nu a fost în

comisariat. A văzut acel raport prezentat de către Cucerescu S., care este de strictă evidență, cu

file numerotate si care conține informația comunicată și la telefon. A menționat că Cucerescu S. a

fost delegat în baza actului de la f.d. 251, vol. I, în textul dispoziției este scris până la o dispoziție

specială începând cu data de 7 aprilie.

Acuzarea nu a prezentat alte probe care ar combate cele invocate de către inculpat, martorul

Zacrevschi Victor și dispoziția de detașare a lui Cucerescu Simion pentru perioada 07.04.2009-

09.04.2009 în or. Vatra.

Conform procesului-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 18.05.2010 (f.d.

126, vol. I) partea vătămată Raileanu Nelu a recunoscut pe Podubnîi Eduard ca persoana care a

întocmit materialul administrativ și i-a spus să semneze actele.

Potrivit declarațiilor inculpatului Podubnîi Eduard, pe Raileanu Nelu îl cunoaște din ziua de

08 aprilie 2009, când în biroul său de serviciu nr. 49 din incinta CPS Buiucani, a întocmit în

privința lui un proces verbal administrativ în baza art. 174 cu indicii 5 și 6 Cod Administrativ. Nu

a aplicat acte de violență în privința părții vătămate.

21

Din analiza declarațiilor părții vătămate și a inculpatului, în coroborare cu celelalte probe

acumulate la materialele cauzei, instanța de apel a constatat că, inculpatul Podubnîi Eduard nu a

aplicat nici o lovitură părții vătămate Raileanu Nelu (fapt confirmat de însuși partea vătămată),

astfel nu a aplicat violența fizică sau psihică în privința părții vătămate, ci doar a întocmit

procesul-verbal cu privire la contravenția administrativă din 08.04.2009, în temeiul căruia

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău prin decizia din 09.04.2009 l-a sancționat cu amenda în

mărime de 200 lei.

Conform materialului administrativ (contravențional) (f.d. 36-66, vol. I), potrivit

explicațiilor părții vătămate Raileanu Nelu, acesta a opus rezistență colaboratorilor de poliție (f.d.

42, vol. I). Prin decizia Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09.04.2009 Raileanu Nelu a fost

sancționat cu amendă în mărime de 200 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07.10.2009 a

fost casată decizia Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09.04.2009, din motivul lipsei de

probe în comiterea contravenției de către Raileanu Nelu.

Astfel, instanța a menționat că, decizia Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

09.04.2009, a fost anulată de către Curtea de Apel Chișinău din motiv că nu au fost prezentate

suficiente probe în vederea demonstrării vinovăției lui Raileanu Nelu în comiterea contravenției

imputate și nu a fost constatat faptul că Raileanu Nelu a fost impus să semneze procesul-verbal cu

privire la contravenție, totodată nu a fost constatat faptul aplicării violenței psihice, presiunii din

partea colaboratorilor de poliție asupra ultimului privind semnarea actelor și nemijlocit din partea

lui Podubnîi Eduard care a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție din 08.04.2009.

În acest sens, a fost combătut argumentul invocat în apelul avocatului Panțîru Victor, care

invocă aplicare violenței psihice din partea inculpatului Podubnîi Eduard asupra părții vătămate

Raileanu Nelu în vederea semnării actelor. Totodată, instanța a constatat că, avocatul și

acuzatorul nu au prezentat careva probe în confirmarea celor imputate inculpatului privind

aplicare violenței psihice sau participarea la acțiunile de tortură.

Instanța de apel, analizând probele și apreciindu-le prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, a considerat că, nu s-a demonstrat prin probe incontestabile existența faptei

infracțiunii prevăzută de art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, iar vinovăția inculpaților Cucerescu

Simion și Podubnîi Eduard nu a fost dovedită prin probe suficiente, pertinente, concludente și

verosimile, administrate în conformitate cu legea procesuală penală, motiv din care sentința de

achitare, adoptată de către Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, este întemeiată.

părții vătămate și avocatul Culeac-Reul N. în numele inculpatului Artenii D., au contestat decizia

instanței de apel cu recurs.

18.1. Procurorul solicită casarea totală a deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la

renjudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului invocă următoarele:

- instanțele de apel, la dispunerea soluției în privința inculpaților Artenii Dorin, Cucerescu

Simion și Podubnîi Eduard, incorect au motivat că, nu au fost acumulate suficiente probe, care ar

confirm comiterea de către toți trei inculpați a infracțiunii incriminate;

- motivarea invocată de către instanțele de judecată, contravine situației reale, deoarece,

vinovăția inculpaților este dovedită pe deplin prin probele administrate de către acuzare și

cercetate în ședința de judecată;

22

- în contextul declarațiilor făcute de partea vătămată, decade categoric versiunea apariției

leziunilor la partea vătămată în rezultatul căderii de la înălțimea propriului corp, iar poziția

instanțelor, de a aprecia critic declarațiile părții vătămate ca fiind declarații cointeresate, este

lipsită de temei, deoarece concluzia dată, nu este bazată pe careva argumente obiective, întrucât

declarațiile părții vătămate reprezintă probă și constituie un element de fapt, constat prin

intermediul procesului-verbal de interogare, apreciat și admis drept probă, pe motivul pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității, precum și coroborării cu celelalte probe;

- faptul că, partea vătămată Raileanu Nelu a fost maltratată în incinta CPs Buiucani mun.

Chișinău, a fost confirmat și de către martorul acuzării Boaghi Ion care a declarat că la

08.04.2009, aproximativ pe la orele 17.00 în timp ce se afla în fața Guvernului Republicii

Moldova a fost reținut de către colaboratorii de poliție, care ulterior l-au condus în CPS Buiucani

al CGP mun. Chișinău. Fiind în CPS Buiucani el a ascuns telefonul său mobil în pantaloni și a

întrat cu el în celulă, unde la toate persoanele reținute ce se aflau cu el în aceiași celulă le-a dat

telefonul și aceștia au anunțat părinții și rudele despre locul aflării lor. În acel timp cu el în

aceeași celulă s-a aflat și partea vătămată Raileanu Nelu, căruia la fel i-a dat telefonul său mobil

de pe care el i-a sunat pe tatăl său. Acesta i-a povestit că a fost bătut de către colaboratorii de

poliție, având urme de maltratare;

- partea vătămată Railean Nelu a fost adusă în incinta CPS Buiucani fără a fi maltratată, iar

leziunile depistate la el au fost cauzate anume în incinta comisariatului de poliție, de asemenea

este dovedit și prin: însăși faptul că în procesul - verbal cu privire la contravenție, Podubnîi nu a

indicat la careva leziuni pe corpul lui Railean Nelu, ceea ce denotă că la momentul reținerii

dânsul pur și simplu nu avea aceste leziuni, or inculpatul Podubnîi fiind un colaborator

experimentat ar fi descris aceste leziuni sau starea părții vătămate în vederea asigurării sale și

excluderii oricăror dubii pe viitor; prin raportul de expertiză medico - legală nr. 748/D din

04.05.2010 se dovedește că leziunile depistate la Railean N. au fost cauzate intenționat, având în

vedere că conform mecanismului acestora au fost provocate prin „acțiunea traumatică a unui

obiect dur-contondent în timpul și circumstanțele indicate de partea vătămată”;

- contrar faptului că inculpații neagă constatarea leziunilor corporale în regiunea capului

părții vătămate Raileanu Nelu, s-a constatat că declarațiile părții vătămate în ceea ce privește

aplicarea loviturilor la 08.04.2009 de către toți trei colaboratori de poliție peste cap și alte părți

ale corpului și-au găsit confirmare, or conform raportului de examinare medico-legală nr. 1375/D

din 21.05.2009 /f.d. 33-34 vol. I/, Raileanu Nelu a fost internat la data de 15.04.2009 cu

diagnosticul comoție cerebrală, iar acel traumatism cranio - cerebral manifestat prin comoție

cerebrală nu a fost supus aprecierii gradului de gravitate de către expert doar ,,din motivul lipsei

statusului neurologic”, ceea ce însă nu neagă cauzarea loviturilor în zona indicată nemijlocit de

partea vătămată;

- declarațiile martorilor Ceban Vladimir, Strugari Vasile, Grozav Sergiu, Sivirean Artur,

Volontir Dorian, Zacrevschi Victor, Cozma Alexandru, nu echivalează cu achitarea inculpaților

Artenii Dorin, Cucerescu Simion și Podubnîi Edu, deoarece nu corespund adevărului și sunt date

de ei în scopul de a-i exonera pe inculpați de la răspunderea penală, cu care sunt colegi de

serviciu și se combat de probele, analizate și apreciate mai sus, care demonstrează cu certitudine

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate, și combat argumentele părții apărării

inclusiv și a inculpaților, precum că, ultimii nu i-au provocat în mod intenționat dureri și suferințe

23

puternice, fizice și psihice părții vătămate Raileanu Nelu, în special cu scopul de a obține de la

această persoană mărturisiri, de a o intimida și de a face presiuni asupra ei, și demonstrează cu

certitudine comiterea de către aceștia a faptelor imputate, dânșii săvârșind astfel infracțiunea

prevăzută de art. 3091 alin.(3), lit. c) Cod penal;

- urmează a fi apreciate critic și declarațiile martorului Grozav Sergiu, precum că inculpatul

Arteni Dorin s-a aflat la data de 08.04.2009 de la orele 11.00 până la orele 22.00 în com. Trușeni,

dat fiind faptul că aceste declarații vin în contradicție cu probele materiale anexate la materialele

cauzei penale, și sunt complet combătute de ele.

Mai mult ca atât, se atestă poziția ambiguă și incertă și a martorilor Zacrevschi Victor și

Ceban Vladimir, audiați repetat în instanța de apel, or:

- în primul rând se constată că anume aceste persoane, fiind superiorii inculpaților, deținând

funcții de conducere în cadrul CPs Buiucani în perioada 07 - 08 aprilie 2009 sunt persoane direct

cointeresate în constatarea legalității subalternilor săi, fiind inclusiv și responsabili de exonerarea

ultimilor de răspundere;

- la întrebările acuzării ambii martori au indicat că în subordinea aveau un număr mare de

colaboratori, Ceban Vladimir indicând la cifra de 39 de subalterni, iar Zacrevschi Victor la cifra

de circa 170 de angajați ai CPs Buiucani în acea perioadă, iar la întrebarea acuzării ce i-a motivat

să memoreze anume acțiunile inculpaților pe caz la data de 07.04.2009 -08.04.2009, acuzarea așa

și nu a putut constata un răspuns argumentat și motivat, or martorii citați, la moment nu pot indica

la acțiunile fiecărui subaltern al său în acea perioadă, ceea ce trezește dubii cu privire la cele

relatate;

- în același context, la întrebarea acuzării cu privire la termenul de acțiune a acelei dispoziții

,,nr. 5291 din 07.04.2009” ambii martori nu au putut da un răspuns clar și motivat cu referire la

acel termen de acțiune a dispoziției și din care considerente acea dispoziție este emisă doar pentru

data de 07.04.2009 și nu vizează și alte perioade, contrar faptului că martorii au indicat că alte

careva dispoziții nu au fost emise, iar colaboratorii CPs Buiucani în lipsa dispozițiilor de delegare

nu erau în drept să se afle în alte localități decât locul de bază de muncă;

- declarațiile martorilor Zacrevschi Victor și Ceban Vladimir, nu îi dezvinovățesc pe

Cucerescu Simion și Arteni Dorin, or conform acelei dispoziții "nr. 529i din 07.04.2009" la care

fac trimitere inculpații cert este prevăzut că este emisă doar pentru data de 07.04.2009, alte

dispoziții ce ar avea acțiune și pentru data de 08.04.2009 când a și fost săvârșită fapta de către

inculpați nu au fost emise și deci în lipsa acestora, inculpații Cucerescu Simion și Arteni Dorin nu

aveau dreptul la data de 08.04.2009 să se afle în alt loc decât locul de muncă, adică decât în CPs

Buiucani, unde și a fost săvârșită infracțiunea în privința lui Raileanu Nelu.

18.2. Avocatul Panțîru V. în interesele părții vătămate solicită casarea deciziei instanței de

apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului invocă următoarele:

- decizia instanței de apel, în partea pedepsei aplicate lui Artenii Dorin, și anume

suspendarea condiționată a pedepsei este total nejustificată, or, inculpatului urma să-i fie aplicată

o pedeapsă mai aspră, cu executare reală în penitenciar. Astfel, instanța de apel greșit a motivat și

a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, or, fără a fi susținute de probe, aceasta a indicat eronat că

graviditatea vătămărilor corporale au fost cauzate de către alte persoane decât inculpatul;

24

- concluzia de mai sus este în contradicție cu alte constatări ale instanței de apel și anume

faptul că în acțiunile inculpatului Artenii Dorin se regăsește în totalitate latura obiectivă a

infracțiunii de tortură, realizându-se prin faptul că inculpatul Artenii Dorin aflându-se în incinta

CP Buiucani și acționând cu titlu oficial ca persoană ce reprezintă Ministerul Afacerilor Interne, a

aplicat forța fizică și 1-a lovit cu piciorul peste picioare pe partea vătămată, astfel provocându-i

suferințe fizice și psihice, folosind cuvinte necenzurate în adresa acestuia, cu scopul de a-1

intimida și obligându-1 să semneze acte cu recunoașterea vinei.

Totodată, tot instanța de apel a reținut că inculpatul a comis o infracțiune gravă, cu un

pericol social sporit, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află, anterior nejudecat, nu

și-a recunoscut vina, nu a conștientizat graviditatea faptelor comise, nu și-a cerut scuze de la

partea vătămată, (...), fapt ce nu justifică aplicabilitatea art. 90 Cod penal;

- raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și

comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a

infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum

vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului;

- atât instanța de fond, cât și instanța de apel a încadrat greșit faptele săvârșite de către

inculpații Cucerescu S. și Podubnîi V., or, din probatoriul administrat rezultă clar că aceștia au

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 44 coroborat cu art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal. În acest

sens este absurd argumentul instanței de apel precum că Artenii Dorin se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii de tortură în formă agravată, adică săvârșită de două sau mai multe

persoane, iar ceilalți doi coautori au fost achitați. Prin urmare, toți trei inculpați urmează să

răspundă pentru coautorat la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod

penal, iar instanța de fond și instanța de apel au dat o încadrare greșită faptelor săvârșite de către

Cucerescu S. și Podubnîi V.;

- referitor la temeiul potrivit căruia o instanță de judecată internațională, prin hotărâre pe un

alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi

reparată și în această cauză, constatăm că împotriva Republicii Moldova au fost emise numeroase

hotărâri ale CtEDO prin care statul a fost condamnat în baza art. 3 din Convenție pe faptul

neexecutării obligațiilor pozitive și negative ce derivă din această normă.

În cauza Buzilov împotriva Republicii Moldova, Curtea reiterează că atunci când o persoană

face afirmații credibile că a fost supusă unor tratamente contrare articolului 3 al Convenției de

către poliție sau alți agenți ai statului, prevederile acestui articol, citite în contextul obligației

generale a statului impuse de articolul 1 al Convenției de a „recunoaște oricărei persoane aflată

sub jurisdicția sa drepturile și libertățile definite în Convenție”, impun efectuarea unei

investigații oficiale efective. La fel ca și o investigație efectuată în virtutea articolului 2, o astfel

de investigație ar trebui să permită identificarea și pedepsirea persoanelor responsabile.

Altfel, interzicerea generală prin lege a torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane și

degradante, în pofida importanței sale fundamentale, ar fi inefectivă în practică și ar face posibilă

în anumite cazuri, pentru agenții statului, să comită abuzuri împotriva persoanelor aflate sub

controlul lor, ei beneficiind, astfel, de o imunitate virtuală (a se vedea, printre altele, Labita v.

Italy [GC], nr. 26772/95, § 131, ECHR 2000-IV). Totodată, Curtea a precizat că atunci când

25

evenimentele într-o cauză sunt în totalitate sau în mare parte cunoscute numai de autorități, ca în

cazul persoanelor aflate în custodia autorităților, se vor crea prezumții puternice ale faptelor în

legătură cu leziunile corporale apărute în perioada detenției. Într-adevăr, sarcina

probațiunii aparține autorităților, care trebuie să prezinte explicații satisfăcătoare și

convingătoare (a se vedea Salman v.Turkey [GC], nr. 21986/93, § 100, ECHR 2000-VII). În

acest sens, concluzionăm că ne aflăm în situația unei prezumții relative, iar statul urmează să

probeze că nu el se face vinovat de cauzarea leziunilor corporale. Suplimentar, o să mai

menționăm și alte hotărâri ale CtEDO date împotriva Republicii Moldova pentru violarea art. 3

din Convenție (COLIBABA c. MOLDOVEI, GURGUROV c. MOLDOVEI, CAUZA LEVINȚA

c. MOLDOVEI, PĂDUREȚ c. MOLDOVEI, PRUNEANU c. MOLDOVEI ș.a.);

- chiar dacă partea vătămată a deplâns acțiunile de tortură și tratamentul inuman și

degradant la care a fost supus în cadrul Comisariatului de Poliție Buiucani, urmărirea penală a

demarat la 6 luni de la evenimene.

În cadrul urmăririi penale, partea vătămată a participat la identificarea persoanelor ce l-au

supus acțiunilor de tortură în cadrul Comisariatului de poliție s. Buiucani. Inițial i-au fost

prezentate poze ale polițiștilor ce activează sau activau în CP Buiucani. Urmează de menționat că

recunoașterea s-a efectuat după poze alb negru ale polițiștilor culese din baza de date Acces. Din

șirul de fețe prezentate părții vătămate, el a recunoscut câteva.

Persoana, care l-a lovit cu piciorul și pe care a recunoscut-o după pantofi și pantaloni, este

Dorin Artenii.

Inculpatul Cucerescu Simion se face vinovat de aplicarea loviturilor în cap, partea vătămată

fiind în birou, lovituri ce au fost aplicate după ce scrisese jumătate din explicație.

Inculpatul Eduard Podubnii, persoana din birou care i-a spus să scrie și să semneze foile, se

face vinovat de exercitarea presiunilor asupra părții vătămate în complicitate cu ceilalți inculpați,

prin intimidarea părții vătămate adresându-i cuvinte necenzurate, fapt care 1-a determinat să scrie

și să semneze ce a scris sub dictarea polițiștilor;

- instanța de judecată adoptând hotărârea de achitare a reținut, precum că învinuirea este

înaintată inculpaților în temeiul declarațiilor părții vătămate, care sunt contradictorii și

inconsecvente.

Contrar acestei constatări a instanței, din materialele dosarului reiese cu certitudine că,

Raileanu N. i-a recunoscut pe inculpați, iar declarațiile date de acesta au fost aceleași pe parcursul

întregului proces penal (în special atragem atenția Onoratului Colegiu la confruntarea acestuia cu

inculpații). Mai mult decât atât, declarațiile părții vătămate urmează a fi tratate și reieșind din

contextul că ele au fost date peste mai mult de 6 luni de la evenimentul nefericit de torturare a sa.

Cu toate acestea, partea vătămată a indicat ferm asupra inculpaților, iar unele așa zis „contradicții

și inconsecvențe” se datorează doar faptului că în timp anumite detalii s-au uitat, fapt care este și

firesc, ținând cont de magnitudinea traumei suferite de partea vătămată;

- la fel, instanța de judecată, a reținut că, la momentul examinării dosarului nu sunt

suficiente probe. O atare concluzie este una pripită, care s-a format în urma unei analize

superficiale și îndelungate a dosarului în cauză. Or, Eduard Podubnîi, în declarația reținută de

către instanță afirmă precum, că el i-ar fi oferit ceai, cât și telefonul său, părții vătămate, într-u

informarea părinților acestuia despre locul aflării lui;

26

- din declarația martorului Boaghe Ion rezultă clar că anume acesta a fost cel care i-a oferit

telefonul părții vătămate pentru informarea părinților săi. Mai mult decât atât, acesta a menționat

și timpul când a avut loc trimiterea acestui mesaj - aproximativ în jurul orei 23:00;

- acest fapt a fost confirmat și de către tatăl părții vătămate – Raileanu Ivan, care a declarat,

că: „După orele 23.00 fiul 1-a sunat și i-a spus că este în pușcărie și i-a transmis un mesaj - „Vină

și mă ia, că nu mai rezist la a 2 uciganie”;

- din declarațiile martorului Boaghe Ion - în mod clar se atestă faptul că partea vătămată a

fost supusă acțiunilor de tortură. În această parte vom menționa, că persoana care s-a ocupat de

instrumentarea dosarului contravențional a fost nimeni altul decât inculpatul Eduard Podubnîi.

Analizând dosarul contravențional putem costata faptul că o altă persoană decât acesta nu a avut

atribuție și nici nu s-a ocupat de instrumentarea acestuia, astfel în partea respectivă putem deduce

clar, că declarațiile părții vătămate sunt confirmate prin circumstanțele de fapt a cauzei precum și

prin probe materiale ce vin a susține declarațiile părții vătămate;

- mai mult decât atât, instața nu pune la îndoială faptul maltratării lui Raileanu Nelu - dar în

același timp acordă prioritate declarațiilor inculpaților;

- instanța de judecată, într-un mod straniu a ajuns la concluzia, că partea vătămată nu a

reclamat supunerea la acțiuni de maltratare în cadrul procesului contravențional: „La judecarea

procesului administrativ a fost asistat de un apărător, careva declarații instanței cu privire la fapa

maltratării nu a făcut”;

- din simpla analiză a materialelor dosarului penal, în care se regăsesc și actele procesului

contravențional, facem referire la încheierea Judecătoriei s. Buiucani din 09.04.2009 - în care se

face trimitere la un demers înaintat cu privire la numirea unei expertize medico-legale, pe motiv

că în raport cu partea vătămată (contraveninet) au fost supus la acțiuni de maltratare de către

colaboratorii CPS Buiucani la data de 08.04.2009.

Aici considerăm important să atragem atenția asupra declarației aceluiași martor Boaghe I.

care afirmă, că la încarcerarea lui Raileanu N. - acesta din urmă vizibil avea urme de maltratare -

fapt confimat prin conluzia medicilor - care au confirmat aceste circumstanțe.

În atare circumstanțe decizia instanței de apel este greu de înțeles în partea achitării

inculpatului Podubnîi E. Astfel, urmează de subliniat că inculpatul a declarat că ușa la biroul său

era deschisă, la el în birou întrând mai mulți ofițeri cât și procurori, care vegheau respectarea

ordinii, iar ulterior a declarat că la el în birou nu a intrat nimeni decât superiorul său Zacarevschi;

- la fel, nu este clar cum a fost posibil ca partea vătămată să ajungă în celulă cu leziunile

despre care vorbește, atât martorul Boaghe I., cât și concluziile medicilor;

- inculpatul Artenii D. a declarat că nu îi cunoaște pe Podubnîi E., cât și pe Cucerescu S.,

decât că activează în același comisariat și i-a văzut pe la ședințe, pe când inculpatul Cucerescu S.

a declarat că a activat în comisariat în calitate de ofițer de sector, astfel ei se cunosc. În asemenea

circumstanțe, ținând cont de declarațiile contradictorii ale inculpaților rezultă un singur lucru,

aceste declarații sunt date în fața instanței pentru a induce instanța în eroare și pentru a se

desculpa de fapta incriminată;

- cu privire la constatările instanței de apel potrivit cărora declarațiile inculpatului

Cucerescu S. precum că în ziua de 8 aprilie 2009 nu se afla în incinta CPs Buiucani, ci era detașat

în teritoriu în or. Vatra, s-au confirmat prin conținutul raportului din 09.04.2009, întocmit de

inspectorului secției criminale CPs Buiucani al CGP mun. Chișinău, locotenent major de poliție,

27

Cucerescu Simion, și care se află în dosarul nomenclator cu nr.5/01, vol. I, la pag. 172-173, în

perioada zilelor de 07.04.09 - 09.04.09, conform dispoziției, numitul s-a aflat pe teritoriul or.

Vatra, mun. Chișinău (f.d. 37-38, vol. II), le considerăm pripite și neconfirmate în modul

corespunzător. Menționăm că inspectoratul de poliție a avut timp și mijloace de a întocmi

asemenea ordine ulterior, pentru a duce instanța de judecată în eroare. Suplimentar nu considerăm

că este just de a reține acest argument, or, din or. Vatra până la CPs Buiucani e o distanță mai

mică de 7 km, fapt care denotă că inculpatul putea să ajungă în maxim 10 min la inspectorat.

Totodată, atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu a coroborat această probă și cu altele din

dosar, iar în ordinul la care se face referire nu prevede intervalul orar în interiorul căruia partea

vătămată a fost torturată (18.00 -23.00) și prin urmare nu se adeverește faptul că inculpatul se afla

în or. Vatra în perioada 07-09 aprilie 2009. Din materialele anexate, concluzionăm că există o

contradicție între declarația inculpatului Cucerescu Simion care a declarat că pe 7 aprilie a fost la

inspectoratul de poliție, iar din conținutul ordinului reiese că acesta s-a aflat în or. Vatra la 7 - 9

aprilie.

18.3. Avocatul Culeac-Reul Natalia în interesele inculpatului Artenii Dorin solicită casarea

deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței.

În argumentarea apelului invocă următoarele:

- porivit deciziei instanței de apel ultima a pronunțat o altă soluție, în sens de vinovăție a lui

Artenii Dorin, și conform părții motivatoare a deciziei a reținut aceleași probe, cu același

conținut, însă apreciindu-le ca probe ce confirmă vina inculpatului, fără a specifica care din

aceste probe au fost greșit apreciate de prima instanță și în ce constă greșeala comisă;

- probele acumulate în cauza penală demonstrează nevinovăția absolută a lui Arteni Dorin,

mai ales luînd în considerație depozițiile martorilor Grozav Sergiu, Strugari Vasile, Volontir

Dorian care a demonstrat, că leziunile corporale de la partea vătămată nu au fost provocate de

către inculpatul Arteni Dorin;

- instanța de apel nu a ținut cont și de faptul că poziția părților vătămate - de la bun început

nu a fost o poziție unică, schimbându-și de mai multe ori poziția;

- în procesul identificării persoanelor care l-au maltratat, în afară de inculpați, a mai

recunoscut și alte persoane care l-au maltratat și anume l-a recunoscut pe Grozav Sergiu /f.d.106-

107/ pe Strugari Vasile /f.d.112-113/, pe Cozma Vladislav/f.d.116-117/, ulterior s-a dezis de

aceste declarații iar persoanele menționate au fost scoase de sub urmărirea penală. Tot, martorul

Strugari Vasile, a declarat că acțiunea procesuală de reconstituire,-partea vătămata nu a putut să

indice concret biroul unde a fost reținut, locul pe unde a fost dus în IPS Buiucani;

- deasemenea critic urmează de apreciat și declarația părții vătămate care declara că l-a

recunoscut pe Arteni Dorin duăa pantofi și pantaloni.

Totodată, prin faptul că partea vătămată, la urmărirea penală și-a schimbat de mai multe ori

declarațiile care au fost și contradictorii, instanța de apel în asemenea circumstanțe nu le-a dat o

apreciere critică, ci dimpotrivă aceste declarații stau la baza deciziei de condamnare a lui Artenii

Dorin;

- deoarece, sarcina de a prezenta probe îi revine acuzării, potrivit procesului-verbal al

instanței de apel, rezultă că procurorul în confirmarea vinovăției inculpatului a solicitat doar

cercetarea probelor pe care prima instanță le-a pus la baza sentinței în privința condamnării

inculpatului pe art.152 alin. (2) lit. e) Cod penal. în consecință, instanța de apel a grupat doar o

28

parte din probe, argumentând la general că ele confirmă vinovăția inculpatului, fără să le

aprecieze pe fiecare în parte și să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității probei

respective, și să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată;

- instanța de apel a dat o apreciere greșita probelor din dosar, nu le-a cercetat și analizat sub

toate aspectele în mod obiectiv, nu s-a dat o apreciere corectă declarațiilor martorilor și altor

probe care demonstrează ca în acțiunile inculpatului Arteni Dorin nu au fost prezente elementele

unei careva componențe de infracțiune.

avocatul Panțîru Victor în numele părții vătămate, avocatul Mărgineanu Iurie în numele

inculpatului Cucerescu S. și avocatul Grosu Aurel în numele inculpatului Podubnîi Ed. au depus

referințe privind opinia sa asupra recursulurilor declarate:

- avocatul Panțîru Victor în numele părții vătămate solicită respingerea recursului declarat

de către avocatul Culeac-Reul N. în numele inculpatului Artenii D., ca fiind inadmisibil, deoarece

temeiurile invocate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, iar în acțiunile inculpatului Artenii D. se regăsește în totalitate latura obiectivă a

infracțiunii de tortură;

- avocatul Mărgineanu Iurie în numele inculpatului Cucerescu S. solicită respingerea

recursurilor declarate de procuror și avocatul părții vătămate, Panțîru V., ca inadmisibile,

deoarece sânt motivate prin prisma dezacordului cu modalitatea de apreciere a probelor de către

instanța de apel, motive ce nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală;

- avocatul Grosu Aurel în numele inculpatului Podubnîi Ed. solicită respingerea recursurilor

declarate de procuror și avocatul părții vătămate, Panțîru V., ca inadmisibile, deoarece instanța de

apel corect a aplicat prevederile legii penale, nu au fost administrate probe noi, iar martorii

audiați nu au declarat nimic nou.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Referitor la recursurile ordinare declarate de procuror și avocatul Panțîru V. în numele

părții vătămate Raileanu N.

Drept temei pentru recursuri aceștia au invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. pct. 6), 10),

12), 15) și 16) Cod de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii; s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel

național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză și norma de

drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date

anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

29

Analizând criticile formulate de procuror, prin prisma temeiurilor circumscrise cazurilor de

casare prevăzute de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs apreciază

argumentele invocate de ultimul ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele

considerente.

La caz, se constată că recurentul critică soluția instanței de apel, de altfel și cea a primei

instanțe, din considerentul că instanțele de fond neîntemeiat au ajuns la concluzia achitării

inculpaților Cucerescu S. și Podubnîi Ed.

Astfel, în probarea alegațiilor invocate, recurentul a descris în conținutul recursului un șir de

probe și circumstanțe, care în opinia lui nu au fost apreciate de instanța de apel la justa valoare

sau au fost apreciate unilateral, creîndu-se astfel impresia că instanța este părtinitoare.

Însă, verificând materialele dosarului în raport cu criticele enunțate, Colegiul penal conchide

că la judecarea apelului instanța a examinat prezenta cauză penală în baza probelor administrate

legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea

prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la

concluzia corectă cu privire la nevinovăția inculpaților Cucerescu S. și Podubnîi Ed. de săvârșirea

infracțiunii incriminate în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal conchide, că instanța de apel corect a considerat declarațiile

inculpaților Cucerescu S. și Podubnîi Ed. corespunzătoare adevărului, deoarece atât la urmărirea

penală, cât și în ședința instanțelor de fond, ultimii au dat declarații consecvente, concludente,

care coroborează cu probele administrate în cauză și demonstrează cu certitudine nevinovăția lor,

iar pe parcursul judecării cauzei, nu au fost prezentate careva probe pertinente, concludente, utile

și veridice, care ar corobora între ele și ar demonstra incontestabil vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunii imputate, sau ar combate declarațiile inculpaților, or, în urma analizei

tuturor probelor s-a constatat cu certitudine că inculpații Cucerescu S. și Podubnîi Ed. nu au

săvârșit acte de tortură asupra părții vătămate Raileanu N.

De asemenea, instanța de apel corect a reținut concluzia primei instanțe potrivit căreia nu a

pus la îndoială faptul că la data de la 08 aprilie 2009, cet. Raileanu N. i-au fost provocate acțiuni

de tortură, manifestate prin dureri și suferințe puternice, fizice și psihice, în special și cu scopul

de a obține de la el mărturisiri, de a-l intimida și de a face presiuni asupra lui, dar prin probele

administrate și examinate în urma cercetării judecătorești nu s-a confirmat faptul că acțiunile

culpabile față de acesta au fost comise anume de cet. Cucerescu Simion și cet. Podubnîi Eduard.

Tot aici, Colegiul penal relevă, că declarațiile inculpatului Cucerescu S. precum că în ziua

de 08 aprilie 2009 nu se afla în incinta CPs Buiucani, din motiv că era detașat în teritoriu în or.

Vatra, s-au confirmat prin conținutul raportului din 09.04.2009, întocmit de ultimul, și care se află

în dosarul nomenclator cu nr. 5/01, vol. I, la pag. 172-173, în perioada zilelor de 07.04.09-

09.04.09, conform dispoziției, numitul s-a aflat pe teritoriul or. Vatra, mun. Chișinău (f.d. 37-38,

vol. II). Acest fapt a fost confirmat și prin declarațiile martorului Zacrevschi Victor care a

declarat că prin dispoziția comisarului general al CPs Buiucani a fost organizat un plan de acțiuni

pentru măsuri publice, iar Cucerescu Simion a fost dislocat în or. Vatra, în perioada 7-9 aprilie,

unde era responsabil de a monitoriza instituțiile de învățământ și traseul național referitor la

fluxul de persoane. De asemenea, și martorul Ceban Vladimir a confirmat același lucru.

30

Potrivit procesului-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie (f.d. 106-129, vol. I)

partea vătămată a recunoscut un șir de persoane care au întocmit materialul administrativ, iar

urmărirea penală a fost pornită în privința mai multor persoane - colaboratori de poliție bănuiți că

au maltratat partea vătămată, fapt ce demonstrează că partea vătămată nu ține minte cu certitudine

cum arătau persoanele care au aplicat violența fizică față de el, iar spre inculpați a arătat cu

aproximație.

Fiind audiat în instanța de fond și instanța de apel, partea vătămată a declarat că inculpatul

Podubnîi Ed. era persoana din birou care i-a spus să scrie și să semneze foile, l-a numit cu cuvinte

necenzurate, însă nu a aplicat acte de violență față de el.

De asemenea, instanța de apel corect a apreciat critic declarațiile martorului Boaghe Ion

care au fost incoerente pe parcursul procesului penal, martorul modificându-și declarațiile la

fiecare etapă de examinare a dosarului penal. Astfel, conform procesului-verbal de audiere a

martorului Boaghe Ion din 21.05.2010 (f.d. 177, vol. I) acesta a declarat că partea vătămată

Raileanu Nelu nu avea leziuni vizibile, în instanța de fond martorul a declarat deja că Raileanu

era bătut când a venit în celulă (f.d. 115, vol. II). Însă fiind audiat în instanța de apel martorul

Boaghe Ion a declarat că nu știe dacă Raileanu avea leziuni vizibile.

În conexiunea celor relatate supra, Colegiul penal enunță, că instanța de apel la fel de corect

a exclus cauzarea părții vătămate Raileanu Nelu de către inculpații Artenii Dorin, Cucerescu

Simion și Podubnîi Eduard a leziunilor corporale (contuzia rinichiului drept), constatate prin

raportul de expertiză medico-legală nr. 748/D din 04 mai 2010, deoarece atât partea vătămată, cât

și probele cercetate infirmă aplicarea loviturilor de inculpați în regiunea rinichilor părții vătămate,

încât aceste lovituri ar fi putut să fie produse în alte circumstanțe, ca de exemplu în procesul

reținerii, despre care a relatat partea vătămată, unde au fost implicate alte persoane decât

inculpații.

Prin urmare, cu referire la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel prevăzută de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că, așa cum rezultă din

textul deciziei atacate, instanța de apel corect și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, iar criticele formulate de recurent, enunțate la

pct. 17. al prezentei decizii, prin care se susține că Cucerescu S. și Podubnîi Ed. se fac vinovați de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, - acestea au format obiect

de discuție la judecarea cauzei în apel și cărora instanța de apel le-a dat o motivare

corespunzătoare și argumentată, soluție pe care instanța de recurs o însușește pe deplin și, a cărei

reluare nu se mai impune.

În același context, în vederea respingerii argumentelor din recurs privitor la chestiunea de

apreciere eronată a probelor, Colegiul penal amintește că la etapa judecării recursului ordinar nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, aceasta fiind

atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

În privința criticilor aduse de către avocatul părții vătămate, Panțîru V. precum că, instanța

de apel în mod eronat a interpretat și aplicat pe caz prevederile art. 75 Cod penal, iar la alegerea și

aplicarea pedepsei numite lui Artenii D. nu a ținut cont de circumstanțele prezentei cauze penale

și consecințele survenite, Colegiul penal reține că, acestea nu sunt incidente cauzei, or, analizând

textul deciziei se atestă indubitabil, că de către instanța de apel la stabilirea pedepsei s-a ținut cont

31

în deplină măsură de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de persoana inculpatului, comportamentul său în viața socială, precum și cel din

înaintea și după săvârșirea infracțiunii incriminate, de faptul că acesta a săvârșit pentru prima oară

o infracțiune gravă, s-a ținut cont de faptul că pedeapsa este echitabilă atunci când este capabilă

de a contribui la corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de

condamnat cât și de alte persoane, ajungând corect la concluzia că corijarea și reeducarea

inculpatului Artenii D. va fi posibilă și fără izolarea acestuia de societate, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, concluzie susținută și de instanța de recurs ordinar.

Cât privește temeiul de recurs, specificat de avocatul părții vătămate, Panțîru V., prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, în sensul că „faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită”, Colegiul penal analizând textul recursului declarat, conchide că este

invocat declarativ, fără a fi menționate careva argumente în susținerea acestui temei de recurs, iar

instanța de recurs ordinar verificând materialele cauzei penale nu identifică nici o circumstanță ce

ar justifica incidența acestui temei de recurs în prezenta speță.

Cu referire la temeiurile de recurs, invocate și prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 15), 16)

Cod de procedură penală, ce stipulează că: „instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe

un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi

reparată și în această cauză, norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri

de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție”, indicând în acest

context hotărârile CtEDO în cauzele Colibaba vs. Republica Moldova, Gurgurov vs. Republica

Moldova, Levința vs. Republica Moldova, Pruneanu vs. Republica Moldova, Buzilov vs.

Republica Moldova, Labita vs. Italy, Salman vs Turkey, decizia Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție nr. 1ra-1631/2014 și 1ra-769/2018, Colegiul penal stabilește că cauzele

invocate nu sunt similare cu circumstanțele prezente în speța deferită judecății, nefiind relevante

pentru prezenta speță, or instanța de apel just a constatat că, partea acuzării nu a prezentat nici o

probă directă în sprijinul învinuirii aduse inculpaților și nu a înlăturat dubiile rezonabile referitor

le nevinovăția acestora, învinuirea bazându-se în mod prioritar pe declarațiile părții vătămate,

care nu coroborează cu celelalte probe, fără a prezenta probe pertinente, utile și verosimile care ar

demonstra cu certitudine participarea inculpaților la actele de tortură împotriva părții vătămate.

Conform prevederilor art. 8 Cod de procedură penală, persoana acuzată de săvârșirea unei

infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul

prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate

garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de

condamnare definitivă. Nimeni nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. Concluziile despre

vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în

probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în

favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurenți

ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către

instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursurile ordinare declarate sunt inadmisibile, fiind

vădit neîntemeiate.

32

Cu referire la recursul declarat de avocatul Culeac-Reul N. în numele inculpatului Artenii

D.

În speță, se constată că recurentul nu invocă expres nici unul din temeiurile de casare

prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, totuși reieșind din argumentele formulate

de partea apărării, Colegiul constată că criticele acestuia sunt subsecvente erorii de drept cuprinse

în pct. 6) al normei menționate, care prevede că, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

Colegiul penal, analizând conținutul recursului declarat în raport cu decizia atacată,

conchide că temeiul invocat de partea apărării, nu și-a găsit confirmare, dat fiind faptul, că

instanța de apel la examinarea cauzei a ținut cont de procedura de rejudecare după casarea

hotărârii în recurs, prevăzută în art. 436 Cod de procedură penală, a respectat prevederile art. art.

414 alin.(1) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată cuprinzând motivele

pe care se întemeiază soluția pronunțată.

În această ordine de idei, Colegiul remarcă că potrivit normelor art. 414 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel

trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și întemeiat a casat hotărârea primei

instanțe, constatând, că instanța neîntemeiat a dispus achitarea lui Artenii Dorin învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, or, cumulul de probe

administrate în speța dată de organul de urmărire penală, cercetate prin рrisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții și veridicității lor, confirmă

concluzia privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept invocate, Colegiul penal

constată că partea apărării, de fapt, își exprimă dezacordul cu aprecierea probelor înfăptuită de

către instanța de apel, însă motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile

prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub

aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o

altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a

instanțelor respective.

Astfel, Colegiul constată, că instanța de apel a conchis întemeiat că vinovăția inculpatului

Artenii Dorin în săvârșirea infracțiunii prevăzută de articolul incriminat, și-a găsit confirmare atât

prin declarațiile părții vătămate, între care nu s-au stabilit divergențe, care sunt probe directe și de

bază în constatarea circumstanțelor cauzei și care indică cu certitudine la vinovăția inculpatului,

cât și prin declarațiile declarațiile martorilor Railean Ivan, Railean Alexandra și Boaghe

Ion,audiați suplimentar în cadrul instanței de apel.

Faptul că inculpatul Artenii Dorin nu își recunoaște vina nu poate fi reținut, fiind apreciat ca

un drept la apărare al inculpatului, și nu generează achitarea inculpatului, or, probele administrate

33

dovedesc cu certitudine că acțiunile inculpatului conțin elementele infracțiunii incriminate,

acestea fiind cercetate în ședința instanței de apel și inculpatul nu a fost îngrădit în careva mod.

În opinia, Colegiului penal probele nominalizate supra și examinate în ansamblu prezintă o

situație clară și fără dubii a circumstanțelor de fapt și consideră că, reeșind din probele date,

rezultă că Artenii Dorin a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal,

consecințele produse fiind în raport de cauzalitate cu faptele săvârșite.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, nu este întemeiată critica din recurs ce ține de

aprecierea și interpretarea eronată, în opinia părții apărării, a probelor ce a dus la stabilirea greșită

a faptelor, deoarece instanța de apel, a cercetat sub toate aspectele probele prezentate de părți,

verificându-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, iar în ansamblu – din punctul de vedere al coroborării lor și ca urmare corect a stabilit starea

de fapt, încadrarea în drept și vinovăția inculpatului.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept invocate de recurent în

recursul ordinar, ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este legală și motivată corect, iar recursul declarat este

inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.

Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, avocatul Victor Panțîru în numele părții vătămate

Nelu Raileanu și avocatul Culeac-Reul Natalia în numele inculpatului Artenii Dorin, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2018, în cauza penală privindu-i

pe Artenii Dorin Xxxxx, Cucerescu Simion Xxxxx și Podubnîi Eduard Xxxxx ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 19 decembrie 2018.

Președinte: Guzun Ion

Judecători: Țurcanu Anatolie

Boico Victor

34