1ra-2206/21 — art.165 al.2 lt.b,d, art.220 al.1 CP

1ra-2206/21 — art.165 al.2 lt.b,d, art.220 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2206/21

1-14176056-01-1ra-10122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie,

Cobăneanu Ala, Miron Aliona

Judecând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie

2021, în cauza penală în privința lui

Rusu Olesea xxxxx, născută la xxxxx,

originară și domiciliată din xxxxxx.

în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 165 alin. (2), lit. b), d); 220 alin.

(1) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 07.11.2014 – 22.03.2019;

instanța de apel: 16.05.2019 – 27.09.2021;

instanța de recurs: 10.12.2021 – 08.11.2022.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor cauzei penale,

Colegiul penal lărgit

A C O N S T A T A T :

a hotărât:

- S-a achitat Rusu Olesea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin.

(2), lit. b), d) Cod penal (episodul - partea vătămată Xxxxxxx);

- S-a recalificat învinuirea formulată în privința inculpatei Rusu Olesea în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2), lit. b), d) Cod penal (episodul

- partea vătămată Xxxxxxx);

- Rusu Olesea s-a recunoscut vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 220 alin. (1) Cod penal (episodul - partea vătămată Xxxxxxx);

- Rusu Olesea s-a recunoscut vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 220 alin. (1) Cod penal (episodul - partea vătămată Xxxxxxx);

- S-a încetat procesul intentat în privința inculpatei Rusu Olesea privind

comiterea infracțiunii prevăzute prevăzute de art. 220 alin. (1) Cod penal, în

legătură cu expirarea termenului de tragere la răspundere penală (episodul -

Xxxxxxx);

penală, Rusu Olesea, a fost învinuita de faptul că în perioada octombrie-

noiembrie 2008, aflându-se în mun. Chișinău, Republica Moldova, acționând

1

împreună și prin înțelegere prealabilă cu Cazac Andrei, Balan Valeriu și alte

persoane nestabilite de organul de urmărire penală, urmărind scopul exploatării

sexuale comerciale a persoanei prin înșelăciune, manifestată prin promisiunea de

angajare la un lucru bine plătit în calitate de chelneriță într-un cazino din

regiunea Ciprului de Nord (Turcesc), precum și prin abuz de poziție de

vulnerabilitate a victimei manifestată prin situația precară din punct de vedere al

supraviețuirii sociale, au recrutat-o pe Xxxxxxx Tudor, cu consimțământul

acesteia.

Astfel, în prima jumătate a lunii noiembrie 2008, Rusu Olesea, aflându-se în

mun. Chișinău, acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu Cazac Andrei,

Balan Valeriu și alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală,

urmărind scopul exploatării sexuale comerciale, preluând acțiunile infracționale

începute de către Balan Valeriu, a organizat perfectarea pașaportului național de

plecare în străinătate pe numele Xxxxxxx, prin achitarea costului necesar în acest

sens.

La 10 noiembrie 2008, Balan Valeriu, acționând împreună și prin înțelegere

prealabilă cu alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, pentru

atingerea scopului său infracțional, folosindu-se de situația precară din punct de

vedere a supraviețuirii sociale a Tatianei Xxxxxxx, a organizat deplasarea acesteia

în regiunea Ciprului de Nord (Turcesc), prin procurarea de bilete pentru călătoria

avia la ruta Chișinău-Instanbul-Cipru.

În Ciprul de Nord, au fost întâlniți de către o persoană nestabilită de organul

de urmărire penală de origine turcă pe nume „Ahmet”, care a adăpostit-o pe

Xxxxxxx în cazinoul „Golgen- Gherl” din Ciprul de Nord.

În continuare, persoana nestabilită de organul de urmărire penală de origine

turcă pe nume „Ahmet”, i-a confiscat Tatianei Xxxxxxx documentele și, contrar

voinței sale, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în

mod rezonabil, a impus-o pe ultima să acorde servicii sexuale diferitor bărbați,

fiind exploatată sexual timp de aproximativ 2 luni, supunând-o în așa mod

exploatării sexuale comerciale.

Rusu Olesea, pe parcursul lunii iunie 2012, aflându-se pe teritoriul Ciprului

de Nord (Turcesc), urmând scopul exploatării sexuale comerciale a persoanei,

acționând împreună și de comun-acord cu o persoană nestabilită de organul de

urmărire penală de origine turcă pe nume „Erkan”, și alte persoane nestabilite de

organul de urmărire penală, prin abuz de poziție de vulnerabilitate a victimei

manifestată prin situația precară din punct de vedere al supraviețuirii sociale,

prin intermediul rețelei de socializare au recrutat-o pe Xxxxxxx, cu

consimțământul acesteia.

În continuare, la 12 iunie 2012, aflându-se pe teritoriul Ciprului de Nord

(Turcesc), acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane

necunoscute, în scopul transportării victimei Xxxxxxx în Ciprul de Nord, a achitat

cheltuielile necesare pentru perfectarea vizei de intrare și ședere pe teritoriul

Turciei și pentru procurarea biletului avia la ruta Chișinău-Istanbul-Ercan.

Ajungând în Ciprul de Nord, Xxxxxxx a fost întâlnită de o persoană

necunoscută de origine turcă pe nume „Erkan”, care acționând de comun-acord

cu Rusu Olesea, întru realizarea scopului lor infracțional, i-au sechestrat

pașaportul victimei Xxxxxxx și a adăpostit-o în clubul de noapte „Saritaslar” din

această regiune.

În așa mod, victima Xxxxxxx, aflându-se în Ciprul de Nord, în condițiile

menționate, care determinau situația sa precară legată de șederea pe teritoriul

unui stat străin, fără acte surse de existentă și fără a cunoaște limba de

comunicare, a fost exploatată sexual de diferiți bărbați, timp de 6 luni, după care

2

a revenit în Republica Moldova.

Astfel, conform rechizitoriului, acțiunile lui Rusu Olesea au fost încadrate

juridic de către organul de urmărire penală în baza art. 165 alin. (2), lit. b), d) Cod

penal, după semnele calificative – traficul de ființe umane, adică, recrutarea,

transportarea, adăpostirea unei persoane, fără consimțământul acesteia, în scop

de exploatare sexuală comercială, săvârșită prin înșelăciune, abuz de poziție de

vulnerabilitate, amenințare cu aplicarea violenței fizice sau psihice nepericuloase

pentru viața și sănătatea persoanei, prin confiscarea documentelor, în scopul

întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil, acțiuni

săvârșite asupra a două sau mai multor persoane, de două sau mai multe

persoane”.

Tot ea, la începutul lunii iulie 2012, aflându-se pe teritoriul Ciprului Nord

(Turcesc), acționând de comun-acord și împreună cu xxxxxx, xxxxxx (în privința

cărora a fost deja pronunțată o sentință definitivă de condamnare), precum și cu

alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, urmărind scopul

îndemnării și înlesnirii practicării prostituției de către alte persoane, în cadrul

convorbirilor purtate, a îndemnat-o pe Xxxxxxx de a se deplasa în regiunea

Ciprului de Nord (Turcesc), pentru practicarea prostituției.

În aceste circumstanțe, la începutul lunii septembrie 2012, Rusu Olesea,

acționând de comun-acord și împreună cu Xxxxxxx, xxxxxxx, precum și cu alte

persoane nestabilite de organul mărire penală, urmărind scopul înlesnirii

practicării prostituției de către Xxxxxxx în regiunea Ciprului de Nord (Turcesc),

obținând consimțământul acesteia de plecare în țara de destinație, a organizat

transportarea ultimei prin procurarea biletului avia cu ruta Chișinău-Istanbul-

(Ciprul de Nord), însă persoana nu a ajuns în țara de destinație, fiind stopată în

timpul trecerii frontierei de stat a Republicii Moldova de către organele

competente.

Astfel, conform rechizitoriului, acțiunile lui Rusu Olesea au fost încadrate

juridic de către organul de urmărire penală în baza art. 220 alin. (1) Cod penal,

după indicii calificativi - proxenetism, adică – îndemnul la practicarea prostituției

și înlesnirea practicării prostituției de către o altă persoană.

Prima instanță, a dispus achitarea inculpatei Rusu Olesea în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2), lit. b), d) Cod penal (episodul - partea

vătămată Xxxxxxx).

Față de acțiunile infracționale, îndreptate în privința lui Xxxxxxx, prima

instanță, a recalificat fapta inculpatei Rusu Olesea de la art. 165 alin. (2), lit. b),

d) Cod penal și a încadrat-o juridic după indicii calificativi ale infracțiunii

prevăzute la art. 220 alin. (1) Cod penal - proxenetismul, adică – ”îndemnul sau

determinarea la prostituție ori înlesnirea practicării prostituției, ori tragerea de

foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă persoană”.

- casarea totală a sentinței privind achitarea inculpatei Rusu Olesea în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2), lit. b), d) Cod penal pe capătul

de învinuire privind traficarea lui Xxxxxxx, recalificarea învinuirii formulate de la

art. 165 alin. (2), lit. b), d) Cod penal pe capătul de învinuire privind traficarea lui

Xxxxxxx la art. 220 alin. (1) Cod penal;

- pronunțarea în privința inculpatei Rusu Olesea a unei hotărâri de

condamnare potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, aceasta să

fie recunoscută vinovată și condamnată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

165 alin. (2), lit. b), d) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de

închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani, cu executarea pedepsei într-un

penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

3

funcții și de a exercita o anumită activitate în domeniul turismului, angajării

persoanelor în câmpul muncii peste hotarele țării și alte activități conexe - pe un

termen de 5 (cinci) ani și recunoașterea vinovată și condamnarea inculpatei Rusu

Olesea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) Cod penal, iar în

baza art. 53 lit. g) Cod penal, art. art. 275, pct. 4; 332, 391 Cod de procedură

penală, de încetat procesul penal cu eliberarea de răspundere penală, în legătură

cu intervenirea termenului de prescripție.

3.1 În motivarea apelului, procurorul a menționat că, concluzia primei

instanțe privind achitarea inculpatei Rusu Olesea în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 165 alin. (2), lit. b), d) Cod penal, este neîntemeiată și eronată.

Prima instanță, în cadrul cercetării judecătorești, neîntemeiat a respins

demersul procurorului privind citirea declarațiilor părții vătămate xxxxxx, depuse

în cadrul urmăririi penale, invocând că între martor, bănuit, învinuit nu a fost

efectuată confruntarea.

A menționat procurorul că, refuzul neîntemeiat a primei instanțe de

administrare a acestui mijloc de probă , contravine prevederilor art. 24 alin. (3),

(4) Cod de procedură penală.

Astfel a considerat că, declarațiile părții vătămate Xxxxxxx, depuse la etapa

urmăririi penale sunt pertinente, concludente și utile, care coroborate cu celelalte

probe, confirmă vinovăția lui Rusu Olesea.

La fel, a menționat că prima instanță a enumerat fără a da apreciere și motiva

admisibilitatea următoarelor probe: proces-verbal de recunoaștere a persoanei

după fotografie din 09.06.2009; proces-verbal de ridicare din 04.04.2009; proces-

verbal de examinare din 10.04.2009; informația privind traversarea frontierei de

stat de către partea vătămată Xxxxxxx; lista pasagerilor la ruta Chișinău –

Istanbul din 10.11.2008; informația privind traversarea frontierei de stat de către

inculpata Rusu Olesea; sentința din 21.09.2010.

A mai menționat că, prima instanță nu a indicat motivul achitării inculpatei

Rusu Olesea, pe capătul de învinuire ce se referă la traficarea lui Xxxxxxx.

Cu referire la declarațiile inculpatei Rusu Olesea, a conchis că acestea nu t

contradictorii, urmând a fi apreciate critic, deoarece au fost integral dezmințite

prin probele acuzării, legal administrate și cercetate în ședința de judecată.

A constatat că, elementele infracțiunii de trafic de persoane în scopul

exploatării sexuale încriminat inculpatei Rusu Olesea s-a distins de proxenetism

prin realizarea de acțiuni, mijloace și scop și anume: recrutare, transportare,

abuzul de poziție de vulnerabilitate.

2021, s-a admis din alte motive, inclusiv din oficiu, apelul procurorului, casată

parțial sentința doar în partea învinuirii de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

165 alin. (2), lit. b), d) Cod penal (episodul - partea vătămată Xxxxxxx) și a

pronunțat în această parte o nouă hotărâre potrivit modului pentru prima

instanță, după cum urmează:

S-a achitat Rusu Olesea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165

alin.(2), lit. b), d) Cod penal (episodul - partea vătămată Xxxxxxx) pe motiv că fapta

nu întrunește elementele infracțiunii.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1 În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că, prima instanță la

adoptarea soluției privind achitarea inculpatei Rusu Olesea pe capătul de

învinuire în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2), lit. b), d) Cod

penal (episodul - partea vătămată Xxxxxxx), nu a determinat și indicat în

dispozitivul sentinței care este motivul achitări acesteia.

Prin probele prezentate de procuror și cercetate de instanța de apel, nu a fost

4

dovedit faptul că acțiunile inculpatei Rusu Olesea incriminate de către organul de

urmărire penală în baza art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal (episodul - partea

vătămată Xxxxxxx) întrunesc elementele infracțiunii.

Astfel, împrejurările ce determină necesitatea achitării lui Rusu Olesea au

fost constatate prin totalitatea de probe prezentate de partea acuzării și partea

apărării în cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

lor, iar prima instanță corect a ajuns și în mod justificat a concluzionat necesitatea

achitării acesteia.

În ședința instanței de apel, instanța făcând trimitere la prevederile art. 415

alin.(21) Cod procedură penală, a notat că, acuzatorul de stat, nu a asigurat

prezența părților vătămate Xxxxxxx și Xxxxxxx, însă a solicitat verificarea și

aprecierea declarațiilor părții vătămate Xxxxxxx date în cadrul urmăririi penale

precum și aprecierea probelor cercetate în primă instanță.

Instanța de apel, a reiterat că, prima instanță justificat a concluzionat că,

deși partea acuzării a invocat întrunirea în acțiunile Olesei Rusu față de partea

vătămată Xxxxxxx a semnelor infracțiunii de trafic de ființe umane, manifestate

prin recrutare și transportare în scopul exploatării sexuale comerciale prin

înșelăciune a ultimei, instanța de judecată a constatat imposibilitatea punerii la

baza sentinței a respectivelor circumstanțe. Or, în cadrul ședinței de judecată

partea vătămată Xxxxxxx nu a fost audiată, întrucât fiind anunțată în căutare și

fiind dispusă aducerea silită a acesteia, locul aflării nu a putut fi identificat.

În acest context, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu prevederile

art. 384 alin. (1) din Cod de procedură penală, principiul nemijlocirii reprezintă o

regulă fundamentală în desfășurarea procesului penal, astfel încât la baza

sentinței judecătorești, indiferent de soluția adoptată, să fie pusă cercetarea

judecătorească realizată în cadrul ședințelor de judecată, în contradictoriu și în

baza probelor administrate la materialele cauzei.

La fel, în conformitate cu art. 389 alin. (2), (3) din Codul de procedură penală,

sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv

ori în principal, pe declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale și

citite în instanța de judecată în absența lor. Declarațiile martorilor depuse în

timpul urmăririi penale pot fi puse la baza sentinței de condamnare numai în

ansamblu cu alte probe suficiente de învinuire și cu condiția că, la urmărirea

penală, a avut loc confruntarea cu bănuitul, învinuitul sau că martorul a fost

audiat în condițiile art. art.109 și 110, în cazul în care inculpatul nu a participat

la confruntare cu acest martor în cadrul ședinței de judecată.

Instanța de apel a conchis că, reieșind din sensul normelor procesuale

obligatorii, prima instanță în mod justificat nu a pus la baza sentinței declarațiile

date de partea vătămată Xxxxxxx la faza urmăririi penale, așa cum persoana nu

s-a prezentat în ședința de judecată și nu a fost posibilă audierea acesteia. Mai

mult ca atât, nu a fost asigurată prezența acesteia nici în ședința instanței de apel.

De asemenea, la faza urmăririi penale nu a avut loc nici confruntarea părții

vătămate xxxxxxx cu bănuita Rusu Olesea, iar ultima a fost în mod cert în

imposibilitate să adreseze întrebări părții vătămate.

Prin urmare, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în

condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului.

Reieșind din considerentele expuse supra, instanța de apel a respins ca fiind

nefondate afirmațiile acuzatorului de stat precum că, declarațiile părții vătămate

Xxxxxxx depuse la etapa urmăririi penale, sunt pertinente, concludente și utile,

5

care vin în coroborare cu celelalte probe cercetate în instanța de judecată,

confirmă vinovăția inculpatei Rusu Olesea.

De asemenea, a conchis că, nu a putut fi reținut nici argumentul

acuzatorului de stat precum că, ar exista o sentință de condamnare în baza art.

165 Cod penal în privința complicilor Balan Valeriu care de comun acord cu Rusu

Olesea au recrutat-o pe Xxxxxxx să plece peste hotare pentru practicarea

prostituției și au perfectat pașaportul, or la materialele cauzei nu se regăsește o

astfel de sentință.

Astfel, instanța de apel a concluzionat în privința soluției de achitare a

inculpatei Rusu Olesea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit.

b), d) Cod penal, (episodul - parte vătămată Xxxxxxx), pe motiv că fapta inculpatei

nu întrunește elementele infracțiunii.

Referitor la recrutarea victimei Xxxxxxx de către inculpata Rusu Olesea,

instanța de apel a reținut că prima instanță, corect a evidențiat că, potrivit

declarațiilor date de către Xxxxxxx la faza urmăririi penale, precum și potrivit

învinuirii formulate prin rechizitoriu, ultima a acceptat să se deplaseze peste

hotare având promisiunea unui loc de muncă bine-plătit, având în vedere faptul

că, avea la întreținere un copil, nu era angajată, iar de alte surse de venit nu

dispunea.

Astfel, instanța de apel a menționat că, la acea etapă, pretinsa stare de

vulnerabilitate a victimei urma a fi demonstrată prin careva probe concludente,

din care să rezulte faptul că aceasta avea o situație financiară precară, nu reușea

să-și asigure strictul necesar pentru trai, iar acest fapt a constituit un factor

determinant în luarea hotărârii de a pleca peste hotare, în Ciprul de Nord. Însă,

după cum rezultă din materialele cauzei, careva înscrisuri care să demonstreze

cu certitudine starea de vulnerabilitate invocată, lipsesc, iar declarațiile făcute în

acest sens, poartă un caracter declarativ.

La fel, instanța de apel a reținut că, nu au fost prezentate careva probe care

să ateste faptul recrutării victimei de către Rusu Olesea, deși s-a invocat faptul

realizării acțiunii de recrutare prin intermediul rețelei de socializare, și anume prin

discuțiile purtate în formă scrisă de către părți.

Cu referire la faptul privind sechestrarea pașaportului victimei și adăpostirea

acesteia în clubul de noapte „Saritaslar” din regiunea Ciprului Turcesc, de către

o persoană necunoscută pe nume „Erkan”, care a acționat de comun acord cu

Rusu Olesea, prima instanță în mod justificat a concluzionat fără dubiu că,

respectiva învinuire nu este susținută de declarațiile date de către partea

vătămată Xxxxxxx. Or, la faza urmăririi penale și ulterior în cadrul ședinței de

judecată Xxxxxxx a declarant că: „Când a ajuns în Cipru nu a fost întâlnită de

Samira, dar de un cetățean al Turciei. A mers cu acesta la un magazin, unde a venit

și Samira. Acolo Samira i-a procurat haine și produse pentru igiena personală. După

aceasta au mers toți trei la clubul de noapte „Saritașlar”, acolo au intrat în biroul

patronului care vorbea în limba turcă, iar Samira îi traducea. Documentele i-au fost

luate de bărbatul care a întîlnit-o la aeroport”.

Cu referire aspectul că inculpatei Rusu Olesea i s-a incriminat săvârșirea

infracțiunii de trafic de ființe umane prin faptul că, a organizat și a asigurat

transportarea Vioricăi Xxxxxxx (xxxxx) în Ciprul de Nord (Turcesc), manifestată

prin achitarea cheltuielilor necesare pentru perfectarea vizei de intrare și ședere

pe teritoriul Turciei și pentru procurarea biletului avia la ruta Chișinău-

Instanbul-Ercan, instanța de apel a menționat că, transportarea persoanei

implică acțiuni îndreptate spre deplasarea acesteia dintr-un loc în altul, acțiuni

care se pretind a fi realizate prin două modalități: achitarea cheltuielilor necesare

pentru perfectarea vizei de intrare și ședere pe teritoriul Turciei și procurarea

6

biletului avia la cursa sus-numită. În acest sens, faptul săvârșirii respectivelor

acțiuni urma a fi, la fel, probat prin careva mijloace materiale, precum: dovezi

privind transmiterea banilor necesari achitării cheltuielilor pentru perfectarea

documentelor și procurarea biletului de transport (ordin de încasare, informația

privind transferurile bănești, alt înscris care să demonstreze transmitere a banilor),

dovezi privind stabilirea unei zile în care să se realizeze deplasarea, alegerea

mijlocului de transport, însoțire, transmiterea biletului de transport procurat, etc.

În contextul expus supra, instanța de apel a menționat că, nici unul dintre

mijloacele de probă enumerate sau alte probe relevante și concludente, nu au fost

prezentate pe parcursul examinării cauzei în instanță. Mai mult, la momentul

deplasării Xxxxxxx (xxxxx) din Republica Moldova în Ciprul de Nord (Turcesc) prin

intermediul cursei avia Chișinău-Instanbul - Ercan, Rusu Olesea cu certitudine

se afla în Ciprul de Nord. Astfel, ultima era în imposibilitate să o însoțească pe

victimă la Aeroport, precum și în imposibilitate să procure direct biletul de

transport prin achitarea contravalorii acestuia, în așa mod încât să lipsească

careva dovezi privind realizarea unor asemenea acțiuni la distanță.

Instanța de apel a conchis că, prima instanță justificat a concluzionat că,

săvârșirea infracțiunii de trafic de ființe umane prevăzută de art. 165 alin. (2) lit.

b), d) Cod penal, de către Rusu Olesea față de Xxxxxxx nu-și regăsește temeinicie

prin materialele anexate la cauza penală. Or, în conformitate cu art. 8 alin. (3)

Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează

în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Potrivit declarațiilor părții vătămate Xxxxxxx, ”Când a ajuns în Cipru nu a fost

întâlnită de Samira, dar de un cetățean al Turciei. A mers cu acesta la un magazin,

unde a venit și Samira. Acolo Samira i-a procurat haine și produse pentru igiena

personală. După aceasta au mers toți trei la clubul de noapte „Saritașlar”, acolo au

intrat în biroul patronului care vorbea în limba turcă, iar Samira îi traducea. Samira

i-a comunicat că, în respectivul club de noapte va lucra în calitate de dansatoare și

va practica prostituția. Ea categoric a refuzat, însă Samira a început să o convingă

că, totul va fi bine, de la început îi va fi mai greu, după care se va deprinde și va

pleca cu bani mulți la copilul său”.

Din cuprinsul respectivelor declarații, instanța de apel a constatat că, se

denotă existența faptului privind îndemnul la practicarea prostituției, prin faptul

convingerii victimei de către persoana pe nume „Samira” (care ulterior s-a stabilit

ca fiind Rusu Olesea) de a lucra în calitate de dansatoare și de a acorda servicii

sexuale contra-cost clienților clubului de noapte „Saritașlar”.

Având în vedere învinuirea inculpatei atât în săvârșirea traficului de ființe

umane, cât și a proxenetismului, instanța de apel a reținut că, conform

circumstanțelor prezentei cauze, prin declarațiile părții vătămate, s-a dovedit

prezența infracțiunii de proxenetism săvârșită de către Rusu Olesea față de

Xxxxxxx.

În această ordine de idei, instanța de apel evidențiază că, alte probe care să

demonstreze săvârșirea infracțiunii de proxenetism față de Xxxxxxx decât

declarațiile acesteia nu au fost anexate, respectiva învinuire nu a fost recunoscută

de inculpată, însă a fost recunoscută de către avocatul în numele acesteia prin

cererea privind recalificarea învinuirii în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. (1) din

Cod penal, depusă la data de 02 februarie 2018.

Astfel, instanța de apel a conchis că, urmează a fi recalificată fapta Olesei

Rusu săvârșită în privința părții vătămate Xxxxxxx ca fiind infracțiunea prevăzută

7

de art. 220 alin. (1) din Cod penal – ”proxenetismul, adică îndemnul sau

determinarea la prostituție ori înlesnirea practicării prostituției, ori tragerea de

foloase de pe urma practicării”.

Cu referire la învinuirea privind comiterea infracțiunii de proxenetism

(episodul - partea vătămată Xxxxxxx), instanța de apel a concluzionat că Rusu

Olesea se face culpabilă de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1)

Cod penal, potrivit indicilor calificativi - proxenetismul, adică ”îndemnul la

practicarea prostituției și înlesnirea practicării prostituției de către o altă persoană.

Instanța de apel, deși, în urma aprecierii probelor acumulate în ședința de

judecată, a ajuns la concluzia, că acțiunile inculpatei Rusu Olesea se încadrează

în baza art. 220 alin. (1) Cod penal, pentru comiterea căreia legiuitorul a stabilit

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de la 200 la 800 unități convenționale

sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, procesul penal în privința inculpatei urmează

a fi încetat, deoarece a expirat termenului de prescripție pentru tragerea la

răspundere penală.

prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, a declarat recurs

prin care solicită, casarea totală a deciziei cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel.

5.1 În motivarea recursului, a menționat că, instanța de apel nu a ținut cont

și nu a apreciat totalitatea probelor care demonstrează vinovăția inculpatei Rusu

Olesea de comiterea infracțiunilor incriminate de către organul de urmărire

penală, nu a analizat cumulul de probe prin prisma art. 101 din Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării

lor și respectiv a dedus eronat că inculpata urmează a fi achitată pe capătul de

acuzare prevăzut de art. 165 alin. (2), lit. b), d) Cod penal (episodul Xxxxxxx) și că

acțiunile acesteia urmează să fie recalificate de la art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal, la art. 220 alin. (1) Cod penal (episodul Xxxxxxx).

Procurorul, analizând în cumul probele cercetate în cadrul cercetări

judecătorești, în raport cu argumentele enunțate, consideră concluzia instanțelor

privind achitarea inculpatei Rusu Olesea în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 165 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, ca fiind neîntemeiată și eronată.

În cadrul cercetării judecătorești, prima instanță neîntemeiat a respins

demersul procurorului privind citirea declarațiilor părții vătămate Xxxxxxx,

depuse la urmărirea penală, pe motiv că între martor, bănuit, învinuit nu a fost

efectuată confruntarea, conform prevederilor art. 371 alin.(1), pct. 2) din Cod de

procedură penală, or, declarațiile părții vătămate Xxxxxxx nu constituit unica

probă a părții acuzării, iar procurorul a prezentat suficiente probe, care atestă

imposibilitatea absolută de a organiza prezența părții vătămate xxxxx în instanța

de judecată.

Menționează că, refuzul neîntemeiat al instanței în administrarea acestui

mijloc de probă, contravine prevederilor art. 24 alin.(3) și (4) din Cod de procedură

penală.

La caz, relatează că, conform art. 93 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură

penală, procesul-verbal de audiere a părții vătămate Xxxxx constituie un mijloc

de probă, care confirmă circumstanțele învinuirii înaintate inculpatei Rusu

Olesea.

De asemenea, potrivit art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel,

nu a dat o apreciere celorlalte probe cercetate în ședința de judecată, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

În acest sens, prima instanță a enumerat fără a da apreciere și motiva

8

admisibilitatea următoarelor probe: procesul - verbal de recunoaștere a persoanei

după fotografie din 09.06.2009, prin care partea vătămată Xxxxxxx a recunoscut-

o pe Rusu Olesea, ca fiind persoana care a traficat-o în regiunea Ciprului de Nord

( Turcesc); procesul - verbal de ridicare din 04.04.2009, prin care de la partea

vătămată Xxxxxxx au fost ridicate două pașapoarte pe numele ei seria zzzzz și

xxxxxx, biletul avia ”Aero Svit” la ruta Odessa - Istanbul pentru 03.04.2009 pe

numele acesteia, biletul avia ”Aero Svit” la ruta Istanbul — Odessa pe numele

acesteia, bilet de decolare al companiei ”Havaș” pentru ruta Odessa - Istanbul pe

numele acesteia, cartela de imigrare din 03.04.2009 pe numele părții vătămate

Xxxxxxx și cartela SIM turcească ”SIM Plus”; procesul - verbal de examinare din

10.04.2009 prin care au fost examinate obiectele și documentele ridicate la

04.04.2009 de la partea vătămată Xxxxxxx, inclusiv pașapoartele acesteia, prin

care s-a confirmat faptul trecerii frontierei de stat a Republicii Moldova de către

aceasta în circumstanțele indicate în ordonanța de punere sub învinuire;

informația privind traversarea frontierei de stat de către partea vătămată Xxxxxxx,

prin care s-a confirmat ieșirea din Republica Moldova la 10.11.2008 și intrarea la

29.01.2009 prin PTF Aeroport; lista pasagerilor la ruta Chișinău - Istanbul din

10.11.2008. printre care figurează partea vătămată Xxxxxxx și Balan Valeriu, cu

care a comis infracțiunea Rusu Olesea; informația privind traversarea frontierei de

stat de către inculpata Rusu Olesea, prin care se confirmă că ultima are

înregistrată intrare în Republica Moldova la 25.09.2008 și ieșire la 10.02.2009

prin PTF Aeroport, ceea ce confirmă că în luna noiembrie 2008, când i-au fost

perfectate actele părții vătămate Xxxxxxx, ea se afla pe teritoriul Republicii

Moldova; sentința instanței de judecată din 21.09.2010 potrivit căreia cet. Balan

Valeriu a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165

alin (2) din Cod penal și condamnat la 12 ani închisoare. Acesta a fost condamnat

pentru faptul că în comun acord cu Rusu Olesea au recrutat-o, transportat-o pe

Xxxxxxx în Ciprul de Nord ( Turcesc), în scopul exploatării sexuale comerciale.

Pe marginea episodului încriminat inculpatei Rusu Olesea, privind traficarea

Xxxxxxx, al căror acțiuni au fost recalificate în baza art. 220 alin.(l) din Cod penal

de către prima instanță, recurentul consideră că concluzia instanței este

neîntemeiată, deoarece probele administrate și cercetate, nu au fost apreciate

corespunzător prevederilor art. 101 alin. (1) și (2) din Cod de procedură penală.

La fel, procurorul a menționat că, din conținutul declarațiilor inculpatei Rusu

Olesea, s-a constat că acestea sunt contradictorii, urmează a fi apreciate critic,

deoarece au fost integral dezmințite prin probele acuzării legal administrate și

cercetate în ședința de judecată. Mai mult ca atât, inculpata este interesată în

rezultatele examinării cauzei penale, declarațiile de nevinovăție prezentând o

metodă de apărare și au ca scop eschivarea de la răspundere penală pentru fapta

comisă, și acestea nu coroborează cu probele cercetate.

De asemenea, recurentul a menționat că având în vedere că inculpata Rusu

Olesea vinovăția sa în comiterea infracțiunilor incriminate nu și-a recunoscut-o,

vinovăția acesteia a fost constatată prin cumulul probelor pertinente,

concludente, utile și legal administrate și examinate în cadrul cercetării

judecătorești.

Analizând conținutul declarațiilor părții vătămate Xxxxxxx, depuse la etapa

urmăririi penale și în instanța de judecată, s-a constat că acestea sunt veridice și

coroborează cu celelalte probe administrate și cercetate în instanța de judecată.

Mai mult, indică că partea vătămată Xxxxxxx care a fost audiată la etapa

urmăririi penale și în instanța de judecată sub jurământ, nu a avut nici un motiv

să dea declarații mincinoase în privința inculpatei, deoarece în cadrul cercetării

judecătorești s-a stabilit cu certitudine, că nu au avut anterior careva certuri sau

9

conflicte. Mai mult ca atât, partea vătămată poartă răspundere penală pentru

declarații mincinoase, pe când inculpata nu poartă nici o răspundere pentru

declarațiile sale, cu excepția denunțului fals.

Se constată că elementele infracțiunii de trafic de persoane în scopul

exploatării sexuale încriminat inculpatei Rusu Olesea s-a distins de proxenetism

prin realizarea acțiunilor, mijloacelor și scopului.

Astfel, s-a stabilit că, potrivit declarațiilor părții vătămate Xxxxxxx, aceasta

a fost recrutată de către inculpata Rusu Olesea prin intermediul rețelelor de

socializare ”Odnoklassniki” și ”Skype”, căreia i-a comunicat că poate să o angajeze

în calitate de chelneriță la un cazino din Cipru de Nord ( Turcesc).

În scopul realizării acestei acțiuni, partea vătămată Xxxxxxx a declarat că

inculpata a contribuit activ la transportarea acesteia din Republica Moldova în

Ciprul de Nord ( Turcesc ), prin organizarea diferitor acțiuni, rezervarea biletului

avia cu ruta Chișinău-Instanbul-Ercan, procurat din mijloacele bănești ale

patronului, darea instrucțiunilor părții vătămate privind ridicarea biletului avia

de la compania „TurkistT, din Aeroportul Internațional Chișinău, darea

instrucțiunilor părții vătămate privind trecerea controlului de frontierei, etc.

Consideră că, starea de vulnerabilitate a părții vătămate Xxxxxxx, a fost

datorită situației sale precare din punct de vedere al supraviețuirii sociale, iar în

cadrul mai multor discuții avute între ea și inculpata Rusu Olesea, i-a comunicat

starea ei materială dificilă, lipsa surselor financiare pentru întreținerea copilului

minor iar aceasta abuzând de această stare, a săvârșit acțiunile enunțate în

scopul exploatării sexuale comerciale.

Starea de vulnerabilitate a părții vătămate Xxxxxxx s-a datorat și situației

sale precare și ilegale legate de intrare sau ședere în țară, de tranzit, datorită căreia

victima neavând pașaportul care i-a fost sechestrat de la aeroport, neavând surse

financiare și necunoscând limba de comunicare pentru a se reîntoarce în

Republica Moldova, a fost nevoită să accepte exploatarea sa sexuală comercială.

Concomitent, prima instanță neîntemeiat a delimitat acțiunile infracționale

ale inculpatei Rusu Olesea și altor persoane necunoscute, care împreună cu

aceasta au săvârșit faptele încriminate. Astfel, instanța și-a argumentat poziția sa,

precum că documentele victimei i-au fost sechestrate de bărbatul care a întâlnit-

o la aeroport.

În așa mod, prima instanță, conform probelor administrate și cercetate în

ședința de judecată, nu a luat în considerație faptul că, Rusu Olesea în calitate de

autor și complice la săvârșirea faptelor imputate, intenționat a cooperat cu alte

persoane necunoscute, cărora le-a revenit rolul de organizatori și autori în

săvârșirea acestei infracțiuni, au acționat în comun prin aceleași mijloace,

urmărind același scop.

Argumentele instanțelor de fond privind achitarea inculpatei Rusu Olesea în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin.(2), lit. b),d) Cod penal, pe capătul

de învinuire privind traficarea Tatianei Xxxxxxx, recalificarea învinuirii formulate

în baza art. 165 alin. (2), lit. b), d) Cod penal pe capătul de învinuire privind

traficarea Xxxxxxx în baza art. 220 alin. (1) Cod penal și încetarea procesului

penal în legătură cu expirarea termenului de atragere la răspundere penală,

urmează a fi apreciate critic, deoarece au fost integral dezmințite prin probele

părții acuzării, legal administrate și cercetate în ședința de judecată.

Relatează că, instanța de apel a menținut soluția de achitare a inculpatei

Rusu Olesea printr-o motivare superficială, fără a clarifica aspectele esențiale

descrise în apelul procurorului, prin ce a fost afectată soluția adoptată, or,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor indicate în apel,

decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

10

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis,

din următoarele considerente.

În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1), pct. 2), lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să caseze total

hotărârea atacată și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect Legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de

apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar

probele administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța

de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Așadar, potrivit recursului declarat, recurentul își întemeiază dezacordul cu

decizia contestată invocând temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1),

pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și apel atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Colegiul penal lărgit reține că, recurentul își invocă dezacordul cu decizia

instanței de apel, invocând în esență, faptul că, la judecarea prezentei cauze,

instanța de apel nu a ținut cont și nu a apreciat totalitatea probelor care

demonstrează vinovăția inculpatei Rusu Olesea de comiterea infracțiunilor

imputate de către organul de urmărire penală, nu a analizat cumulul de probe

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor și respectiv a dedus eronat că inculpata

urmează a fi achitată pe capătul de acuzare prevăzut de art. 165 alin. (2), lit. b),

d) Cod penal (episodul - Xxxxxxx) și că acțiunile acesteia urmează să fie recalificate

de la art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, la art. 220 alin. (1) Cod penal (episodul

- Xxxxxxx

Analizând decizia contestată prin prisma argumentelor invocate în recurs și

temeiului de casare invocat la art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală,

Colegiul penal lărgit constată că criticile aduse de către titularul cererii de recurs

și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel

urmează a fi desființată, din considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, potrivit rechizitoriului, Rusu Olesea, a fost învinuită de comiterea

infracțiunilor prevăzute la art. art. 165 alin. (2), lit. b), d) și 220 alin. (1) Cod penal.

Prima instanță, fiind investită cu examinarea cauzei în fond a dispus,

achitarea inculpatei Rusu Olesea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165

alin. (2), lit. b), d) Cod penal – episodul cu partea vătămată Xxxxxxx.

A recalificat acțiunile inculpatei Rusu Olesea pe episodul cu partea vătămată

11

Xxxxxxx de la art. 165 alin. (2), lit. b), d) Cod penal la art. 220 alin. (1) Cod penal.

La rândul său, instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat

de către procuror împotriva sentinței, a admis din alte motive, inclusiv din oficiu,

apelul declarat, a casat parțial sentința doar în partea învinuirii de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2), lit. b), d) Cod penal (episodul - partea

vătămată Xxxxxxx) și a pronunțat în această parte o nouă hotărâre potrivit

modului pentru prima instanță.

Astfel, Rusu Olesea a fost achitată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

165 alin. (2), lit. b), d) Cod penal (episodul - parte vătămată Xxxxxxx) pe motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii. În rest dispozițiile sentinței au fost

menținute fără careva modificări.

La caz, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond au comis erori de

drept, reieșind din următoarele.

În primul rând, este primordial de menționat că, potrivit art. 325 alin. (1)

Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu. În corespundere cu art. 101 alin. (1) și (4) Cod de

procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

– din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să

motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor

administrate.

Potrivit art. 385 alin. (1), pct. 1) - 4) Cod de procedură penală, la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de

săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de

inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală

este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

În conformitate cu art. 394 alin. (3), pct. 2), alin. (4) Cod de procedură penală,

partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă enunțarea temeiurilor

pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care instanța respinge

probele aduse în sprijinul acuzării, nefiind admisă introducerea în sentința de

achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția celui achitat.

Este relevant de menționat că, în corespundere cu jurisprudența națională,

sentința trebuie să corespundă atât după formă, cât și după conținut, și anume

cerințelor art. art. 384-397 Cod de procedură penală.

Astfel, sentința se redactează în mod consecvent, astfel ca noua situație să

decurgă din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se

folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005

privind sentința judecătorească, pct. 3., 39., 41.).

În pofida acestor prescripții legale, în partea descriptivă a sentinței, lipsește

indicarea motivelor pentru care instanța a constatat și a dispus achitarea

inculpatei Rusu Olesea de la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2),

lit. b), d) Cod penal episodul în care figurează în calitate de parte vătămată Xxxxxxx

și recalificarea faptei inculpatei Rusu Olesea de la art. 165 alin. (2), lit. b), d) Cod

penal, încadrând-o juridic după indicii calificativi ale infracțiunii prevăzute la art.

220 alin. (1) Cod penal pe episodul în care figurează în calitate de parte vătămată

Xxxxxxx.

Mai mult, în sentință contrar normelor procesual penale expuse supra care

stabilesc ce trebuie să cuprindă sentința de achitare în privința inculpatului,

prima instanță nu a enunțat pe deplin temeiurile pentru achitarea inculpatului.

La fel, din descriptivul sentinței se constată că prima instanță doar a

enumerat probele administrate, dar nu a apreciat fiecare probă separat, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele

12

în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv în raport cu

circumstanțele concrete în fapt și în drept invocate în rechizitoriu pe ambele

capete de acuzare, neindicând motivele pentru care a respins versiunile și probele

acuzării. Astfel, indicarea în sentință „…deși partea acuzării a invocat întrunirea în

acțiunile Olesei Rusu față de partea vătămată Xxxxxxx a semnelor exploatării

sexuale comerciale prin înșelăciune a ultimei, instanța de judecată constată

imposibilitatea punerii la baza prezentei sentințe a respectivelor circumstanțe”, nu

corespunde exigențelor prescrise în art. 101 Cod de procedură penală, privind

evaluarea și aprecierea probelor administrate în cadrul cauzei penale. Or,

aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză

minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute.

În această ordine de idei, cu referire la recalificarea faptei inculpatei Rusu

Olesea de la art. 165 alin. (2), lit. b), d) Cod penal la art. 220 alin. (1) Cod penal

(episodul - Xxxxxxx), Colegiul penal lărgit constată lipsa în sentință a unei

motivări clare, care ar genera recalificarea faptei inculpatei.

Mai mult, în sentință nu s-a făcut referire nici la o normă de drept care ar

genera recalificarea faptei imputate inculpatei, or, în sentința s-a rezumat doar la

concluzia vagă că, ”…raportând respectivele constatări la circumstanțele prezentei

cauze instanța consideră că, prin declarațiile părții vătămate s-a dovedit prezența

infracțiunii de proxenetism săvârșită de către Rusu Olesea față de prima”.

Având în vedere cele expuse, Colegiul penal lărgit constată că, prima instanță

nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de Lege și a

adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, nefiind în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în

ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Conform art. 417

alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum

și motivele adoptării soluției adoptată.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări.

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei.

Astfel, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din

decizie), nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, repetându-le întocmai, nu a desființat total sentința și nu a

rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal.

Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel contrar prevederilor art.

13

101 Cod de procedură penală, nu a dat o apreciere probelor cercetate în ședința

de judecată, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

La caz, instanța de apel în motivarea soluției de achitare a inculpatei Rusu

Olesea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2), lit. b), d) Cod penal

(episodul - Xxxxxxx), s-a axat doar pe faptul că ”….instanța de fond justificat a

concluzionat că, deși partea acuzării a invocat întrunirea în acțiunile Olesei Rusu

față de partea vătămată Xxxxxxx a semnelor infracțiunii de trafic de ființe umane,

manifestate prin recrutare și transportare în scopul exploatării sexuale comerciale

prin înșelăciune a ultimei, instanța de judecată a constatat imposibilitatea punerii

la baza prezentei sentințe a respectivelor circumstanțe. Or, în cadrul ședinței de

judecată partea vătămată Xxxxxxx nu a fost audiată, întrucât fiind anunțată în

căutare și fiind dispusă aducerea a acesteia, locul aflării nu a putu fi identificat”.

Colegiul penal lărgit, reiterează că, potrivit art. 93 alin. (1) Cod de procedură

penală, probele sânt elemente de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul cod,

care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea

făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări

importante pentru justa soluționare a cauzei.

Mai mult, potrivit art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală, pe lângă faptul

că, potrivit pct. 1 din prezentul articol, declarațiile părții vătămate sunt admise în

calitate de probe în procesul penal, pentru constatarea existenței sau inexistenței

infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la

stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei, sunt

admise și alte mijloace de probă, care la fel sunt importante și urmează a fi reținute

ca fiind pertinente, concludente și utile până la proba contrarie.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit conchide că, aprecierea tuturor

probelor cercetate în ședința de judecată este un factor primordial în aflarea

adevărului și incontestabil la demonstrarea vinovăției inculpatului. Aceste

împrejurări fiind relevante și speței în cauză.

Colegiul penal lărgit, cu referire la recalificarea faptei inculpatei Rusu Olesea

de la art. 165 alin. (2), lit. b), d) Cod penal la art. 220 alin. (1) Cod penal (episodul

- Xxxxxxx) de către prima instanță și lăsată fără modificări de către instanța de

apel în dispozitivul deciziei, nu poate reține motivarea deciziei instanței de apel

vagă și contradictorie, precum: ”…..raportând respectivele constatări la

circumstanțele prezentei cauze, instanța consideră că, prin declarațiile părții

vătămate s-a dovedit prezența infracțiunii de proxenetism săvârșită de către Rusu

Olesea…., precum și ….. Astfel, urmează de recalificat fapta Olesei Rusu în privința

părții vătămate Xxxxxxx ca fiind infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. (1) Cod

penal”. Or, conform art. 113 alin. (1) – (2) Cod penal, se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală, precum și calificarea oficială a infracțiunii se

efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează

urmărirea penală și de către judecători.

Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel în decizie, face referire și

notează delimitarea dintre infracțiunea prevăzută de art. 165 Cod penal – „traficul

de ființe umane” și cea prevăzută la art. 220 Cod penal – ”proxenetism”, care în

opinia Colegiul penal a fost tălmăcită just și corect, însă, contrar circumstanțelor

de fapt și de drept, a încadrat fapta inculpatei, catalogând-o ca fiind comisă de

către inculpată în baza art. 220 alin. (1) Cod penal, fără a ține cont de prevederile

art. 113 Cod penal.

Rezumând cele menționate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel

14

urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirilor înaintate, să aprecieze

conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze

admiterea unor probe sau respingerea altora.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale,

reglementate exhaustiv de legislator și să se expună just, motivat și convingător

asupra vinovăției în comiterea infracțiunilor imputate inculpatei Rusu Olesea

conform rechizitoriului.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că, în speța

dedusă judecății și-au găsit confirmare temeiurile prevăzute în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii”, ceea ce

constituie motiv de casare a deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să țină cont de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea strictă a prevederilor art. 414 Cod de

procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea

apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile

art. art. 93, 95, 101 Cod de procedură penală, să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și,

în dependență de circumstanțele constatate, să pronunțe o hotărâre legală,

întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură

penală.

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu.

Se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27

septembrie 2021, în cauza penală în privința lui Rusu Olesea xxxxx, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 27 decembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

15

Cobăneanu Ala

Miron Aliona

16