1ra-1008/2018 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1008/2018 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1008/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Stratan Corina, în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 17 martie 2017 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Rusu Gheorghe Xxxxx, născut la xxxxx, originar din r-nul

Xxxxx s. Xxxxx, domiciliat în mun. Xxxxx, or. Xxxxx, str.

Xxxxx nr. xx ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Gheorghe Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1)

Cod penal, la amendă în mărime de 155 unități convenționale, ceea ce constituia la

data comiterii infracțiunii suma de 3.100 lei.

A fost admisă integral acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Carauș V.,

fiind dispusă încasarea de la Rusu G. în beneficiul lui Carauș V. suma de 860 lei, cu

titlu de prejudiciu cauzat prin infracțiune.

în mun. Chișinău pe str. Henry Coandă din direcția str. Calea Ieșilor spre str. M.

Viteazul se deplasa autoturismul de model „Audi 80”, cu n/î XXXXX, condus de

Rusu G. În timpul deplasării pe str. Henry Coandă, efectuând manevra de depășire

din dreapta, preselectând banda de deplasare, conducătorul auto Rusu G. n-a

apreciat corect situația rutieră în care afla autovehiculul la momentul respectiv, n-a

luat în considerație starea lucrurilor în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a

participanților la el împotriva accidentelor și consecinței acestora, n-a ținut

permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere,

existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare

1

a traficului rutier, prin ce a încălcat cerințele pct. 45) al Regulamentului Circulației

Rutiere (RCR), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, potrivit

căruia, conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii; d) situația ratieră; în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole

care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului. A ignorat prevederile pct. 39) al

RCR, care stabilește că, înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări

a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră

va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic

și pct. 52) alin. 1) al RCR, care prevede că, vehiculele se depășesc numai pe partea

stângă, ca excepție, vehiculele ai căror conducători au semnalizat intenția de a

schimba direcția spre stânga și au început efectuarea acestei manevre, precum și

tramvaiele se depășesc pe partea dreaptă, dacă pentru aceasta există spațiu suficient

și, ca urmare, în afara trecerii pentru pietoni a tamponat pietonul Carauș Vasile, care

traversa carosabilul din stânga spre dreapta relativ deplasării autoturismului în

cauză, prin fața unui microbuz ce se deplasa pe banda alăturată. Prin urmare, în

rezultatul accidentului rutier, pietonul Carauș Vasile, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 2846/D din 02.12.2015, s-a ales cu leziuni corporale ce se

califică ca vătămare medie.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Rusu G. a fost calificată de drept în baza art. 264 alin. (1) Cod penal -

încălcarea regulilor de securitate a circulației, de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea medie a integrității corporale sau

a sănătății.

3.1 Procuror, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie admisă

solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare, cu

dispunerea încasării din contul inculpatului, în beneficiul statului suma de 114 lei,

pentru efectuarea expertizei medico-legale, în privința părții vătămate Carauș V.

În motivarea apelului a invocat că, obligația inculpatului de a suporta

cheltuielile judiciare este principală și integrală întru-cât săvârșirea unei infracțiuni

atrage în mod inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i

se aplica pedeapsa infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine

în principal acestuia, chiar dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin

cererile lor, producerea unor cheltuieli, de asemenea, obligația de a suporta

cheltuielile judiciare este integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru

pronunțarea unei hotărâri de condamnare de către prima instanță.

3.2 Avocatul Stratan Corina în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a lui Rusu

2

G.

În motivarea apelului a invocat că:

- pe parcursul judecării pricinii, nu a fost demonstrată vinovăția inculpatului

Rusu G., fiind stabilită vinovăția inculpatului, manifestată prin imprudență, în lipsa

elementelor componente ale infracțiunii;

- inculpatul, observând apariția spontană a acelui pieton în câmpul său de

vizibilitate, a întreprins frânare, însă din cauza distanței minime dintre partea din

față a autoturismului și linia de mișcare a pietonului nu a reușit să evite impactul și

prin urmare cu partea din față a unității de transport a fost lovit pietonul;

- inculpatul nu a avut posibilitatea de a vedea și de a evita impactul;

- expertul nu a putut da un răspuns consecvent la întrebările propuse, iar

vinovăția a fost stabilită pe presupuneri;

- vinovat de producerea accidentului rutier este partea vătămată care trecea

neregulamentar strada. De asemenea, nu urma a fi încasată suma de 860 lei, deoarece

partea vătămată în ședință nu a avut careva pretenții;

- instanța de fond odată ce nu l-a achitat pe inculpat, urma să aplice în

privința ultimului Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței RM.

3.3 Inculpat, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei decizii de achitare.

În motivarea apelului a invocat că:

- nu se consideră vinovat deoarece partea vătămată a apărut brusc în fața

automobilului, nu a avut posibilitatea reală de a evita accidentul rutier, partea

vătămată urma să traverseze strada la trecerea de pietoni;

- inițial partea vătămată nu avea pretenții de ordin civil;

- partea vătămată urma să solicite încasarea prejudiciului respectiv de la

compania de asigurări la care era asigurat inculpatul. Consideră că partea vătămată

este vinovat de comiterea accidentului respectiv.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și

just a ajuns la concluzia că inculpatul Rusu G. a săvârșit infracțiunea imputată lui.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.

101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor.

Cu toate că inculpatul Rusu G. vina nu a recunoscut-o, instanța de apel a reținut

că prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat referitor la vinovăția lui în

comiterea infracțiunii imputate, fapt ce se confirmă prin declarațiile părții vătămate

Carauș V., raportul de expertiză medico-legală nr. 2846/D din 02.12.2015 (f.d. 59-60

v. I); procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 15.06.2015, tabelul

3

fotografic cu imaginile foto de la fața locului și schița accidentului rutier (f.d. 15-26 v.

I); procesul-verbal de examinare și vizualizare a obiectului din 01.09.2015 (f.d. 47 v.

I); corpul delict CD-ul cu denumirea „Titanum” (f.d. 48 v. I).

În viziunea instanței de apel, un element important și decisiv la examinarea

speței este faptul că, însuși inculpatul a observat că automobilul din față a frânat sau

cel puțin, a observat aprinderea semnalului ce reprezintă frânarea automobilului.

Acest fapt inclusiv a fost menționat de instanța de fond la vizualizarea imaginilor

video. Or, în astfel de situație conducătorul automobilului este obligat de a fi mai

precaut și este obligat să întreprindă toate masurile necesare inclusiv și stoparea

automobilului pentru a evita astfel de situații.

Instanța de apel a indicat că, conducătorul auto este obligat să ia toate măsurile

necesare nu pentru a prevedea situațiile respective, ci pentru ca în situațiile

respective să aibă posibilitatea reală de a le evita, mai ales în zona urbană și rurală.

De asemenea, instanța de apel a menționat că raportul de expertiză nr. 34/12/l-

R-6515 din 22.11.2016 nu a fost luat în considerație de instanța de fond, respectiv

proba respectivă nu a stat la baza condamnării inculpatului, astfel nu există o

necesitate stringentă de a-i da o apreciere.

Totodată, instanța de apel a reținut că inculpatul nu întrunește elementele art. l

a Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a conchis că, instanța de fond la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Codul penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

În opinia instanței de apel, infracțiunea săvârșită de către Rusu G., în funcție de

caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin

grave, circumstanță atenuantă conform prevederilor art. 76 Codul penal a fost

stabilită ca fiind săvârșirea pentru prima data a unei infracțiuni mai puțin grave, iar

careva circumstanțe agravante conform prevederilor art. 77 Codul penal, nu au fost

stabilite.

Astfel, instanța de apel a considerat că instanța de fond corect a conchis că,

inculpatul Rusu G. trebuie să poarte răspundere penală pentru faptele săvârșite în

condițiile sus-indicate și a considerat că, îndreptarea și reeducarea lui este posibilă și

cu aplicarea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 155 unități convenționale,

ceea ce constituie suma de 3.100 lei.

Referitor la încasarea cheltuielilor judiciare, instanța de apel a conchis că

instanța de fond corect a apreciat și eventual a aplicat normele legale în concordanță

cu speța respectivă, or cu certitudine s-a stabilit că pe cauza respectivă s-a efectuat

expertiza medico-legală nr. 1979/D din 09.09.2015 (f.d. 35-36) și nr. 2846/D din

02.12.2015 (f.d. 59-60) în sumă de 114 lei.

4

Astfel, instanța de apel a reținut că efectuarea expertizei a fost ordonată de către

organul de urmărire penală în vederea constatării stării de ebrietate și naturii ei,

fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea

învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării, în sensul dat, instanța de apel a

menționat că instanța de fond corect a reținut că astfel de cheltuieli ce sunt suportate

în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării testului respectiv,

reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului.

avocatul Stratan Corina în numele inculpatului, prin care solicită casarea acestora, cu

dispunerea achitării lui Rusu G.

În motivarea recursului autorul invocă practic aceleași motive pe care le-a

indicat în apel, suplimentar menționând că:

- în instanța de apel fiind audiat partea vătămată Carauș V., a recunoscut faptul

că a traversat strada în loc interzis de lege și că este și el vinovat în cele întâmplate,

că a trecut strada în fugă și a comunicat că nu a fost un alt autoturism care să îi

cedeze trecerea;

- faptul că mașina din față ar fi redus din viteză nu denotă existența unui

obstacol, în contextul în care nu se știe viteza de deplasare a acelui automobil, iar

viteza de deplasare a lui Rusu G., fiind una scăzută, mai mică decât maxim permis

de lege, care permite evitarea unui impact;

- presupunerea instanței că Rusu G. cel puțin putea să vadă semnalizatoarele de

frânare a automobilului din față, nu poate fi reținut ca argument de constatare a

vinovăției, din considerentul că această circumstanță nu este una certă, în cazul în

care acestea puteau să nu funcționeze.

În drept, recurenta își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 8) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând respingerea prezentului recurs ca inadmisibil, deoarece recurenta își

motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă

motivele de reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute la art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, astfel criticile formulate de acesta nu sunt

motivate sub aspectul casării hotărârii recurate, ca fiind ilegală. Hotărârea instanței

de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare, ce

corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală, iar cele invocate de

recurent nu constituie temei de casare a hotărârii instanței de apel.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

5

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Din cuprinsul recursului declarat de către avocatul Stratan C. în numele

inculpatului se reține, că aceasta invocă ca temei de drept pct. 6), 8) din alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală și anume, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel; nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată, că temeiul invocat

de către recurentă și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu

și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat. Astfel, instanța de apel, la

adoptarea soluției de respingere a apelurilor declarate și menținere a sentinței, a

respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată. Totodată,

instanța de recurs consideră, că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care această instanță le-a expus în

partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și

exigențelor din art. 6 CEDO.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

cuprinzând argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea

atacată și corect a considerat, că probele puse la baza sentinței nu conțin erori

procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor, dovedind indubitabil

vinovăția inculpatului de cele incriminate.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentei invocate în recurs, referitor

la nevinovăția inculpatului Rusu G., au fost obiect de dispută în cadrul instanței de

apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile

asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere

justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Cât privește motivele invocate de recurentă, precum că inculpatul nu este

vinovat în comiterea faptei imputate, de asemenea și argumentele invocate în acest

sens, Colegiul penal se va expune asupra acestora prin prisma incidenței temeiului

pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

6

Potrivit lucrărilor dosarului se constată, că inculpatul a fost învinuit, recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal și anume – încălcarea

regulilor de securitate a circulației, de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

În cauza supusă judecării Colegiul consideră, că prima instanță și cea de apel

corect au stabilit circumstanțele de fapt și de drept, examinând obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (1) Cod penal.

Totodată, nu este fondată nici critica recurentei, în sensul pretinderii că

inculpatul nu este vinovat de producerea accidentului rutier, deoarece partea

vătămată, a traversat drumul prin locuri interzise, în fugă, iar inculpatul nu a avut

posibilitatea de a vedea și de a evita impactul, circulând cu o viteză regulamentară.

Dimpotrivă, instanța de recurs atestă, că faptul încălcării regulilor de securitate a

circulației de către inculpat, se combate prin probele cercetate și verificate de

instanța de apel și anume:

- declarațiile părții vătămate Carauș V., care a declarat că automobilul

inculpatului a ieșit din spatele mașinilor parcate, având viteză mare și nu l-a

observat. În momentul în care a ieșit pe carosabil, circula o mașină care avea viteză

mare, iar Rusu G. a făcut depășire și venea după cotitură;

- declarațiile inculpatului, care a declarat că în momentul frânării

microbuzului din față, a redus viteza după care a continuat deplasarea;

- corpul delict CD-ul cu denumirea „TITANUM”, format CD-R 80 MIN 700

MB pe care se conțin imagini video privitor la circumstanțele în care s-a produs

accidentul rutier din data de 15.06.2015 cu implicare autoturismului de model „Audi

80”, cu n/î XXXXX și pietonul Carauș Vasile;

- procesul-verbal de examinare și vizualizare a obiectului, din 01.09.2015, prin

care a fost supus examinării un disc cu denumirea „TITANUM”, format CD-R 80

MIN 700 MB, la momentul examinării la deschiderea CD-lui, este înscrisă o mapă cu

denumirea „AW 0031.mov”, iar în partea stângă de sus a imaginii este înregistrată

data 2015-06-15, astfel la ora 14.01.55 autoturismul începe să efectueze manevra de

cotire la stângă pe sensul girator de la intersecția str. I. Creangă - bd. Ștefan cel Mare,

după care la ora 14.02.07 intră pe str. Henry Coandă și continua deplasarea în

direcția str. M. Dosoftei. În fața autoturismului cu camera de înregistrare pe banda

alăturată din stânga se deplasează un alt autoturism de model „Dacia Logan”

culoare albă la care numerele de înregistrare sunt indescifrabile, iar în fața

autoturismului „Dacia” se deplasează un microbuz de culoare surie la care de

asemenea nu se observă numerele de înmatriculare. La ora 14.02.16 se vizualizează

cum autoturismul de model „Dacia Logan” efectuează depășirea microbuzului,

7

totodată la microbuz se include semnalul de frână. La ora 14.02.19 din fața

microbuzului apare în câmpul de vizibilitate un pieton de sex masculin, care la

14.02.19 are loc tamponarea ultimului și cade pe capotă după care se lovește în

retrovizor și apoi este aruncat pe carosabil;

- raportul de expertiză medico-legală nr.2846/D din 02.12.2015, conform

căruia, în rezultatul accidentului rutier pietonul Carauș Vasile s-a ales cu vătămare

medie. Nu se exclude faptul ca leziunile corporale depistate să se cauzeze când

pătimitul traversa partea carosabilă de la stânga spre dreapta relativ deplasării

unității de transport. Cauzarea leziunilor corporale depistate în rezultatul căderii din

poziție verticală, în ansamblu, se exclude.

Instanța de recurs conchide, că toate aceste probe coroborează între ele și indică

direct la Rusu G., care conducând mijlocul de transport, văzând că microbuzul din

față a frânat, a efectuat manevra de depășire din dreapta, preselectând banda de

deplasare, neapreciind corect situația rutieră în care se afla vehiculul în momentul

respectiv, nu a luat în considerație starea lucrurilor în traficul rutier ce reflectă

gradul de protecție a participanților la el, împotriva accidentelor și consecinței

acestora, n-a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează

condițiile rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și

nivelul de organizare a traficului rutier, prin ce a încălcat cerințele pct. 45), 39),

precum și cerințele pct. 52) al Regulamentului Circulației Rutiere, fapt ce a dus la

tamponarea pietonul Carauș V., care traversa carosabilul din stânga spre dreapta

relativ deplasării autoturismului în cauză, prin fața unui microbuz ce se deplasa pe

banda alăturată.

Astfel, Colegiul penal relevă că în acțiunile inculpatului Rusu G. se regăsește

latura obiectivă a infracțiunii incriminate, care s-a manifestat prin acțiunea de

încălcare a regulilor de securitate a circulației, ce a dus la urmările prejudiciabile

exprimate prin vătămarea medie a integrității corporale a părții vătămate Carauș V.

În ce privește latura subiectivă a infracțiunii specificate la alin. (1) art. 264 Cod

penal, se caracterizează prin intenție sau imprudență față de fapta prejudiciabilă și

numai prin imprudență față de urmările prejudiciabile. Motivul infracțiunii, se

exprimă, în principal, în superficialitatea manifestată de făptuitor în raport cu

respectarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport.

Deci raportând, considerațiunile teoretice, la circumstanțele cauzei și cumulul de

probe, Colegiul constată, că inculpatul manifestând superficialitate în raport cu

respectarea regulilor de securitate a circulației, a încălcat cerințele pct. 39), 45), 52) a

Regulamentul Circulației Rutiere, în urma cărui fapt a comis tamponarea pietonului

Carauș V., căreia i-a cauzat din imprudență vătămări corporale medii.

Cu referire la un alt motiv de critică din recursul avocatului, prin care

menționează, că presupunerea instanței că Rusu G. cel puțin putea să vadă

semnalizatoarele de frânare a automobilului din față nu poate fi reținut ca argument

de constatare a vinovăției, din considerentul că această circumstanță nu este una

certă, în cazul în care acestea puteau să nu funcționeze, Colegiul penal verificând

8

actele și lucrările dosarului constată, că în cuprinsul filei 232, în sentință, se motivează

corespunzător, că însăși inculpatul în ședința de judecată a menționat că a văzut cum

microbuzul din față a frânat, respectiv Rusu G. urma să manifeste prudență sporită și

în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța

traficului sau chiar să oprească, însă acesta având posibilitatea de a frâna a schimbat

direcția de deplasare în dreapta, încercând să depășească microbuzul.

La fel, este nefondată și critica din recurs prin care se invocă faptul, că partea

vătămată a declarat că nu a fost un alt autoturism care să îi cedeze trecerea. În acest

context, Colegiul penal menționează, că în ședința instanței de apel partea vătămată

a declarat că în momentul în care a ieșit pe carosabil, circula o mașină care avea

viteză mare, iar Rusu G. a făcut depășire și venea după cotitură. Totodată, prin

procesul-verbal de examinare și vizualizare a obiectului, din 01.09.2015, prin care a

fost supus examinării discul cu denumirea „TITANUM”, format CD-R 80 MIN 700

MB, se atestă că la ora 14.02.16 se vizualizează cum autoturismul de model „Dacia

Logan” efectuează depășirea microbuzului, totodată la microbuz se include

semnalul de frână. La ora 14.02.19 din fața microbuzului apare în câmpul de

vizibilitate un pieton de sex masculin, care la 14.02.19 are loc tamponarea ultimului

și cade pe capotă după care se lovește în retrovizor și apoi este aruncat pe carosabil.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs atestă că inculpatul conducând

automobilul model „Audi 80”, care este un izvor de pericol social sporit și era

obligat să prevadă situațiile periculoase, fără să se asigure, în situația în care

microbuzul din față a frânat, acesta a schimbat direcția de deplasare la dreapta, unde

și s-a produs tamponarea pietonului.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se

constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal și în cele din urmă temeiurile pentru recurs

invocate și stipulate la pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-au

găsit confirmarea.

În virtutea considerentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de prima

instanță și instanța de apel în privința inculpatului, nefiind identificată de instanța

de recurs vre-o eroare judiciară, care ar putea servi drept temei de casare a

hotărârilor judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate

criticile formulate de către recurentă în recursul ordinar deferit spre examinare.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta urmează a fi

declarat inadmisibil.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul, Stratan Corina,

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

9

Chișinău din 24 ianuarie 2018, în cauza penală privindu-l pe Rusu Gheorghe Xxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 27 iunie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

10