1ra-9/2020 — art.42 alin. 4,5, 361 alin. 2 lit.b,c CP

1ra-9/2020 — art.42 alin. 4,5, 361 alin. 2 lit.b,c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-9/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Anatolie Țurcan

Judecători - Elena Cobzac, Victor Boico, Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Bradu Valentina, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Rușica Oleg xxxx, născut la xxxx, originar și

domiciliat în xxxx,.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.11.2013 – 28.01.2015;

Instanța de apel: 07.04.2015 – 02.06.2015;

Instanța de recurs: 05.02.2016 – 13.09.2016;

Instanța de apel: 09.12.2016 – 27.03.2017;

Instanța de recurs: 22.09.2017 – 28.11.2017;

Instanța de apel: 04.01.2018 –04.06.2018;

Instanța de recurs: 23.04.2019 – 11.02.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

Oleg a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.art.42

alin.(4), (5), 361 alin.(2) lit. b), c) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Prin aceeași sentință a fost achitat și Șchiopu Veaceslav, în privința căruia

hotărârile judecătorești nu se contestă.

faptul că, la sfârșitul lunii decembrie 2011, în scopul obținerii unui profit, l-a instigat pe

inculpatul V. Șchiopu să săvârșească infracțiunea, astfel încât acesta din urmă, la cerința

lui O. Rușica, a confecționat buletinul de identitate seria A42182346, pe numele lui A.

1

Josan, cu plasarea imaginii foto a lui E. Stînga, pe care urma să-l vândă la un preț de 1

000 euro, lui R. Josan.

Ulterior, la sfârșitul lunii ianuarie 2012, aflându-se în incinta restaurantului „La

Plăcinte”, amplasat în sectorul Botanica, mun. Chișinău, O. Rușica împreună cu V.

Șchiopu, acționând în calitate de complice la vânzarea buletinului de identitate

nominalizat supra, care s-a constatat a fi fals, l-au transmis lui R. Josan, contra sumei de 1

000 euro.

La 30.01.2012, între ora 11.00 – 14.00, R. Josan împreună cu concubina sa - E.

Stînga, s-au prezentat la biroul notarului public S. Sofroniuc, amplasat în mun. Chișinău,

bd. Cuza Vodă 1/1, of.91. Știind cu certitudine că buletinul de identitate obținut de la

Șchiopu Veaceslav și Rușica Oleg este fals, l-au prezentat notarului care, fiind indusă în

eroare, a identificat-o pe Stînga Elena ca fiind soția lui Josan Anastasia, după care, au

autentificat procura nr.505 din 30 ianuarie 2012, eliberată din numele lui Josan Anastasia

pe numele lui Josan Roman, prin care ultimul era împuternicit să o reprezinte în toate

autoritățile de resort, inclusiv în fața notarului în privința înstrăinării apartamentului nr.10,

din str. Livezilor 27, com. Bubuieci, mun. Chișinău la prețul și condițiile stabilite de el, să

semneze pentru ea contractul de vânzare-cumpărare la notar, precum și să îndeplinească

toate acțiunile și formalitățile legate de această împuternicire.

În temeiul procurii indicate, la 06.02.2012, R. Josan, împreună cu mama sa V.

Josan, s-a prezentat repetat la oficiul notarului public Sv. Sofroniuc, unde la solicitarea

acestuia a fost întocmit și semnat contractul de vânzare-cumpărare nr.659, prin care el i-a

înstrăinat mamei sale, imobilul menționat.

partea achitării lui O. Rușica, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care O. Rușica și fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.art.42 alin.(4), (5), 361 alin.(2) lit. b) și c) Cod penal la 4 ani

închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, să fie dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii pe termen de probă, invocând că prima instanță a apreciat

arbitrar probele și circumstanțele cauzei, vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii

imputate, fiind pe deplin dovedită.

apelul declarat de către procuror a fost respins ca nefondat.

În motivarea soluției instanța de apel a indicat că, prima instanță, apreciind probele

administrate și circumstanțele cauzei, examinându-le conform art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, corect a ajuns la concluzia

potrivit căreia inculpatul nu a săvârșit infracțiunea imputată.

Complementar, instanța a precizat că obiectul material al infracțiunii imputate

poate fi doar documentele oficiale false care acordă drepturi sau eliberează de obligații. În

respectiva cauză penală, acuzatorul de stat a prezentat copia unui presupus buletin de

identitate, invocând că a fost confecționat de către S. Șchiopu la inițiativa lui O. Rușica și

2

ulterior înstrăinat, însă reieșind din materialele dosarului, presupusul obiect al infracțiunii

- buletinul de identitate lipsește. Totodată, partea acuzării nu a prezentat probe privind

împrejurările, perioada și modalitatea în care a fost confecționat documentul, tranzacția de

vânzarea-cumpărare, unde a avut loc și martorii care au văzut faptul transmiterii banilor,

că O. Rușica a instigat la confecționarea buletinului și că a participat la vânzarea lui,

lipsește un raport de constatare științifică, prin care s-ar confirma că buletinul de identitate

care constituie obiectul material al infracțiuni, prezintă semne de falsificare.

invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acesteia în partea ce îl vizează pe O. Rușica, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, pe motiv că instanța a apreciat arbitrar

probele și circumstanțele cauzei, nu a indicat concret care elemente constitutive ale

infracțiunii lipsesc în acțiunile inculpatului, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

2016, recursul ordinar declarat de către procuror a fost admis, casată total decizia instanței

de apel și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Colegiul penal lărgit a indicat că instanța de apel a apreciat arbitrar și eronat

probele și circumstanțele cauzei, contrar prevederilor art.101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și eronat a ajuns la concluzia privind

achitarea inculpatului de sub învinuirea în comiterea infracțiunii imputate.

Mai mult, Colegiul penal lărgit a menționat că constatările instanței de apel se

combat și anume - pe de o parte aceasta se reține că „declarațiile inculpatului O. Rușica

corespund adevărului, deoarece atât la urmărirea penală, cât și în ședințele instanței de

fond și de apel dânsul a dat declarații consecvente, concludente care coroborează cu

întregul sistem de probe”, iar pe de altă parte, afirmă că „declarațiile inculpatului O.

Rușica din cadrul urmăririi penale nu pot constitui temei de condamnare a inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate, deoarece ele se combat cu declarațiile acestuia date în

cadrul ședințelor instanței de fond și apel”.

Totodată, instanța de recurs a indicat că instanța de apel, admițând demersul

procurorului privind anexarea la materialele cauzei a deciziei Curții de Apel Chișinău din

17.02.2014, pronunțată în cauza penală în privința lui R. Josan, nu i-a dat nicio apreciere.

La fel, Colegiul penal lărgit a reiterat că instanța de apel eronat a respins demersul

procurorului privind audierea lui R. Josan în calitate de martor. În aceeași ordine de idei,

instanța de recurs a considerat că instanța de apel prematur a ajuns la concluzia, precum

că sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 16.12.2013 și decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 24.03.2014, pronunțate în cauza penală în privința lui

E. Stînga și prezentate de către acuzatorul de stat pentru a fi cercetate drept probe

suplimentare, nu se referă la inculpatul O. Rușica.

3

recursul ordinar declarat de către procuror a fost admis, casată sentința, inclusiv în temeiul

art.409 alin.(2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre, prin care procesul

penal de învinuire a lui O. Rușica în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.art.42

alin.(5), 361 alin.(2) lit. b), c) Cod penal, a fost încetat, cu liberarea lui O. Rușica de

răspundere penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

Instanța de apel a constatat că O. Rușica, aproximativ la sfârșitul lunii ianuarie

2012, aflându-se în incinta restaurantului „La Plăcinte”, amplasat în sectorul Botanica,

mun. Chișinău, împreună cu alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală,

acționând în calitate de complice la vânzarea buletinului de identitate seria xxxx, care se

constată a fi fals, i l-a transmis lui R. Josan. La 30.01.2012, în intervalul orelor 1100 -1400,

R. Josan împreună cu concubina sa, Stînga Elena, s-au prezentat la biroul notarului public,

Sv. Sofroniuc, amplasat în mun. Chișinău, str. Cuza Vodă 1/1, of.91 și știind cu

certitudine că buletinul de identitate obținut de la inculpații V. Șchiopu și O. Rușica este

fals, l-au prezentat notarului care, fiind indusă în eroare, a identificat-o pe E. Stînga ca

fiind A. Josan după care, a autentificat procura nr.505 din 30.01.2012, eliberată din

numele lui A. Josan pe numele lui R. Josan, prin care ultimul era împuternicit să o

reprezinte în toate autoritățile de resort inclusiv în fața notarului în privința înstrăinării

apartamentului nr.10, din str. Livezilor, 27, com. Bubuieci, mun. Chișinău, la prețul și

condițiile stabilite de el, să semneze pentru ea contractul de vânzare-cumpărare la notar,

precum și să îndeplinească toate acțiunile și formalitățile legate de această împuternicire.

În temeiul procurii indicate, la 06.02.2012, R. Josan împreună cu mama sa V.

Josan, s-au prezentat repetat la oficiul notarului public Sv. Sofroniuc, unde la solicitarea

acestuia a fost întocmit și semnat contractul de vânzare-cumpărare nr.659, prin care el i-a

înstrăinat mamei sale, imobilul menționat.

Pentru cele constatate supra, instanța de apel a pus la bază declarațiile martorilor S.

Alexandruc, A. Josan, V. Cucer-Oaserele și V. Șchiopu și actele cauzei: procesele-verbale

de prezentare spre recunoaștere după fotografie martorilor S. Sofroniuc și V. Cucer-

Oaserele, a lui A. Josan și E. Stînga, de examinare a convorbirilor telefonice între R.

Josan și E. Stânga avute loc la 31.01.2012, de interceptare a convorbirilor telefonice între

O. Rușica și V. Șchiopu din 23.02.2012, de ridicare din 31.01.2012 a unui buletin de

identitate pe numele lui A. Josan, seria și nr.A42182346, copia buletinului de identitate pe

numele lui A. Josan nr.A42182346, eliberat la 19.11.2007, rapoartele de expertiză nr.1663

din 04.05.2012 și nr.2535 din 11.07.2012, sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău

din 16.12.2013 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24.03.2014, în

privința lui E. Stînga, care este condamnată în baza art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, cu

liberarea de răspundere penală în baza art.55 Cod penal cu atragerea la răspundere

contravențională.

Astfel, instanța de apel, dând o nouă apreciere probelor administrate în prezenta

cauză penală, examinându-le conform art.101 Cod de procedură penală, a conchis că

vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, iar acțiunile acestuia urmează a fi încadrate

4

în baza art.art.42 alin.(5), 361 alin.(2) lit. b), c) Cod penal. În context, instanța de apel a

precizat că, deși inculpatul este învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.art.42

alin.(4) și (5), 361 alin.(2) lit. b), c) Cod penal, din materialele dosarului reiese că

inculpatului nu-i poate fi atribuită calitatea de instigator, prevăzută de art.42 alin.(4) Cod

penal or, potrivit sentinței din 28.01.2015, V. Șchiopu a fost achitat, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b) și c) Cod penal,

sentință menținută de către instanțele ierarhic superioare.

Consecvent, în temeiul art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de apel a

menționat că, ținând cont de prevederile art.60 alin.(1) și (2) Cod penal, procesul penal

urmează a fi încetat, cu liberarea inculpatului de răspundere penală, pe motiv că a expirat

termenul de prescripție de 5 ani din ziua săvârșirii infracțiuni, or, fapta imputată

inculpatului a fost săvârșită la sfârșitul lunii ianuarie 2012, făcând parte din categoria

infracțiunilor mai puțin grave.

Rușica care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de

procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

Recurentul a invocat următoarele argumente: - hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța de apel a apreciat arbitrar probele și

circumstanțele cauzei; - instanța a pus la baza deciziei de condamnare probe care nu au

fost cercetate în ședință de judecată, precum și nu s-a expus referitor la admisibilitatea sau

inadmisibilitatea acestora, vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii imputate nefiind probată;

- instanța a încălcat principiul prezumției nevinovăției; - acțiunile lui nu întrunesc

elementele infracțiunii - latura obiectivă și subiectivă; - lipsește obiectul material -

presupusul buletin de identitate fals; - nu a fost probată complicitatea lui la săvârșirea

infracțiunii imputate și că dânsul l-a instigat pe V. Șchiopu la confecționarea buletinului.

noiembrie 2017, recursul declarat a fost admis, casat total decizia instanței de apel, și

dispus rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a statuat că, potrivit art.415 alin.(21) Cod de procedură penală,

judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept

să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea inculpatului prezent, precum și a

martorilor acuzării solicitați de părți.

Totodată, în conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la admiterea sau respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Instanța de recurs a reținut că, instanța de apel, contrar normelor sus-citate, casând

sentința de achitarea în privința lui O. Rușica, a pronunțat o nouă hotărâre, prin care l-a

recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii imputate, însă la constatarea faptei a admis

concluzii contradictorii și anume, în partea constatării faptei, instanța a indicat că O.

Rușica a săvârșit fapta „împreună cu alte persoane nestabilite de către organul de

urmărire penală”, iar în continuare a indicat că ,,Josan Roman, împreună cu concubina

5

sa, Stînga Elena, s-au prezentat la biroul notarului public, Sofroniuc Svetlana…și știind

cu certitudine că buletinul de identitate obținut de la inculpații Șchiopu Veaceslav și

Rușica Oleg este fals, l-au prezentat notarului…”. Pe când, V. Șchiopu prin sentință a fost

achitat, aceasta fiind menținută prin decizia instanței de apel din 02.06.2015.

Astfel, instanța de apel, pronunțând o nouă hotărâre după sentința de achitare, la

constatarea faptei imputate inculpatului, nu a ținut cont de prevederile art.394 alin.(1)

pct.1) Cod de procedură penală, fiind admisă o eroare gravă.

De asemenea, reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată din 24.03.2017,

(f.d.115-119 vol. V), Colegiul penal sesizează că după sentința de achitare, instanța de

apel, contrar prevederilor art.414 alin.(21) Cod de procedură penală, și-a bazat concluziile

de condamnare a inculpatului pe probe, care nu au fost cercetate în ședința de judecată și

nu au fost consemnate în procesul-verbal, și anume, declarațiile inculpatului O. Rușica,

ale martorilor S. Alexandruc., A. Josan, V. Cucer-Oaserele, V. Șchiopu date în prima

instanță, precum și declarațiile martorilor S. Alexandruc din 26.04.2012 (f. d. 94-97 vol.

II), A. Josan din 15.05.2012 (f. d.207 vol. II), a bănuitului O. Rușica din 20.04.2012 (f.

d.14 vol. III), date în cadrul urmăririi penale.

Prin urmare, instanța de apel, la examinarea cauzei, nu a dat deplină eficiență

prevederilor art.art.385, 394, 414-415 și 417 Cod de procedură penală, astfel, pronunțând

o hotărâre al cărei motivare este contradictorie, fapt ce se echivalează cu erori judiciare.

Astfel, erorile menționate supra fiind erori de drept procedural și se încadrează în

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, și sunt temei de recurs.

apelul declarat de procurorul a fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea fără

modificări a sentinței contestate.

Instanța de apel a statuat că, la materialele cauzei nu au fost prezentate probe

concludente care ar confirma că într-adevăr a fost confecționat buletinul falsificat, unde a

fost confecționat acesta, de către cine, precum și dovezi care ar confirma cu certitudine că

a avut loc vânzarea-cumpărare și transmiterea buletinului, locul comiterii infracțiunii și,

martorii care au văzut faptul transmiterii banilor.

În astfel de împrejurări, instanța de apel a respins argumentele acuzatorului de stat,

precum că martorii acuzării, cât și înscrisurile cercetate, demonstrează vina inculpatului

O. Rușica în comiterea infracțiunii imputate, or atât în cadrul ședințelor instanței de fond

cât și a celei de apel, nu au fost prezentate probe pertinente, concludente și veridice, ce ar

confirma faptul, că anume O. Rușica, prin acțiunile sale intenționate, acționând în calitate

de instigator la comiterea infracțiunii a contribuit în calitate de complice la vânzarea

documentului oficial fals care acordă drepturi, adică a comis infracțiunea imputată

prevăzută de art.art.42 alin.(4), (5), 361 alin.(2) lit. b), c) Cod penal.

Astfel, în ședința instanței de apel, acuzatorul de stat n-a prezentat nici o probă care

ar fi demonstrat vinovăția inculpatului O. Rușica în comiterea infracțiunii imputate lui, în

baza art.artr.42 alin.(4), (5), 361 alin.(2) lit. b), c) Codul penal, or, conform art.415 Cod de

procedură penală: (21) judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de

6

apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului

prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din

nou în cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorii, susceptibilă să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

Instanța de apel a reținut că, martorii acuzării V. Șchiopu, S. Alexandruc, E. Josan

și R. Josan, care au fost interogați în instanța de apel au dat aceleași declarații, ca si în

instanța de fond, declarații care demonstrează, cu certitudine, nevinovăția lui O. Rușica în

comiterea infracțiunii imputate lui.

Astfel, toate cele sus-indicate creează o mulțime de dubii referitor la învinuirea

adusă inculpatului și nu poate constitui temei de condamnare a inculpatului O. Rușica or,

potrivit art.8 alin.(3) Cod de procedură penală Concluziile despre vinovăția persoanei de

săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în

favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Urmare celor relatate, instanța de apel a constatat și consideră că instanța de fond,

în prezența circumstanțelor analizate mai sus, just a concluzionat că O. Rușica este

nevinovat în comiterea infracțiuni imputate ultimului și trebuie să fie achitat, din motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a reținut că prin hotărârea Curții Constituționale nr.12 din

14.05.2018, a fost declarat neconstituțională litera c) din alin.(2) la art.361 Cod penal (în

vigoare din 14.05.2018).

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicitând casarea totală a deciziei

instanței de apel în privința inculpatului Rușica Oleg, cu remiterea cauzei penale la

rejudecare în instanța de apel, în altă componență.

În argumentarea recursului declarat, recurentul a invocat că decizia instanței de apel

este neîntemeiată, contradictorie, bazată pe interpretarea greșită a probelor, faptelor

stabilite, de aceia urmează a fi casată.

Instanța de apel nu a analizat în ansamblul lor toate probele administrate la dosar

atât cele care incriminează vinovăția inculpatului cât și cele care confirmă nevinovăția lui,

dar s-a referit la cele din urmă, fără a le aplica la justa valoare probele prezentate de către

de procuror în susținerea acuzării, astfel, menținând o hotărâre neîntemeiată, dând o

apreciere contrară probelor acumulate și cercetate în instanța de judecată și care nu

corespund stării de fapt stabilite de către organul de urmărire penală.

Hotărârile pronunțate de către instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt,

cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite

instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a

se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o

omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Așa-dar, conform rechizitoriului și sentinței inculpatul O. Rușica, a fost învinuit de

7

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.art.42 alin.(4), (5), 361 alin.(2) lit. b), c) Cod penal,

și acuzarea consideră, că vina lui în comiterea infracțiunii incriminate se dovedește prin

probele și mijloace materiale de probe anexate la dosar.

Instanța de apel a ignorat și faptul, că R. Josan a fost inițial acuzat pe aceia-și cauză

penală, ultimului fiindu-i imputată aceia-și faptă de rând cu inculpatul O. Rușica, V.

Șchiopu și E. Stînga (Josan), cauza fiind disjunsă într-o procedură aparte și examinată în

ordinea prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, cu condamnarea inițial prin

sentința Judecătoriei s. Botanica m. Chișinău din 30.06.2014 pe art.361 alin.(2) lit. b), c)

Cod penal și încetarea procesului penal în privința lui R. Josan prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 17.12.2014, liberarea de răspundere penală și tragerea la răspunderea

contravențională (f. d.193-196, vol. IV)

În cadrul cercetării judecătorești au fost prezentate suficiente probe care dovedesc

vinovăția inculpatului Rușica R., deoarece au fost acumulate de către organul de urmărire

penală în strictă conformitate cu prevederile legislației procesual penale. Or, cumulul de

probe prezentate în cadrul cercetării judecătorești de către partea acuzării dovedesc

incontestabil vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate și nu contravin

prevederilor art.art.93, 94 Cod de procedură penală, iar nulitatea lor nu a fost invocată

conform art.251 Cod de procedură penală.

Ca rezultat, instanța de apel în motivarea soluției, a luat partea inculpatului, care cât

în cadrul urmăririi penale atât și cercetării judecătorești în instanța de fond a dat declarații

contradictorii, urmând scopul evitării răspunderii penale, ignorând și declarațiile date de

martorii audiați la caz, inclusiv și în instanța de apel.

Instanța de apel, preluând concluziile greșite a celei de fond, neîntemeiat a respins

toate afirmațiile apelantului invocând că acuzatorul de stat nu a prezentat careva probe, pe

când în realitate, instanțele au ignorat depozițiile părților vătămate și a martorilor, alte

mijloace de probă prezentate de procuror, dând prioritate declarațiilor inculpatului.

Astfel, instanța de apel neîntemeiat a respins apelul procurorului din motivele

expuse mai sus, ca urmare hotărârea emisă pe caz necesită a fi casată din motiv că nu au

fost respectate în deplină măsură prevederile normelor menționate supra, prin ce s-au

comis erori de drept.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis

din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au

8

comis următoarele erori de drept.

Potrivit art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel. Conform art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță. Potrivit art.325 alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se

efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art.101 alin.(1) și (4)

Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în

hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. În

corespundere cu art.394 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a

sentinței de condamnare trebuie să cuprindă probele pe care se întemeiază concluziile

instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe. Conform art.8

alin.(3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care

nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea inculpatului.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date. Conform art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, pentru

instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care

situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită or

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept pe care

urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și

penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată,

cu rejudecarea cauzei.

În pofida acestor prescripții legale, instanța de apel a constatat neclar și divergent,

în descriptivul deciziei adoptate, diverse motive de menținere a sentinței de achitare a

inculpatului de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art.art.42 alin.(5),

361 alin.(2) lit. b), c) Cod penal, care se exclud reciproc, cum ar fi că: „având în vere

achitarea lui Șchiopu Veaceslav pe art.361 alin.(2) lit. b), c) Cod penal, care potrivit

învinuirii aduse lui, de rând și lui Rușica Oleg, ultimul l-a instigat anume pe Șchiopu

Veaceslav să falsifice buletinul de identitate pe numele Anastasiei Josan, iar Șchiopu

Veaceslav a falsificat acest document oficial, ulterior Rușica Oleg după ce a primit

buletinul falsificat de la Veaceslav Șchiopu, l-a vândut lui Josan Roman prin intermediul

lui Veaceslav Șchiopu contra sumei de 1000 E, condamnarea inculpatului Oleg Rușica

9

pentru faptele imputate în circumstanțele indicate în rechizitoriu, nu este posibilă. Or,

Șchiopu Veaceslav a fost achitat pe motiv că fapta nu întrunești elementele infracțiunii,

învinuirea adusă acestuia fiind constatată ca nefiind confirmată, deci ea fiind stinsă.”

Apoi, indică neclar că, ,, (...) Șchiopu Veaceslav în ședința instanței de apel, fiind

audiat în calitate de martor la cererea procurorului, nu a confirmat faptul că Rușica Oleg

l-a instigat pe Șchiopu Veaceslav să falsifice buletinul de identitate și a participat la

vânzarea documentului fals lui Josan Roman.

Colegiul penal conchide de asemenea, nu pot servi ca probe care ar demonstra

vinovăția lui Rușica Oleg în comiterea infracțiunii imputate lui nici celelalte probe

invocate de apelant, deoarece nici una din ele nu indică direct sau indirect la dânsul că

ar fi comis infracțiunea imputată.” (pct.10. din decizie).

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, or, instanța a dat o apreciere arbitrară probatoriului prezentat de partea

acuzării, punând la baza hotărârii de menținere a sentinței declarațiile martorului V.

Șchiopu, care a avut în cauza penală dată calitatea de inculpat, fiindu-i încriminată aceia-

și faptă ca și inculpatului O. Rușica, iar prin sentința Judecătoriei Botanica din

28.01.2015.

În această consecutivitate, se reține că, instanța de apel a ignorat și faptul, că R.

Josan a fost inițial acuzat pe aceia-și cauză penală, ultimului fiindu-i imputată aceia-și

faptă de rând cu inculpatul O. Rușica, V. Șchiopu și E. Stînga (Josan), cauza fiind

disjunsă într-o procedură aparte și examinată în ordinea prevăzută de art.3641 Cod de

procedură penală, cu condamnarea inițial prin sentința Judecătoriei s. Botanica mun.

Chișinău din 30.06.2014 în baza art.361 alin.(2) lit. b), c) Cod penal și încetarea

procesului penal în privința lui R. Josan în baza art. 361 alin.(2) lit. b), c) Cod penal prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 17.12.2014, liberarea de răspundere penală și tragerea

la răspunderea contravențională (f.d.193-196, vol. IV).

Astfel, instanța nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele administrate în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv în coroborare cu normele de

procedură penală care vizează natura juridică a acestor probe, cât și în raport cu

circumstanțele concrete în fapt și în drept invocate în rechizitoriu, neindicând motivele

pentru care a respins versiunile și probele acuzării.

Nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de

instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința și nu a

rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

menținând, în aspectul vizat, o sentință neîntemeiată legal.

Nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de acuzare și

repetate în recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct.3, 11, din prezenta

decizie.

Totodată, se reține, că instanța de apel, a ignorat indicațiile instanței de recurs, date

10

în decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 28 noiembrie 2017,

care sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare, potrivit dispozițiilor art.436 alin.(2)

Cod de procedură penală, și a comis practic aceleași erori de drept.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs

casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanțele

de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția

admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările expuse,

să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, și să adopte

o hotărâre legală și întemeiată.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău Bradu Valentina, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 04 iunie 2018, în cauza penală privindu-l pe Rușica Oleg xxxx,, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 12 martie 2020.

Președinte Anatolie Țurcan

Judecători Elena Cobzac

Victor Boico

Dumitru Mardari

11

Maria Ghervas

12