1ra-712/2017 — art. 328 alin. 2 lit. a, c CP

1ra-712/2017 — art. 328 alin. 2 lit. a, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-712/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion, Covalenco Elena, Catan Liliana și Diaconu Iurie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli și procurorul în

Secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Guțan Pavel și partea

vătămată Cușnir Valentina, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 06 august 2014 și decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, în cauza penală privindu-i pe

Rusu Dumitru Xxxxxxx, născut la xxxxxxxxxxx

xxxx, originar și domiciliat în xxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx;

Corduneanu Petru Xxxxxx, născut la xxxxxxxx

xxxx, originar și domiciliat în xxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

Corduneanu Petru și Rusu Dumitru pe învinuirea adusă în baza art. 328 alin. (2) lit.

a), c) Cod penal, au fost achitați deoarece fapta nu s-a dovedit a fi săvârșită de

inculpați.

Acțiunea civilă înaintată de Cușnir Valentina către Corduneanu Petru și Rusu

Dumitru privind încasarea venitului ratat de 23 820,50 lei și a pagubei morale de

1000000 lei a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

inculpații Corduneanu Petru și Rusu Dumitru se învinuiesc de faptul, că deținând,

1

respectiv, funcția de șef al Direcției Generale Poliție Ordine Publică și șef adjunct al

Direcției Generale Poliție Ordine Publică, fiind persoane cu funcții de răspundere,

contrar art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale adoptate la Roma la 04 noiembrie 1950; contrar art. 24 alin.

(2) din Constituția Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994; art. 1, art. 2, pct. 2),

4), art. 12, pct. 1), art. 14, art. 15 din Legea nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 Cu privire

la poliție, precum și contrar obligațiilor funcționale, care-i obliga să-și desfășoare

activitatea pe baza respectării stricte a legilor să protejeze viața, sănătatea și libertățile

cetățenilor, interesele societății și ale statului de atentate criminale și de alte atacuri

nelegitime; să prevină și să curme crimele și alte infracțiuni, să mențină ordinea

publică și să asigure securitatea publică; să i-a măsuri pentru apărarea vieții,

sănătății, demnității și onoarei cetățenilor; să comunice despre aplicarea forței fizice

șefului său direct, să nu supună pe nimeni la torturi; să poarte responsabilitatea

personală pentru realizarea întocmai a atribuțiilor de serviciu, să răspundă de

respectarea principiilor ce guvernează conduita polițistului, legislației în domeniul

drepturilor omului, a legislației procesual-penale, alte acte normative ce

reglementează activitatea de serviciu, acționând cu titlu oficial ca persoană ce

reprezintă Ministerul Afacerilor Interne, a comis exces de putere în următoarele

circumstanțe:

Corduneanu P. și Rusu D. pe data de 07.04.2009, aproximativ la orele 23:00

min., fiind implicați în serviciu de menținere a ordinii publice pe Piața Marii Adunări

Naționale din mun. Chișinău, întâlnind-o pe cet. Valentina Cușnir, la intersecția

străzii Pușkin și bd. Ștefan cel Mare, care mergea pașnic, fără a încălca ordinea

publică, în lipsa căror-va temeiuri legale, depășindu-și în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor de serviciu acordate prin lege, numind-o cu cuvinte

necenzurate, au apucat-o de păr, au îmbrâncit-o, au imobilizat-o răsucindu-i mâinile,

apoi au deposedat-o de megafonul de model „HQ-108", cu forța au escortat-o în

direcția Palatului Național, timp în care i-au aplicat multiple lovituri cu mâinile și

picioarele peste diferite părți ale corpului cauzându-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 2186/D din 17.08.2009 vătămări corporale medii.

Astfel, inculpații Corduneanu Petru și Rusu Dumitru sunt învinuiți de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal - depășirea

atribuțiilor de serviciu, cauzând daune în proporții considerabile drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice, cu aplicarea violenței și acțiuni care înjosesc demnitatea.

3.1. Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Verdeș Liliana, prin care a

solicitat casarea sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06 august 2014,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatul Corduneanu Petru Xxxx și Rusu Dumitru

Xxxxxxx să fie recunoscuți vinoveți în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328

alin. (2) lit. a), c) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un

2

termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

dreptului de a ocupa funcții în cadrul MAI pe un termen de 5 ani. Admiterea

integrală a acțiunii civile a părții vătămate.

În motivarea apelului declarat a indicat următoarele:

- în cadrul cercetării judecătorești au fost prezentate suficiente probe ce

dovedesc vina inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate;

- au fost prezentate suficiente probe care dovedesc faptul maltratării părții

vătămate Valentina Cușnir de către inculpații Corduneanu Petru și Rusu Dumitru în

noaptea de 07.04 spre 08.04.2009, pe PMAN, iar consecințele acestei maltratări fiind

expuse în raportul de expertiză medico-legală nr. 2186/d din 17.08.2009;

- vinovăția inculpaților Corduneanu Petru și Rusu Dumitru de comiterea

infracțiunii incriminate de către organul de urmărire penală este confirmată de

probele acumulate în cadrul urmăririi penale, cum ar fi: procesul-verbal din

26.01.2010 de verificare a declarațiilor părții vătămate V. Cușnir la locul comiterii

infracțiunii, cu foto tabelul anexă (f.d. 74-80); procesele-verbale de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 14.08.2009 (f.d. 83-84); raportul de expertiză medico-

legală nr. 2186/d din 17.08.2009, conform căruia părții vătămate Valentina Cușnir i-

au fost cauzate vătămări corporale medii. Producerea leziunilor corporale depistate

în rezultatul automutilării sau căderii libere a corpului din poziție statică nu este

posibil (f.d. 99); procesul-verbal de examinare a informației ridicate de la ÎM

„Moldcell” SA (f.d. 202); procesele-verbale de examinare a informației ridicate de la

ÎM „Orange” SA (f.d. 208, 210, 212, 214); procesul-verbal de examinare a compact

discului CD prezentat de Serviciul de Protecție și Pază de Stat (f.d. 243); procesul-

verbal de confruntare din 15.12.2009 dintre partea vătămată V. Cușnir și martorul L.

Luca (f.d. 121-131); procesul-verbal de confruntare din 24.12.2009 dintre partea

vătămată V. Cușnir și martorul V. Guțu (f.d. 134-152); procesul-verbal de confruntare

din 22.01.2010 dintre partea vătămată V. Cușnir și martorul I. Sadovnic (f.d. 156-163);

procesul-verbal de confruntare din 25.01.2010 dintre partea vătămată V. Cușnir și

martorul V. Patraș (f.d. 166-172); procesul-verbal de confruntare din 15.12.2009

dintre partea vătămată V. Cușnir și martorul L. Luca (f.d. 121-131); procesul-verbal

de confruntare din 28.09.2009 dintre partea vătămată V. Cușnir și bănuitul D. Rusu;

procesul-verbal de confruntare din 03.12.2009 dintre partea vătămată V. Cușnir și

bănuitul P. Corduneanu;

- în contextul declarațiilor făcute de partea vătămată, decade categoric

versiunea apariției leziunilor la partea vătămată în rezultatul căderii de la înălțimea

propriului corp, mai mult ca atât, afirmația instanței de a aprecia critic declarațiile

părții vătămate ca fiind declarații controversate, este lipsită de temei, deoarece

concluzia dată, nu este bazată pe careva argumente obiective, întrucât declarațiile

părții vătămate reprezintă probă și constituie un element de fapt, constatat prin

intermediul procesului-verbal de interogare, apreciat și admis drept probă, pe

3

motivul pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, precum și coroborării cu

celelalte probe;

- instanța de judecată a indicat faptul că, declarațiilor martorilor audiați din

partea acuzării nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, deoarece aceste

declarații nu conțin informații privind circumstanțele comiterii infracțiunii;

- martorii audiați din partea acuzării au fost primele persoane cărora partea

vătămată le-a povestit de cele întâmplate în noaptea de 07.04.2009 spre 08.04.2009.

Astfel, aceste persoane întrunesc calificativele unui martor în temeiul prevederilor

art. 90 Cod de procedură penală;

- instanța de judecată a pus la baza sentinței, declarațiile inculpaților și a

martorilor apărării, omițând faptul că, acestea vin în contradicție cu probele

prezentate spre cercetare de către acuzare;

- declarațiile martorilor apărării Andrei Șimleanschii, Tudor Lozan, Guțu

Valeriu, Patraș Veaceslav, Lilian Sadovnic, audiați în cadrul urmăririi penale și

cercetării judecătorești urmează să fie apreciate critic de către instanța de judecată,

dat fiind faptul că martorii s-au aflat în subordinea inculpaților și vădit au dat

declarații în susținerea acestora, mai mult ca atât declarațiile martorilor nominalizați

conțin divergențe esențiale;

- sinceritatea și veridicitatea declarațiilor părții vătămate și a martorilor

acuzării audiate în instanța de judecată nu pot fi negate, reieșind din faptul că, până

la momentul actual aceasta se află în stare de șoc în rezultatul evenimentelor în

cadrul cărora a avut nefericirea să participe.

3.2. Partea vătămată Valentina Cușnir, prin care a solicitat casarea sentinței

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06 august 2014, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpatul Corduneanu Petru Xxxxx și Rusu Dumitru Xxxxxx să fie recunoscuți

vinoveți în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal,

cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen prevăzut de limita

maximă a sancțiunii articolului ce i se încriminează.

În motivarea apelului declarat, apelanta Cușnir Valentina a invocat că:

- în cadrul cercetării judecătorești de către acuzare au fost prezentate suficiente

probe ce dovedesc vina inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate;

- fiind audiată în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești a declarat

că, la data de 07.04.2009, aproximativ la orele 00.00 a fost maltratată de către

inculpați, ceia ce i-a știrbit din demnitatea ei personală, aducând un real prejudiciu

imaginii ei în calitate de deputat în Parlamentul R.M., precum și celei de cetățean;

- conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2186/d din 17.08.2009,

părții vătămate Valentina Cușnir i-au fost cauzate vătămări corporale medii;

- declarațiile părții vătămate au fost confirmate în instanța de judecată de către

martorul Kușnir Mariana, care a declarat că, aflându-se în biroul avocatului Mihail

Josan la data de 08.04.2009 a auzit convorbirea dintre partea vătămată și avocatul M.

4

Josan, în care prima i-a relatat acestuia că în noaptea de 07.04.09 spre 08.04.09 a fost

maltratată în PMAN de către colaboratorii de poliție, adică inculpații Corduneanu

Petru Xxxx și Rusu Dumitru Xxxxx. În biroul avocatului M. Josan se afla ea, partea

vătămată, avocatul M. Josan și încă o stagiară;

- fiind audiat în cadrul cercetării judecătorești martorul Mihail Josan a susținut

în întregime cele relatate de către partea vătămată, declarând că, aceasta i-a spus

despre faptul că a fost maltratată în PMAN de către inculpați;

- întru confirmarea declarațiilor date de către partea vătămată sunt și

declarațiile martorului Spătari Margareta, care a declarat că la data de 07.04.2009

aproximativ la orele 22.00-23.00 s-a aflat la domiciliul părții vătămate, ulterior

împreună cu ea și Spătari Vasile, Spătari Nicolae și Spătari Lidia s-au deplasat prin

centrul capitalei spre automobilul care era parcat pe str. Pușkin mun. Chișinău. Fiind

în drum spre or. Călărași a fost telefonată de partea vătămată care i-a comunicat că,

a fost bătută și amenințată de polițiști, ulterior a aflat că aceasta a fost internată în

spital;

- declarații analogice cu cele ale martorului Spătari Margareta au fost date în

cadrul cercetării judecătorești și de către martorul Spătari Vasile;

- declarațiile părții vătămate Cușnir Valentina au fost confirmate în instanța de

judecată de către martorul Sergiu Tataru, care a declarat că, la data de 08.04.09 în

jurul orei 03.00 a fost telefonat de către partea vătămată, care i-a cerut să vină la ea la

domiciliu pentru a-i povesti ce s-a întâmplat cu ea. Deplasându-se la domiciliul

acesteia, partea vătămată i-a comunicat că, a petrecut niște rude până la Lumea

Copiilor, întorcându-se spre domiciliu a observat cum în PMAN sunt prinși tineri și

bătuți de polițiști, ea s-a apropiat și a făcut observație, în acel timp de ea s-au apropiat

inculpații, care i-au sucit mâna și apucând-o de păr au târât-o spre Guvern pe str.

Pușkin. După aceasta ea a pierdut cunoștința, nu ține minte cum și-a revenit și a ajuns

acasă. Partea vătămată era cu mâna bandajată și i-a spus că la ea a fost salvarea;

- probele cercetate în instanța de judecată dovedesc faptul că partea vătămată

a fost maltratată de către inculpați, iar consecințele acestei maltratări fiind expuse în

raportul de expertiză medico-legală nr. 2186/d din 17.08.2009;

- în afară de probele nominalizate, vinovăția inculpaților Corduneanu Petru

Xxxxx și Rusu Dumitru Xxxxx de comiterea infracțiunii incriminate de către organul

de urmărire penală este confirmată de probele acumulate în cadrul urmăririi penale

și examinate în cadrul cercetării judecătorești;

- inițial organul de urmărire penală a pornit urmărirea penală și a recunoscut

inculpații vinoveți de comiterea vătămării intenționate a integrității corporale sau

sănătății cauzate părții vătămate Valentina Cușnir. Ulterior, desfășurând acțiuni de

urmărire penală organul de urmărire penală a recalificat acțiunile inculpaților în

temeiul unui alt articol. Faptele constatate au rămas aceleași, cauzarea daunei

sănătății părții vătămate, modificâdu-se doar încadrarea juridică;

5

- organul de urmărire penală nu a încălcat normele prevăzute de actualul cod

de procedură penală, faptele fiind constatate cu certitudine de la început;

- în contextul declarațiilor făcute de partea vătămată, decade categoric

versiunea apariției leziunilor la partea vătămată în rezultatul căderii de la înălțimea

propriului corp, mai mult ca atât, afirmația instanței de a aprecia critic declarațiile

părții vătămate ca fiind declarații controversate, este lipsită de temei, deoarece

concluzia dată, nu este bazată pe careva argumente obiective, întrucât declarațiile

părții vătămate reprezintă probă și constituie un element de fapt, constatat prin

intermediul procesului-verbal de interogare, apreciat și admis drept probă, pe

motivul pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, precum și coroborării cu

celelalte probe;

- martorii audiați din partea acuzării au fost primele persoane cărora partea

vătămată le-a povestit de cele întâmplate în noaptea de 07.04.2009 spre 08.04.2009.

Astfel, aceste persoane întrunesc calificativele unui martor în temeiul prevederilor

art. 90 Cod procedură penală;

- la baza sentinței, instanța de judecată a pus declarațiile inculpaților și a

martorilor apărării, omițând faptul că, acestea vin în contradicție cu probele

prezentate spre cercetare de către acuzare;

- în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești au fost audiați martorii

apărării Andrei Șimleanschii, Tudor Lozan, Guțu Valeriu, Patraș Veaveslav, Luca

Lilian, Sadovnic Ion, declarațiile cărora urmează să fie apreciate critic de către

instanța de judecată, dat fiind faptul că martorii s-au aflat în subordinea inculpaților

și vădit au dat declarații în susținerea acestora, mai mult ca atât declarațiile

martorilor nominalizați conțin divergențe esențiale;

- declarațiilor părții vătămate și a martorilor acuzării audiate în instanța de

judecată nu pot fi negate, reieșind din faptul că, până la momentul actual aceasta se

află în stare de șoc în rezultatul evenimentelor în cadrul cărora a avut nefericirea să

participe.

2016 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către procurorul în

Procuratura mun. Chișinău, Verdeș Liliana și partea vătămată Cușnir Valentina,

împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06 august 2014,

menținând sentința atacată fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel a indicat că, audiind

părțile, examinând materialele dosarului penal, analizând și apreciind probele, în

strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a considerat că

prima instanță a făcut o justă apreciere probelor prezentate din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor și drept urmare a făcut o justă concluzie cu

privire la aceea că inculpații Corduneanu Petru și Rusu Dumitru nu au comis

infracțiunea de săvârșirea cărora sunt învinuiți și a pronunțat în privința acestora o

6

hotărâre legală și întemeiată prin care ei au fost achitați pe art. 328 alin. (2) lit. a), c)

Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpați.

În afară de declarațiile inculpaților Rusu Dumitru și Corduneanu Petru, care

nu și-au recunoscut vinovăția, nevinovăția lor este demonstrată și prin următoarea

sistemă de probe, cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate Cușnir Valentina;

- declarațiile martorilor Crijanovschi Viorel, Kușnir Mariana, Spatari Vasile,

Spatari Margareta, Petrașcu Veaceslav, Guțu Valeriu, Luca Lilian, Sadovnic Ion,

Josan Mihai, Tataru Sergiu, Scurtu Iurie, Șumleanschi Andrei, Lozan Tudor.

Totodată, în ședința de judecată au fost administrate, iar ulterior cercetate și în

instanța de apel, și probele conținute în materialele dosarului penal cum ar fi:

- procesul-verbal din 26.01.2010 de verificare a declarațiilor părții vătămate V.

Cușnir la locul comiterii infracțiunii, cu foto tabelul anexă (f.d. 74-80);

- procesele-verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie din 14.08.2009

(f.d. 83-84);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 2186/d din 17.08.2009, conform căruia

părții vătămate Valentina Cușnir i-au fost cauzate vătămări corporale medii.

Producerea leziunilor corporale depistate în rezultatul automutilării sau căderii

libere a corpului din poziție statică nu este posibil (f.d. 99);

- procesul-verbal de examinare a informației ridicate de la IM „Moldcell” SA

(f.d. 202);

- procesele-verbale de examinare a informației ridicate de la IM „Orange” SA

(f.d. 208, 210, 212, 214);

- procesul-verbal de examinare a compact discului CD prezentat de Serviciul

de Protecție și Pază de Stat ( f.d. 243);

- procesul-verbal de confruntare din 15.12.2009 dintre partea vătămată V.

Cușnir și martorul L. Luca (f.d. 121-131);

- procesul-verbal de confruntare din 24.12.2009 dintre partea vătămată V.

Cușnir și martorul V. Guțu (f.d. 134-152);

- procesul-verbal de confruntare din 22.01.2010 dintre partea vătămată V.

Cușnir și martorul I. Sadovnic (f.d. 156-163);

- procesul-verbal de confruntare din 25.01.2010 dintre partea vătămată V.

Cușnir și martorul V. Patraș (f.d. 166-172);

- procesul-verbal de confruntare din 15.12.2009 dintre partea vătămată V.

Cușnir și martorul Lilian Luca (f.d. 121-131);

- procesul-verbal de confruntare din 28.09.2009 dintre partea vătămată V.

Cușnir și bănuitul D. Rusu (f.d. 12);

- procesul-verbal de confruntare din 03.12.2009 dintre partea vătămată V.

Cușnir și bănuitul P. Corduneanu (f.d. 75).

7

Instanța de apel a considerat probele sus menționate ca fiind dobândite cu

respectarea normelor procedurale, însă acestea nu confirmă vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunii imputate.

La demersul părții vătămate Cușnir Valentina în cadrul instanței de judecată

în instanța de apel au mai fost administrate și cercetate și probele apărării cum ar fi:

- declarațiile martorului Duminică Sergiu;

- CD-ul cu interceptările convorbirilor telefonice nr. xxxxxxxxxx și nr.

xxxxxxxxxxx (f.d. 226 vol. I).

Astfel, analizând probele administrate și cercetate în ședința de judecată a

primei instanțe, iar ulterior cercetate și în instanța de apel, instanța de apel a conchis

că prima instanță a făcut o justă concluzie cu privire la aceea că, atât la etapa urmăririi

penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, învinuirea înaintată inculpaților,

bazată pe declarațiile părții vătămate, nu și-a găsit confirmarea.

În susținerea opiniei menționate, instanța de apel a reținut și faptul că, în baza

cererii Valentinei Cușnir din 16.04.2009 Procuratura Militară a emis Ordonanța de

pornire a urmăririi penale pe faptul vătămării intenționate medii a integrității

corporale și sănătății Valentinei Cușnir, infracțiune prevăzută de art. 152 alin. (2) lit.

e) Cod penal, după indicii calificativi: ,,vătămarea intenționată medie a integrității

corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat

urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a

sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime din

capacitatea de muncă, săvârșită de două sau mai multe persoane”.

Prin ordonanța din 09.11.2009 Corduneanu Petru Ion a fost recunoscut în

calitate de bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod

penal.

Ulterior, la data de 17.02.2010 și 18.02.2010 inculpatul Rusu Dumitru Xxxxxx

și respectiv inculpatul Corduneanu Petru Xxxxx au fost puși sub învinuire deja

pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal,

nefiind efectuate careva acțiuni de urmărire penală în privința învinuiților și cu

participarea acestora.

Astfel, punerea sub învinuire a inculpaților Rusu Dumitru Xxxxx și

Corduneanu Petru Xxxxx în baza art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, a fost efectuată

fără scoaterea acestora de sub urmărire penală, fără clasarea sau încetarea cauzei

penale pornită la data de 29.06.2009, pe elementele infracțiunii prevăzute de art. 152

alin. (2) lit. e) Cod penal și fără a porni o nouă cauză penală pe elementele infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal.

În rezultat, probele acumulate pe cauza penală pornită pe elementele

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, au fost puse la baza unei

alte acuzații, aduse în baza elementelor infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit.

a), c) Cod penal.

8

În concluzia sus menționată, instanța de apel a reținut și faptul că organul de

urmărire penală nu a respectat prevederile art. 283-285 Cod de procedură penală,

fapt, care impune constatarea nerespectării și dreptului învinuitului de a dispune de

timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale, drept, prevăzut de art. 6 p. 3

lit. b) al CțEDO.

Instanța de apel analizând declarațiile părții vătămate referitor la indicarea

locului nemijlocit unde avu-se loc agresiunile, felul în care, și de cine concret, acestea

au fost cauzate, ora în care avuse loc, a reținut că, acestea nu sunt consecvente, sunt

contradictorii, și nu sunt confirmate obiectiv cu alte probe.

Mai mult ca atât, aceste declarații sunt bazate doar pe presupuneri, fiind

combătute prin declarațiile martorilor oculari, declarațiile inculpaților, care la rândul

lor sunt consecutive de la primele audieri, fiind confirmate ulterior în ședințele de

judecată.

Referitor la declarațiile martorilor Kușnir Mariana, Spătaru Margareta,

Spătaru Vasile, martorul suplimentar Mihai Josanu, instanța de apel a conchis că

acestea nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, deoarece potrivit acestor

declarații, rezultă că ei nu cunosc careva circumstanțe în care cet. Cușnir Valentina i-

au fost pricinuite leziuni corporale, nu au văzut ca inculpații Rusu Dumitru și

Corduneanu Petru să o maltrateze pe Cușnir Valentina sau să-i aplice careva leziuni

corporale, respectiv, nici nu i-au văzut pe inculpați în PMAN la 07.04.2009.

Referitor la înregistrările video ridicate, de la camerele de luat vederi din

PMAN, instanța de apel a reținut că, acestea nu conțin absolut careva imagini ce-ar

demonstra direct sau indirect, prezența inculpaților în clipele respective la fața

locului, sau interacțiunile părții vătămate cu ei. Nici unul din martorii audiați, nu au

relatat, nici măcar indirect, despre aflarea inculpaților Corduneanu Petru și Rusu

Dumitru în imediata apropiere față de Cușnir Valentina.

Referitor la raportul de expertiză efectuat în privința Valentinei Cușnir, nu s-a

constatat nici faptul injectării acesteia cu careva substanțe, după cum declarase

ultima la depunerea plângerii, pe parcursul urmăririi penale și în cadrul procesului

de judecată. Conform acestui raport, nu s-au depistat urme ale înțepării cu acul

seringii.

Totodată, rapoartele de expertiză medico-legală, și procesele-verbale de

confruntare prezentate, nu conțin informație probatorie directă și nu pot sta la baza

confirmării și recunoașterii vinovăției inculpaților Corduneanu Petru și Rusu

Dumitru în săvârșirea infracțiunii imputate.

Din considerentele menționate și având în vedere că prin probele administrate

în urma cercetării judecătorești, iar ulterior cercetate și în instanța de apel vinovăția

inculpaților Corduneanu Petru Xxxxx și Rusu Dumitru Xxxxx în săvârșirea

infracțiunii incriminate nu a fost confirmată, instanța de apel a conchis că prima

instanță a pronunțat în privința inculpaților Corduneanu Petru Xxxxx și Rusu

Dumitru Xxxxx o sentință legală de achitare a acestora.

9

recurs ordinar:

5.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli și

procurorul în Secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Pavel

Guțan, prin care solicită casarea hotărârilor judecătorești, cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceiași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

În argumentarea recursului declarat au menționat următoarele:

- instanța de judecată a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de partea

acuzării și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administarate, care în cumul

dovedesc cu certitudine vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate,

ori nu s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în apelul procurorului;

- vina inculpaților în săvârșirea infracțiunii incriminate este dovedită pe deplin

prin faptele și probele administrate în cadrul urmării penale și cercetate în instanța

de judecată, fiind indicate și ca motive ale apelului procurorului, iar instanța de apel

nu s-a expus asupra lor, ori nu le-a apreciat, ori le-a apreciat eronat, iar unele nefiind

cercetate, fiind respinsă puterea de acuzare fără motive plauzibile sau bazată pe

probe ce ar combate învinuirea incriminată inculpaților;

- în speță instanțele de judecată au omis aceste prevederi legale și au dat

apreciere numai la unele probe care în opinia lor dovedesc nevinovăția inculpaților.

În așa mod, instanțele au încălcat și cerințele art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură

penală, conform cărora instanța de judecată la pronunțarea sentinței de achitare are

obligația de a indica motivele pentru care sânt respinse probele aduse în sprijinul

acuzării.

Astfel, cumulul de probe administrate în cadrul urmării penale și cercetate în

ședințele instanțelor judecătorești de fond și apel, și care fiind admisibile și utile de

către instanța de apel li s-a dat apreciere contrar prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, și anume printr-o frază, probele sus menționate ca fiind dobîndite cu

respectarea normelor procedurale, însă acestea nu confirmă vinovăția inculpaților în

săvîrșirea infracțiunii imputate, fapt inadmisibil;

- totodată, la adoptarea hotărârii instanța de judecată, nu a luat în considerație

declarațiile părții vătămate, martorilor, cât și altor probe prezentate de partea

acuzării, adoptând o hotărâre reieșind în mod parțial doar din declarațiile

inculpaților și pledoria apărării acestora.

Așadar, instanța de apel a reținut concretizarea de către partea vătămată V.

Cușnir a datei comiterii infracțiunii, ca fiind declarații contradictorii, iar declarațiile

martorilor acuzării Mariana Kușnir, Margareta Spătaru, Mihai Josanu au fost

apreciate critic pe motiv că aceștia nu cunosc și nu au văzut ca inculpații s-o

maltrateze pe partea vătămată V. Cușnir (pagina deciziei 27). Concluzie ce

contravine declarațiilor martorilor vizați. În continuare aceiași instanță de apel a

reținut, că acuzarea nu a asigurat prezența pentru audieri pe viu a martorilor

acuzării, fapt ce contravine materialelor dosarului;

10

- la acest capitol, instanța de apel evaziv s-a expus și asupra declarațiilor

martorului acuzării Sergiu Tătaru, și anume, „Colegiul penal consideră că declarațiile

acestui martor nu demonstrează vinovăția lui Rusu Dumitru și Corduneanu Petru în

comiterea infracțiunii incriminate”, fără a fi apreciate la justa valoare, în coroborare cu

întregul sistem de probe, iar asupra declarațiilor martorului Sergiu Duminică, aceiași

instanță de apel nici nu s-a referit sub aspect de apreciere, doar limitându-se cu

descrierea lor în lista probelor enumerate în decizie;

- fără apreciere a fost lăsată și concluzia raportului de expertiză medico-legală

nr. 2186/d din 17.08.2009, ori instanța de apel nu s-a expus de unde puteau apărea la

partea vătămată V. Cușnir leziunile corporale medii, depistate. Formal reținând,

doar că pe corpul lui V. Cușnir nu sau găsit urme de injectare. Or, această concluzie

nu a fost apreciată în coraport cu declarațiile expertuluti Iurie Scurtu, făcute în

instanța de judecată în calitate de specialist;

- inexplicabil este și faptul din care motiv instanța de apel nu a vizionat CD-ul

de la Vol. I, copertă, și anume imaginile video înregistrate de pe casa Guvernului

Republicii Moldova. Or, în acest sens mai fiind admis și demersul avocatului C. Bosîi

în interesele părții vătămate V. Cușnir. Însă, instanța de apel alogic a reținut, că

înterceptările video, ridicate de la camera de luat vederi din PMAN nu conțin absolut

careva imagini ce ar demomstra direct sau indirect, prezența inculpaților în clipele

respective la fața locului, sau interacțiunea părții vătămate cu ei. Totodată, contrar

materialelor dosarului aceiași instanță de apel a mai constatat, că nici unul din

martorii audiați nu au relatat, nimic măcar indirect, despre aflarea inculpaților

Corduneanu Petru și Rusu Dumitru în imediata apropiere față de Cușnir Valentina.

Asemenea afirmație este una absurdă, ori potrivit probelor cercetate s-a constatat, că

V. Cușnir în acea seară s-a aflat și s-a deplasat pe întreg teritoriul PMAN, iar portivit

declarațiilor martorilor Andrei Șumleanschii, Tudor Lazari și Viorel Crijanovschii

(toți trei colaboratori ai MAI), i-au văzut pe D. Rusu și P. Cordunenau în incinta

PMAN, inclusiv și în direcția străzii Pușchin.

Martorul S. Duminică a făcut declarații analogice, a confirmat, că a văzut cum

ambii inculpați tîrau pe asfalt o parte femenină îmbrăcată în alb;

- la examinarea acestei cauze penale de către instanța de apel, acuzarea a

respectat întomai prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, adică a

asigurat și a audiat pe viu martorii acuzării prezenți în țară, iar cu referire la cei

absenți au fost prezentate confirmări în acest sens, declarațiilor fiindu-le date citire.

La fel nu este clar pe ce temei instanța de apel a bazat contrariu. Or, o asemenea

concluzie nu poate fi considerată altfel, decât o parodie;

- neclară este și reținerea de către instanța de judecată cu privire la începerea

în privința lui D. Rusu și P. Cordunenau în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, și

fără a fi pornită o nouă cauză penală fiindu-le încriminată infracțiunea prevăzută de

art. 328 alin. (2) lit. b), c) Cod penal. Or, în acest caz nu s-a expus clar, care este eroarea

admisă de organul de urmărire penală, și care normă de procedură penală în acest

11

caz a fost încălcată. Asemenea acțiuni de urmărire penală fiind legale, ori

recalificarea acțiunilor făptuitorilor de la o componență de infracțiune la alta, rezultă

din constatarea ulterioară a faptei, și nu necesită începerea unei noi urmări penale.

Totodată, la acest capitol, dacă să menținem această poziție a instanței de apel, atunci,

de ce s-a adoptat soluția de achitare a ambilor inculpați și nu de încetare a procesului

penal, deoarece probele cercetate demostrează vina inculpaților în comiterea

infracțiunii incriminate.

Astfel, instanța de apel a dat prioritate nefondată probelor apărării în

detrimentul probelor acuzării care demască acțiunile ilegale a inculpaților, respectiv

care stabilesc adevărul.

În asemenea circumstanțe, acuzarea consideră, că concluzia instanței de apel

de achitare a inculpaților Dumitru Rusu și Petru Cordunenau este una tedențioasă,

cu scopul de a-i achita vădit nefondat pe ultimii de sub învinuirea adusă în baza art.

328 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, cu o ulterioară liberare de răspundere penală, fără a

purta răspunderea în corespundere cu fapta comisă și consecințele survenite.

5.2. Partea vătămată Cușnir Valentina, la data de 28.02.2017, prin care solicită

casarea hotărârilor judecătorești, cu acordarea unui termen pentru a declara recurs

motivat.

La data de 03.04.2017 prin intermediul faxului și la 04.04.2017 prin intermediul

oficiului poștal, partea vătămată Cușnir Valentina a declarat recursuri suplimentare

(motivate) cu conținut similar, prin care solicită casarea hotărârilor judecătorești cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, într-un alt complet de

judecată.

În motivarea recursurilor a invocat următoarele argumente:

- judecarea cauzei, atât în prima instanță, cât și în apel a avut loc fără citarea

legală a unor pârâți indicați în acțiunea civilă, și anume, Ministerul Afacerilor Interne

și Guvernul RM, reprezentat de Ministerul Justiției al RM;

- lipsa răspunsului instanței la mai multe motive enunțate în apelul declarat la

data de 21.08.2014 și cererea din 19.09.2014 de concretizare a erorilor din apel,

ignorarea ultimei și folosirea în decizie a datelor din apel, fără ca să se ia în vedere

corectările din cererea respectivă;

- instanța de apel nu a dat apreciere declarațiilor martorului Sergiu Duminică,

audiat la Curtea de Apel Chișinău în ședința din 01.04.2016, prin care se

demonstrează aflarea inculpatului Corduneanu Petru la locul comiterii infracțiunii,

cât și demonstrează falsifitatea declarațiilor ambilor inculpați;

- instanța de apel greșit a reținut că, fiind audiată suplimentar la ședința

instanței de apel din 06.03.2015, a relatat că fapta incriminată inculpaților

Corduneanu P. și Rusu D. a avut loc la data de 08.04.2009, ora 01:00 și nu la 07.04.2009

ora 23:00, precum este indicat în ordonanțele de punere sub învinuire din 17.02.2010

și 18.02.2010, și rechizitoriul întocmit la 25.02.2010, astfel, instanța de apel respingând

ambele apeluri din motiv că partea vătămată și-ar fi modificat de mai multe ori

12

declarațiile referitor la data și ora când inculpații au săvârșit infracțiunea. Această

concluzie a instanței de apel este intenționat eronată și nu corespunde materialelor

dosarului;

- instanța de apel nu a examinat proba înaintată de către partea vătămată și

admisă de către instanță în ședința de judecată din 06.03.2015, și anume, ordonanța

privind reluarea urmăririi penale din 16.09.2014, prin care s-a constatat falsificarea

de către Spitalul de Urgență mun. Chișinău și Ministerul Afacerilor Interne a datei,

orei și locul săvârșirii infracțiunii de către inculpați la 08.09.2009;

- de asemenea, prima instanță, contrar prevederilor art. 320 alin. (1) Cod de

procedură penală, care prevede că, la judecarea cauzei în prima instanță participă

procurorul care a condus urmărirea penală, și, doar în caz de imposibilitate a participării

acestuia, procurorul ierarhic superior dispune participarea în ședință a altui procuror,

judecătorul Victor Boico, după ce expediase la 01.04.2010 citația procurorului V.

Bălan (f.d. 152,vol. II), a admis în ședința de judecată un alt procuror, în baza unei

decizii (f.d. 163, vol. II) neautentificată prin ștampilă și neînregistrată cu număr de

ieșire de la Procuratura mun. Chișinău și nici cu număr de intrare în cancelaria

judecătoriei Buiucani, datată cu 31.03.2010, atunci când dosarul a fost înregistrat la

Judecătorie încă la 05.03.2010.

penală, referință asupra recursului declarat de către procurori au depus:

6.1. Inculpatul Rusu Dumitru, invocând că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, deoarece argumentele menționate nu corespund realității, încercându-

se intenționat de a induce în eroare instanța de recurs.

6.2. Avocatul Pruteanu Vasile în numele inculpatului Corduneanu Petru, solicitând

respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece la judecarea apelului instanța a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, și a adoptat o soluție corectă

în partea achitării lui Corduneanu Petru și Rusu Dumitru, aceasta fiind argumentată

și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în speța dată.

concluzionează, că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Referitor la recursurile declarate de partea vătămată Cușnir Valentina

13

Colegiul penal concluzionează că, acestea sunt declarate peste termenul legal

prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală, care indică expres că termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Instanța de recurs menționează că prevederile legale cu privire la termenul de

recurs au un caracter imperativ, deoarece recursul declarat după expirarea

termenului se consideră tardiv și nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual, dat fiind faptul că legea procesual-penală nu prevede posibilitatea de

repunere în termen a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Unul dintre scopurile legii procesual-penale este asigurarea egalității pentru

toate părțile interesate în procesul penal, însă acest deziderat impune disciplinarea

activității procesuale, inclusiv și prin stabilirea unor termene peremptorii.

În acest sens art. 230 al. (2) Cod de procedură penală, impune obligația

îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul

dreptului. Astfel, neexecutarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii

menționate, duce la pierderea acestuia.

Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală și practica

judiciară constantă, la calcularea termenului de apel se aplică sistemul de unități

libere (zile libere) cu posibilitatea prelungirii termenului până la prima zi lucrătoare,

dacă acesta urmează să se sfârșească într-o zi nelucrătoare. La calcularea termenului

de apel, nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care

acesta se împlinește.

Din materialele dosarului se constată că, dispozitivul deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 13 decembrie 2016, comunicându-i-se

reprezentantului părții vătămate, Bosîi Constantin că, decizia motivată va fi

pronunțată în ședința publică la 27 ianuarie 2017 (f.d. 134 - 140, vol. V).

Însă, reprezentantul părții vătămate, Bosîi Constantin, cunoscând despre data

pronunțării deciziei motivate, nu s-a prezentat în ședința de judecată la data stabilită

și nici nu a comunicat instanței motivele neprezentării (f.d. 140, vol. V).

Totodată, Colegiul reține că, prin scrisoarea de însoțire a Curții de Apel

Chișinău, copia deciziei motivate a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

13 decembrie 2016, i-a fost expediată reprezentantului părții vătămate, Bosîi

Constantin, la data de 31 ianuarie 2017 pentru cunoștință (f.d. 180 vol. V).

Astfel, reieșind din prevederile legale enunțate supra, termenul de declarare a

recursului a început a curge la 28.01.2017 și a expirat la 27.02.2017.

La data de 28.02.2017 partea vătămată a declarat recurs nemotivat (f.d. 203-

206, vol. V), iar la data de 03.04.2017 prin intermediul faxului și la 04.04.2017 prin

intermediul oficiului poștal, a declarat recursuri suplimentare (motivate) cu conținut

14

similar (f.d. 218-225 și 226-239, vol. V). Legislația procesual-penală nu prevede

depunerea recursului preventiv, înafară de cel de bază, unul suplimentar sau de

concretizare, dar toate urmează a fi depuse în termen de 30 zile.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal lărgit, conchide că termenul

de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a fost depășit, impunându-se în

consecință inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind declarate peste termen.

Referitor la recursul declarat de către procurori

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat

cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat

legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este

legală, întemeiată și motivată.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

La motivele de drept al recursului declarat, se atestă că procurorii invocă

temeiul prevăzut în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția.

Însă, în argumentarea recursului ordinar declarat la caz, procurorii susțin că

decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu remiterea cauzei la rejudecare, dat

fiind că instanța nu a apreciat corespunzător probele administrate la dosar, care în

opinia sa dovedesc cu certitudine vinovăția lui Corduneanu P. și Rusu D. în

săvârșirea infracțiunii imputate.

Așadar, temeiul pentru recurs invocat de către recurenți prin prisma pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în cauza supusă judecării este aplicabil

atunci când instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel

și nu s-a motivat întemeiat hotărârea judecătorească. Adică, este necesar ca hotărârea

pronunțată să fie motivată atât în fapt, cât și în drept.

Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată, că temeiul invocat

de către recurenți și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu

și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța

de apel, la adoptarea soluției de respingere ca nefondat a apelului declarat de

procuror, cu menținerea sentinței atacate fără modificări, a respectat prevederile

legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată. Totodată, instanța de recurs

consideră, că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază

15

soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea

descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din

art. 6 CEDO.

Totodată, instanțele de fond analizând și verificând cumulul de probe prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, nefiind încălcate prevederile art. 414 alin.

(1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, corect au concluzionat că fapta nu s-a

dovedit a fi săvârșită de către inculpați. Deși, instanța de apel nu s-a pronunțat

minuțios asupra fiecărui motiv invocat în apel, temeiul de casare prevăzut la pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu este incident în prezenta cauză, iar cu

privire la alegațiile recurenților invocate, precum că instanța de apel nu și-a motivat

corespunzător soluția de achitare adoptată în privința lui Corduneanu P. și Rusu D.

și nu a dat răspuns la toate argumentele invocate în apelul declarat, instanța de recurs

remarcă considerentele rezultate din jurisprudența constantă a Curții Europene,

potrivit cărora motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și

lucrărilor dosarului, ce nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

de amănunt, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de

vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, precum și faptul posibilității preluării de către o curte de apel în

principiu a motivelor primei instanțe în cazul în care această instanță și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările ce confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de

apel/recurs eventual, așa cum s-a procedat, în cauza dată. Din textul deciziei recurate

se constată, că instanța de apel a cercetat toate probele prezentate și le-a apreciat din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității acestora și care

în ansamblul lor, au confirmat că inculpații nu au săvârșit infracțiunea imputată.

Astfel, toate probele prezentate au primit o evaluare la justa valoare, iar concluziile

făcute de instanțele judiciare ierarhic inferioare rezultă din lucrările dosarului și

concordă cu situația factologică.

Din cuprinsul recursului, în viziunea recurenților probele administrate

confirmă vina inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit.

a) și c) Cod penal, menționând conținutul declarațiilor părții vătămate, martorilor și

materialele cauzei, însă aceste alegații, nu pot fi reținute de către instanța de recurs,

deoarece din cuprinsul hotărârilor atacate se constată, că probele indicate au fost

cercetate și asupra cărora instanța de apel s-a expus întemeiat prin argumente

fundamentate în fapt și în drept, și care au fost redate în pct. 4.1 al prezentei decizii,

iar în motivarea soluției sale just a statuat, că: „prima instanță a stabilit toate

circumstanțele de fapt și de drept, a făcut o analiză amplă probelor prezentate, prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, nu a comis careva erori de drept sau de ordin

procedural, și drept urmare a făcut o justă concluzie cu privire la aceea că inculpații

Corduneanu P. și Rusu D. nu au săvârșit infracțiunea imputată lor, prevăzută de art. 328

16

alin. (2) lit. a) și c) Cod penal, și a pronunțat în privința acestora o sentință legală și

întemeiată de achitare.”

Referitor la invocările părții acuzării, privind eroarea admisă de organul de

urmărire penală la recalificarea acțiunilor inculpaților Corduneanu P. și Rusu D. din

art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal în art. 328 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal, Colegiul

penal lărgit atrage atenție asupra faptului că, respectiva cauză penală a fost

examinată în baza și în limita invinuirilor aduse inculpaților prin rechizitoriu (f.d.

130-140, vol. II), iar sentința de achitare a inculpaților a fost emisă nu în baza

recalificarii, presupuselor, acțiuni ale inculpaților la efectuarea urmăririi penale, dar

pe motiv că fapta constatată prin rechizitoriu nu a fost comisă de către ultimii.

Cât privește argumentul recurenților, precum că inexplicabil este și faptul din

care motiv instanța de apel nu a vizionat CD-ul anexat la Vol. I, copertă și anume imaginile

video înregistrate de pe sediul Guvernului Republicii Moldova. Or, în acest sens fiind admis

și demersul avocatului C. Bosîi în interesele părții vătămate V. Cușnir, însă instanța de apel

alogic a reținut, că interceptările video, ridicate de la camera de luat vederi din PMAN nu

conțin absolut careva imagini ce ar demonstra direct sau indirect, prezența inculpaților în

clipele respective la fața locului, sau interacțiunea părții vătămate cu ei, instanța de recurs

reține că, conform procesului-verbal de examinare din 01.12.2009 (f.d. 243-245, vol.

I) a fost examinat CD-urile pe care sânt reflectate imagini de la camerele de

supraveghere amplasate pe casa Guvernului, în perioada 07.04.2009 – 08.04.2009,

orele 22.00 – 02.00 min., iar conform procesului-verbal al ședinței de judecată în

instanța de apel din 05.12.2016 (f.d. 128-133, vol. V), a fost imposibil de vizionat

imaginile video de pe înregistrarea CD pe motive tehnice, însă partea acuzării a dat

citire procesului-verbal de examinare a CD-ului prin care s-a constatat că persoanele

din imagini nu pot fi identificate din motivul că filmarea s-a efectuat la o distanță

avansată, întrebări asupra căruia, din partea părților participante la proces, nu au

parvenit.

Totodată, nu sunt fondate nici criticile procurorilor, precum că a fost lăsată fără

apreciere concluzia raportului de expertiză medico-legală nr. 2186/d din 17.08.2009, or,

odată ce s-a constatat că fapta nu a fost săvârșită de către inculpați și nu există probe

ce ar demonstra direct sau indirect vinovăția lui Corduneanu P. și Rusu D. în cele

incriminate prin rechizitoriu, acesta nu poate fi pus la baza confirmării și

recunoașterii vinovăției inculpaților în cele imputate.

Instanțele inferioare sau expus asupra tuturor probelor prezentate de acuzare,

fiind expuse în motivarea hotărârilor anume așa cum părțile le-au redat și presupusa

eroare gravă de fapt nu este incidentă la caz.

Generalizând cele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit statuează că soluțiile

instanțelor de fond privitor la achitarea lui Corduneanu P. și Rusu D. de învinuirea

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal este corectă,

deoarece fapta nu a fost comisă de către aceștia, iar instanțele de fond corect au

examinat cauza în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, conform prevederilor

17

art. 325 Cod de procedură penală, care prevede că instanța de judecată urmează să

judece cauza în limitele învinuirii, de asemenea ținând cont și de art. 26 alin. (3) Cod

de procedură penală, precum că judecătorul nu trebuie să fie predispus să accepte

concluziile date de organul de urmărire penală în defavoarea inculpatului sau să

înceapă o judecată de la ideea preconcepută că acesta a comis o infracțiune ce

constituie obiectul învinuirii.

Totodată, instanța de recurs reține, că hotărârile instanțelor de fond corespund

tuturor prevederilor legii de procedură penală, sunt legale și motivate, fiind evaluat

just probatoriul administrat și indicate motivele pe care și-au întemeiat hotărârile

adoptate, drept urmare toate criticile din recursul declarat de către partea acuzării,

sunt vădit neîntemeiate, respectiv acesta urmează a fi respins ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli și procurorul în Secția

reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Pavel Guțan și partea

vătămată Cușnir Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13 decembrie 2016, în cauza penală privindu-i pe Corduneanu Petru

Xxxx și Rusu Dumitru Xxxxx, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțarea integrală la data de 27 iunie 2017.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecători: Guzun Ion

Covalenco Elena

Catan Liliana

Diaconu Iurie

18