1ra-1239/21 — art.328 al.2 lit.a CP

1ra-1239/21 — art.328 al.2 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1239/2021

1-15220760-01-1ra-09042021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Țurcan Anatolie,

Judecători – Cobzac Elena, Boico Victor, Plămădeală Ghenadie și Miron Aliona,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Popescu Dorin

în numele inculpatului Rusu Octavian, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2020, în cauza penală în privința

inculpaților

Rusu Octavian xxx, născut la xxx, originar din xxx și

domiciliat xxx;

Grădinaru Mihail xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.04.2007 – 31.12.2008;

Instanța de apel:10.02.2009 – 25.06.2009;

22.04.2010 – 07.11.2011;

09.10.2012 – 12.11.2014;

12.06.2015 – 25.10.2016;

11.07.2018 – 14.12.2020;

Instanța de recurs: 02.11.2009 – 30.03.2010;

14.03.2012 – 05.06.2012

12.02.2015 – 05.05.2015;

24.03.2017 – 22.08.2017;

09.04.2021 – 17.02.2022;

Instanța de recurs în anulare: 13.03.2018 – 17.05.2018.

A C O N S T A T A T :

Grădinaru Mihail au fost achitați de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.328 alin.(2) lit. a) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

învinuiți de faptul că, fiind inspectori ai patrulei rutiere a plutonului „Sud" din cadrul

Batalionului poliției rutiere a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, fiind

persoane cu funcții de răspundere, la 15 martie 2007, exercitând obligațiunile privind

patrularea autostrăzii Comrat-Mirnoe (131,5-175,5 km), aproximativ la ora 15:30

aflându-se cu autovehiculul de serviciu model „VAZ-2105", n/î MAI xxx la intersecția

str. Lenin-Moscovscaia, or. Comrat, au observat autovehiculul model „VAZ-2105" de

culoare albă, condus de Varban Mihai, care a cotit de pe str. Lenin pe str. Moscovcsaia,

1

or. Comrat și au început să-l urmărească fără a avea temei legal.

În acest mod, abuzând de atribuțiile lor, l-au luat pe Varban Mihai de mâini și

forțat, contrar voinței acestuia, au încercat să-l urce în salonul autovehiculului de serviciu

în scopul transportării acestuia la CPR Comrat, pentru clarificarea circumstanțelor în

legătură cu presupusa nesupunere a acestuia cerințelor acestora de a opri mijlocul de

transport. La refuzul victimei de a îndeplini cerințele privind stoparea mijlocului de

transport, în pofida prevederilor art.art.15, 16 al Legii cu privire la politie, care interzice

aplicarea forței fizice și mijloacelor speciale (baston de cauciuc) în asemenea cauze,

Grădinaru Mihail și Rusu Octavian, abuzând de atribuțiile acordate, în mod intenționat,

au început să-l lovească pe Varban Mihai cu bastonul de cauciuc peste ambele picioare,

cauzându-i leziuni corporale medii cu dereglarea sănătății pe o perioadă mai mare de 21

de zile.

Acțiunile lui Rusu Octavian și Grădinaru Mihail au fost calificate în temeiul

art.328 alin.(2) lit. a) Cod penal, adică excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de

serviciu, după semnele calificative „săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni

care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă

aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, acțiuni însoțite de aplicarea violenței.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Rusu Octavian și Grădinaru

Mihail să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.328 alin.(2) lit. a) Cod penal,

cu stabilirea următoarelor pedepse: lui Rusu Octavian - 5 ani închisoare cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de colaborator al

poliției în organele MAI pe termen de 3 ani, iar lui Grădinaru Mihail - 4 ani închisoare cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

colaborator al poliției în organele MAI pe termen de 2 ani.

În motivarea apelului procurorul a invocat că, inculpații au negat aplicarea

violenței față de partea vătămată Varban Mihai, însă vina acestora în săvârșirea

infracțiunii incriminate se dovedește prin probele acumulate pe cauza respectivă.

A evidențiat procurorul că, depozițiile inculpaților sunt contradictorii, nu

corespund realității și se combat prin rapoartele pe numele conducătorului BRPR MAI

RM și a conducătorului DAI UTA Găgăuzia din 17 martie 2007.

La 05 februarie 2009, procurorul a declarat recurs împotriva încheierii Judecătoriei

Comrat din 30 aprilie 2008, prin care a fost dispusă efectuarea expertizei suplimentare,

solicitând casarea acesteia, ca fiind ilegală.

În motivarea recursului procurorul a invocat că, în conținutul încheierii nu sunt

indicate circumstanțele în conformitate cu care instanța a ajuns la concluzia privind

necesitatea numirii unei expertize medico-legale în comisie, întrucât la materialele

dosarului au fost anexate rapoarte de expertiză medico-legale, efectuate pe cauza

respectivă.

respins ca nefondat apelul procurorului și menținută sentința.

Concomitent, a fost respins ca nefondat și recursul procurorului împotriva

încheierii Judecătoriei Comrat din 30 aprilie 2008.

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată,

argumentând că totalitatea probelor administrate permit de a concluziona că vinovăția

inculpaților este dovedită integral, deoarece toate probele prezentate de acuzare sunt

coerente, nu conțin contraziceri și reciproc se completează, pe când instanța de apel le-a

2

verificat superficial, pe unele le-a lăsat fără apreciere concluzionând pripit și neîntemeiat

asupra legalității sentinței de achitare.

2010, a fost admis recursul, casată decizia instanței de apel cu remiterea cauzei la

rejudecare în ordine de apel, în Curtea de Apel Cahul, din motiv că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului.

a fost respins recursul declarat de procuror împotriva încheierii Judecătoriei Comrat din

30 aprilie 2008 privind efectuarea expertizei medico-legale; admis apelul, casată sentința,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Rusu Octavian și Grădinaru Mihail au fost recunoscuți condamnați în

baza art.328 alin.(2) lit. a) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, la

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de câte 400 unități convenționale, echivalentul

a 8 000 lei, pentru fiecare, fără privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de stat.

7.1. În argumentarea soluției, instanța de apel a menționat că, prima instanță a dat

apreciere unilaterală probelor administrate și incorect a ajuns la concluzia că prin probele

cercetate nu s-a confirmat faptul cauzării de către inculpați lui Varban Mihai a leziunilor

corporale sub formă de traumă închisă a articulației genunchiului din stânga care se

manifestă prin ruptura completă a mușchiului cvadriceps, echimoze în regiunea 1/3

inferioară a ambelor femururi și a genunchilor, ce se referă la dereglarea îndelungată a

sănătății de nivel mediu pe o perioadă mai mare de 21 de zile.

7.2. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel cu referire la

prevederile art.art.61, 75 Cod penal, a ținut cont de faptul că Rusu Octavian și Grădinaru

Mihail nu au antecedente penale, la locul de trai și la locul de lucru se caracterizează

pozitiv, alte circumstanțe ale cauzei, cum ar fi durata examinării cauzei în instanțele

judecătorești, circumstanțe ce au fost considerate drept excepționale și care au servit ca

temei pentru aplicarea art.79 Cod penal, stabilind în privința inculpaților pedepse de altă

categorie decât cea prevăzută de legea penală pentru infracțiunea săvârșită.

procedură penală, a contestat decizia cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia în

partea stabilirii pedepsei cu remiterea cauzei la rejudecare, din motiv că, instanța de apel

greșit a interpretat prevederile art.79 Cod penal.

8.1. Avocatul Popescu Dorin în numele inculpatului Rusu Octavian, în temeiul

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a contestat decizia instanței de apel cu

recurs ordinar, solicitând casarea parțială a acesteia în partea condamnării lui Rusu

Octavian în baza art.328 alin.(2) lit. a) Cod penal și menținerea în această parte a

sentinței de achitare, afirmând că a fost lezat dreptul la un proces echitabil (art.6 CtEDO).

8.2. Avocatul Strătilă Victor în numele inculpatului Grădinaru Mihail, invocând

temeiurile de casare prevăzute în art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, a

declarat recurs ordinar, solicitând casarea parțială a deciziei, în partea admiterii apelului

procurorului, cu menținerea sentinței de achitare, din motiv că toate probele acumulate și

cercetate în ședințele de judecată dovedesc că sentința este legală.

fost admise recursurile, casată total decizia Curții de Apel Cahul din 07 noiembrie 2011

și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de recurs a indicat că, în cazul în care

instanța de apel a ajuns la concluzia confirmării învinuirii înaintate inculpaților și

stabilirii pedepsei cu aplicarea art.79 Cod penal, aceasta urma să se conformeze

stipulărilor acestei norme.

3

Totodată, instanța de recurs ordinar a conchis că, soluția de condamnare nu

corespunde prevederilor art.394 alin.(1) Cod de procedură penală.

au fost menținute fără modificări sentința și încheierea Judecătoriei Comrat din 30 aprilie

2008 privind numirea expertizei medico-legale în comisie.

Respingând apelul, instanța a concluzionat că, nu a fost dovedit faptul săvârșirii de

către inculpați, a infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(2) lit. a) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a conchis că încheierea privind dispunerea efectuării

expertizei în comisie corespunde principiului contradictorialității în procesul penal

stabilit de art.24 Cod de procedură penală precum și prevederilor CtEDO, fiind o probă

dobândită legal, cu respectarea art.art.93, 142, 148 alin.(2) Cod de procedură penală.

6), 16) Cod de procedură penală, a contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar,

solicitând casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către o altă instanță de

apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

La fel, a solicitat și casarea încheierii din 12 noiembrie 2014 privind respingerea

demersului procurorului cu privire la amânarea ședinței de judecată pentru dispunerea

aducerii silite a pârții vătămate și a martorilor ca fiind neîntemeiată.

În susținerea recursului acuzarea a invocat că remiterea de două ori a cauzei penale

la rejudecare nu a fost din vina unei părți, dar din motiv că, instanța de apel a pronunțat

decizii formale și neîntemeiate, cu încălcarea prevederilor Codului de procedură penală.

A menționat recurentul că, tergiversarea examinării cauzei penale nu a avut loc din

cauza procurorului și neprezentarea părții vătămate și a martorilor, iar concluzia instanței

de apel privind dispunerea judecării cauzei în absența acestor persoane, este neîntemeiată

2015, a fost admis recursul, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de recurs ordinar a evidențiat că, în

speța dedusă judecății și-au găsit confirmare temeiurile invocate de recurent și prevăzute

la art.427 alin.(1) pct. 4), 5) și 6) Cod de procedură penală.

Instanța de recurs ordinar a enunțat că, judecarea cauzei în instanța de apel a avut

loc în lipsa inculpatului Grădinaru Mihail, care, fiind legal citat, a depus cerere de

examinare a apelului în lipsa sa, invocând starea de sănătate precară. Deși instanța de

apel a invocat prevederile art.321 Cod de procedură penală, aceasta nu a decis judecarea

cauzei în lipsa inculpatului în temeiul celor 3 motive de excepție prevăzute de lege, prin

urmare prezenta inculpatului Grădinaru Mihail la examinarea apelului era obligatorie.

În al doilea rând, instanța de recurs ordinar a reținut că, până la 12 noiembrie

2014, examinarea cauzei a fost amânată de 16 ori, din diferite motive, inclusiv din

motivul neprezentării avocaților, inculpaților, părții vătămate și a martorilor acuzării.

Instanța de recurs a constatat că tergiversarea examinării cauzei penale nu a avut

loc din cauza procurorului și neasigurării de către ultimul a prezenței părții vătămate și a

martorilor, iar concluzia instanței de apel nu este întemeiată pentru dispunerea judecării

cauzei în absența inculpatului, părții vătămate și a martorilor, care nu s-au prezentat din

motive de sănătate, iar procurorul nu a refuzat la proba cu audierea acestora în instanța de

apel, mai mult, această solicitare fiind invocată și de către apărare.

Instanța de recurs a mai specificat și faptul că, la examinarea cauzei, instanța de

apel nu a ținut seama în deplină măsură de prevederile art.art.26, 27, 99-101 Cod de

procedură penală, nu a cercetat sub toate aspectele toate probele prezentate în fața

instanței, nu le-a verificat minuțios, prin prisma pertinenței, concludenții, iar în ansamblu,

din punct de vedere al coroborării lor, nu a apreciat fiecare probă separat și nu s-a expus

în mod convingător de ce respinge sau admite unele probe.

4

2016, a fost admis apelul, casată sentința, inclusiv din oficiu în baza art.409 Cod de

procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Grădinaru Mihail și Rusu

Octavian au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.328

alin.(1) Cod penal, cu liberarea de răspundere penală în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție prevăzut de art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal.

13.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a menționat că, prima

instanță incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și eronat a ajuns la concluzia

achitării inculpaților de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii incriminate.

Analizând totalitatea de probe acumulate la cauza penală în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală, instanța de apel a constatat că Rusu

Octavian și Grădinaru Mihail, fiind inspectori ai patrulei rutiere al plutonului „Sud" din

cadrul Batalionului poliției rutiere a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, fiind persoane cu funcții de răspundere, la 15 martie 2007, exercitând

obligațiunile privind patrularea autostrăzii Comrat-Mirnoe (131,5-175,5 km),

aproximativ la ora 15:30, se aflau cu autovehiculul de serviciu model „VAZ-2105" n/î

xxx la intersecția str. Lenin-Moscovscaia, or. Comrat, în afara ariei de patrulare, unde au

observat autovehiculul model „VAZ-2105" de culoare albă, care se deplasa pe lângă

locul aflării lor, condus de Varban Mihai și care a cotit de pe str. Lenin pe str.

Moscovscaia, or. Comrat, au început să-l urmărească și după oprirea automobilului, au

încercat să-l convingă să urce în salonul autovehiculului de serviciu în scopul

transportării acestuia, pentru clarificarea circumstanțelor în legătură cu presupusa

nesupunere a lui Varban Mihai cerințelor acestora de a opri mijlocul de transport, iar la

refuzul lui Varban Mihai de a îndeplini cerințele, au abandonat locul incidentului, fără a

întocmi actele procesuale și fără a depune rapoarte referitor la cele întâmplate, prin ce au

depășit atribuțiile de serviciu.

Instanța de apel a reținut că, deși inculpații nu au recunoscut vina, vinovăția

acestora este dovedită prin următoarele probe: declarațiile părții vătămate Varban Mihai,

a martorilor Varban Piotr, Varban Ana, Stoianoglo Maria, Stoianoglo Dumitru, Stanciu

Ivan, Rusu Oleg, Cazanjiu Ivan, Cîlicic Teodor, Stoicu Simion, Cervotiuc Igor, Mihailov

Ilie, precum și prin materialele cauzei penale: procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei din 11.04.2007, prin care martorul Mihailov Ilie l-a recunoscut pe Rusu

Octavian (f.d.64-66, vol. I); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 11.04.2007,

prin care martorul Mihailov Ilie l-a recunoscut pe Grădinaru Mihail (f.d.67-69, vol. I);

rapoartele colaboratorilor MAI Rusu Octavian și Grădinaru Mihail din 17 martie 2007,

prin care se confirmă faptul că aceștia, la 15 martie 2007 s-au aflat lângă casa părții

vătămate Varban Mihai (f.d.72-77, vol. I); procesul-verbal de examinare a Registrului de

repartizare a grupurilor mobile a detașamentului „Sud" din 20.03.2007 (f.d.96, vol. I);

procesul-verbal de confruntare din 26.04.2007 dintre martorul Mihailov Ilie și Rusu

Octavian (f.d.177-180, vol. I); procesul-verbal de confruntare din 26.04.2007 dintre

martorul Mihailov Ilie și Grădinaru Mihail (f.d.181-184, vol. I); ordonanța de refuz în

pornirea urmăririi penale din 21 februarie 2008, prin care faptele pretinse de către

inculpați referitor la impunerea lor de către comisar de a scrie rapoarte și presiunea

exercitată asupra lor nu sa confirmat (f.d.78, vol. II); raportul de expertiză medico-legală

nr.16 D din 21 martie 2007 (f.d.120-121, vol. I); raportul de expertiză medico-legală

suplimentară nr.17 D din 28 martie 2007 (f.d.142, vol. I); raportul de expertiză medico-

legală suplimentară nr.19 D din 04 aprilie 2007 (f.d.157, vol. I).

Instanța de apel a considerat eronată concluzia primei instanțe precum că, din

declarațiile martorilor și înscrisurilor cercetate nu rezultă că, Rusu Octavian și Grădinaru

Mihail ar fi depășit atribuțiile de serviciu.

5

Totodată, instanța de apel a reținut argumentele primei instanțe cu privire la

neaplicarea violenței față de partea vătămată Varban Mihai, fapt care se confirmă prin

concluzia expertizei medico-legale complexe, unde experții au stabilit că, inculpații nu au

aplicat violenta fizică și nu au maltratat partea vătămată cu bastoanele de cauciuc,

afirmații susținute și prin alte probe precum declarațiile părții vătămate și martorilor.

Instanța de apel a constatat că, excesul de putere al inculpaților Rusu Octavian și

Grădinaru Mihail, se confirmă prin faptul că, fiind inspectori ai patrulei rutiere al

plutonului „Sud" din cadrul Batalionului poliției rutiere al Ministerului Afacerilor Interne

al Republicii Moldova, fiind persoane cu funcții de răspundere, la 15 martie 2007,

exercitând obligațiunile privind patrularea autostrăzii Comrat-Mirnoe (131,5-175,5 km),

au ieșit în mod clandestin în afara ariei de patrulare, au întreprins măsuri de urmărire,

oprire a autovehiculului model „VAZ-2105" de culoare albă, condus de Varban Mihai, au

încercat să-l convingă să urce în salonul autovehiculului de serviciu, iar la refuzul părții

vătămate de a îndeplini cerințele, au abandonat locul incidentului fără a întocmi careva

acte procesuale și fără a depune careva rapoarte referitor la cele întâmplate.

13.2. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a stabilit, că

infracțiunea prevăzută de art.328 alin.(1) Cod penal, conform prevederilor art.16 alin.(3)

Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, iar potrivit dispoziției

art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală, dacă din ziua

săvârșirii infracțiunii au expirat 5 ani.

Luând în considerare că, faptele infracționale au fost săvârșite de către inculpați la

15 martie 2007, în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere

penală, instanța de apel a considerat oportun în temeiul art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal, de

a-i libera pe Grădinaru Mihail și Rusu Octavian de răspunderea penală, cu încetarea

procesului penal în baza art.328 alin.(1) Cod penal.

13.3. Cu referire la recursul procurorului declarat împotriva încheierii Judecătoriei

Comrat din 30 aprilie 2008, instanța de apel l-a considerat ca neîntemeiat, deoarece din

conținutul încheierii rezultă temeiurile și necesitatea efectuării expertizei medico-legale

în comisie, aceasta fiind întemeiată și legală, fiind compatibilă principiului

contradictorialității și prevederilor CtEDO.

contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului a invocat că, instanța de apel la baza deciziei a pus

declarațiile inculpaților care atât la urmărirea penală cât și în cadrul ședinței de judecată

nu au recunoscut vina, declarații care urmau a fi apreciate critic, deoarece nu coroborează

cu celelalte probe prezentate de partea acuzării, fiind date cu scop de apărare.

În opinia recurentului, instanța de apel nu a apreciat multilateral și obiectiv probele

administrate, care dovedesc incontestabil vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii

incriminate de organul de urmărire penală cum ar fi declarațiile părții vătămate Varban

Mihai, a martorilor Varban Piotr, Varban Ana, Stoianoglo Maria, Stoianoglo Dumitru,

Stanciu Ivan, Rusu Oleg, Cazanjiu Ivan, Cîlicic Teodor, Stoicu Simion, Cervotiuc Igor,

Mihailov Ilie, precum și materialele cauzei penale: procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei din 11.04.2007, prin care martorul Mihailov Ilie la recunoscut pe Rusu

Octavian (f.d.64-66, vol. I); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 11.04.2007,

prin care martorul Mihailov Ilie l-a recunoscut pe Grădinaru Mihail (f.d.67-69, vol. I);

rapoartele colaboratorilor MAI Rusu Octavian și Grădinaru Mihail din 17.03.2007, prin

care se confirmă faptul că aceștia, la 15 martie 2007 s-au aflat lângă casa părții vătămate

Varban Mihai (f.d.72-77, vol. I); procesul-verbal de examinare din 20.03.2007 a

Registrului de repartizare a grupurilor mobile a detașamentului „Sud" (f.d.96, vol. I);

6

procesul-verbal de confruntare din 26.04.2007 dintre martorul Mihailov Ilie și Rusu

Octavian (f.d.177-180, vol. I); procesul-verbal de confruntare din 26.04.2007 dintre

martorul Mihailov Ilie și Grădinaru Mihail (f.d.181-184, vol. I); ordonanța de refuz în

pornirea urmăririi penale din 21 februarie 2008, prin care faptele pretinse de către

inculpați referitor la impunerea lor de către comisar de a scrie rapoarte și presiunea

exercitată asupra lor nu s-a confirmat (f.d.78, vol. II); raportul de expertiză medico-legală

nr.16 D din 21 martie 2007 (f.d.120-121, vol. I); raportul de expertiză medico-legală

suplimentară nr.17 D din 28 martie 2007 (f.d.142, vol. I); raportul de expertiză medico-

legală suplimentară nr.19 D din 04 aprilie 2007 (f.d.157, vol. I).

14.1. Avocatul Popescu Dorin în numele inculpatului Rusu Octavian și

inculpatul, în temeiul art.427 alin.(1) pct.6), 8) și 9) Cod de procedură penală, au

contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu

menținerea sentinței primei instanțe.

În argumentarea recursului au invocat că, instanța de apel a depășit limitele

învinuirii, deoarece potrivit actului de învinuire acțiunile lui Rusu Octavian și Grădinaru

Mihail au fost calificate de către organul de urmărire penală în baza art.328 alin.(2) lit. a)

Cod penal - excesul de putere, adică săvârșirea de către o persoană cu funcție de

răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, ce a cauzat daune drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice, însoțite de aplicarea violenței, însă prin decizia instanței de apel

inculpații au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.328

alin.(1) Cod penal, - săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în

mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat

daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite

de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

Consideră recurenții că, în speță, se impune soluția achitării lui Rusu Octavian,

deoarece, fapta prevăzută la art.328 alin.(1) Cod penal, cu pricinuire de daune, dar nu în

proporții considerabile, nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune.

Recurenții evidențiază că, instanța de apel s-a expus formal asupra recursului

procurorului împotriva încheierii Judecătoriei Comrat din 30 aprilie 2008.

Totodată, recurenții făcând trimitere la practica judiciară unitară a Curții Supreme

de Justiție și prevederile art.415 alin.(21) Cod de procedură penală, au invocat că, instanța

de apel l-a condamnat pe Rusu Octavian, bazându-se exclusiv pe dosarul din prima

instanță, care conține depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar, în

temeiul căruia Rusu Octavian fusese achitat de prima instanță.

Mai mult, instanța de apel a adoptat soluția de condamnare bazându-se pe

declarațiile martorilor: Varban Ana, Stoianoglo Maria, Stoianoglo Dumitru, Stanciu Ivan,

Rusu Oleg, care însă nu au fost audiați în ședința instanței de apel. Totodată, declarațiile

acestor martori date în prima instanță nu reprezintă mărturii acuzatorii, susceptibile să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului Rusu Octavian.

În opinia recurenților, instanța de apel contrar prevederilor art.art.24 alin.(2), 26

alin (3), 100 alin.(4), 101 alin.(1), (3) Cod de procedură penală, a admis o eroare gravă de

fapt, deoarece a pornit de la ideea preconcepută privind vinovăția inculpatului Rusu

Octavian în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal, neluând în

considerare probele care îl dezvinovățesc pe inculpat, acestea fiind evidente,

manifestându-se exclusiv în favoarea acuzării și exprimând interesele acesteia.

Instanța de apel a respins recursul procurorului declarat împotriva încheierii

Judecătoriei Comrat din 30 aprilie 2007 privind dispunerea efectuării expertizei medico-

legale complexe, fapt ce denotă că concluziile expuse în rapoartele de expertiză: nr.16

„D" din 21 martie 2007; nr.17 ,,D" din 28 martie 2007 și nr.19 „D" din 21 martie 2007,

7

efectuate de către expertul medico-legal C. Pascali, nu sunt întemeiate, există îndoieli în

privința lor, a fost încălcată ordinea procesuală de efectuare a expertizei, și ca urmare

prima instanță în mod legal a dispus efectuarea expertizei medico-legale complexe.

În această ordine de idei, recurenții invocă faptul că, decizia atacată conține

dispoziții contradictorii, precum și motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,

deoarece pe de o parte instanța de apel a constatat că a existat temei pentru dispunerea

expertizei medico-legale complexe, iar pe de altă parte instanța de apel a apreciat ca fiind

greșită concluzia primei instanțe privind achitarea inculpatului Rusu Octavian, bazată pe

raportul de expertiză medico-legală complexă în comisie nr.286 din 17 decembrie 2008,

fără a indica motivele acestei concluzii.

Astfel, în opinia recurenților instanța de apel, contrar prevederilor art.art.394

alin.(1) pct. 2), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, nu a indicat motivele pentru

care a respins concluziile comisiei de experți, din raportul de expertiză medico-legală

complexă nr.286 din 17 decembrie 2008, care este o probă admisibilă și pertinentă.

La fel, susțin recurenții că pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și în

instanța de apel, apărătorii și inculpații au invocat inadmisibilitatea ca probe și au

solicitat constatarea nulității rapoartelor de expertiză nr.16 „D" din 21 martie 2007, nr.17

„D" din 28 martie 2007 și nr.19 „D" din 21 martie 2007, efectuate de către expertul

medico-legal C. Pascali, acestea fiind ilegale, întocmite cu încălcarea Legii nr.1086 din

23 iunie 2000 „Cu privire la expertiza judiciară", a Regulamentului nr.99 din 27 iunie

2003 de apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale și cu încălcarea

cerințelor art.151 Cod de procedură penală, fiind obținute cu încălcarea dreptului la

apărare, însă instanța de apel, nu s-a expus asupra acestor cerințe și motive invocate de

partea apărării, încălcând principiul contradictorialității în procesul penal stabilit de art.

24 Cod de procedură penală, prin ce a lezat dreptul la un proces echitabil al inculpatului

Rusu Octavian prevăzut la art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

Subliniază recurenții că, instanța de apel a interpretat eronat conținutul probelor

puse la baza deciziei, a denaturat vădit sensul și conținutul acestora, dându-le apreciere

subiectivă, în favoarea acuzării. Astfel, instanța de apel și-a întemeiat soluția privind

stabilirea vinovăției inculpaților, doar pe unele fragmente din declarațiile date de partea

vătămată Varban Mihai, a martorilor Varban Piotr, Varban Ana, Stoianoglo Maria,

Cervotiuc Igor, Stanciu Ivan, denaturând vădit sensul și conținutul lor, în așa mod încât

ele nu corespund realității.

Instanța de apel nu a luat în considerație următoarele aspecte:

- partea vătămată Varban Mihai a dat declarații contradictorii;

- argumentul părții vătămate și al procurorului precum că inculpații au fost la

Varban Mihai să își ceară scuze a fost combătut prin declarațiile martorului Varban Ana,

care a relatat că inculpații nu și-au cerut scuze, dar i-au spus că ei nu l-au bătut;

- martorii Varban Piotr și Varban Ana nu sunt martori oculari ai incidentului;

- declarațiile martorului Stanciu Ivan urmau a fi apreciate critic, deoarece

concluziile acestuia sunt bazate pe presupuneri.

Contrar prevederilor art.art.100, 101, 394 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală,

instanța de apel nu a indicat motivele pentru care a respins declarațiile martorilor

Cervotiuc Igor și Stoianoglo Maria, ultima fiind unicul martor ocular, declarațiile căreia

combat întru totul declarațiile părții vătămate Varban Mihai. La fel, instanța de apel nu s-

a conformat cerințelor legale și nu a îndeplinit indicațiile instanței de recurs, nu a

respectat prevederile art.art.414, 417 Cod de procedură penală.

8

14.2. Inculpatul Grădinaru Mihail, în temeiul art.427 alin.(1) pct.6), 8), 9) 12)

Cod de procedură penală, a contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând

casarea acesteia cu menținerea sentinței de achitare.

În argumentarea recursului a menționat că, instanța de apel a încălcat prevederile

art.art.414 alin.(6), 415 alin.(21), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, deoarece l-

a condamnat pe Grădinaru Mihail, bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță,

care conține depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, în temeiul cărora Gradinaru

Mihail fusese achitat de prima instanță.

Instanța de apel a adoptat soluția de condamnare a lui Grădinaru Mihail, bazându-

se pe declarațiile martorilor: Varban Ana, Stoianoglo Maria, Stoianoglo Dumitru, Stanciu

Ivan și Rusu Oleg, care însă nu au fost audiați în ședința instanței de apel.

La fel, a încălcat prevederile art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1) Cod de procedură

penală, deoarece a interpretat eronat conținutul probelor puse la baza deciziei, a denaturat

vădit sensul și conținutul lor, dându-le apreciere subiectivă, în favoarea acuzării de stat.

Prin decizia instanței de apel, s-a ajuns la concluzia de respingere a recursului

procurorului, din motivul că efectuarea expertizei medico-legale complexe a fost numită

în conformitate cu cerințele legislației în vigoare.

Totodată concluzia respectivă denotă și faptul că rapoartele de expertiză nr.16 „D"

din 21 martie 2007, nr.17 „D" din 28 martie 2007 și nr.19 „D" din 21 martie 2007,

efectuate de către expertul medico-legal C. Pascali, sunt neîntemeiate, există îndoieli în

privința lor, a fost încălcată ordinea de efectuare a expertizei, din care motiv prima

instanță în mod legal a dispus efectuarea expertizei medico-legale complexe.

Totuși, motivarea deciziei instanței de apel este neclară, deoarece apreciind ca

greșită concluzia de achitare a primei instanțe, bazată pe concluziile raportului de

expertiză medico-legală complexă în comisie nr.286 din 17 decembrie 2008, care este o

probă dobândită legal, totuși la baza motivării soluției de condamnare a inculpatului

Gradinaru Mihail, instanța a pus concluziile rapoartelor de expertiză nr.16 „D" din 21

martie 2007, nr.17 „D" din 28 martie 2007 și nr.19 „D" din 21 martie 2007.

Sub aspectul temeiului de casare prevăzut la art.427 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală, recurentul menționează că, instanța de apel și-a întemeiat soluția

privind stabilirea vinovăției inculpaților, doar pe unele fragmente din declarațiile date de

partea vătămată Varban Mihai, martorii Varban Piotr, Varban Ana, Stoianoglo Maria,

Cervotiuc Igor și Stanciu Ivan, denaturând conținutul acestor declarații.

Susține că argumentul părții vătămate și al procurorului precum că inculpații au

fost la Varban Mihai să își ceară scuze a fost combătut prin declarațiile martorului

Varban Ana, care a relatat că nu și-au cerut scuze, dar i-au spus că nu l-au bătut.

La fel, a invocat că martorii Varban Piotr și Varban Ana nu sunt martori oculari ai

incidentului, iar instanța de apel contrar prevederilor art.art.100, 101, 394 alin.(1) pct.2)

Cod de procedură penală, nu a indicat motivele pentru care a respins declarațiile

martorului Stoianoglo Maria, care este unicul martor ocular, declarațiile căruia combat

întru totul declarațiile părții vătămate Varban Mihai.

În opinia inculpatului, instanța de apel a încălcat prevederile art.100 alin.(1) Cod

de procedură penală, a administrat greșit probele, ce constă în folosirea mijloacelor de

probă în procesul penal, care presupune strângerea și verificarea probelor, în favoarea și

în defavoarea învinuitului, inculpatului, fapt ce s-a soldat cu încălcarea dreptului la un

proces echitabil al inculpaților prevăzut la art.6 CțEDO.

Cu referire la temeiul de casare prevăzut la pct.9) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală - „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de

legea penală", recurentul menționează că inițial, acțiunile lui Grădinaru Mihail au fost

calificate de către organul de urmărire penală în baza art.328 alin.(2) lit. a) Cod penal,

9

săvârșirea de către o persoană cu funcție de răspundere a unor acțiuni care depășesc în

mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, ce a cauzat daune

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, însoțite de aplicarea

violenței, însă ulterior, instanța de apel l-a recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal, săvârșirea de către o persoană publică a unor

acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege,

dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor

și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

Inculpatului nu i-au fost incriminate proporțiile considerabile, care este un semn

obligatoriu al componenței infracțiunii prevăzută la art.328 alin.(1) Cod penal, iar ca

urmare, se impune soluția achitării lui Gradinaru Mihail, din motiv că a fost condamnat

pentru o faptă, care nu este prevăzută de legea penală.

2017, au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripții Chișinău, Cojocaru Tudor, de avocatul Popescu Dorin în

numele inculpatului Rusu Octavian și inculpat, și de inculpatul Grădinaru Mihail, în

cauza penală în privința lui Rusu Octavian și Grădinaru Mihail, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016.

Popescu Dorin în numele condamnatului Rusu Octavian care, invocând temeiul prevăzut

de art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu menținerea

sentinței prin care Rusu Octavian a fost achitat din motivul lipsei faptei infracțiunii.

În argumentarea recursului menționează următoarele:

- atât instanța de apel cât și instanța de recurs ordinar corect au ajuns la concluzia

că lipsesc careva date obiective și probe care ar confirma faptul că Rusu Octavian și

Grădinaru Mihail au aplicat careva violenta pretinsei părți vătămate Varban Mihai;

- instanța de apel corect a exclus din învinuirea înaintată inculpaților agravanta

imputată acestora „însoțite de aplicarea violenței" deoarece nu a fost dovedită aplicarea

de către Rusu Octavian și Grădinaru Mihail a loviturilor cu bastonul de cauciuc.

La fel, instanța de apel corect a menționat că, încheierea Judecătoriei Comrat din

30 aprilie 2008, prin care a fost dispusă efectuarea expertizei medico-legale în comisie,

este întemeiată și legală, corespunde principiului contradictorialității și egalității armelor.

Instanța de recurs ordinar corect a respins recursul procurorului Cojocaru Tudor.

Totodată, nu sunt de acord parțial decizia Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție, în partea respingerii recursului declarat de către apărătorul Popescu Dorin în

interesele inculpaților Rusu Octavian și Grădinaru Mihail.

La caz, instanțele de apel și de recurs ordinar au depășit limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu și l-au condamnat pe Rusu Octavian pentru fapte de care acesta

nu a fost învinuit potrivit rechizitoriului.

De către instanța de apel, Rusu Octavian a fost condamnat pentru o altă faptă, care

nu i-a fost imputată și anume cauzarea daunelor în proporții considerabile intereselor

publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice, acestea,

nefiind incriminate în rechizitoriu.

În acest sens, prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din

22.08.2017, prin care a fost menținută decizia Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie

2016, a fost admis un viciu fundamental prin încălcarea esențială a drepturilor și

libertăților garantate de CțEDO;

Învinuirea adusă lui Rusu Octavian, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25

octombrie 2016, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22.08.2017, se

consideră mai gravă, or, în învinuire a fost introdusă o faptă nouă, care nu a fost pusă la

10

baza învinuirii inculpatului inițial și anume fapta, precum că: la refuzul lui Varban Mihail

de a îndeplini cerințele, au abandonat locul incidentului fără a întocmi careva acte

procesuale și fără a depune careva rapoarte referitor la cele întâmplate, prin ce au depășit

atribuțiile de serviciu.

La fel, învinuirea adusă lui Rusu Octavian, prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 25 octombrie 2016, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22.08.2017,

se consideră mai gravă, deoarece în învinuire au fost introduse semne calificative, care

majorează volumul învinuirii. Noua faptă, imputată lui Rusu Octavian, prin decizia Curții

de Apel Chișinău, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție, care a fost încadrată

în baza art.328 alin.(1) Cod penal, constituie drept o învinuire care esențial, după

circumstanțele reale, diferă de cea de la început, or, a fost modificată învinuirea (imputată

altă acțiune în locul celor imputate anterior), în așa mod, încât a afectat dreptul

inculpatului Rusu Octavian la apărare, totodată, partea apărării, nu a dispus de timpul și

de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale, împotriva unei noi învinuiri;

- Rusu Octavian a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea

penală, or, prin Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova, privind excepția

de neconstituționalitate a unor prevederi ale art.328 alin.(1) din Codul penal (excesul de

putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu) (sesizările nr.113g/2016 și nr.8g/2017) din

27.06.2017, care era în vigoare la momitul pronunțării deciziei Curții de Apel Chișinău

din 25 octombrie 2016 și a deciziei Curții Supreme de Justiție din 22.08.2017, a fost

declarat neconstituțional textul „intereselor publice sau" din alineatul (1) al articolului

328 din Codul penal nr.985-XV din 18 aprilie 2002;

Respectiv, în această parte, Rusu Octavian este învinuit și condamnat pentru o

faptă care nu este prevăzută de legea penală și în conformitate cu art.390 alin.(1) pct.4)

Cod de procedură penală, sentința de achitare se adoptă dacă fapta nu este prevăzută de

legea penală.

Inculpatul O. Rusu, de facto, a fost condamnat pentru că nu și-a îndeplinit

obligațiunile de serviciu, dar nu pentru faptul că a depășit atribuțiile de serviciu, fiind

condamnat pentru o faptă omisivă, ceia ce este exclus în cazul art.328 alin.(1) Cod penal.

Abandonarea locului incidentului fără a întocmi careva acte procesuale și fără a

depune careva rapoarte referitor la cele întâmplate, nu constituie depășire a atribuțiilor de

serviciu, în sensul art.328 alin.(1) Cod penal.

Hotărârile judecătorești recurate sunt ilegale, or, nu conțin referire la persoana

juridică concretă, a căror drepturi le-a fost pricinuite daune în proporții considerabile prin

abandonare a locului incidentului, fără a întocmi careva acte procesuale și fără a depune

rapoarte referitor la cele întâmplate. Învinuirea nu conține estimarea daunelor, în ce se

manifestă și la care drepturi se referă: la drepturile patrimoniale sau nepatrimoniale.

Învinuirea adusă lui Rusu Octavian este neclară, nefiind clară natura și cauza

acuzației aduse împotriva sa:

- instanța de apel și instanța de recurs ordinar au încălcat lui Rusu Octavian dreptul

la un proces echitabil și l-au condamnat pe ultimul, anterior achitat de prima instanță,

bazându-se pe declarațiile martorilor care nu au fost audiați în instanța de apel;

- Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, motivând soluția adoptată prin

faptul că „...la terminarea cercetării judecătorești apărătorii și inculpații Rusu Octavian cu

Grădinăru Mihail, nu au avut obiecții, nu au solicitat audierea suplimentară a martorilor,

totodată procesul-verbal al ședinței de judecată, ulterior, nu a fost obiectat de către părți

în ordinea prevăzută de legislația procesuală", au pornit de la ideea preconcepută, că

Rusu Octavian, este vinovat și trebuie să-și dovedească nevinovăția sa, cu toate că

stabilirea culpabilității revine acuzării, iar dubiile sunt interpretate în favoarea acuzatului

(in dubio pro reo).

11

În acest sens, instanța de recurs ordinar a încălcat și art.8 Cod de procedură penală,

art.21 din Constituția Republicii Moldova și art.6 § 2 din Convenție, deoarece a pus în

sarcina condamnatului și a apărătorului său, obligațiunea de a-și dovedi nevinovăția.

anulare declarat de către avocatul Popescu Dorin în numele condamnatului Rusu

Octavian, casată total deciziile Curții de Apel Chișinău din 25.10.2016 și Curții Supreme

de Justiție din 22.08.2017, în privința lui Rusu Octavian și prin extindere în privința lui

Grădinaru Mihail și dispusă rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

17.1. În motivarea soluție sale, instanța de recurs în anulare a indicat că, analizând

hotărârile atacate, a constatat că la judecarea cauzei în privința condamnaților O. Rusu și

M. Grădinaru au fost admise erori de drept, care au încălcat drepturile fundamentale ale

condamnaților și constituie un viciu fundamental, erori ce urmează a fi reparate la etapa

examinării în instanța de apel, deoarece acestea se referă și la aspectele de fapt, iar apelul

este o cale de atac sub aspecte de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un

efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în

drept în privința persoanei care l-a declarat de către jurisdicția de al doilea grad asupra

hotărârii primei instanțe.

Sub acest aspect, instanța de recurs în anulare a atestat că, instanța de apel a comis

următoarele erori de drept:

a) specificând că „inculpații Rusu Octavian și Grădinaru Mihail, fiind inspectori ai

patrulei rutiere al plutonului „Sud" din cadrul Batalionului poliției rutiere a Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, fiind persoane cu funcții de răspundere, la 15

martie 2007, exercitând obligațiunile privind patrularea autostrăzii Comrat-Mirnoe

(131,5-175,5 km), aproximativ la ora 15:30, se aflau cu autovehiculul de serviciu model

„VAZ-2105" n/î xxx la intersecția str. Lenin-Moscovscaia, or. Comrat, în afara ariei de

patrulare, unde au observat autovehiculul model „VAZ-2105" de culoare albă, care se

deplasa pe lângă locul aflării lor, condus de Varban Mihai și care a cotit de pe str. Lenin

pe str. Moscovscaia, or. Comrat, au început să-l urmărească și după oprirea

automobilului, au încercat să-l convingă să urce în salonul autovehiculului de serviciu în

scopul transportării acestuia la CPR Comrat, pentru clarificarea circumstanțelor în

legătură cu presupusa nesupunere a lui Varban Mihai cerințelor acestora de a opri

mijlocul de transport, iar la refuzul lui Varban Mihai de a îndeplini cerințele, au

abandonat locul incidentului, fără a întocmi actele procesuale și fără a depune rapoarte

referitor la cele întâmplate, prin ce au depășit atribuțiile de serviciu", și adoptând soluția

de condamnare a inculpatului în baza art.328 alin.(1) Cod penal, nu a constatat și descris

fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, or, fapta descrisă nu cuprinde semnele

infracțiunii pentru care a fost învinuit inculpatul prin rechizitoriu;

b) a depășit limitele învinuirii, or, a constatat în acțiunile condamnaților prezența

semnului calificativ „daune în proporții considerabile intereselor publice ... sau juridice"

fapte neincriminate ultimului în rechizitoriu.

Rezumând cele menționate supra, instanța de recurs în anulare a constatat că,

instanța de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și

să aprecieze conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală fiecare probă din

punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să descrie fapta

comisă de inculpat și probele puse la baza condamnării lui O. Rusu.

Instanța de recurs în anulare a explicat că, una din condițiile adoptării unei hotărâri

judecătorești legale este respectarea garanțiilor unui proces echitabil, ceea ce, la caz, nu a

fost respectat de către instanțele ierarhic inferioare.

12

Din considerentele menționate, instanța de recurs în anulare a concluzionat că,

eroarea comisă nu poate fi reparată de către instanța de recurs în anulare în prezenta

procedură, deoarece instanța de recurs în anulare nu este abilitată cu atribuții de a judeca

cauza și a se pronunța asupra legalității hotărârii atacate, precum și soluția adoptată de

către instanța de apel este contrară prevederilor legale. ,Judecând cauza dată, instanța de

apel a comis eroarea de drept prevăzută în art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, la care se face referire în recursul declarat și există temeiul de casare a soluției

adoptate de către instanțele de apel și de recurs.

In subsidiar, instanța de recurs în anulare inter alia a ținut să evidențieze că, la

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, aceasta urmează să tina seama și de

modificările cadrului legal și practicii judiciare efectuate prin Hotărârea Curții

Constituționale nr.22 din 27 iunie 2017, unde Curtea s-a expus asupra excepției de

neconstituționalitate a unor prevederi ale art.328 Cod penal.

2020, a fost admis apelul procurorului, casată sentința, din alte motive, inclusiv din oficiu

potrivit art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

- a fost încetat procesul penal în privința inculpatului Rusu Octavian, din motiv că

fapta constituie contravenție;

- Rusu Octavian a fost recunoscut vinovat pe art.17427 Cod cu privire la

contravenții administrative (legea din 29.03.1985) și s-a dispus încetarea procesului

contravențional, din motivul expirării termenului de prescripție privind tragerea la

răspundere contravențională;

- a fost încetat procesul penal în privința inculpatului Grădinaru Mihail, din motiv

că fapta constituie contravenție;

- Grădinaru Mihail a fost recunoscut vinovat pe art.17427 Cod cu privire la

contravenții administrative (legea din 29.03.1985) și s-a dispus încetarea procesului

contravențional, din motivul expirării termenului de prescripție privind tragerea la

răspundere contravențională.

18.1. În motivarea soluție sale, instanța de apel a indicat că, verificând probele

administrate la urmărirea penală, care au fost verificate în prima instanță, consideră că la

pronunțarea sentinței, nu s-a ținut cont de prevederile art.art.101 alin.(1), 384 alin.(3) și

385 alin.(1) Cod de procedură penală, or, aceste prevederi legale impun în sarcina

instanței de judecată, ca la adoptarea sentinței, să fie soluționate următoarele chestiuni în

următoarea consecutivitate: 1) dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit

inculpatul; 2) dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat; 3) dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea; 4) dacă inculpatul

este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

Mai mult, instanța de apel a considerat că, prima instanță nu a dat o apreciere

cuvenită prevederilor legale ce guvernează speța dedusă judecății, precum probelor

cercetate în ședința de judecată, în contextul în care, instanța de apel a reținut că în

acțiunile inculpaților Rusu Octavian și Grădinaru Mihail sunt prezente elementele

constitutive ale contravenției administrative prevăzute de art.17427 Cod cu privire la

contravenții administrative (legea din 29.03.1985).

Astfel, instanța de apel a constatat următoarea stare de fapt, Rusu Octavian și

Grădinaru Mihail, fiind inspectori ai patrulei rutiere a plutonului „Sud" din cadrul

Batalionului poliției rutiere a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, fiind

persoane cu funcții de răspundere, la 15 martie 2007, exercitând obligațiunile privind

patrularea autostrăzii Comrat-Mirnoe (131,5-175,5 km), aproximativ la ora 15:30

aflându-se cu autovehiculul de serviciu model „VAZ-2105" n/î MAI xxx la intersecția

13

str. Lenin-Moscovscaia, or. Comrat, unde au observat autovehiculul model „VAZ-2105"

de culoare albă, la volanul căruia era Varban Mihai, care creând situație de accident, nu

s-a supus cerințelor colaboratorilor de politie și s-a deplasat până a ajuns la casa nr.52

situată în or. Comrat str. Moscovscaia, unde Varban Mihail locuia.

Rusu Octavian și Grădinaru Mihail, ajungând la poarta casei nr.52 situată în or.

Comrat str. Moscovscaia, unde Varban Mihail se afla la pământ, neputând de a se deplasa

în legătură cu trauma piciorului, însă aceștia, în pofida prevederilor art.15 și art.16 Legea

RM cu privire la politie, abuzând de atribuțiile lor, l-au luat pe Varban Mihai de mâini și

forțat, contrar voinței acestuia, au încercat să-l urce în salonul autovehiculului de serviciu

în scopul transportării acestuia la CPR Comrat, pentru clarificarea circumstanțelor în

legătură cu presupusa nesupunere a acestuia cerințelor de a opri mijlocul de transport.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Rusu Octavian a săvârșii contravenția

prevăzută de art.17427 Cod cu privire la contravenții administrative (legea din

29.03.1985), individualizată prin „excesul de putere, adică, săvârșirea de către o persoană

cu funcție de răspundere a unei acțiuni care depășește în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege și care contravine drepturilor și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice, în cazul în care aceasta nu constituie o infracțiune."

Inculpatul Rusu Octavian împreună cu Grădinaru Mihail, fiind inspectori ai

patrulei rutiere a plutonului „Sud" din cadrul Batalionului poliției rutiere a Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, fiind persoane cu funcții de răspundere, la 15

martie 2007, exercitând obligațiunile privind patrularea autostrăzii Comrat-Mirnoe

(131,5-175,5 km), aproximativ la ora 15:30 aflându-se cu autovehiculul de serviciu

model „VAZ-2105" n/î MAI xxx la intersecția str. Lenin-Moscovscaia, or. Comrat, unde

au observat autovehiculul model „VAZ-2105" de culoare albă, la volanul căruia era

Varban Mihai, care creând situație de accident, nu s-a supus cerințelor colaboratorilor de

poliție și s-a deplasat până a ajuns la casa nr.52 situată în or. Comrat str. Moscovscaia,

unde Varban Mihail locuia.

Inculpatul Grădinaru Mihail împreună cu Rusu Octavian, ajungând la poarta casei

nr.52 situată în or. Comrat str. Moscovscaia, unde Varban Mihail se afla la pământ,

neputând de a se deplasa în legătură cu trauma piciorului, însă aceștia, în pofida

prevederilor art.15 și art.16 Legea RM cu privire la poliție, abuzând de atribuțiile lor, l-au

luat pe Varban Mihai de mâini și forțat, contrar voinței acestuia, au încercat să-l urce în

salonul autovehiculului de serviciu în scopul transportării acestuia la CPR Comrat, pentru

clarificarea circumstanțelor în legătură cu presupusa nesupunere a acestuia cerințelor

acestora de a opri mijlocul de transport.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Grădinaru Mihail a săvârșii contravenția

prevăzută de art.17427 Cod cu privire la contravenții administrative (legea din

29.03.1985), individualizată prin „excesul de putere, adică, săvârșirea de către o persoană

cu funcție de răspundere a unei acțiuni care depășește în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege și care contravine drepturilor și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice, în cazul în care aceasta nu constituie o infracțiune."

Instanța de apel, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții, veridicității și

coroborării lor, constată cu certitudine că inculpații Rusu Octavian și Grădinaru Mihail au

comis contravenția prevăzută de art.17427 Cod cu privire la contravenții administrative

(legea din 29.03.1985).

Având în vedere cele expuse mai sus, instanța de apel nu a identificat probe

pertinente, admisibile, concludente, veridice și utile prin care s-ar confirma existența în

acțiunile lui Rusu Octavian și Grădinaru Mihail a faptei infracționale incriminate de

exces de putere, sub aspect penal. Or, la caz, a reiterat că în cadrul urmăririi penale,

14

procurorul pripit a concluzionat că, acțiunile inculpaților Rusu Octavian și Grădinaru

Mihail s-ar plasa sub aspectul legii penale, la capitolul pretinsului exces de putere penal,

în situația în care totalitatea probatoriului administrat la caz, arată lipsa constatări exacte

a cauzării daunei considerabile a drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

fizice, însoțite de aplicarea violenței, în situația existenței Hotărâri Curții Constituționale

nr.22 din 27 iunie 2017, „privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale

art. 328 alin. (1) Cod penal".

Reiterând aceste rigori de drept, instanța de apel a determinat că în acest caz,

organul de urmărire penală a înaintat învinuirea lui Rusu Octavian și Grădinaru Mihail,

axându-se doar pe unele constatări contradictorii, la capitolul actului de constatare, cât și

a relatărilor părții vătămate, dar și ale martorilor audiați pe caz, or, existența unor

circumstanțe care combat esențial aceste relatări arată cert existența temeiurilor de

încetare a procesului penal, în contextul unei învinuiri bazate exclusiv pe presupuneri.

În continuare, instanța de apel a notat că organul de urmărire penală nu a adus

nici-o probă clară și verosimilă care ar demonstra fără echivoc existența faptei

prejudiciabile penale, existența urmărilor prejudiciabile, dar și legătura cauzală între faptă

și urmările prejudiciabile.

Sub aspectul dat, instanța de apel a respins ca fiind nefondate alegațiile apelantului

precum că fapta infracțională de exces de putere ar fi fost demonstrată, or, în cazul de

față nu sunt careva probe ce ar adeveri cauzarea de careva daune părții vătămate Verban

Mihail, în situația lipsei urmărilor prejudiciabile, circumstanțe care plasează acțiunile

inculpaților Rusu Octavian și Grădinaru Mihail, sub incidența legii contravenționale.

Astfel, instanța de apel a reținut că acuzatorul de stat a pus la baza învinuirii lui

Rusu Octavian și Grădinaru Mihail rezultatele expertizei medico-legale nr.16 D din 21

martie 2007, potrivit căruia lui Varban Mihail i-au fost cauzate leziuni corporale sub

formă de traumă închisă a articulației genunchiului din stânga care se manifestă prin

ruptura completă a mușchiului cvadricepe; echimoze în regiunea 1/3 inferioare a ambilor

femuri și a genunchilor, ce se referă la dereglarea îndelungată a sănătății de nivel mediu

pe perioada mai mult de 21 de zile.

Prin raportul de expertiză medico-legală complexă nr.286 din 17.12.2008, s-a

conchis că „formarea rupturii complete a mușchiului cvadricepe a articulației

genunchiului din stânga cu un obiect dur contondent (inclusiv cu bastonul de cauciuc),

aplicată de către o persoană terță, este practic imposibil, (ținând cont de anatomia și

fiziologia mușchilor și articulațiilor, nivel aflării rupturii, aplicarea posibilă a puterii, etc.)

Concluzia din raportul de expertiză medico-legale nr.16 D din 21 martie 2007

privind dereglarea sănătății lui Varban Mihail de nivel mediu, a fost considerat nefondat,

dat fiind faptul că nu au fost luat în considerație toate datele din documentele medicale."

Astfel, în baza raportului de expertiză medico-legală complexă nr.286 din

17.12.2008, instanța de apel a conchis elocvent că la caz, nu a fost demonstrată cauzare

de către inculpații Rusu Octavian și Grădinaru Mihail lui Varban Mihail a careva leziuni

corporale, or, leziunile date nu au legătură cauzală între faptă și urmările prejudiciabile.

Mai mult, instanța de apel a ținut să remarce că, deși partea vătămată Varban

Mihail a declarat în prima instanță că, anume inculpații Rusu Octavian și Grădinaru

Mihail i-au aplicat lovituri cu bastonul de cauciuc peste picioare, faptul dat nu a fost

confirmat în instanța de apel prin careva probe, inclusiv de către partea vătămată, precum

și de nici un martor, or, martorii audiați pe caz, au relatat că din cuvintele părții vătămate

au aflat că acesta a fost maltratată de doi colaboratori de poliție.

La fel, urmează a tine cont și de rezultatele expertizei medico-legale suplimentare

nr.17 D din 28 martie 2007, în conformitate cu care s-a stabilit, că se exclude formarea

rupturii complete a mușchiului cvadricepe a articulației genunchiului din stânga de la

15

căderea de la înălțimea proprie, dar nu se exclude leziunea sus indicată, la săritură cu

ulterioara cădere. Lechimize în regiunea 1/3 inferioare ambii femuri și a genunchilor pot

să formeze atât la căderea de la înălțime proprie, cât și la săritura cu ulterioara cădere de

la înălțimea proprie.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel atestă nedovedirea circumstanței din

rechizitoriu privind maltratarea de către colaboratorii de poliție Rusu Octavian și

Grădinaru Mihail a părții vătămate Varban Mihail, în contextul în care, pe parcursul

cercetării judecătorești, atât din declarațiile martorilor audiați, cât și din conținutul

raportului de expertiză medico-legală complexă nr.286 din 17.12.2008, concluzia din

rechizitoriu că leziunile corporale medii la partea vătămată au survenit în urma

pretinselor acțiunile ilegale ale inculpaților privind aplicarea loviturilor cu bastonul de

cauciuc peste picioarele victimei, nu au fost confirmate prin careva probe pertinente și

concludente (neconfirmarea prin declarații ale părții vătămate în instanța de apel, urmare

a achitării inculpaților, a circumstanțelor maltratării), precum și combătute prin probele

apărării (raportului de expertiză medico-legală complexă nr.286 din 17.12.2008).

Instanța de apel a mai reținut că, acțiunile lui Rusu Octavian și Grădinaru Mihail

nu sunt plasate sub aspect penal, totuși, ultimii au admis exces de putere în contextul legii

contravenționale, fiind demonstrată existența elementelor constitutive ale contravenției

prevăzute de art.174/27 Cod contravențional (legea din 29.03.1985), normă în vigoare la

data comiterii faptei contravenționale.

În acest context, instanța de apel a reținut că, de fapt, inculpații Rusu Octavian și

Grădinaru Mihail acționând în acest caz aparent conform atribuțiilor sale funcționale, or,

conform prevederilor art.12, pct.9 din Legea nr.416 din 18.12.1990 cu privire la poliție,

„politia este obligată să curme contravențiile administrative, să instruiască și să

examineze în măsura competenței cauze privind contravențiile administrative", au

încercat să-l forțeze pe pătimit, contrar voinței ultimului să-l așeze în salonul

autovehiculului de serviciu ,,Vaz-2105" n/î MAI xxx pentru al aduce în Comisariatul de

Poliție Raional Comrat, pentru clarificarea circumstanțelor în legătură cu chipurile

nesupunerea lui M. Varban la cerințele lor privind oprirea mijlocului de transport în

timpul deplasării pe str. Lenin or. Comrat, unde se aflau ei înainte.

Or, parțial circumstanțele indicate supra se confirmă chiar din declarațiile

inculpatului Rusu Octavian, date în ședința instanței de apel, din care reiese că, el,

aflându-se cu Grădinaru Mihail la serviciu, iar Varban Mihail, creându-le o situație de

accident, dânșii s-au deplasat după ultimul, însă, când Grădinaru Mihail a coborând din

automobil pentru a verifica actele, Varban Mihail a plecat cu automobilul. Deplasându-se

după el, l-au ajuns când mașina era stopată și Varban era ieșit din mașină, care nu a dorit

să prezinte documentele. Au discutat puțin și și-a dat seama că este în stare de ebrietate,

dat fiind faptul că era deja aproape de casa lui, împreună cu Grădinaru au hotărât să-l lase

în pace și au plecat de la locul dat.

La fel, din declarațiile inculpatului Grădinaru Mihail rezultă că, la 15 martie când

a stopat automobilul lui Varban Mihail, el a ieșit primul, deoarece era în calitate de

pasager, colegul său fiind la volan. Încercând să se apropie de automobil, Varban Mihail

a plecat fără să discute. Când l-au ajuns pe Varban, el era deja lângă poarta sa, dânsul nu

a discutat cu el, Rusu Octavian i-a cerut documentele, însă a refuzat să le prezinte. I-a

propus să treacă testul la alcoolemie, însă a refuzat, a refuzat și documentele să le

prezinte, răspunzând-le cu niște aberații, însă careva acte nu au fost întocmite.

Prin rapoartele colaboratorilor MAI Rusu Octavian și Grădinaru Mihail din

17.03.2007, se confirmă că la data de 15.03.2007 s-au aflat lângă casa părții vătămate

Varban Mihail, în legătură cu faptul că ultimul s-a deplasat haotic pe drum cu automobil,

16

însă, până la urmă, colaboratorii de poliție nu au întocmit careva acte, nu s-au deplasat cu

Varban Mihail către vreun centrul medical pentru verificarea stării de ebrietate.

Astfel, instanța de apel a constatat că prin acțiunile lor intenționate, Rusu Octavian

și Grădinaru Mihail au săvârșit contravenția prevăzută de art.174/27 Cod cu privire la

contravenții administrative (legea din 29.03.1985).

În conformitate cu prevederile art.332 alin.(2) Cod penal „în cazul în care fapta

persoanei constituie o contravenții administrativă, instanța încetează procesul penal și,

concomitent, soluționează cauza conform prevederilor Codului contravențional al

Republicii Moldova".

În acesta ordine de idei, instanța de apel a relevat că prin probele cercetate, nu a

fost pe deplin confirmată vinovăția lui Rusu Octavian și Grădinaru Mihail de comiterea

excesului de putere, acțiunile acestuia nu se încadrează sub aspect penal, fapt ce

generează încetarea procesului penal pornit în baza art.328 alin.(2) lit. a) Cod penal, din

motiv că fapta constituie contravenție, or, potrivit art.10 Cod contravențional „constituie

contravenție fapta - acțiunea sau inacțiunea - ilicită, cu un grad de pericol social mai

redus decât infracțiunea, săvârșită cu vinovăție, care atentează la valorile sociale ocrotite

de lege, este prevăzută de prezentul cod și este pasibilă de sancțiune contravențională."

În conformitate cu prevederile art.30 alin.(2) Cod contravențional, „Termenul

general de prescripție a răspunderii contravenționale este de 3 luni", normă în vigoare la

data comiterii faptei.

Raportând normele de drept la circumstanțele de fapt a cauzei, instanța de apel a

conchis că Rusu Octavian și Grădinaru Mihail să fie liberați de răspundere

contravențională în baza art.174/27 Cod cu privire la contravenție administrativă (legea

din 29.03.1985) în legătură cu expirarea termenului de prescripție privind tragerea la

răspundere contravențională, or, din momentul comiterii faptei -15.03.2007, până la

adoptarea hotărârii instanței de apel, a expirat mai mult de 3 luni, prin urmare, în privința

lui Rusu Octavian și Grădinaru Mihail, sunt aplicabile prevederile art.30 Cod

contravențional.

temeiurile prevăzute la pct.6), 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, contestă cu

recurs ordinar decizia instanței de apel și solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei

noi hotărâri prin care inculpatul Rusu Octavian să fie achitat, din motiv că nu există

faptul contravenției.

În motivarea cerințelor sale, avocatul notează că la caz nu au fost întrunite

elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă

faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire. Nu există faptul

contravenției, nu au fost întrunite elementele constitutive ale contravenției.

În speță, instanța de apel corect a ajuns la concluzia că inculpatul Rusu Octavian

nu este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(2) lit. a) Cod penal.

Totodată, în opinia apărării, instanța de apel neîntemeiat și ilegal, a ajuns la

concluzia precum că, deși acțiunile lui Rusu Octavian și Grădinaru Mihail nu sunt plasate

sub aspect penal, totuși, ultimii au admis exces de putere în contextul legii

contravenționale, fiind demonstrată existența elementelor constitutive ale contravenției

prevăzute de art. 174/27 Cod contravențional, legea din 29.03.1985, norma în vigoare la

data comiterii faptei contravenționale.

Avocatul evidențiază că, art.174/27 Cod contravențional (legea din 29.03.1985),

nu prevedea fapta de exces de putere, dar prevedea răspunderea contravențională pentru

abuzul de putere sau abuzul de serviciu.

Apărarea reține că, decizia recurățat nu cuprinde circumstanțele constatate în

judecarea cauzei; probele pe care se întemeiază concluzia și motivele de respingere a

17

probelor; norma contravențională pe care se întemeiază soluționarea cauzei. În același

timp, instanța de apel, nu a îndeplinii cerințele prevăzute la art.458 Cod contravențional.

Astfel, consideră că lipsește fapta de contravenție administrativă prevăzută la art.174/27

Cod cu privire la contravențiile administrative.

Mai mult, apărarea subliniază faptul că, instanța de apel a depășit limitele

învinuirii aduse inculpaților, or recunoscându-i vinovați de săvârșirea faptei

contravenționale prevăzute la art.174/27 Cod cu privire la contravențiile administrative, a

constatat că inculpații, de fapt au încălcat o altă normă, prevăzută la art.12 p.9) din Legea

nr.416 din 29.03.1985 cu privire la poliție, care stabilește obligația poliției să curme

contravențiile administrative, să instruiască și să examineze în măsura competenței cauze

privind contravențiile administrative.

În aceeași ordine de idei, semnalează că instanța de apel nu a motivat și nu a

argumentat, cum presupusa neîndeplinire a obligației de a curma contravențiile

administrative, de a instrui și de a examina în măsura competenței cauze privind

contravențiile administrative, constituie abuz de serviciu sau exces de putere.

Avocatul explică că, din textul art.332 alin.(2) Cod de procedură penală, se

înțelege că procesul penal încetează când fapta persoanei de care aceasta este învinuită

conform rechizitoriului, constituie o contravenție. În acest sens, apărarea indică că

conform rechizitoriului, în aspect penal, inculpatul Rusu Octavian nu este învinuit de

neîndeplinire a obligației de a curma contravențiile administrative, de a instrui și de a

examina în măsura competenței cauze privind contravențiile administrative, obligație

prevăzută la art.12 p.9) din Legea nr.416 din 29.03.1985 cu privire la poliție.

Avocatul consideră că, instanța de apel neîntemeiat l-a recunoscut vinovat pe

inculpatul Rusu Octavian de comiterea faptei contravenționale prevăzută de art.174/27

Cod cu privire la contravențiile administrative – excesul de putere, bazându-se exclusiv

pe probele cercetate în prima instanță, depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, în

temeiul cărora Rusu Octavian a fost achitat de primă instanță, la fel fără să procedeze la o

nouă audiere a martorilor, fără prezența și audierea lor în instanța de apel.

De asemenea, menționează că, instanța de apel nu a motivat în ce mod aceleași

declarații ale martorilor care au stat la baza sentinței de achitare, care nu au văzul cele

relatate de pretinsa parte vătămată Varban Mihail, care sunt bazate și formulate doar din

cuvintele lui Varban Mihail, probează presupusele acțiuni ale inculpaților.

Apărarea conchide că, instanța de apel a admis un viciu fundamental care a afectat

hotărârea pronunțată, deoarece a pornit de la ideea preconcepută privind vinovăția

inculpatului Rusu Octavian și că acesta a comis fapta de contravenție administrativă

prevăzută la art.174/27 Cod cu privire la contravențiile administrative.

La fel, apărarea susține că, instanța de apel contrar prevederilor art.art.100, 101,

394 alin.(1) pct.2), 414 Cod de procedură penală, nu a indicat motivele pentru care a

respins declarațiile martorului Stoianoglo Maria, care este unicul martor ocular,

declarațiile căreia, combat întru totul fapta de contravenție administrativă incriminată,

precum și declarațiile părții vătămate Varban Mihail.

În final, avocatul a conchis că la judecarea cauzei și pronunțarea deciziei de

condamnare, motivând soluția adoptată instanța de apel a interpretat eronat conținutul

probelor puse la baza deciziei, a denaturat vădit sensul și conținutul lor, a rupt din

conținutul probelor, dându-le apreciere subiectivă, în favoarea acuzării.

pentru admisibilitatea în principiu și transmiterea acestuia Colegiului penal lărgit, pentru

a fi dispusă înlăturarea erorilor de drept contestate.

În motivarea poziției, acuzatorul de stat notează că instanța de apel a constatat că

inculpații au comis - excesul de putere, însă a încadrat fapta comisă în temeiul art.174/27

18

Cod cu privire la Contravențiile Administrative, unde este prevăzut abuzul de putere, pe

când corect excesul de putere este prevăzut de art.174/28 Cod cu privire la Contravențiile

Administrative. Prin urmare, acuzarea reține că, indicarea greșită a normei în temeiul

cărei s-a efectuat încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților constituie o eroare

materială, care poate fi corectată de către instanța de recurs potrivit prevederilor art.249,

250 Cod de procedură penală.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

În conformitate art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În sensul cerințelor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra

cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se

transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost

comisă; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant; dacă există

circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în

ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost corect

calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept

procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței

de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Din sensul art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

În conformitate cu art.443 Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza prin extindere și cu privire la persoanele în privința cărora nu s-a

declarat recurs sau la care acesta nu se referă, având dreptul de a hotărî și în privința lor,

fără a crea acestora o situație mai gravă.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că,

avocatul invocă temeiurile pentru recurs prevăzute la pct.6), 8) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii și acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt,

precum și când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât

cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire.

Analizând textul deciziei contestate, Colegiul penal lărgit retine că, instanța de

apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate și în acest context ține să

menționeze următoarele.

19

Instanța de recurs evidențiază că, nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit nu examinează criticele referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel,

corectitudinea recunoașterii ca fiind vinovat a inculpatului Rusu Octavian în baza

art.17427 Cod cu privire la contravenția administrativă.

Cu referire la pct.6 alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit

constată că în motivarea deciziei instanței de apel se regăsesc concluzii contradictorii și

lipsite de un substrat factologic. Or, în cazul în care instanța de apel a ajuns la concluzia

că, ,,organul de urmărire penală a înaintat învinuirea inculpaților Rusu Octavian și

Grădinaru Mihail axându-se doar pe unele constatări contradictorii, învinuirea fiind

bazată exclusiv pe presupuneri care se combat cu relatările părții vătămate și a martorilor

audiați pe caz ... “, urma să mențină soluția de achitare a primei instanțe. Însă, instanța de

apel i-a recunoscut vinovați pe inculpații Rusu Octavian și Grădinaru Mihail de

comiterea faptei contravenționale prevăzută de art.174/27 Cod cu privire la contravențiile

administrative – excesul de putere, bazându-se exclusiv pe probele cercetate în prima

instanță, depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, în temeiul cărora inculpații au

fost achitați de primă instanță, la fel fără să procedeze la o nouă audiere a martorilor, fără

prezența și audierea lor în instanța de apel.

De asemenea, instanța de recurs evidențiază că, instanța de apel nu a argumentat în

ce mod aceleași declarații ale martorilor care au stat la baza sentinței de achitare, care nu

au văzul cele relatate de pretinsa parte vătămată Varban Mihail, care sunt bazate și

formulate doar din cuvintele lui Varban Mihail, probează presupusele acțiuni ale

inculpaților.

Mai mult, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel contrar prevederilor

art.art.100, 101, 394 alin.(1) pct.2), 414 Cod de procedură penală, nu a indicat motivele

pentru care a respins declarațiile martorului Stoianoglo Maria, care este unicul martor

ocular, declarațiile căreia, se combat cu declarațiile părții vătămate Varban Mihail și cu

circumstanțele faptice reținute de către instanța de apel.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel nu a elucidat pe

deplin circumstanțele faptice, precum și nu a apreciat toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor. Or, conform prevederilor art.art.100 alin.(4), 101

alin.(1) - (4) Cod de procedură penală, verificarea probelor este o activitate a instanței

privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care

le conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au fost

obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de Codul

de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera statistic probele, dar și de a

expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt

admise, iar altele respinse.

Astfel, concluziile instanței de apel formulate în decizie, poartă un caracter generic

asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, însă, așa cum examinarea

probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale, lăsarea

20

fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei hotărâri

incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra calității efectuării

actului de justiție.

Pe de altă parte, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, motivarea hotărârii

judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, întrucât, pe de o parte, este

indispensabil necesară pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară, iar pe

de altă parte, constituie, pentru părțile litigante, o garanție împotriva arbitrariului,

furnizându-le dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost riguros analizate.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției inerent oricărui

act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces logic de analiză

științifică a pretențiilor deduse judecății, dispozițiilor legale incidente și probelor

administrate în cauză în scopul aflării adevărului, urmare a unui raționament logic-juridic

care se reflectă în motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al Convenției, o

hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal, oferă

posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și

posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs (Suominen c.

Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) § 85).

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în asigurarea

transparentei justiției și existența unui control social asupra acesteia (Hirvisaari c.

Finlandei, (2001) § 30).

Cu referire la pct.8 alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit

a stabilit că instanța de apel a depășit limitele învinuirii aduse inculpaților, or

recunoscându-i vinovați de săvârșirea faptei contravenționale prevăzute la art.174/27

Cod cu privire la contravențiile administrative, a constatat că inculpații, de fapt au

încălcat o altă normă, prevăzută la art.12 p.9) din Legea nr.416 din 29.03.1985 cu privire

la poliție, care stabilește obligația poliției să curme contravențiile administrative, să

instruiască și să examineze în măsura competenței cauze privind contravențiile

administrative.

În acest sens, instanța de recurs subliniază că conform rechizitoriului, în aspect

penal, inculpații Rusu Octavian și Grădinaru Mihail nu sunt învinuiți de neîndeplinire a

obligației de a curma contravențiile administrative, de a instrui și de a examina în măsura

competenței cauze privind contravențiile administrative, obligație prevăzută la art.12 p.9)

din Legea nr.416 din 29.03.1985 cu privire la poliție. Or, acestora în rechizitoriu le-a fost

incriminată încălcarea prevederilor art.art.15 și 16 din Legea nr.416 din 29.03.1985 cu

privire la poliție, care interzic aplicarea forței fizice și a mijloacelor speciale în anumite

circumstanțe.

Analizând textul art.332 alin.(2) Cod de procedură penală, rezultă că procesul penal

încetează când fapta persoanei de care aceasta este învinuită conform rechizitoriului,

constituie o contravenție.

Colegiul Penal lărgit conchide că, odată ce inculpaților Rusu Octavian și Grădinaru

Mihail, în rechizitoriu, nu le-a fost incriminată încălcarea normei prevăzute de art.12

pct.9 din Legea cu privire la poliție, instanța de apel a depășit limitele învinuirii aduse

inculpaților. În aceeași ordie de idei, Colegiul penal lărgit reține că noua faptă imputată

inculpaților, constituie o învinuire care esențial diferă de cea de la început, în așa mod

fiind afectat dreptul inculpaților la apărarea și la un proces echitabil, de a fi informat

asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa și de a dispune de timp și de

înlesnirile necesare pentru pregătirea apărării, cerințe vizate la art.6§3 lit. a) și b) CEDO.

Pe de altă parte, instanța de recurs reține că, instanța de apel a constatat că inculpații

au comis - excesul de putere, însă a încadrat fapta comisă în temeiul art.174/27 Cod cu

21

privire la contravențiile administrative, unde este prevăzut abuzul de putere, pe când

corect excesul de putere este prevăzut de art.174/28 Cod cu privire la contravențiile

administrative. Prin urmare, instanța de recurs relevă că, instanța de apel a comis o

eroare, indicând greșit norma în temeiul cărei s-a efectuat încadrarea juridică a acțiunilor

inculpaților.

Din circumstanțele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel

deficitar și-a motivat soluția, încălcând prevederile art.art.414, 417-418 Cod de

procedură penală, prin ce s-a comis erorile de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și

8) Cod de procedură penală.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate,

să tina seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate

și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și

temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză

și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală, precum și să cerceteze

minuțios aspectele învinuirii înaintate, argumentând clar concluziile sale în decizia

adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct.21 al prezentei decizii.

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Popescu Dorin în numele

inculpatului Rusu Octavian, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 14 decembrie 2020, în cauza penală în privința inculpatului Rusu Octavian

xxx și prin extindere în privința inculpatului Grădinaru Mihail xxx și dispune rejudecarea

cauzei, de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 22 aprilie 2022.

Președinte /semnătura/ Țurcan Anatolie

Judecători /semnătura/ Cobzac Elena

/semnătura/ Boico Victor

Plămădeală Ghenadie

Miron Aliona

22