1ra-656/22 — art. 186 al. 2, lt. d CP

1ra-656/22 — art. 186 al. 2, lt. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-656/2022

1-20066754-01-1ra-04052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Cobzac Elena

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul

Rusu Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 19 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui

Rusu Andrei XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX, XXXXX,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2), lit. d) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 18.06.2020 – 12.02.2021;

instanța de apel: 19.02.2021 – 19.10.2021;

instanța de recurs: 04.05.2022 – 07.09.2022.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal,

A C O N S T A T A T :

februarie 2021, Rusu Andrei a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal și în baza acestei

Legi a fost condamnat la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de - 1 (unu) an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei de calculat din momentul reținerii cu

includerea perioadei din 15.06.2020 – 23.11.2020.

că:

Rusu Andrei, la 22 ianuarie 2019, pe parcursul zilei, având acces liber

în casa din or. XXXXX, str. XXXXX, unde se afla în ospeție, urmărind scopul

de a sustrage bunurile altei persoane, a sustras pe ascuns 3 490 lei ce

aparțineau lui Slivca Alexandru și 7 500 lei ce aparțineau lui Panța Elena,

prin ce a cauzat părților vătămate o pagubă materială considerabilă în sumă

totală de 10 990 lei.

1

Astfel, acțiunile Rusu Andrei au fost încadrate juridic în baza art. 186

alin. (2), lit. d) Cod penal, după indicii calificativi – ”sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoanei, cu cauzare de daune în proporții considerabile”.

numele inculpatului Rusu Andrei, a declarat apel, prin care a solicitat

casarea sentinței Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 12 februarie

2021 în partea stabilirii pedepsei, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care

inculpatului Rusu Andrei, să-i fie aplicată o pedeapsă cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

În susținerea apelului, avocatul a menționat că pedeapsa aplicată

inculpatului este disproporționat de aspră și instanța la individualizarea

pedepsei urma să constate posibilitatea reeducării inculpatului fără izolarea

acestuia de societate, ținându-se cont de circumstanțele cauzei, de

atitudinea inculpatului față de fapta comisă, de circumstanțele ce

caracterizează personalitatea acestuia.

A susținut avocatul, că este temei de a constata posibilitatea corectării

inculpatului prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia

pentru un termen de probațiune, astfel acordându-i șansa de a demonstra

justificarea încrederii acordate.

octombrie 2021, apelul avocatului Negru Olesea în numele inculpatului

Rusu Andrei, declarat împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi, sediul

Central din 12 februarie 2021, a fost respins ca nefondat cu menținerea

sentinței primei instanțe.

4.1. În motivarea soluției emise instanța de apel a menționat că,

inculpatul Rusu Andrei, în ședință de judecată nu s-a prezentat, locul aflării

acestuia nefiind cunoscut, în privința sa fiind pornit dosar de căutare cu nr.

2020250242.

A menționat instanța de apel, că fiind întreprinse măsurile necesare de

asigurare a prezenței inculpatului în ședința de judecată, audiind opinia

participanților la proces, în baza art. 321 Cod de procedură penală, a

considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa inculpatului, deoarece

aceasta s-a eschivat de a se prezenta în instanță.

Totodată, instanța de apel a menționat că, partea acuzării, cât și

apărării, nu au prezentat probe noi, solicitând doar verificarea și aprecierea

probelor cercetate în instanța de fond.

La fel, instanța de apel în urma verificării circumstanțelor de fapt și de

drept, cât și a argumentelor apelantului, a ajuns la concluzia că lipsesc

careva dubii sau bănuieli care ar putea pune la îndoială vinovăția

inculpatului, în comiterea faptei încadrate în baza art. 186 alin. (2), lit. d)

Cod penal, sub acest aspect sentința în cauză nefiind contestată.

Instanța de apel a relatat că, călăuzindu-se de principiul prezumției

nevinovăției, cercetând nemijlocit toate probele prezentate, a constatat că

vinovăția lui Rusu Andrei în comiterea infracțiunii imputate a fost confirmată

incontestabil prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată și

care nu prezintă careva dubii.

A constatat instanța de apel că, la pronunțarea sentinței, instanța de

judecată, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

2

concluzionat că, inculpatul a comis anume fapta infracțională imputată,

corect încadrată în dispoziția art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal.

De asemenea, a indicat instanța de apel, că nu a avut temei de a

interveni în sentința instanței de fond în partea stabilirii pedepsei

inculpatului Rusu Andrei or, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă,

s-a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind

individualizarea pedepsei, acestuia aplicândui-se o pedeapsă corectă,

echitabilă și legală.

În acest sens, a notat instanța de apel că, instanța de fond a respectat

prevederile art. art. 96, 385 alin. (1) și 394 alin. (1) și alin. (2) Codul de

procedură penală, precum și la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de fond, corect a aplicat prevederile legale, și în conformitate cu

prevederile art. art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de apel a reținut ideea că, inculpatul a manifestat dezinteres

în raport cu faptele sale ilegale precum și în raport cu semnalele transmise

acestuia de organele de drept, reflectată și de conduita adoptată de inculpat

pe parcursul examinării prezentei cauze penale.

În acest sens, a relatat instanța de apel, că inculpatul știind despre

examinarea cauzei, s-a eschivat de la obligația de a se prezenta în fața

instanței.

În virtutea circumstanțelor enunțate, instanța de apel a apreciat că

reeducarea inculpatului, restabilirea echității sociale, precum și realizarea

prevenției generale și speciale va putea fi făcută doar prin stabilirea unei

pedepse cu închisoarea.

În acest context, instanța de apel a reținut că, pedeapsa penală sub

formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, aplicată inculpatului Rusu Andrei, pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal, este una legală,

proporțională cu fapta comisă și în măsură să asigure atingerea scopului

pedepsei penale.

Cu referire la argumentele apărătorului, instanța de apel a notat că

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită condamnatului prin Lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de el, este un incident în viața acestuia.

De asemenea, instanța de apel a constatat, că la individualizarea

pedepsei penale stabilite inculpatului în prezenta speță, instanța de fond a

pus accentul și pe personalitatea persoanei vinovate, învederând și celelalte

criterii de individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii

săvârșite, influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului.

Subliniază instanța de apel că, față de lucrul judecat de primă instanță,

se constată motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la

procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu

fapta incriminată prin rechizitoriu inculpatului. Astfel, fiind în corespundere

cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

3

la 11.04.2022 a depus recurs invocând prevederile art. art. 420, 421, 427

alin. (1), pct. 11), 435 Cod procedură penală, solicită casarea deciziei în

partea condamnării, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri cu

dispunerea încetării procesului penal în privința inculpatului, dat fiind

faptul intervenirii actului de amnistie.

În motivarea recursului, inculpatul făcând trimitere la art. 107 Cod

penal și la Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

a considerat că sunt prezente temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1), pct.

11) Cod procedură penală.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că, recursul este declarat

peste termen.

Dispozițiile art. 422 Cod de procedură penală, prevăd expres că

termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Din materialele dosarului rezultă că, dispozitivul deciziei atacate a fost

pronunțat la 19 octombrie 2021, inclusiv în prezența avocatului Negru

Olesea, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată din aceiași

dată (f.d.212-215), din care rezultă că avocatul Negru Olesea a fost

înștiințată despre ziua pronunțării deciziei motivate stabilită pentru 23

noiembrie 2021, ora 14:00.

În speță, termenul de 30 zile se calculează, începând cu

24 noiembrie 2021 și a fost epuizat la 24 decembrie 2021, însă recursul

ordinar a fost declarat abia la 11 aprilie 2022 (f. d. 233-234).

Din cele constatate mai sus, instanța de recurs conchide că, recursul

declarat de Rusu Andrei este depus peste termenul legal de 30 zile, prevăzut

în art. 422 Cod de procedură penală.

Astfel, potrivit prevederilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală,

în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual

și nulitatea actului efectuat peste termen.

Mai mult ca atăt, potrivit art. 231 Cod de procedură penală, termenele

stabilite de prezentul cod se calculează pe ore, zile, luni și ani. La calcularea

termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul

care a provocat curgerea termenului, afară de cazurile în care legea dispune

altfel. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau

ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se

împlinește.

4

La caz, Colegiul penal atestă că, inculpatul Rusu Andrei a cunoscut

despre faptul că în privința sa este pornită o cauză penală și în mod

intenționat s-a eschivat de la judecată, or, la faza urmăririi penale acesta a

fost audiat și înmânată copia rechizitoriului la 17.06.2020 (f.d.114), iar la

18.06.2020 cauza a fost expediată în instanța de judecată (f.d.119).

Astfel, dânsul cunoscând că în privința sa este pornită o cauză penală

în baza art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal și care se află pe rolul instanțelor

de judecată nu a încercat într-un mod efectiv să anunțe instanțele despre

locul aflării lui, sau să se intereseze de soarta procesului penal în care era

vizat.

La acest capitol, unul dintre scopurile Legii procesual penale este

asigurarea egalității pentru toate părțile interesate în procesul penal, însă

acest deziderat impune disciplinarea activității procesuale, inclusiv și prin

stabilirea unor termene peremptorii.

În acest sens, dispoziția art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală

impune obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub

sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului. Astfel, neexecutarea în termen

a unui drept procesual, conform sancțiunii menționate, duce la pierderea

acestuia.

Cu referire la prezenta cauză, Colegiul penal reține și hotărârea Năstase

v. Republica Moldova din 17 ianuarie 2019 (cererea nr.74444/11), în care

Curtea a relevat că „în cazul când prin atitudinea sa, anume reclamantul a

determinat examinarea cauzei în absența sa de către instanțele judecătorești

naționale, concluzionând că, prin acțiunile sale, reclamantul a renunțat la

dreptul său de a se apăra personal. Totodată, având în vedere că prezenta

cauză nu se referă la un acuzat necitat sau nereprezentat de către un avocat

și ținând cont de marja de apreciere a autorităților naționale, Curtea a

considerat că, de fapt, condamnarea reclamantului în absența și refuzul

instanțelor de a reexamina cauza în prezența sa nu au constituit o pedeapsă

disproporționată”.

Totodată urmează de menționat și practica CEDO, cauza Kattan versus

România (decizia din 21 ianuarie 2014), prin care s-a statuat că nu va fi

încălcat art.6 din CEDO, în cazul când inculpatul contribuie la crearea unei

situații, în care în mod rezonabil a putut prevedea consecințele

comportamentului său - examinarea cauzei în lipsa sa. În cazul când

inculpatul a cunoscut despre desfășurarea judecății și nu s-a prezentat în

fața instanțelor, este vorba despre o condiție procesuală culpabilă a

inculpatului.

Așadar, Colegiul penal notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului

pentru exercitarea apelului/recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă,

ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în

instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor

juridice.

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina (03

aprilie 2008) Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre

5

desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma

admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe noi

descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de

introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen

pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge

principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac.

De asemenea, Colegiul penal reține și jurisprudența CtEDO în hotărârea

pronunțată în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019 (cererea

nr. 7516/10), în care Curtea a statuat că admiterea cererii de recurs după o

perioadă de timp considerabilă și în absența oricărei explicații plauzibile cu

privire la motivul pentru care partea s-a aflat în imposibilitate de a se adresa

mai devreme, s-a soldat cu ignorarea unui întreg proces judiciar, și în

consecință s-a constatat încălcarea principiului securității raporturilor

juridice și a dreptului la un proces echitabil garantat de art.6§1 CEDO.

În acest context, Colegiul penal constatând încălcarea de către recurent

a prevederilor art.422 Cod de procedură penală, a ajuns la concluzia

inadmisibilității recursului declarat, din motiv că este depus peste termen.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către Rusu Andrei,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Rusu Andrei XXXXX, ca

fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 07 septembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Cobzac Elena

6