1ra-806/2017 — art. 328 alin. 1 CP

1ra-806/2017 — art. 328 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-806/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Petru Moraru,

Judecătorii: Ion Druță, Mariana Pitic, Luiza Gafton și Galina Stratulat,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Cojocaru Tudor, de avocatul Popescu Dorin în

numele inculpatului Rusu Octavian și inculpat, și de inculpatul Grădinaru Mihail, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25

octombrie 2016, în cauza penală în privința lui

Rusu Octavian xxxx, născut la xx xxxxxx xxxx,

originar xx xxxx xxxxxxx, xxx xxxxxxxx,

domiciliat xxxx xxxxxxxxx, xxx x xxxxxx, xx, xx x

și

Grădinaru Mihail xxxxx, născut la xx xxxxxx

xxxx, originar și domiciliat x xxxxxxxx,

xxxx xxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.04.2007 – 31.12.2008;

Instanța de apel: 10.02.2009 – 25.06.2009;

Instanța de recurs: 02.11.2009 – 30.03.2010;

Instanța de apel: 22.04.2010 – 07.11.2011;

Instanța de recurs: 14.03.2012 – 05.06.2012;

Instanța de apel: 09.10.2012 – 12.11.2014;

Instanța de recurs: 12.02.2015 – 05.05.2015;

Instanța de apel: 12.06.2015 – 25.10.2016;

Instanța de recurs: 24.03.2017 – 22.08.2017.

A C O N S T A T A T:

Grădinaru Mihail au fost achitați de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

învinuiți de faptul că, fiind inspectori ai patrulei rutiere a plutonului „Sud” din cadrul

Batalionului poliției rutiere a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

fiind persoane cu funcții de răspundere, la 15 martie 2007, exercitând obligațiunile

privind patrularea autostrăzii Comrat-Mirnoe (131,5-175,5 km), aproximativ la ora

15:30 aflându-se cu autovehiculul de serviciu model „VAZ-2105” n/î MAI 0342 la

intersecția str. Lenin-Moscovscaia, or. Comrat, au observat autovehiculul model

1

„VAZ-2105” de culoare albă, condus de Varban Mihai, care a cotit de pe str. Lenin pe

str. Moscovcsaia, or. Comrat și au început să-l urmărească fără a avea temei legal.

În acest mod, abuzând de atribuțiile lor, l-au luat pe Varban Mihai de mâini și

forțat, contrar voinței acestuia, au încercat să-l urce în salonul autovehiculului de

serviciu în scopul transportării acestuia la CPR Comrat, pentru clarificarea

circumstanțelor în legătură cu presupusa nesupunere a acestuia cerințelor acestora de a

opri mijlocul de transport.

La refuzul victimei de a îndeplini cerințele privind stoparea mijlocului de

transport, în pofida prevederilor art. art. 15, 16 al Legii cu privire la poliție, care

interzice aplicarea forței fizice și mijloacelor speciale (baston de cauciuc) în asemenea

cauze, Grădinaru Mihail și Rusu Octavian, abuzând de atribuțiile acordate, în mod

intenționat, au început să-l lovească pe Varban Mihai cu bastonul de cauciuc peste

ambele picioare, cauzându-i leziuni corporale medii cu dereglarea sănătății pe o

perioadă mai mare de 21 de zile.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Rusu Octavian și Grădinaru Mihail să

fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, cu

stabilirea următoarelor pedepse: lui Rusu Octavian – 5 ani închisoare cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de colaborator al

poliției în organele MAI pe termen de 3 (trei) ani, iar lui Grădinaru Mihail – 4 ani

închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de colaborator al poliției în organele MAI pe termen de 2 ani.

În motivarea apelului procurorul a invocat că, inculpații au negat aplicarea

violenței față de partea vătămată Varban Mihai, însă vina acestora în săvârșirea

infracțiunii incriminate se dovedește prin probele acumulate pe cauza respectivă.

A evidențiat procurorul că depozițiile inculpaților sunt contradictorii, nu

corespund realității și se combat prin rapoartele pe numele conducătorului BRPR MAI

RM și a conducătorului DAI UTA Găgăuzia din 17 martie 2007.

3.1. La 05 februarie 2009, procurorul a declarat recurs împotriva încheierii

Judecătoriei Comrat din 30 aprilie 2008, prin care a fost dispusă efectuarea expertizei

suplimentare, solicitând casarea acesteia, ca fiind ilegală.

În motivarea recursului procurorul a invocat că, în conținutul încheierii nu sunt

indicate circumstanțele în conformitate cu care instanța a ajuns la concluzia privind

necesitatea numirii unei expertize medico-legale în comisie, întrucât la materialele

dosarului au fost anexate rapoarte de expertiză medico-legale, efectuate pe cauza

respectivă.

respins ca nefondat apelul procurorului și menținută sentința.

Concomitent, a fost respins ca nefondat și recursul procurorului împotriva

încheierii Judecătoriei Comrat din 30 aprilie 2008.

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, argumentând că totalitatea probelor administrate permit de a concluziona că

vinovăția inculpaților este dovedită integral, deoarece toate probele prezentate de

acuzare sunt coerente, nu conțin contraziceri și reciproc se completează, pe când

instanța de apel le-a verificat superficial, pe unele le-a lăsat fără apreciere

concluzionând pripit și neîntemeiat asupra legalității sentinței de achitare.

2

2010, a fost admis recursul, casată decizia instanței de apel cu remiterea cauzei la

rejudecare în ordine de apel, în Curtea de Apel Cahul, din motiv că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului.

a fost respins recursul declarat de procuror împotriva încheierii Judecătoriei Comrat din

30 aprilie 2008 privind efectuarea expertizei medico-legale; admis apelul, casată

sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Rusu Octavian și Grădinaru Mihail au fost recunoscuți vinovați

și condamnați în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 79

Cod penal, la pedeapsa sub formă de amendă în mărime de câte 400 unități

convenționale, echivalentul a 8000 lei, pentru fiecare, fără privarea de dreptul de a

ocupa funcții în organele de stat.

7.1. În argumentarea soluției, instanța de apel a menționat că, la adoptarea

sentinței, prima instanță a dat apreciere unilaterală probelor administrate și incorect a

ajuns la concluzia că prin probele cercetate nu s-a confirmat faptul cauzării de către

inculpați lui Varban Mihai a leziunilor corporale sub formă de traumă închisă a

articulației genunchiului din stânga care se manifestă prin ruptura completă a

mușchiului cvadriceps, echimoze în regiunea 1/3 inferioară a ambelor femururi și a

genunchilor, ce se referă la dereglarea îndelungată a sănătății de nivel mediu pe o

perioadă mai mare de 21 de zile.

7.2. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel cu referire la

prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, a ținut cont de faptul că Rusu Octavian și

Grădinaru Mihail nu au antecedente penale, la locul de trai și la locul de lucru se

caracterizează pozitiv, alte circumstanțe ale cauzei, cum ar fi durata examinării cauzei

în instanțele judecătorești, circumstanțe ce au fost considerate drept excepționale și care

au servit ca temei pentru aplicarea art. 79 Cod penal, stabilind în privința inculpaților

pedepse de altă categorie decât cea prevăzută de legea penală pentru infracțiunea

săvârșită.

procedură penală, a contestat decizia nominalizată cu recurs ordinar, solicitând casarea

acesteia în partea stabilirii pedepsei cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel, în alt complet de judecată, din motiv că instanța de apel greșit a interpretat

prevederile art. 79 Cod penal.

8.1. Avocatul Popescu Dorin în numele inculpatului Rusu Octavian, în temeiul

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat decizia instanței de apel cu

recurs ordinar, solicitând casarea parțială a acesteia în partea condamnării lui

Rusu Octavian în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal și menținerea în această parte a

sentinței de achitare, deoarece a fost lezat dreptul la un proces echitabil al inculpatului

prevăzut la art. 6 CțEDO.

8.2. Avocatul Strătilă Victor în numele inculpatului Grădinaru Mihail,

invocând temeiurile de casare prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală, a contestat hotărârea menționată cu recurs ordinar, solicitând casarea parțială a

acesteia în partea admiterii apelului procurorului, cu menținerea sentinței de achitare,

din motiv că toate probele acumulate și cercetate în ședințele de judecată dovedesc că

sentința este legală.

3

au fost admise recursurile, casată total decizia Curții de Apel Cahul din 07 noiembrie

2011 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de recurs a indicat că, în cazul în

care instanța de apel a ajuns la concluzia confirmării învinuirii înaintate inculpaților și

stabilirii pedepsei cu aplicarea art. 79 Cod penal, aceasta urma să se conformeze

stipulărilor acestei norme, care prevăd că instanța poate aplica o pedeapsă sub limita

minimă prevăzută, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa

complementară obligatorie.

Totodată, instanța de recurs ordinar a conchis că, soluția de condamnare nu

corespunde prevederilor art. 394 alin. (1) Cod de procedură penală.

2014, au fost respinse apelul și recursul procurorului cu menținerea fără modificări a

sentinței și încheierii Judecătoriei Comrat din 30 aprilie 2008 privind numirea expertizei

medico-legale în comisie.

Respingând apelul, instanța a concluzionat că nu a fost dovedit faptul săvârșirii

de către inculpații Rusu Octavian și Grădinaru Mihail a infracțiunii prevăzute de art.

328 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Totodată instanța de apel a conchis, că încheierea privind dispunerea efectuării

expertizei în comisie corespunde principiului contradictorialității în procesul penal

stabilit de art. 24 Cod de procedură penală precum și prevederilor CțEDO, fiind o probă

dobândită legal, cu respectarea art. art. 93, 142, 148 alin. (2) Cod de procedură penală.

pct. 5), 6), 16) Cod de procedură penală, a contestat decizia instanței de apel cu recurs

ordinar, solicitând casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către o altă

instanță de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

La fel, a solicitat și casarea încheierii din 12 noiembrie 2014 privind respingerea

demersului procurorului cu privire la amânarea ședinței de judecată pentru dispunerea

aducerii silite a părții vătămate și a martorilor ca fiind neîntemeiată.

În susținerea recursului acuzarea a invocat că remiterea de două ori a cauzei

penale la rejudecare nu a fost din vina unei părți, dar din motiv că instanța de apel a

pronunțat decizii formale, neîntemeiate cu încălcarea prevederilor Codului de procedură

penală.

A menționat recurentul, că tergiversarea examinării cauzei penale nu a avut loc

din cauza procurorului și neprezentarea părții vătămate și a martorilor, iar concluzia

instanței de apel privind dispunerea judecării cauzei în absența acestor persoane, este

neîntemeiată

2015, a fost admis recursul, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de recurs ordinar a evidențiat, că în

speța dedusă judecății și-au găsit confirmare temeiurile invocate de recurent și

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 4), 5), 6) Cod de procedură penală.

În primul rând, instanța de recurs ordinar a enunțat, că judecarea cauzei în

instanța de apel a avut loc în lipsa inculpatului Gradinaru Mihail, care, fiind legal citat,

4

a depus cerere de examinare a apelului în lipsa sa, invocând starea de sănătate precară.

Deși instanța de apel a invocat prevederile art. 321 Cod de procedură penală, aceasta nu

a decis judecarea cauzei în lipsa inculpatului în temeiul celor 3 motive de excepție

prevăzute de lege, prin urmare prezența inculpatului Gradinaru Mihail la examinarea

apelului era obligatorie.

În al doilea rând, instanța de recurs ordinar a stabilit din conținutul

proceselor-verbale ale ședințelor de judecată, că până la 12 noiembrie 2014, examinarea

cauzei a fost amânată de 16 ori, din diferite motive, inclusiv din motivul neprezentării

avocaților, inculpaților, părții vătămate și a martorilor acuzării.

Instanța de recurs a constatat că tergiversarea examinării cauzei penale nu a avut

loc din cauza procurorului și neasigurării de către ultimul a prezenței părții vătămate și

a martorilor, iar concluzia instanței de apel nu este întemeiată pentru dispunerea

judecării cauzei în absența inculpatului, părții vătămate și a martorilor, care nu s-au

prezentat din motive de sănătate, iar procurorul nu a refuzat la proba cu audierea

acestora în instanța de apel, mai mult, această solicitare fiind invocată și de către

apărare.

În al treilea rând, instanța de recurs a specificat și faptul, că la examinarea cauzei

instanța de apel nu a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. art. 26, 27,

99-101 Cod de procedură penală, nu a cercetat sub toate aspectele toate probele

prezentate în fața instanței, nu le-a verificat minuțios, prin prisma pertinenței,

concludenței, iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, nu a apreciat

fiecare probă separat și nu s-a expus în mod convingător de ce respinge sau admite

unele probe.

2016, a fost admis apelul, casată sentința, inclusiv din oficiu în baza art. 409 Cod de

procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Grădinaru Mihail și Rusu Octavian au fost recunoscuți vinovați de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, cu liberarea de

răspundere penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție prevăzut de

art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal.

13.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a menționat că prima

instanță incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și eronat a ajuns la

concluzia achitării inculpaților de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii incriminate.

13.2. Analizând totalitatea de probe acumulate la cauza penală în conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel a constatat că

Rusu Octavian și Grădinaru Mihail, fiind inspectori ai patrulei rutiere al plutonului

„Sud” din cadrul Batalionului poliției rutiere a Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, fiind persoane cu funcții de răspundere, la 15 martie 2007,

exercitând obligațiunile privind patrularea autostrăzii Comrat-Mirnoe (131,5-175,5 km),

aproximativ la ora 15:30, se aflau cu autovehiculul de serviciu model „VAZ-2105”

n/î MAI 0342 la intersecția str. Lenin-Moscovscaia, or. Comrat, în afara ariei de

patrulare, unde au observat autovehiculul model „VAZ-2105” de culoare albă, care se

deplasa pe lângă locul aflării lor, condus de Varban Mihai și care a cotit de pe str. Lenin

pe str. Moscovscaia, or. Comrat, au început să-l urmărească și după oprirea

automobilului, au încercat să-l convingă să urce în salonul autovehiculului de serviciu

în scopul transportării acestuia la CPR Comrat, pentru clarificarea circumstanțelor în

legătură cu presupusa nesupunere a lui Varban Mihai cerințelor acestora de a opri

5

mijlocul de transport, iar la refuzul lui Varban Mihai de a îndeplini cerințele, au

abandonat locul incidentului, fără a întocmi actele procesuale și fără a depune rapoarte

referitor la cele întâmplate, prin ce au depășit atribuțiile de serviciu.

13.3. Instanța de apel a reținut, că deși inculpații nu au recunoscut vina,

vinovăția acestora este dovedită prin următoarele probe: declarațiile părții vătămate

Varban Mihai, a martorilor Varban Piotr, Varban Ana, Stoianoglo Maria,

Stoianoglo Dumitru, Stanciu Ivan, Rusu Oleg, Cazanjiu Ivan, Cîlicic Teodor,

Stoicu Simion, Cervotiuc Igor, Mihailov Ilie, precum și prin materialele cauzei penale:

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 11 aprilie 2007, prin care martorul

Mihailov Ilie l-a recunoscut pe Rusu Octavian (f.d. 64-66, vol.I); procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei din 11 aprilie 2007, prin care martorul Mihailov Ilie l-a

recunoscut pe Grădinaru Mihail (f.d. 67-69, vol.I); rapoartele colaboratorilor MAI Rusu

Octavian și Grădinaru Mihail din 17 martie 2007, prin care se confirmă faptul că

aceștia, la 15 martie 2007 s-au aflat lângă casa părții vătămate Varban Mihai (f.d.

72-77, vol.I); procesul-verbal de examinare din 20 martie 2007 a Registrului de

repartizare a grupurilor mobile a detașamentului „Sud” (f.d. 96, vol.I); procesul-verbal

de confruntare din 26 aprilie 2007 dintre martorul Mihailov Ilie și Rusu Octavian (f.d.

177-180, vol.I); procesul-verbal de confruntare din 26 aprilie 2007 dintre martorul

Mihailov Ilie și Grădinaru Mihail (f.d. 181-184, vol.I); ordonanța de refuz în pornirea

urmăririi penale din 21 februarie 2008, prin care faptele pretinse de către inculpați

referitor la impunerea lor de către comisar de a scrie rapoarte și presiunea exercitată

asupra lor nu s-a confirmat (f.d. 78, vol.II); raportul de expertiză medico-legală nr. 16 D

din 21 martie 2007 (f.d. 120-121, vol.I); raportul de expertiză medico-legală

suplimentară nr. 17 D din 28 martie 2007 (f.d. 142, vol.I); raportul de expertiză medico-

legală suplimentară nr. 19 D din 04 aprilie 2007 (f.d. 157, vol.I).

Instanța de apel a considerat eronată concluzia primei instanțe precum că din

declarațiile martorilor și înscrisurilor cercetate nu rezultă că, Rusu Octavian și

Grădinaru Mihail au depășit atribuțiile de serviciu.

Totodată, instanța de apel a reținut argumentele primei instanțe cu privire la

neaplicarea violenței față de partea vătămată Varban Mihai, fapt care se confirmă prin

concluzia expertizei medico-legale complexe, unde experții au stabilit că, inculpații nu

au aplicat violența fizică și nu au maltratat partea vătămată cu bastoanele de cauciuc,

afirmații susținute și prin alte probe precum declarațiile părții vătămate și martorilor.

Instanța de apel a constatat, că excesul de putere al inculpaților Rusu Octavian și

Grădinaru Mihail, se confirmă prin faptul că fiind inspectori ai patrulei rutiere al

plutonului „Sud” din cadrul Batalionului poliției rutiere al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, fiind persoane cu funcții de răspundere, la 15 martie

2007, exercitând obligațiunile privind patrularea autostrăzii Comrat-Mirnoe

(131,5-175,5 km), au ieșit în mod clandestin în afara ariei de patrulare, au întreprins

măsuri de urmărire, oprire a autovehiculului model „VAZ-2105” de culoare albă,

condus de Varban Mihai, au încercat să-l convingă să urce în salonul autovehiculului de

serviciu pentru a-l duce în CPR Comrat, iar la refuzul părții vătămate de a îndeplini

cerințele, au abandonat locul incidentului fără a întocmi careva acte procesuale și fără a

depune careva rapoarte referitor la cele întâmplate.

13.4. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a stabilit, că

infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal, conform prevederilor art. 16

alin. (3) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, iar potrivit

6

dispoziției art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală,

dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 5 ani.

Luând în considerare că faptele infracționale au fost săvârșite de către inculpați la

15 martie 2007, în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere

penală, instanța de apel a considerat oportun în temeiul art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal,

de a-i libera pe Grădinaru Mihail și Rusu Octavian de răspunderea penală, cu încetarea

procesului penal în baza art. 328 alin. (1) Cod penal.

13.5. În ceea ce ține de recursul procurorului declarat împotriva încheierii

Judecătoriei Comrat din 30 aprilie 2008, instanța de apel l-a considerat ca neîntemeiat,

deoarece din conținutul încheierii rezultă temeiurile și necesitatea efectuării expertizei

medico-legale în comisie, aceasta fiind întemeiată și legală, fiind compatibilă

principiului contradictorialității și prevederilor CțEDO.

a contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În argumentarea recursului a invocat că instanța de apel la baza deciziei a pus

declarațiile inculpaților care atît la urmărirea penală cât și în cadrul ședinței de judecată

nu au recunoscut vina, declarații care urmau a fi apreciate critic, deoarece nu

coroborează cu celelalte probe prezentate de partea acuzării, fiind date cu scop de

apărare.

Astfel, în opinia recurentului instanța de apel nu a apreciat multilateral și obiectiv

probele administrate, care dovedesc incontestabil vinovăția inculpaților în săvârșirea

infracțiunii incriminate de organul de urmărire penală, și anume declarațiile părții

vătămate Varban Mihai, a martorilor Varban Piotr, Varban Ana, Stoianoglo Maria,

Stoianoglo Dumitru, Stanciu Ivan, Rusu Oleg, Cazanjiu Ivan, Cîlicic Teodor, Stoicu

Simion, Cervotiuc Igor, Mihailov Ilie, precum și prin materialele cauzei penale:

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 11 aprilie 2007, prin care martorul

Mihailov Ilie l-a recunoscut pe Rusu Octavian (f.d. 64-66, vol.I); procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei din 11 aprilie 2007, prin care martorul Mihailov Ilie l-a

recunoscut pe Grădinaru Mihail (f.d. 67-69, vol.I); rapoartele colaboratorilor MAI Rusu

Octavian și Grădinaru Mihail din 17 martie 2007, prin care se confirmă faptul că

aceștia, la 15 martie 2007 s-au aflat lângă casa părții vătămate Varban Mihai (f.d.

72-77, vol.I); procesul-verbal de examinare din 20 martie 2007 a Registrului de

repartizare a grupurilor mobile a detașamentului „Sud” (f.d. 96, vol.I); procesul-verbal

de confruntare din 26 aprilie 2007 dintre martorul Mihailov Ilie și Rusu Octavian (f.d.

177-180, vol.I); procesul-verbal de confruntare din 26 aprilie 2007 dintre martorul

Mihailov Ilie și Grădinaru Mihail (f.d. 181-184, vol.I); ordonanța de refuz în pornirea

urmăririi penale din 21 februarie 2008, prin care faptele pretinse de către inculpați

referitor la impunerea lor de către comisar de a scrie rapoarte și presiunea exercitată

asupra lor nu s-a confirmat (f.d. 78, vol.II); raportul de expertiză medico-legală nr. 16 D

din 21 martie 2007 (f.d. 120-121, vol.I); raportul de expertiză medico-legală

suplimentară nr. 17 D din 28 martie 2007 (f.d. 142, vol.I); raportul de expertiză

medico-legală suplimentară nr. 19 D din 04 aprilie 2007 (f.d. 157, vol.I).

14.1. Avocatul Popescu Dorin în numele inculpatului Rusu Octavian și

inculpatul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9) Cod de procedură penală, au

7

contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solictând casarea acesteia cu

menținerea sentinței primei instanțe.

În argumentarea recursului se invocă că instanța de apel a depășit limitele

învinuirii, deoarece potrivit actului de învinuire acțiunile lui Rusu Octavian și

Grădinaru Mihail au fost calificate de către organul de urmărire penală în baza art. 328

alin. (2) lit. a) Cod penal - excesul de putere, adică săvârșirea de către o persoană cu

funcție de răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, ce a cauzat daune drepturilor și intereselor ocrotite de

lege ale persoanelor fizice, însoțite de aplicarea violenței, însă prin decizia instanței de

apel inculpații au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 328 alin. (1) Cod penal, - savărșirea de către o persoană publică a unor acțiuni

care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă

aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

Consideră recurenții că, în speță, se impune soluția achitării lui Rusu Octavian,

deoarece, fapta prevăzută la art. 328 alin. (1) Cod penal, cu pricinuire de daune, dar nu

în proporții considerabile, nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune.

Recurenții evidențiază că instanța de apel s-a expus formal asupra recursului

procurorului împotriva încheierii Judecătoriei Comrat din 30 aprilie 2008.

Totodată, recurenții făcând trimitere la practica judiciară unitară a Curții Supreme

de Justiție și prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, au invocat că

instanța de apel l-a condamnat pe Rusu Octavian, bazându-se exclusiv pe dosarul din

prima instanță, care conține depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, același

dosar, în temeiul căruia Rusu Octavian fusese achitat de prima instanță.

Mai mult, instanța de apel a adoptat soluția de condamnare a lui Rusu Octavian

bazându-se pe declarațiile martorilor: Varban Ana, Stoianoglo Maria,

Stoianoglo Dumitru, Stanciu Ivan, Rusu Oleg, care nu au fost audiați în ședința instanței

de apel. Totodată, declarațiile acestor martori date în prima instanță nu reprezintă

mărturii acuzatorii, susceptibile să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

inculpatului Rusu Octavian.

În opinia recurenților, instanța de apel contrar prevederilor art. art. 24 alin. (2), 26

alin. (3), 100 alin. (4), 101 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, a admis o eroare

gravă de fapt, deoarece a pornit de la ideea preconcepută privind vinovăția inculpatului

Rusu Octavian în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal,

neluând în considerare probele care îl dezvinovățesc pe inculpat, acestea fiind evidente,

manifestându-se exclusiv în favoarea acuzării și exprimând interesele acesteia.

Menționează că, instanța de apel a respins recursul procurorului declarat

împotriva încheierii Judecătoriei Comrat din 30 aprilie 2007 privind dispunerea

efectuării expertizei medico-legale complexe, menționând că încheierea nominalizată a

fost numită în conformitate cu cerințele legislației în vigoare, fapt ce denotă că

concluziile expuse în rapoartele de expertiză: nr. 16 „D” din 21 martie 2007; nr. 17 ,,D”

din 28 martie 2007 și nr. 19 „D” din 21 martie 2007, efectuate de către expertul

medico-legal Pascali C., nu sunt întemeiate, există îndoieli în privința lor, a fost

încălcată ordinea procesuală de efectuare a expertizei, și ca urmare prima instanță în

mod legal a dispus efectuarea expertizei medico-legale complexe a cet-lui

Varban Mihai.

8

În această ordine de idei, recurenții invocă că decizia atacată conține dispoziții

contradictorii, precum și motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, deoarece

pe de o parte instanța de apel a constatat că a existat temei pentru dispunerea expertizei

medico-legale complexe, iar pe de altă parte instanța de apel a apreciat ca fiind greșită

concluzia primei instanțe privind achitarea inculpatului Rusu Octavian, bazată pe

raportul de expertiză medico-legală complexă în comisie nr. 286 din 17 decembrie

2008, fără a indica motivele acestei concluzii.

Astfel, în opinia recurenților instanța de apel, contrar prevederilor art. 394

alin. (1) pct. 2), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, nu a indicat motivele

pentru care a respins concluziile comisiei de experți, expuse în raportul de expertiză

medico-legală complexă nr. 286 din 17 decembrie 2008, care este o probă admisibilă și

pertinentă.

La fel, susțin recurenții că pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și în

instanța de apel, apărătorii și inculpații au invocat inadmisibilitatea ca probe și au

solicitat constatarea nulității rapoartelor de expertiză nr. 16 „D” din 21 martie 2007,

nr. 17 „D” din 28 martie 2007 și nr. 19 „D” din 21 martie 2007, efectuate de către

expertul medico-legal Pascali C., acestea fiind ilegale, deoarece au fost întocmite cu

încălcarea Legii nr. 1086 din 23 iunie 2000 „Cu privire la expertiza judiciară”, a

Regulamentului nr. 99 din 27 iunie 2003 de apreciere medico-legală a gravității

vătămării corporale și cu încălcarea cerințelor art. 151 Cod de procedură penală, fiind

obținute cu încălcarea dreptului la apărare, însă instanța de apel, nu s-a expus asupra

acestor cerințe și motive invocate de partea apărării, încălcând principiul

contradictorialității în procesul penal stabilit de art. 24 Cod de procedură penală, prin ce

a lezat dreptul la un proces echitabil al inculpatului Rusu Octavian prevăzut la art. 6 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Subliniază recurenții că instanța de apel a interpretat eronat conținutul probelor

puse la baza deciziei, a denaturat vădit sensul și conținutul lor, dându-le apreciere

subiectivă, în favoarea acuzării.

Astfel, instanța de apel și-a întemeiat soluția privind stabilirea vinovăției

inculpaților, doar pe unele fragmente din declarațiile date de partea vătămată

Varban Mihai, a martorilor Varban Piotr, Varban Ana, Stoianoglo Maria,

Cervotiuc Igor, Stanciu Ivan, denaturând vădit sensul și conținutul lor, în așa mod încât

ele nu corespund realității.

Instanța de apel nu a luat în considerație că:

- partea vătămată Varban Mihai a dat declarații contradictorii;

- argumentul părții vătămate și al procurorului precum că inculpații au fost la

Varban Mihai să își ceară scuze a fost combătut prin declarațiile martorului

Varban Ana, care a relatat că inculpații nu și-au cerut scuze, dar i-au spus că ei nu l-au

bătut;

- martorii Varban Piotr și Varban Ana nu sunt martori oculari ai incidentului;

- declarațiile martorului Stanciu Ivan urmau a fi apreciate critic, deoarece

concluziile acestuia sunt bazate pe presupuneri.

Instanța de apel contrar prevederilor art. art. 100, 101, 394 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală, nu a indicat motivele pentru care a respins declarațiile martorilor

Cervotiuc Igor și Stoianoglo Maria, ultima fiind unicul martor ocular, declarațiile căreia

combat întru totul declarațiile părții vătămate Varban Mihai.

9

Mai invocă recurenții că instanța de apel nu s-a conformat cerințelor legale și nu

a îndeplinit indicațiile instanței de recurs, nu a respectat prevederile art. art. 414, 417

Cod de procedură penală.

14.2. Inculpatul Grădinaru Mihail, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9),

12) Cod de procedură penală, a contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar,

solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței de achitare.

În argumentarea recursului menționează că instanța de apel a încălcat prevederile

art. art. 414 alin. (6), 415 alin. (21), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

deoarece l-a condamnat pe Grădinaru Mihail, bazându-se exclusiv pe dosarul din prima

instanță, care conține depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, în temeiul cărora

Gradinaru Mihail fusese achitat de prima instanță.

Instanța de apel a adoptat soluția de condamnare a lui Grădinaru Mihail,

bazându-se pe declarațiile martorilor: Varban Ana, Stoianoglo Maria,

Stoianoglo Dumitru, Stanciu Ivan, Rusu Oleg, care nu au fost audiați în ședința instanței

de apel.

La fel, consideră că instanța de apel a încălcat prevederile art. art. 100 alin. (4),

101 alin. (1) Cod de procedură penală, deoarece a interpretat eronat conținutul probelor

puse la baza deciziei, a denaturat vădit sensul și conținutul lor, dându-le apreciere

subiectivă, în favoarea acuzării de stat.

Menționează că prin decizia instanței de apel, s-a ajuns la concluzia de respingere

a recursului procurorului, din motivul că efectuarea expertizei medico-legale complexe

a fost numită în conformitate cu cerințele legislației în vigoare.

Totodată concluzia respectivă denotă și faptul că rapoartele de expertiză nr. 16

„D” din 21 martie 2007, nr. 17 „D” din 28 martie 2007 și nr. 19 „D” din 21 martie

2007, efectuate de către expertul medico-legal Pascali C., sunt neîntemeiate, există

îndoieli în privința lor, a fost încălcată ordinea procesuală de efectuare a expertizei, din

care motiv prima instanță în mod legal a dispus efectuarea expertizei medico-legale

complexe a părții vătămate Varban Mihai.

Totuși, consideră că motivarea deciziei instanței de apel este neclară, deoarece

apreciind ca greșită concluzia de achitare a primei instanțe, bazată pe concluziile

raportului de expertiză medico-legală complexă în comisie nr. 286 din 17 decembrie

2008, care este o probă dobândită legal, totuși la baza motivării soluției de condamnare

a inculpatului Gradinaru Mihail, instanța a pus concluziile rapoartelor de expertiză nr.

16 „D” din 21 martie 2007, nr. 17 „D” din 28 martie 2007 și nr. 19 „D” din 21 martie

2007.

Sub aspectul temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, recurentul menționează că instanța de apel și-a întemeiat soluția

privind stabilirea vinovăției inculpaților, doar pe unele fragmente din declarațiile date

de partea vătămată Varban Mihai, martorii Varban Piotr, Varban Ana,

Stoianoglo Maria, Cervotiuc Igor, Stanciu Ivan, denaturând conținutul acestor

declarații.

Susține că argumentul părții vătămate și al procurorului precum că inculpații au

fost la Varban Mihai să își ceară scuze a fost combătut prin declarațiile martorului

Varban Ana, care a relatat că inculpații nu și-au cerut scuze, dar i-au spus că ei nu l-au

bătut.

La fel, invocă că martorii Varban Piotr și Varban Ana nu sunt martori oculari ai

incidentului, iar instanța de apel contrar prevederilor art. art. 100, 101, 394 alin. (1)

10

pct. 2) Cod de procedură penală, nu a indicat motivele pentru care a respins declarațiile

martorului Stoianoglo Maria, care este unicul martor ocular, declarațiile căruia combat

întru totul declarațiile părții vătămate Varban Mihai.

În opinia inculpatului, instanța de apel a încălcat prevederile art. 100 alin. (1) Cod

de procedură penală, a administrat greșit probele, ce constă în folosirea mijloacelor de

probă în procesul penal, care presupune strângerea și verificarea probelor, în favoarea și

în defavoarea învinuitului, inculpatului, fapt ce s-a soldat cu încălcarea dreptului la un

proces echitabil al inculpaților prevăzut la art. 6 CțEDO.

Cu referire la temeiul de casare prevăzut la pct. 9) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală – „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută

de legea penală”, recurentul menționează că inițial, acțiunile lui Grădinaru Mihail au

fost calificate de către organul de urmărire penală în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod

penal, săvârșirea de către o persoană cu funcție de răspundere a unor acțiuni care

depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, ce a cauzat

daune drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, însoțite de

aplicarea violenței, însă ulterior, instanța de apel l-a recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, săvârșirea de către o persoană

publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor

publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau

juridice.

Susține că lui nu i-au fost incriminate proporțiile considerabile, care este un semn

obligatoriu al componenței infracțiunii prevăzută la art. 328 alin. (1) Cod penal, iar ca

urmare, se impune soluția achitării lui Gradinaru Mihail, din motiv că a fost condamnat

pentru o faptă, care nu este prevăzută de legea penală.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând

soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

După cum rezultă din conținutul recursurilor declarate de procuror și de partea

apărării, se atestă că recurenții critică decizia instanței de apel sub aspectul temeiurilor

de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9), 10), 12) Cod de procedură penală,

11

potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, precum și în cazul când nu au fost întrunite elementele infracțiunii ori

inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale ori faptei săvârșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită.

Reieșind din temeiurile pentru recurs invocate în raport cu actele cauzei, Colegiul

penal conchide că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor în cauză,

din următoarele considerente.

Astfel, deși în esență procurorul nu este de acord cu soluția instanței de apel

privind reîncadrarea acțiunilor inculpaților din prevederile art. 328 alin. (2) lit. a) Cod

penal în baza art. 328 alin. (1) Cod penal și încetarea procesului penal din motivul

intervenirii prescripției tragerii la răspundere penală, iar partea apărării pledează pentru

pronunțarea unei soluții de achitare în privința inculpaților, Colegiul penal constată că

preponderent argumentele formulate de recurenți se referă la modalitatea de apreciere a

probelor, însă la acest punct de analiză instanța de recurs reiterează că la etapa judecării

recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a acestor instanțe.

Din atare considerente, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond,

corectitudinea dispunerii condamnării inculpaților conform infracțiunii incriminate.

Prin alte cuvinte, opozabil celor enunțate de recurenți privind examinarea

necorespunzătoare și unilaterală a probatoriului administrat în cauză, Colegiul penal,

verificând subsidiar materialele dosarului, specifică că judecând apelul procurorului,

instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție

corectă de casare a sentinței primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpații Rusu Octavian și Grădinaru Mihail au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, dispunând totodată încetarea

procesului penal din motivul intervenirii prescripției tragerii la răspundere penală

prevăzută la art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, soluție care este argumentată și

corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de

judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost

just apreciate de către instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, în

baza cărora s-a stabilit cu certitudine că faptele imputate inculpaților corespund

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal.

Având în vedere explicațiile menționate, Colegiul penal constată, că instanța de

apel corect a reliefat în conținutul deciziei adoptate, că excesul de putere în acțiunile lui

Rusu Octavian și Grădinaru Mihail, se manifestă prin faptul, că aceștia fiind inspectori

ai patrulei rutiere al plutonului „Sud” din cadrul Batalionului poliției rutiere a

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, fiind persoane cu funcții de

răspundere, la 15 martie 2007, exercitând obligațiunile privind patrularea autostrăzii

Comrat-Mirnoe (131,5-175,5 km), aproximativ la ora 15:30, se aflau cu autovehiculul

12

de serviciu model „VAZ-2105” n/î MAI 0342 la intersecția str. Lenin-Moscovscaia,

or. Comrat, în afara ariei de patrulare, unde au observat autovehiculul model

„VAZ-2105” de culoare albă, care se deplasa pe lângă locul aflării lor, condus de

Varban Mihai și care a cotit de pe str. Lenin pe str. Moscovscaia, or. Comrat, au început

să-l urmărească, și după oprirea automobilului, au încercat să-l convingă să urce în

salonul autovehiculului de serviciu pentru a-l aduce în CPR Comrat, pentru clarificarea

circumstanțelor în legătură cu presupusa nesupunere a lui Varban Mihai cerințelor

acestora de a opri mijlocul de transport, iar la refuzul lui Varban Mihai de a îndeplini

cerințele, au abandonat locul incidentului, fără a întocmi careva acte procesuale și fără a

depune careva rapoarte referitor la cele întâmplate, prin ce au depășit în mod vădit

limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege.

Cu referire la argumentele procurorului în opinia căruia instanța de apel a dat

apreciere greșită materialului probator prezentat de organul de urmărire penală din care,

în opinia acestuia, rezultă incontestabil săvârșirea de către inculpați a infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, Colegiul penal atestă că prin raportul de

expertiză medico-legală complexă nr. 286 din 17 decembrie 2008, s-a constatat că

diagnosticul stabilit în privința lui Varban Mihai în cartela medicală, și anume „traumă

închisă a articulației genunchiului din stânga care se manifestă prin ruptura completă

a mușchiului cvadriceps, echimoze în regiunea 1/3 inferioară a ambelor femururi și a

genunchilor”, nu a fost confirmat prin careva date obiective, lipsește descrierea

traumelor; ruptura completă a mușchiului cvadriceps în rezultatul lovirii cu un obiect

dur, contondent (inclusiv bastonul de cauciuc) de către o persoană terță, nu este posibilă

(f.d. 121-133, vol.II).

Astfel, instanța de apel corect a exclus din învinuirea înaintată inculpaților

agravanta imputată acestora „însoțite de aplicarea violenței”, deoarece după cum a fost

menționat nu a fost dovedită aplicarea de către Rusu Octavian și Grădinaru Mihail a

loviturilor cu bastonul de cauciuc.

La fel, instanța de apel corect a menționat că încheierea Judecătoriei Comrat din

30 aprilie 2008, prin care a fost dispusă efectuarea expertizei medico-legale în comisie,

este întemeiată și legală, corespunde principiului contradictorialității și egalității

armelor, precum și prevederilor CțEDO.

Dintr-un alt punct de vedere, ținând cont de alegațiile invocate în recursurile

apărării cu referire la faptul, că odată ce nu s-a constatat aplicarea de către inculpați a

loviturilor cu bastonul de cauciuc asupra părții vătămate Varban Mihail, aceștia urmau a

fi achitați, Colegiul penal menționează că acestea nu pot fi reținute, deoarece instanța de

apel corect a remarcat că inculpații, fiind în afara ariei de patrulare, au urmărit

automobilul condus de partea vătămată, și după oprirea acestuia, au încercat să-l

convingă pe Varban Mihai să urce în salonul autovehiculului de serviciu pentru a-l

transporta în CPR Comrat, pentru clarificarea circumstanțelor în legătură cu presupusa

nesupunere a lui Varban Mihai cerințelor acestora de a opri mijlocul de transport, iar la

refuzul lui Varban Mihai de a îndeplini cerințele, au abandonat locul incidentului, fără a

întocmi careva acte procesuale și fără a depune careva rapoarte referitor la cele

întâmplate, prin ce au depășit în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate

prin lege.

În susținerea acestei concluzii, instanța de recurs reține că instanța de apel corect

a reținut în confirmarea vinovăției inculpaților procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei din 11 aprilie 2007, prin care martorul Mihailov Ilie l-a recunoscut pe

13

Rusu Octavian (f.d. 64-66, vol.I); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din

11 aprilie 2007, prin care martorul Mihailov Ilie l-a recunoscut pe Grădinaru Mihail

(f.d. 67-69, vol.I); rapoartele colaboratorilor MAI Rusu Octavian și Grădinaru Mihail

din 17 martie 2007, prin care se confirmă faptul că aceștia, la 15 martie 2007 s-au aflat

lângă casa părții vătămate Varban Mihai (f.d. 72-77, vol.I); procesul-verbal de

examinare din 20 martie 2007 a Registrului de repartizare a grupurilor mobile a

detașamentului „Sud” (f.d. 96, vol.I); procesul-verbal de confruntare din 26 aprilie 2007

dintre martorul Mihailov Ilie și Rusu Octavian (f.d. 177-180, vol.I); procesul-verbal de

confruntare din 26 aprilie 2007 dintre martorul Mihailov Ilie și Grădinaru Mihail (f.d.

181-184, vol.I); ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale din 21 februarie 2008,

prin care faptele pretinse de către inculpați referitor la impunerea lor de către comisar

de a scrie rapoarte și presiunea pusă asupra lor nu s-a confirmat (f.d. 78, vol.II).

Respectiv, corect instanța de apel a dispus reîncadrarea acțiunilor inculpaților din

prevederile art. 328 alin. (2) Cod penal, în baza art. 328 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la argumentele invocate de partea apărării prin care se susține că,

instanța de apel a ieșit din limitele învinuirii și neîntemeiat a constatat cauzarea de

daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite

de lege ale persoanelor fizice sau juridice, Colegiul conchide că instanța de apel corect a

constatat fapta imputată inculpaților, reieșind din actele și materialele prezentate de

către organul de urmărire penală, stabilind în sarcina acestora o situație mai favorabilă,

întrucât pedeapsa prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal, este mai blândă decât

pedeapsa prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, în vigoare la data săvârșirii

infracțiunii.

Prin urmare, urmează a fi respins ca fiind lipsit de suport juridic argumentul

invocat de avocatul Popescu Dorin în numele inculpatului Rusu Octavian și de inculpați

cu referire la faptul că instanța de apel i-a condamnat pentru o faptă care nu este

prevăzută de legea penală.

În același context, instanța de recurs respinge și alegațiile inculpatului

Grădinaru Mihail cu referire la faptul că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, deoarece instanța de recurs menționează că recurentul nu a motivat recursul sub

aspectul temeiului de casare invocat, or în conținutul cererii de recurs nu se

menționează expres care ar fi acele prevederi legale în care urmau a fi încadrate juridic

faptele greșit calificate în opinia recurentului de către instanțele de fond.

Astfel, în circumstanțele în care recursul nu este motivat sub aspectul temeiului

de casare invocat, instanța de recurs nu poate examina posibilitatea modificării

încadrării juridice a faptelor incriminate inculpatului de către instanțele de fond,

deoarece instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar

al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

În privința argumentelor invocate de partea apărării prin care se invocă încălcarea

de către instanța de apel a prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, în

sensul că aceasta s-a bazat pe declarațiile martorilor date în prima instanță și referitor la

faptul că instanța de apel nu a îndeplinit indicațiile date anterior de către instanța de

recurs cu privire la respectarea principiului nemijlocirii și contradictorialității, Colegiul

penal reține următoarele.

14

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, rezultă că în instanța de apel au

fost audiați inculpații Rusu Octavian și Grădinaru Mihail, partea vătămată

Varban Mihai și martorul Varban Piotr (f.d. 35-43, vol.V).

Cu referire la martorul Stoianoglo Maria, procurorul a indicat în ședințele de

judecată că deși a întreprins măsuri de a asigura prezența acesteia, ultima are o vârstă

înaintată și nu se poate deplasa (f.d. 22, vol.V).

Totodată, în ședința de judecată din 21 iunie 2016, procurorul a asigurat prezența

martorului/specialistului Zelinschi Victor, însă potrivit opiniei părții apărării, s-a

considerat imposibilă audierea specialistului în lipsa părții vătămate, care a înaintat

cerere cu privire la amânarea ședinței de judecată, fiind dispusă amânarea ședinței de

judecată pentru 05 septembrie 2016 (f.d. 25-26, vol.V).

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată al instanței de apel din

26 septembrie 2016 și din 10 octombrie 2016, atât partea acuzării cât și partea apărării

au solicitat verificarea probelor care în opinia acestora au importanță pentru

soluționarea justă a cauzei, acestea fiind date citirii în ședința de judecată și reflectate în

procesul-verbal, iar la terminarea cercetării judecătorești apărătorii și inculpații

Rusu Octavian cu Grădinaru Mihail, nu au avut obiecții, nu au solicitat audierea

suplimentară a martorilor, totodată procesul-verbal al ședinței de judecată, ulterior, nu a

fost obiectat de către părți în ordinea prevăzută de legislația procesuală.

Din aceste considerente, instanța de recurs respinge afirmațiile recurenților

privitor la faptul că soluția de condamnare a instanței de apel se bazează pe declarațiile

unor martori neaudiați în instanța de apel și pe care prima instanță le-a pus la baza

soluției de achitare, deoarece din conținutul deciziei recurate Colegiul conchide, că

soluția pronunțată nu se întemeiază exclusiv sau în mod determinant pe declarațiile

martorilor, ci pe ansamblul probelor din dosar examinate minuțios de către instanța de

apel.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, aparține, în principiu, jurisdicțiilor naționale să

aprecieze probele administrate de acestea și pertinența acelora pe care acuzații doresc să

le prezinte (cauza Bricmont vs. Belgia, hotărârea din 07 iulie 1989, § 89), iar caracterul

echitabil al unei proceduri trebuie să fie analizat în ansamblu (cauza Delta împotriva

Franței, hotărârea din 19 decembrie 1990, § 35).

În ceea ce se referă la mențiunea recurenților, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, Colegiul penal notează, că

motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului,

care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp

cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a

procedat, de altfel, în cauza de față.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de recurenți sunt

nefondate, întrucât vinovăția lui Rusu Octavian și Grădinaru Mihail în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, se dovedește indubitabil din

probele acumulate, nefiind comisă o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la

judecarea cauzei, care ar duce la casarea acesteia și adoptarea unei alte soluții.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

15

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârile CtEDO Garcia Ruis vs. Spania, Helle vs.

Finlanda).

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit conchide că, în prezenta cauză, nu

există temei legal pentru admiterea recursurilor ordinare declarate, iar potrivit legii se

impune respingerea acestora, ca fiind inadmisibile.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Cojocaru Tudor, de avocatul Popescu Dorin în

numele inculpatului Rusu Octavian și inculpat, și de inculpatul Grădinaru Mihail, în

cauza penală în privința lui Rusu Octavian xxxx și Grădinaru Mihail xxxxx, cu

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 august 2017.

Președinte Petru Moraru

Judecătorii Ion Druță

Mariana Pitic

Luiza Gafton

Galina Stratulat

16