1ra-1246/2020 — art.190.al.5 CP

1ra-1246/2020 — art.190.al.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1246/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componentă:

Președinte – Țurcan Anatolie,

judecători – Cobzac Elena, Boico Victor, Burduh Victor, Mardari Dumitru,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Chișinău, Popov Oleg și de către avocatul Marian Nicolae în

interesele părții vătămate Marian Gheorghe și SRL „Maxi Gheorg”, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2020, în cauza

penală privindu-l pe

Okolișan Pavel xxxxxx, născut la xxxxx, originar din

xxxxxx, domiciliat în xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanța: 14.02.2011 – 20.12.2012;

Instanța de apel: 31.01.2013 – 18.12.2013;

Instanța de recurs: 20.05.2014 – 15.07.2014;

Instanța de apel: 25.08.2014 – 10.11.2015;

Instanța de recurs: 03.02.2016 – 31.05.2016;

Instanța de apel: 14.07.2016 – 15.01.2020;

Instanța de recurs: 26.03.2020 – 24.11.2020.

A C O N S T A T A T:

Pavel a fost achitat de sub învinuire de comitere a infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5)

Cod penal, pe motiv ca fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

penală, Okolișan Pavel a fost învinuit de faptul că, la 05 septembrie 2003, având scopul

însușirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, activând în

funcția de reprezentant al întreprinderii cu Capital Străin „CLAS-S” SRL, cu sediul în xxxxx,

prin înțelegere prealabilă cu directorul aceleași întreprinderi, cet. Hranislav Zubovic, au

încheiat cu SRL „Maxi-Gheorg”, în persoana cet. Marian Gheorghe, cu sediul în mun.

Chișinău str. Mesager 9, contractul de vânzare-cumpărare cu nr.102, prin care SRL „Maxi-

Gheorg” s-a obligat să livreze către „CLAS-S” SRL o cantitate de 988 tone de grâu contra

sumei de bani în mărime de 4200 lei/tona, cu termenul de achitare până la 30.09.2003.

Pentru realizarea acțiunilor sale criminale, în perioada de 11-13 noiembrie 2003, SRL

„CLAS-S”, în persoana lui Okolișan Pavel, a procurat grâu de la SRL „Maxi-Gheorg”, iar

grâul primit în cantitate de 214,421 tone, în sumă totală de 900 568,20 lei, a fost încărcat de la

1

elevatorul din Bulboaca și transportat la moara din s. Ciocâlteni r-nul Orhei.

Continuându-și acțiunile criminale, pentru a inspira credibilitate, a achitat SRL „Maxi-

Gheorg”, în numerar doar suma de 100 000 lei și a promis achitarea sumei restante pe

parcursul lunii noiembrie 2003, însă, eschivându-se cu rea voință de la achitarea sumei

restante, a dispărut cu grâul primit într-o direcție necunoscută, prin ce a cauzat părții vătămate

Marian Gheorghe un prejudiciu material în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 800

568, 20 lei.

3.1. Procurorul, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Okolișan Pavel să fie

condamnat în baza art.190 alin.(5) Cod penal la 14 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

exercita activități economice în cadrul societăților comerciale pe un termen de 5 ani, cu

executarea în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului procurorul a invocat că instanța de fond la adoptarea sentinței nu a

luat în considerație declarațiile părții vătămate, directorul SRL „Maxi-Gheorg”, Gh. Marian, a

martorilor A. Ivanova, A. Prisac, O. Carimova, E. Vîrcolici, care au comunicat că inculpatul

împreună cu H. Zubovic au dus tratative, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare și au

primit grâul de la partea vătămată, grâu care a fost transportat la moara din s. Ciocâlteni, r-nul

Orhei.

La fel, instanța eronat a indicat că acestea probe au fost acumulate cu încălcări esențiale

ale art.94 alin.(l) pct.8) Cod de procedură penală, care nu pot fi admise, fără a specifica care

sunt aceste încălcări.

Mai mult ca atât, la baza sentinței au fost puse declarațiile inculpatului Okolișan Pavel,

care a declarat, că a semnat contractul de vânzare-cumpărare a grâului în baza unei procuri

eliberate de prietenul său H. Zubovic, iar la primirea și transportarea mărfii nu a avut nici o

atribuție.

Astfel, instanța de fond a considerat neîntemeiate argumentele acuzatorului de stat și a

apreciat critic declarațiile părții vătămate, care au fost administrate în conformitate cu

legislația procesual-penală, depuse atât în cadrul urmăririi penale, cât și în ședința de judecată,

fiind consecutive, consecvente și uniforme, și care a declarat că a fost înșelat de inculpat.

Aceasta rezultă și prin faptul că grâul de semințe transmise inculpatului la prețul unui kg de

4,20 lei a fost transportat la o moară din care a fost făcută făină, ceea ce din punct de vedere

economic nu este rentabil, deoarece făina este mai ieftină ca grâul de semințe, de unde și

rezultă intenția inculpatului de a nu achita grâul primit.

Totodată, nu s-a luat în considerație de către instanța de fond și faptul, că Okolișan Pavel

a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal în

coparticipație cu H. Zubovic, în privința căruia urmărirea penală a fost disjunsă în procedură

separată, iar la moment fiind efectuate investigații în vederea găsirii lui.

3.2. Partea vătămată SRL „Maxi-Gheorg” reprezentată de către administratorul Marian

Gheorghe și persoana fizică Marian Gheorghe, fondator al SRL „Maxi-Gheorg” au declarat

apel comun prin care au solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri de condamnare a lui Okolișan Pavel, cu încasarea din contul inculpatului a

prejudiciului material efectiv de 800 568,20 lei, a dobânzilor de întârziere în sumă de 1 285

657,57 lei, a penalităților de 720 511,28 lei și a prejudiciului moral de 200 000 lei.

2

În motivarea apelului au invocat că vinovăția inculpatului a fost dovedită printr-un

ansamblu de probe cercetate în cadrul ședinței de judecată, unde inculpatul a recunoscut faptul

semnării din numele ÎCS „Class-S” SRL, a contractului nr.102 din 05.11.2003, pe care 1-a

utilizat ca instrument pentru consumarea escrocheriei.

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, menținând sentința fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că, prima instanță a

respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

coroborării lor, just ajungând la concluzia că inculpatul Okolișan Pavel urmează a fi achitat în

baza art.190 alin.(5) Cod penal, pe motiv că fapta săvârșită de inculpat nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind latura obiectivă, cât și vinovăția, deoarece nu s-

a dovedit intenția lui Okolișan Pavel de a însuși bunurile altei persoane.

ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași

instanță, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar declarat, procurorul a indicat că instanța de apel

neîntemeiat a menținut sentința de achitare în privința inculpatului și incorect a reținut

declarațiile inculpatului, prin care acesta a acționat în baza împuternicirilor acordate de

administratorul SRL „CLAS-S”, în persoana lui H. Zubovic și respectiv inculpatul nu a avut

intenția de a dobândi ilicit bunurile părții vătămate prin înșelăciune.

admis recursul ordinar declarat, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a indicat, că instanța de apel nu a

dat o apreciere completă fiecărei probe aduse de procuror în susținerea învinuirii formulate

inculpatului, nu s-a pronunțat argumentat de ce respinge probele administrate pe parcursul

urmăririi penale în baza cărora Okolișan Pavel a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

De asemenea, instanța de recurs a constatat că modalitatea de motivare a soluției denotă

că instanța de apel nu a apreciat probele menționate în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor, iar concluzia este întemeiată numai pe probele prezentate de partea apărării.

Instanța de recurs a reținut că, atât din apelurile declarate, cât și din materialele dosarului

reiese că, în confirmarea învinuirii, procurorul a invocat următoarele probe: declarațiile date

de către: partea vătămată Marian Gheorghe, care a confirmat faptul, că contractul a fost

încheiat de SRL „Maxi-Gheorg” cu Okolișan Pavel, care a ridicat grâul în cantitate de 900

tone și a achitat pentru acesta doar suma de 100 000 lei (f.d.113, vol. I, f.d.148, 241-243, vol.

IX); martorul Vîrcolici Efim, care confirmat faptul, că Okolișan Pavel i-a livrat grâu în anul

2003; martorul Andronic Vera, care a declarat că a eliberat grâu firmei SRL „CLAS-S”, grâu

de semințe în cantitate de peste 200 tone. (f.d.169, vol. I, 133-134, vol. IX); martorul A.

Ivanov, care a relatat că la 05 noiembrie 2003, a fost prezentă la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare încheiat între SRL „Maxi Gheorg”, și ÎCS „Class-S” SRL. Dânsa a

întocmit acel contract sub nr.102. Din partea întreprinderii „SRL „Maxi Gheorg”, contractul a

fost semnat de S. Atamanciuc și de către Okolișan Pavel. Contractul a fost încheiat privind

3

vânzarea-cumpărarea griului semincer în cantitate de 98 854 tone în sumă totală de 4 151 858

lei. Inculpatul a venit personal și a adus bani în sumă de 100 000 lei, iar ea a permis să

elibereze în total 214,421 tone de grâu semincer, suma restantă de 800 568,20 lei nu a achitat-

o (f.d.135-136, vol. I); martorul S. Atamanciuc depuse în cadrul urmăririi penale, deoarece

ulterior a decedat, care a explicat că activează în calitate de director comercial al SRL „Maxi-

Gheorg” din xxxxx, în noiembrie 2003 au hotărât să încheie contract cu firma ÎCS „Class-S”

SRL privind cumpărarea-vânzarea semințelor de grâu în cantitate de 988,540 tone, la prețul de

4 200 lei o tonă. Okolișan Pavel le-a promis că se va achita în termen de 5-7 zile, iar în

contract personal a scris termenul de achitare maxim până la 30 noiembrie 2003. Inculpatul a

adus contabilului A. Ivanova bani în sumă de 100 000 lei, și i-a fost eliberat grâul,

neachitându-se integral; martorul M. Vîrcolici, care a declarat că în proprietatea sa este

complexul de morărit din s. Ciocâlteni, r-nul Orhei. Fratele său E. Vîrcolici, este

administratorul firmei. În toamna an.2003, au negociat despre cumpărarea grâului, erau două

persoane, pe unul îl chema Ion, iar al doilea Pavel. După ce s-a transportat grâul la moară,

Pavel a ridicat prețul la grâu, de la ce s-au certat, iar el a refuzat să procure grâul. A doua zi au

venit, cu transportul lor și au luat marfa.

Astfel, instanța de apel pripit a concluzionat că aceste probe nu pot fi reținute în

confirmarea vinovăției inculpatului, pe motiv că din conținutul lor nu rezultă că inculpatul a

avut intenția de a dobândi ilicit bunurile părții vătămate prin înșelăciune, însă a constatat că

inculpatul a acționat în baza împuternicirilor acordate de administratorul ÎCS „Class-S” SRL -

H. Zubovic la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 05.11.2003, care era

înregistrată drept persoană juridică, fapt confirmat și prin extrasul din Registrul de stat a

persoanelor juridice.

De asemenea, instanța de recurs a reținut că, instanța de apel nu a argumentat prin nici o

probă versiunea inculpatului precum că, acesta a achitat suma de 100 000 lei pentru un alt

contract de procurare a fasolelor cu firma „Semincom”, dar nu pentru procurarea grâului, or

din probele prezentate este vorba despre realizarea grâului, dar nu a fasolelor.

Totodată instanța de recurs a indicat, că din materialele dosarului rezultă, că împotriva

sentinței au declarat apeluri: acuzatorul de stat și partea vătămată SRL „Maxi Gheorg”, în

persoana lui Marian Gh., însă instanța de apel prin decizia din 18 decembrie 2013, a respins,

ca nefondate, apelurile declarate de acuzatorul de stat și partea vătămată și civilă Marian

Gh., menținând sentința primei instanțe, iar în partea descriptivă a hotărârii, instanța absolut

nu s-a pronunțat în privința apelului declarat de partea vătămată Marian Gheorghe.

respins ca nefondat, apelul declarat de partea vătămată Marian Gheorghe, au fost admise

apelurile declarate de procuror, de reprezentantul părții vătămate și de părții civile SRL „Maxi

Gheorg”, casată sentința, pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

S-a recunoscut vinovat și condamnat Okolișan Pavel în baza art.190 alin.(5) Cod penal,

la 9 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa și de a exercita activități legate de

gestionarea mijloacelor bănești pe un termen de 5 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de

tip închis.

S-a încasat de la Okolișan Pavel în beneficiul SRL „Maxi Gheorg”, cu titlu de prejudiciu

material suma de 800 568,20 lei.

4

S-a admis în principiu pretențiile înaintate de SRL „Maxi Gheorg”, privind încasarea

dobânzilor de întârziere și penalităților de întârziere, urmând ca asupra cuantumului să

hotărască instanța în procedură civilă.

S-a respins pretenția privind încasarea de la Okolișan Pavel în beneficiul lui Marian

Gheorghe a prejudiciului moral ca fiind neîntemeiată.

7.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat, că situația de fapt reținută

de instanța de fond nu corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate incorect, fiind

constatat greșit că în acțiunile lui Okolișan Pavel lipsesc elementele infracțiunii și că

inculpatul urmează a fi achitat.

Instanța de apel a constatat, că Okolișan Pavel, la 05.11.2003, având scopul însușirii

ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, activând în funcția de

reprezentant al ÎCS „CLAS-S” SRL, cu sediul în mun. Chișinău str. Mesager 9, prin înțelegere

prealabila cu directorul aceleiași întreprinderi, Zubovic Hranislav, au încheiat cu SRL „Maxi-

Gheorg”, în persoana lui Marian Gheorghe, cu sediul în mun. Chișinău str. Columna 91,

contractul de vânzare-cumpărare cu nr. 102, prin care SRL „Maxi-Gheorg” s-a obligat să

livreze către “CLAS-S” SRL o cantitate de 988 tone de grâu, contra sumei de bani în mărime

de 4200 lei/tona, cu termenul de achitare pa na la 30.11.2003, în vederea realizării acțiunilor

sale criminale, în perioada de 11-13 noiembrie SRL “CLAS-S”, în persoana lui Okolișan

Pavel, a procurat grâu de la SRL “Maxi-Gheorg”, iar grâul primit în cantitate de 214,421 tone,

în sumă totala de 900568, 20 lei, a fost încărcat de la elevatorul din ș. xxxxx și transportat la

moara din xxxxx, r-nul xxxxx. Continuându-și acțiunile criminale, pentru a inspira

credibilitate, a achitat SRL „Maxi-Gheorg”, în numerar doar suma de 100 000 lei, achitarea

sumei restante pe parcursul lunii noiembrie 2003, însă, eschivându-se cu rea voință de la

achitarea sumei restante, a dispărut cu grâul primit într-o direcție necunoscută, cauzând părții

vătămate, SRL “Maxi-Gheorg”, un prejudiciu în proporții deosebit de mari, în sumă totală de

800 568,20 lei.

Instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatului Okolișan Pavel în comiterea

infracțiunii de escrocherie a fost dovedită cu certitudine prin ansamblului de probe pertinente,

concludente și veridice acumulate în prezenta cauză, fiind demonstrat incontestabil că

Okolișan Pavel a dobândit ilicit bunurile SRL „Maxi-Gheorg” prin înșelăciune sau abuz de

încredere, cauzând un prejudiciu în proporții deosebit de mari, în mărime de 800 568,20 lei,

motiv pentru care Okolișan Pavel a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.190 alin.(5) Cod penal, iar nerecunoașterea vinei de către inculpat, instanța de apel a

apreciat-o ca o metodă de apărare, de eschivare de la răspundere penală și un drept de a nu se

auto încrimina garantat de art.66 Cod de procedură penală și art.6 CEDO.

Referitor la apelul declarat de partea vătămată SRL „Maxi Gheorg” și Marian Gheorghe,

instanța de apel a reținut că în speță calitatea de partea vătămată o are SRL „Maxi Gheorg”,

persoana juridică căreia i-a fost cauzat prejudiciul în mărime de 800 568,20 lei, iar Marian

Gheorghe reprezintă persoana juridică în calitate de reprezentant - administrator al acesteia,

căreia i s-a cauzat prejudiciul și ale cărei interese au fost lezate prin comiterea infracțiunii de

escrocherie de către Okolișan Pavel.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că Marian Gheorghe, în calitate de persoană

fizică, nu poate pretinde la încasarea prejudiciului material și moral, or prin comiterea

infracțiunii de escrocherie de către Okolișan Pavel a fost cauzat prejudiciu material SRL

5

„Maxi Gheorg” și nu persoanei fizice Marian Gheorghe, motiv pentru care a fost respins ca

nefondat apelul declarat de partea vătămată Marian Gheorghe.

Instanța de apel a conchis de a admite apelul declarat de SRL „Maxi Gheorg” și a

dispune încasarea din contul lui Okolișan Pavel în beneficiul SRL „Maxi-Gheorg” cu titlu de

prejudiciu material suma de 800 568,20 lei.

Totodată, instanța de apel a conchis de a admite în principiu pretențiile înaintate de SRL

„Maxi Gheorg”, privind încasarea dobânzilor și penalităților de întârziere, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța în procedură civilă, deoarece în instanța de

apel nu au fost prezentate careva probe ce ar justifica pretențiile de încasare a dobânzilor de

întârziere și penalităților și mărimea acestora.

Referitor la pretenția privind încasarea prejudiciului moral, instanța de apel a conchis de

a o respinge, deoarece Marian Gheorghe nu are calitatea de parte vătămată în speță, fiind doar

reprezentant al părții vătămate SRL „Maxi-Gheorg”, iar încasarea prejudiciului moral în

beneficiul unei persoane juridice nu este prevăzută de legislație.

Mai mult ca atât, instanța de apel a statuat că în cadrul comiterii infracțiunilor de

sustragere legea nu prevede achitarea prejudiciului moral, restituirea prejudiciului material

constituind o satisfacție echitabilă pentru partea vătămată în acest sens.

inculpatului a declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel și dispunerea

achitării inculpatului.

În motivarea recursului a invocat următoarele argumente:

- la rejudecarea cauzei în ordine de apel, instanța fără a audia nemijlocit inculpatul, a

făcut referire la declarațiile acestuia date în prima instanță, indicând date pe care Okolișan

Pavel nu le-a declarat;

- instanța de apel nu a audiat nemijlocit în prezența inculpatului martorii acuzării, nu a

audiat martorii apărării;

- inculpatul Okolișan Pavel a fost condamnat în baza acelorași declarații care le-au fost

suficiente instanțelor inferioare pentru a se îndoi de acuzații și pentru a motiva achitarea lui;

- instanța de apel, în lipsa inculpatului, la rejudecarea apelului, din numărul impunător de

martori audiați în prima instanță și în instanța de apel la judecarea pentru prima dată a

apelului, i-a reaudiat doar pe partea vătămată Marian Gheorghe, și martorul Vîrcolici Efim;

- instanța de apel în decizie, a făcut referire la declarațiile martorului Atamanciuc

Serghei date în primă instanță și verificate în ședință de judecată, însă fără a ține cont de

faptul, că nu a fost făcută confruntarea între acesta și bănuit/învinuit;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii, iar faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită:

- contrar normelor procesual penale instanță de apel și-a bazat sentința pe xerocopia unui

contract și facturile cu date contradictorii care nu reflectă cantitatea, denumirea, prețul griului

presupus a fi sustras și nici una din ele nu reflectă suma de bani indicată în rechizitoriu și

decizia instanței de apel drept sumă a prejudiciului, ori valoarea mărfii livrate;

- prin declarațiile lui Marian Gheorghe nu se confirmă faptele încriminate lui Okolișan

Pavel, deoarece acesta a declarat că nu a participat și nu a fost prezent la discuțiile,

negocierile, încheierea semnarea contractelor cu SRL „CLAS-S”, și nici nu a asistat la

încărcarea griului de la elevatorul din Bulboaca la 11-13.10.2013 și nu a văzut cum și de către

6

cine a fost încărcat și unde a fost descărcat și el nu a fost prezent când au fost semnate

facturile;

- menționează că angajata SRL „Maxi Gheorg” Carimova Olga nu a asistat la negocierea

și semnarea contractului de Okolișan Pavel, iar contabila aceleiași societăți, a declarat că

marfa s-a eliberat în baza unei singure facturi, facturile nu au fost întocmite de ea, iar atunci

când i-au fost prezentate facturile de expediție din dosar așa și nu a putut explica exact în baza

căreia i s-a livrat marfa lui Okolișan Pavel, presupunând doar că ar putea fi factura seria CP

nr.812 713 din 05.11.2003 de la f.d.11 vol. I, dar când a citit că cantitatea și valoarea mărfii,

suma de bani nu coincide cu cea pretinsă a fi livrată lui Okolișan Pavel, nu a putut oferi un

răspuns exact;

- invocă că celelalte declarații ale martorilor apărării, cât și acuzării date în cadrul

cercetării judecătorești, au fost descrise corect de către instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei, însă instanța de apel nu le-a analizat și nici nu le-a dat vreo apreciere la

rejudecare;

- inculpatul Okolișan Pavel a fost pus sub învinuire și condamnat prin decizia contestată

pentru o infracțiuni cu privire la care nu a fost începută urmărirea penală, menționând că din

textul ordonanței de pornire a procesului penal rezultă raporturi juridice civile între doi agenți

economici, din care nu face parte Pavel Okolișan.

admis recursul declarat, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

9.1. Instanța de recurs ordinar a menționat că, instanța de apel în hotărârea pronunțată a

reținut probe ce nu au fost verificate în ședința instanței de apel, sub aspectul cercetării

nemijlocite, prin citirea lor în ședința de judecată și consemnarea acestora în procesul-verbal.

Instanța de apel a pus la baza deciziei declarațiile reprezentantului părții vătămate

Marian Gheorghe (date în instanța de fond - f.d.178, vol.10) și a martorului Vîrcolici Efim

(date în instanța de fond - f.d.179, vol.10), fără a le verifica în ședință instanței de apel, fără a

le da citire și a le consemna în procesul-verbal.

În partea descriptivă a deciziei instanței de apel sunt indicate declarațiile inculpatului

Okolișan Pavel (date în instanța de fond - f.d.176 vol.10), care, deși au fost puse la baza

condamnării lui, la fel nu au fost verificate în ordinea prevăzută de lege și nu au fost

consemnate în procesul-verbal, în condițiile examinării cauzei în lipsa inculpatului.

La fel, la baza deciziei de condamnare au fost puse un șir de procese-verbale de

recunoaștere a persoanei după fotografie (f.d.182, vol.10), potrivit cărora O. Carimova, A.

Ivanov, M. Prisac, V. Andronic, S. Atamanciuc, și I. Donici l-au recunoscut pe Okolișan Pavel

ca fiind persoana care a primit grâul.

Instanța de recurs a remarcat, că declarațiile martorilor sus-indicați n-au fost cercetate

sau verificate în instanța de apel, astfel că valoarea probantă a proceselor-verbale de

recunoaștere a persoanei după fotografie este pusă la îndoială prin lipsa informațiilor cu

privire la circumstanțele în care acești martori l-au văzut pe inculpatul Okolișan Pavel.

Instanța de apel în decizie, a făcut referire la declarațiile martorului Atamanciuc Serghei

date de către acesta în cadrul urmăririi penale, menționând, că la examinarea cauzei în ordine

de apel verificarea declarațiilor acestui martor s-a înfăptuit, deoarece martorul a decedat, astfel

fiind imposibilă audierea acestuia, fără a verifica dacă nu se încalcă prevederile art.371 alin.

7

(1) pct. 2) Cod de procedură penală .

Prin urmare, reieșind din conținutul deciziei instanța de recurs a constatat că, instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor și probelor invocate de către partea apărării, nu

a indicat motivele pentru care a respins argumentele apărării despre divergențele privind

numărul și data semnării contractului, la fel și data semnării contractului – 05.09.003 sau

05.11.2003, dat fiind faptul că potrivit învinuirii contractul a fost încheiat la 05.09.2003, iar

instanța de apel reținând ordonanța din 10.04.2013 de modificare a învinuirii adusă

inculpatului în sensul completării ei, a modificat în textul învinuirii data comiterii infracțiunii

și semnării contractului din 05.09.2003 în 05.11.2003, precum și data termenului de achitare

conform contractului din 30.09.2003 în 30.11.2003, care a constatat ca fiind dovedit faptul că

Okolișan Pavel a semnat contractul sus-indicat și a săvârșit faptele pentru care a fost pus sub

învinuire la data de 05.11.2003, fără a ține seama de jurisprudența națională și prevederile art.

326 Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de recurs a constatat că instanța de apel nu a dat răspuns la

argumentele recurentului cu referire la faptul că la dosar nu este anexat originalul contractul

nr.102 din 05.11.2003, ci doar o copie xerox, iar concluziile instanței de apel cu privire la

faptul că Okolișan Pavel a declarat că a semnat contractul și astfel nu este necesară

prezentarea originalului acestuia, sunt premature, deoarece la baza acestora sunt puse

declarațiile inculpatului, neverificate în ședința instanței de apel, mai mult decât atât,

declarațiile inculpatului cu privire la acest fapt sunt diferite, iar acestora instanța de apel nu le-

a dat nici o apreciere.

La fel, instanța de apel n-a dat răspuns la argumentele apelantului referitor la faptul, că

în facturile fiscale prezentate în calitate de probe sunt prezente ștersături și Okolișan Pavel n-a

semnat nici una dintre ele.

Astfel concluziile instanței de apel referitor la faptul, că semnăturile aplicate de către

inculpat pe facturile fiscale se deslușesc cu greu, fiind utilizat de către Okolișan Pavel un pix

special care oferă un aspect confuz și vag semnăturii nominalizate, instanța de recurs le-a

apreciat ca fiind pripite, deoarece nu se bazează pe careva probe ce ar confirmă faptul, că

inculpatul a folosit un pix special, care oferă un aspect confuz și vag semnăturii, fapt ce poate

fi constatat doar în baza unui raport de expertiză, în urma expunerii de către specialiști asupra

acestei chestiuni abordate, așa cum prevede art.142 Cod de procedură penală.

De asemenea instanța de recurs a remarcat faptul, că instanța de apel, pe lângă erorile

relatate supra, în decizia pronunțată în speță a indicat în concluziile sale cu privire la

aprecierea declarațiilor inculpatului, că „instanța a apreciat critic și ca fiind declarative, fără

suport probant afirmațiile inculpatului Okolișan Pavel că a achitat la sediul întreprinderii suma

de 100 000 lei, cu titlu de preț pentru un contract de achiziție a fasolelor deoarece nu a

prezentat nici o probă în acest sens".

fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către procuror și partea vătămată, cu

menținerea sentinței fără modificări.

10.1. În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că instanța de fond

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că acțiunile

inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5)

Cod penal, împrejurări ce au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală,

8

fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor.

În contextul dat, contrar alegațiilor acuzatorului de stat, instanța de apel a remarcat că

nici una din probele acumulate la urmărirea penală și cercetate în ședința instanței de fond și

apel nu confirmă că fapta inculpatului Okolișan Pavel întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a apreciat ca prima instanță corect a remarcat că din probele

administrate, rezultă că acuzatorul de stat nu a dovedit vinovăția inculpatului Okolișan Pavel

în fapta încriminată.

Astfel instanța de apel a menționat că componența de infracțiune de care este învinuit

Okolișan Pavel este materială și se consideră consumată din momentul în care făptuitorul

obține posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria sa dorință,

prin urmare, infracțiunea prevăzută de art.190 Cod penal, atentează la relațiile sociale cu

privire la posesia asupra bunurilor și inclusiv la libertatea manifestării de voință și minimul

necesar de încredere.

Reieșind din dispoziția infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal și

interpretările doctrinei penale, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă concluzia instanței de

fond, care a stabilit că în speță, în acțiunile inculpatului Okolișan Pavel lipsește latura

obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii date și a remarcat că aceste elemente obligatorii cer

prezența săvârșirii faptei prin înșelăciune și abuz de încredere, cu intenție în scop de

cupiditate, ceea ce, pe parcursul cercetării judecătorești, nu s-a constatat în speța deferită

justiției.

În contextul acestei concluzii, instanța de apel a stabilit, că probele cercetate în cadrul

instanței de fond și în instanța de apel, invocate de către acuzatorul de stat, nu demonstrează

realizarea acesteia și anume săvârșirea faptei prejudiciabile manifestată prin dobândirea ilicită

a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, deoarece însăși partea acuzării,

în textul învinuirii recunoaște, că Okolișan Pavel a activat în funcția de reprezentant al Î.C.S.

„CLAS-S” SRL încheind cu ”Maxi-Gheorg” SRL contractul de vânzare-cumpărare cu nr.102

din 05.11.2003, obiectul căruia fiind cantitate de 988 tone de grâu la prețul de 4 200 lei/tonă,

cu termenul de achitare până la data de 30.11.2003.

Astfel rezultă, că persoana juridică reprezentată de către Okolișan Pavel, la momentul

încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.102 din 05.11.2003, era înregistrată conform

legii, la organul competent, fapt confirmat prin extrasul din Registrul de stat al persoanelor

juridice (f.d.71-75, vol. III), iar Okolișan Pavel a acționat în baza împuternicirilor fondatorului

SRL ”Clas-S„ - H. Zubovic (fondator în baza contractului de vânzare-cumpărare din

12.09.2003, f.d.41, vol. I).

Totodată instanța de apel a reținut, că încheierea contractului a fost recunoscută în

declarațiile inculpatului Okolișan Pavel din instanța de fond, cât și confirmată prin

declarațiile părții vătămate Marian Gheorghe, atât în instanța de fond cât și în instanța de

apel, inclusiv în declarațiile din instanța de fond a martorilor A. Ivanova (f.d.102, vol. III), O.

Carimova (f.d.97, vol. IV).

Instanța de apel a reiterat argumentările instanței de fond care justificat a remarcat, că

inculpatul dispunând de împuterniciri de la administratorul SRL ”Clas-S„ - H. Zubovic a

acționat din numele acestei societăți la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a grâului

9

sub nr.102 din 05.11.2003 (f.d.8, vol. I). Deci la momentul încheierii contractului Okolișan

Pavel a activat în strictă conformitate cu Legea.

De asemenea, instanța de apel a stabilit, că în acțiunile inculpatului nu se conturează nici

acțiunea de înșelăciune, or din ansamblul de probe cercetat pe parcursul examinării cauzei nu

s-a stabilit, că inculpatul ar fi dezinformat conștient victima, prin prezentarea vădit falsă a

realității ori ar fi ascuns faptele și circumstanțele care trebuiau a fi comunicate acesteia. Cu

atât mai mult nu a fost demonstrat în acțiunile inculpatului abuzul de încredere.

Sub aspectul dat, instanța de apel a reținut ca fiind corectă concluzia primei instanțe

precum, că clauzele contractuale au fost negociate până la încheierea contractului menționat

de către reprezentanții vânzătorului SRL ”Maxi-Gheorg” în persona lui S. Atamanciuc și

cumpărătorului SRL ”Clas-S” în persoana lui H. Zubovic, fapt confirmat prin declarațiile

martorilor acuzării audiați în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond.

Totodată, raportând circumstanțele de fapt la relevările doctrinale, instanța de apel a

constatat, că probele invocate de partea acuzării nu demonstrează că până la pretinsa faptă

ilegală, între inculpat și partea vătămată ar fi existat o relație specială, fiind relevant în acest

sens, că materialele cauzei nu confirmă existența între inculpat și partea vătămată a unor

convenții de drept civil sau alte fapte juridice anterioare, din care s-ar atesta încrederea între

cei doi, care ar fi creat un climat de încredere, circumstanță care este necesară făptuitorului

pentru realizarea faptei prejudiciabile.

Materialele cauzei atestă legătura dintre pretinsul făptuitor și victimă doar în baza

contractului de vânzare-cumpărare și anume nr.102 încheiat la 05.11.2003.

În aceeași ordine de idei, din declarațiile părții vătămate Marian Gheorghe și a martorilor

acuzării (A. Ivanova, O. Carimova), instanța de apel a stabilit că ultimii de fapt confirmă

executarea parțială a contractului menționat, or atât partea vătămată cât și martorii confirmă,

că Okolișan Pavel a achitat suma de 100 000 lei din valoarea contractului nr.102 încheiat la

05.11.2003.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit, că în acțiunile lui Okolișan Pavel lipsește intenția

de înșelăciune și abuz de încredere, inclusiv scopul cupidității, or în cazul prezenței acestor

particularități, inculpatul nu avea să efectueze plata parțială din valoarea contractului,

atingându-și scopul de cupiditate, evitând prin orice metode să îndeplinească angajamentul

asumat din numele persoanei juridice SRL ”Clas-S”, ceea ce, în opinia instanței de apel,

confirmă buna credință a ultimului în numele persoanei juridice pe care o reprezenta.

Astfel, instanța de fond corect a stabilit în speță raporturi juridice civile, care urmau să

fie soluționate conform clauzelor contractuale și anume, conform pct. 5.1. al contractului nr.

102 din 05.11.2003, unde este prevăzut expres că neînțelegerile și alte conflicte apărute între

părțile contractante, în procesul de executare a angajamentelor asumate, se hotărăsc prin

metoda amiabilă, iar în cazul în care una din părți nu este de acord, de către Judecătoria

Economică a RM și art. art. 572, 579, 602, 622 Cod civil.

În contextul dat, instanța de apel a reținut, că limita între un raport civil, care are la bază

un contract de vânzare-cumpărare și un raport penal, care are la bază componența de

escrocherie, este latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-

credință a părților, iar în cazul escrocheriei este caracterizată prin rea-credință din partea

persoanei inculpate, adică prin înșelăciune față de partea vătămată.

În acest context, instanța de apel a menționat, că subiecții raporturilor civile trebuie să își

10

exercite drepturile și să își execute obligațiunile cu bună-credință, în acord cu legea, cu

contractul, cu ordinea publică și cu bunele moravuri. Raporturile civile se bazează în

exclusivitate pe buna credință și diligența părților participante. Buna-credință se prezumă până

la proba contrară, astfel că în speță nu s-a confirmat rea-credința din partea persoanei inculpate

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat cert din circumstanțele speței asupra

raporturilor juridice civile între persoana juridică SRL ”Clas-S” și SRL ”Maxi-Gheorg” în

persoana lui Marian Gheorghe or, în speță între persoana juridică SRL ”Clas-S” și SRL

”Maxi-Gheorg” în persoana lui Marian Gheorghe, nu s-au constatat împrejurări care

coroborate la acțiunile inculpatului să denote concluzia fermă, că inculpatul încă la momentul

semnării contractului de vânzare-cumpărare nr.102 din 05.11.2003, privind cumpărarea

grâului în cantitate de 988 tone, la prețul de 4200 lei/tonă, avea drept scop însușirea cantității

de cereale fără îndeplinirea angajamentului asumat privind achitarea prețului acestuia.

De asemenea, instanța de apel a remarcat, că de fapt angajamentele asumate în baza

raporturile juridice civile dintre SRL ”Clas-S” și SRL ”Maxi-Gheorg” se confirmă prin

acordul reprezentanților legali ale persoanelor juridice menționate, în speță Zubovic Hranislav

și Marian Gheorghe, iar confirmarea acordului dat s-a efectuat prin semnătura împuterniciților

acestora - Okolișan Pavel și Atamaniuc Serghei, circumstanțe în care acțiunile pretins ilegale

față de SRL ”Maxi-Gheorg” nu pot fi imputate acestor persoane (împuterniciților), de vreme

ce la semnarea acordului bilateral au fost respectate prevederile legislației civile, or la

materialele cauzei lipsesc probe care ar atesta contrariul.

În același timp, instanța de apel a reținut relevanța concluziei primei instanțe precum, că

învinuirea adusă lui Okolișan Pavel nu este concretă, nefiind indicat locul, luna când a fost

începută și când a fost consumată infracțiunea, în persoana căruia și în temeiul căror

împuterniciri, cui i-a fost cauzat prejudiciul, constatând că contractul menționat a fost semnat

de către SRL ”Maxi-Gheorg” în persoana lui Atamaniuc Serghei, care la acel moment nu

dispunea de împuterniciri, fapt confirmat prin informația eliberată de ÎS ”Camera înregistrării

de Stat”, dar nu în persoana lui Gheorghe Marian.

Respectiv, instanța de apel a preluat concluzia instanței de fond precum că prejudiciul a

fost cauzat SRL ”Maxi-Gheorg” și nu personal lui Gheorghe Marian, care a fost recunoscut

parte vătămată la caz, or prevederile legislației civile atestă, că persoanele fizice nu răspund cu

bunurile sale pentru obligațiile asumate de persoanele juridice.

Astfel, instanța de apel a notat, că acuzatorul de stat a omis să verifice și să înlăture

neclaritățile în aspectul dat și să justifice astfel intervenția legii penale prin demonstrarea că

acțiunile inculpatului Okolișan Pavel au depășit limitele încălcării normelor dreptului civil.

În ordinea celor relevate supra, instanța de apel a respins alegațiile părții acuzării prin

care s-a invocat că la baza sentinței au fost puse declarațiile inculpatului, care susține că a

semnat contractul de vânzare cumpărare în baza unei procuri eliberate de prietenul său H.

Zubovic, invocând că sunt combătute prin declarațiile părții vătămate și a martorilor, or

adoptarea soluției de achitare a lui Okolișan Pavel se bazează pe concluzii deduse în urma

cercetării și analizării prin coroborarea tuturor probelor invocate, inclusiv declarațiile părții

vătămate și a martorilor acuzării, audiați în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond și în

instanța de apel.

La fel, instanța de apel a menționat că nu pot fi reținute nici alegațiile procurorului

referitor la faptul că intenția inculpatului de a nu achita grâul s-a dovedit de la început, când

11

ultimul a cumpărat grâul și l-a transformat în făină, circumstanță care din punct de vedere

economic nu este rentabil, deoarece făina este mai ieftină, alegații ce se resping ca lipsite de

suport probator și esență juridică, or la caz, făptuitorul urma să manifeste intenție directă cu

vinovăție privind neachitarea cerealelor procurate, însă în speță griul a fost achitat parțial, iar

partea vătămată nu neagă acest fapt.

În același context, cu referire la alegațiile părții vătămate Marian Gheorghe care pretinde

că acțiunile inculpatului întrunesc elementele componenței infracțiunii, prin faptul utilizării

întreprinderii ”Clas-S” SRL pentru consumarea escrocheriei, confirmat prin informația IFS,

care la data de 31.03.2004, declară întreprinderea dată drept una fantomă, circumstanțe ce

demonstrează în opinia sa și scopul sustragerii grâului fără onorarea angajamentului asumat,

instanța de apel nu le-a reținut ca fiind întemeiate și a menționat în acest sens că fondatorul

persoanei juridice era Zubovic Hranislav și nu inculpatul Okolișan Pavel.

Totodată, instanța de apel a respins și criticile acuzatorului de stat precum, că de către

prima instanță nu s-a luat în considerare faptul că inculpatul Okolișan Pavel este acuzat de

săvârșirea escrocheriei în proporții deosebit de mari în coparticipare cu Zubovic Hranislav, în

privința căruia cauza a fost disjunsă, or la materialele cauzei nu sunt prezente probe ce ar

confirma condamnarea persoanei, în privința căruia a fost disjunsă cauza (f.d.244, vol. I), prin

înțelegere prealabilă cu Okolișan Pavel, pentru săvârșirea escrocheriei în proporții deosebit de

mari, prin participație.

Ca urmare, instanța de apel a conchis că nu pot fi reținute ca probe prin care se

demonstrează vinovăția inculpatului Okolișan Pavel în comiterea infracțiunii imputate

dânsului, nici următoarele procese verbale al acțiunilor procesuale, invocate de apelant,

deoarece nici una din ele nu indică direct sau indirect că faptele acestuia întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii imputate, și anume: - Volumul I: ordonanța de începere UP (f.d.1);

raport de autosesizare OUP din 20.03.2004 (f.d.2); plângere administratorului SRL ”Maxi-

Gheorg” din 15.03.2004 (f.d.3); informație de la IFS pe mun. Chișinău din 12.05.2005

(f.d.68); copia facturii fiscale seria AV nr.0716776 (f.d.122); procesul-verbal de audiere a

martorului Sorbală Constantin din 07.08.2006 (f.d.137); fișa personală Okolișan Pavel

(f.d.139); procesul-verbal de audiere a martorului Atamaniuc Serghei din 01.08.2006

(f.d.133); procesul-verbal de audiere a martorului Ianov Aculina din 01.08.2006 (f.d.135);

procesul-verbal de audiere a martorului Vîrcolici Efim din 09.08.2006 (f.d.141); procesul-

verbal de audiere a martorului Vîrcolici Mihail din 10.08.2006 (f.d.143); procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 17.01.2007 (f.d.159); procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 17.01.2007 (f.d.160); procesul-verbal de audiere

a martorului Carmora Olga din 17.01.2007 (f.d.161); procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie (f.d.162-165); procesul-verbal de audiere a martorului Prisac Maria

din 07.01.2007 (f.d.166); procesul-verbal de recunoaștere după fotografie din 17.01.2007

(f.d.167-168, 170-173); procesul-verbal de audiere a martorului Andronic Vera din 17.01.2007

(f.d.169); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 22.03.2007

(f.d.178); procesul-verbal de audiere a martorului Donici Ion din 06.04.2007 (f.d.180);

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.04.2007 (f.d.183-184);

ordonanța de punere sub învinuire din 04.06.2007 (f.d.190, 217); ordonanța de disjungere a

cauzei penale din 01.02.2011 (f.d.244); rechizitoriu din 02.02.2011 (f.d.247); Volumul III:

declarațiile părții vătămate Marian Gheorghe din 15.06.2011 (f.d.97); copia contractului de

12

acordare a serviciilor din 13.08.2013 (f.d.187); extras din Registrul de Stat al peroanelor

juridice (f.d.5 vol. V).

În același context, instanța de apel a menționat că nu pot fi reținute ca probe prin care se

demonstrează vinovăția inculpatului Okolișan Pavel în comiterea infracțiunii de escrocherie în

proporții deosebit de mari, nici următoarele înscrisuri invocate de acuzatorul de stat, și anume

Volumul I: informația Serviciului Vamal al RM din 29.09.2006 (f.d.148); informația Biroul

Național Central Interpol din 07.11.2002 (f.d.154); informația BNC Interpol din 28.12.2006

(f.d.155); informația BNC Interpol din 10.01.2007 (f.d.156); fotografiile ale lui Okolișan

Pavel și Zubovic (f.d.157); informația BNC Interpol București (f.d.174-177), or acestea atestă

caracteristica ce se referă la personalitatea lui Okolișan Pavel, iar înscrisurile precum -

certificate de înregistrare a SRL ”Class–S” din 15.03.1996 (f.d.7); copia contractului de

vânzare-cumpărare nr.102 din 05.11.2003 (f.d.8); registrul facturilor fiscal eliberate de SRL

”Maxi-Gheorg” (f.d.9-19); copiile facturilor fiscale eliberate de către SRL ”Maxi-Gheorg”

(f.d.10-23); fișa întreprinderii cu capital străin SRL ”Class–S” (f.d.28), atestă date

caracterizante ale persoanelor juridice SRL ”Class–S” și SRL ”Maxi-Gheorg” și nicidecum nu

confirmă că faptele acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

În contextul dat, instanța de apel a respins ca neîntemeiate alegațiile acuzatorului de stat

și inclusiv a părții vătămate Marian Gheorghe care invocând în calitate de probe, procesele

verbale al acțiunilor procesuale, înscrisurile – documente, relevate supra, susținând că acestea

demonstrează pe deplin vinovăția inculpatului Okolișan Pavel, în comiterea faptei de

escrocherie în proporții deosebit de mari, or nici una din ele nu confirmă prezența elementelor

constitutive ale infracțiunii încriminate în fapta inculpatului Okolișan Pavel.

Astfel, instanța de apel a conchis că atât în instanța de fond cât și în cea de apel nu s-a

confirmat că faptele comise de Okolișan Pavel întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de escrocherie în proporții deosebit de mari în circumstanțele descrise și imputate

de organul de urmărire penală. În ședința instanței de apel, acuzatorul de stat nu a prezentat

nici o probă care ar fi demonstrat că acțiunile inculpatului Okolișan Pavel întrunesc elementele

infracțiunii imputate în baza art.190 alin.(5) Cod penal.

În contextul dat, instanța de apel a constatat că partea vătămată Marian Gheorghe și

martorii Vîrcolici Mihail, Vîrcolici Efim și Prisac Maria, audiați în instanța de apel, au dat

aceleași declarații, ca și în instanța de fond, declarații care nu demonstrează, cu certitudine, că

acțiunile inculpatului Okolișan Pavel întrunesc elementele infracțiunii imputate art.190 alin.(5)

Cod penal.

Prin urmare instanța de fond, corect a concluzionat că inculpatul Okolișan Pavel

urmează să fie achitat pe art.190 alin.(5) Cod penal, din motiv că acțiunile lui nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii.

ordinare:

11.1. Procurorul, invocând drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile

art.427 alin.(1) pct. 4), 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea recursului procurorul indică că probele prezentate de către partea acuzării

în totalitate dovedesc vinovăția lui Okolișan Pavel, probe care în mod inexplicabil au fost

respinse și apreciate critic de către instanța de apel.

13

Susține acuzatorul de stat că, atât instanța de fond cât și cea de apel, au omis acel fapt că

inculpatul și-a camuflat acțiunile sale prejudiciabile prin semnarea pretinsă din numele SRL

“Class-S” a contractului nr.102 din 05.11.2003 cu SRL „Maxi-Gheorg”, tranzacție care a avut

un rol hotărâtor în determinarea părții vătămate de a intra în raport juridic cu inculpatul.

Eroarea în care se afla partea vătămată reprezintă un element esențial al faptei de escrocherie,

ce rezultă nemijlocit din acțiunea și intenția făptuitorului. Prezentarea frauduloasă, denaturată

a realității a fost aptă și suficientă de a inspira încrederea părții vătămate SRL „Maxi-Gheorg”

de a accepta încheierea tranzacției, care de facto avea un caracter simulat.

Faptul că, ÎCS „CLAS-S” SRL, a fost utilizată de către inculpatul Okolisan Pavel drept

instrument pentru realizarea și consumarea escrocheriei rezultă nemijlocit din informația

prezentată de către Inspectoratul Fiscal de Stat din care rezultă că la data de 31.03.2004, deci

peste doar 5 luni după producerea evenimentelor, ÎCS „Clas-S” SRL a fost declarată

întreprindere fantomă (a se vedea f.d.68 vol. I).

Declarațiile părții vătămate, denotă că achitarea acestor bani în contul întreprinderii a

fost o acțiune bine chibzuită a inculpatului, îndreptată spre investirea încrederii de îndeplinire

a angajamentului asumat integral, în condițiile în care cerealele nu i-ar fi fost eliberate de către

persoanele care la momentul evenimentelor gestionau activitatea SRL „Maxi-Gheorg” dacă nu

făcea dovada solvenței (capacității de a efectua plăți). Pentru a nu rata oportunitatea de a ridica

o cantitate impunătoare de grâu, prin interdicția pusă inculpatului, acesta a adus la sediul

întreprinderii suma de 100 000 lei, fapt care l-a confirmat nemijlocit și inculpatul Okolisan

Pavel, indicând însă că acești bani au fost achitați pentru procurarea unui lot de fasole.

Astfel, atât la faza urmăririi penale cât și la etapa cercetărilor judecătorești în

instanțele de fond și de apel, reprezentantul SRL „Maxi-Gheorg”, Marian Gheorghe a insistat

că nu a colaborat anterior cu Okolisan Pavel sau cu întreprinderi afiliate acestuia, că

întreprinderea pe care o administra nu a comercializat niciodată fasole și că comercializarea

fasulelor nu a fost niciodată prevăzută de statutul întreprinderii pe care o administra.

Instanța de apel a ignorat argumentele părții acuzării privind existența la inculpatul

Okolisan Pavel a intenției de a dobândi gratuit, prin înșelăciune produse cerealiere de la partea

vătămată înainte de intrarea în stăpânire asupra a 214 tone de grâu și nu au motivat suficient

de clar dacă comercializarea imediată către moara administrată de frații Vîrcolici a grâului

semincer dobândit de la partea vătămată contra unui preț mai mic decât cel de achiziție nu era

rentabilă din punct de vedere financiar.

Mai mult, acuzarea consideră că instanță de apel a făcut doar referire la o parte din

declarațiile martorilor dar a eșuat în a expune esența acelor declarații.

Consideră acuzatorul de stat că instanțele de judecată nu au supus unei aprecieri

minuțioase materialul probator administrat în cauza, sub aspectul laturii subiective a faptei

imputate inculpatului care semnalizează o intenție cu rea-credință de inducere a părții

vătămate în eroare și profitând de încrederea acestea , le-a determinat să eliberează grâul, cu

consecința deposedării bunului dat. Pe lângă, aspectul laturii subiective se evidențiază și cel al

laturii obiective, astfel încât acțiunile inculpatului reprezintă o simulare, care este demonstrată

prin lipsa de fundamentare juridică și economică a situației inculpatului, caracterul irealizabil

al angajamentului asumat.

Respectiv, se conchide asupra faptului că instanțele de fond au examinat unilateral cauza

penală, în favoarea apărării, apreciind critic declarațiile părții vătămate și cele a le martorilor

14

acuzării, contrar prevederilor art.art.24 alin.(2), 101 alin.(3) Cod de procedură penală,

ajungând la concluzia că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Potrivit deciziei recurate, judecarea cauzei în privința lui Okolisan Pavel a avut loc în

lipsa acestuia, în acest sens instanța menționând că după examinarea cauzei în fond, ultimul s-

a sustras de la prezentarea în ședințele de judecată și a fost anunțat în căutare (a se vedea fila

deciziei 5 pct.19), or, instanța de apel și-a justificat omisiunea de a cita inculpatul Okolisan

Pavel la adresa lui de domiciliu prin faptul că acesta este anunțat în căutare. Justificarea

menționată la alineatul supra nu se bazează în opinia acuzării de stat pe prevederi ale legii de

procedură penală și reprezintă în sine o eroare gravă de fapt care a afectat legalitatea deciziei.

Astfel recurentul susține că instanța de apel greșit a procedat la examinarea cauzei

penale în lipsa citării inculpatului la locul lui de domiciliu declarat pe parcursul cercetărilor

judecătorești în instanța de fond și în cele două proceduri anterioare în instanțele de apel-

xxxxx.

Totodată, recurentul invocă faptul că, instanța de apel nu s-a expus motivat asupra

apelului declarat de către partea vătămată SRL „Maxi-Gheorg”.

După cum rezultă din actele cauzei penale, instanța de apel a fost sesizată cu cerere de

apel comun în vederea verificării legalității sentinței de către partea vătămată SRL “Maxi-

Gheorg” reprezentată de către administratorul Marian Gheorghe și respectiv persoana fizică

Marian Gheorghe-fondator al SRL „Maxi-Gheorg”, care au solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei penale potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță și pronunțarea unei noi

decizii prin care Okolișan Pavel să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

la art.190 alin.(5) Cod penal și condamnat în baza acestei legi la o pedeapsă penală echitabilă,

să fie încasat din contul inculpatului valoarea prejudiciul material efectiv de 800 568,20 lei, a

dobânzilor de întârziere în suma de 1 285 657,57 lei, a penalităților de întârziere în sumă de

720 511,28 lei dar și a despăgubirilor morale în sumă de 200 000 lei.

Însă, potrivit părții rezolutive a deciziei din 15 ianuarie 2020, instanța de apel se pare că

a examinat și în consecință respins doar apelul declarat de către partea vătămată Marian

Gheorghe și nu s-a expus în nici un fel asupra apelului declarat de către partea vătămată SRL

„Maxi-Gheorg” care a fost prejudiciată direct prin acțiunile inculpatului Okolisan Pavel.

În condițiile expuse la alineatul supra, motivele invocate în cererea de apel al părții

vătămate SRL „Maxi-Gheorg” au rămas fără soluționare și argumentare.

11.2. Avocatul Marian Nicolae în interesele părții vătămate Marian Gheorghe și SRL

”Maxi-Gheorg”, care invocând drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile

art.427 alin.(1) pct.4), 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs invocă că, instanța de apel eronat a dat apreciere

declarațiilor părții vătămate, denaturând probatoriul și interpretând pe alocuri total eronat

probatoriul existent la dosar.

penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din considerentele ce urmează a fi

desfășurate în cele ce urmează.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar

în cazurile stipulate în acest articol.

15

Conform art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță, acestea se

întemeiază pe temeiurile pentru recurs prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când 6) hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în recursuri și

temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că criticele aduse de către titularii

cererilor de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art.414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima

instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și

care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă

probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la

dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau administrativ au

fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond trebuie să fie

motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare,

pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă

sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o

omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Distinct de cele relatate mai sus, Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit art.436

alin.(2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs

sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea

recursului.

În conformitate cu art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța

de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

care se aplică în mod corespunzător.

16

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal lărgit remarcă, că după

remiterea cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs, instanța de apel avea obligația să

verifice legalitatea sentinței sub aspectul prezenței în acțiunile inculpatului a elementelor

constitutive ale infracțiunilor incriminate potrivit actului de învinuire, atât prin prisma practicii

unitare cât și în raport cu probatoriul administrat la dosar.

Reieșind însă din conținutul deciziei atacate cu recurs, Colegiul penal atestă că instanța

de apel a pronunțat o hotărâre motivată succint, în termeni vagi și cu conținut ambiguu, din al

cărei descriptiv nu rezultă motivele pe care se întemeiază soluția adoptată, fără a fi cercetate

amănunțit și mult aspectual probele care au conturat convingerea instanței pentru a hotărî în

sensul celor indicate în dispozitiv.

Așadar, analizând decizia atacată, Colegiul penal lărgit concluzionează că instanța de

apel, menținând hotărârea primei instanțe privind achitarea inculpatului Okolișan Pavel,

învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii - nu a supus unei analize obiective cumulul

de probe, adus în susținerea învinuirii, la fel ca și prima instanță, excluzând unele probe, le-a

dat o apreciere greșită și selectivă, în derogare de la prevederile art.101 Cod de procedură

penală, punând accentul doar pe depozițiile și versiunea inculpatului, concluzionând că

acuzarea nu a prezentat probe suficiente întru confirmarea că Okolișan Pavel a comis

infracțiunea de escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune

și abuz de încredere, săvârșite în proporții deosebit de mari.

În acest sens, Colegiul penal menționează că, instanța de apel nu a respectat prevederile

art.414 Cod de procedură penală și nu a apreciat totalitatea probelor prezentate de acuzare

întru confirmarea vinovăției inculpatului Okolișan Pavel, în mod greșit a respins probele

administrate de către acuzarea de stat, fără a fi constatată încălcarea normelor procesuale

invocate, a apreciat în mod superficial aceste probe, fără a fi evidențiate acele derogări

evidente invocate.

În pofida acestor prescripții legale, instanța de apel a constatat neclar și divergent, în

descriptivul deciziei adoptate, diverse motive de menținere a sentinței de achitare a

inculpatului de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod

penal, care se exclud reciproc, cum ar fi că: „(...) probele cercetate în cadrul instanței de fond

și în instanța de apel, invocate de către acuzatorul de stat, nu demonstrează realizarea

acesteia și anume săvârșirea faptei prejudiciabile manifestată prin dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, deoarece însăși partea

acuzării, în textul învinuirii recunoaște, că Okolișan Pavel a activat în funcția de reprezentant

al Î.C.S. ”CLAS-S” SRL încheind cu ”Maxi-Gheorg” SRL contractul de vânzare-cumpărare

cu nr.102 din 05.11.2003, obiectul căruia fiind cantitate de 988 tone de grâu la prețul de 4200

lei/tonă, cu termenul de achitare până la data de 30.11.2003.

Astfel rezultă, că persoana juridică reprezentată de către Okolișan Pavel, la momentul

încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.102 din 05.11.2003, era înregistrată conform

legii, la organul competent, fapt confirmat prin extrasul din Registrul de stat al persoanelor

juridice (f.d.71-75, vol. III), iar Okolișan Pavel a acționat în baza împuternicirilor

fondatorului SRL ”Clas-S„ - H. Zubovic (fondator în baza contractului de vânzare-cumpărare

din 12.09.2003, f.d.41 vol. I).

17

Totodată se reține, că încheierea contractului a fost recunoscută în declarațiile

inculpatului Okolișan Pavel din instanța de fond, cât și confirmată prin declarațiile părții

vătămate Marian Gheorghe, atât în instanța de fond cât și în instanța de apel, inclusiv în

declarațiile din instanța de fond a martorilor A. Ivanova (f.d.102, vol. III), O. Carimova

(f.d.97, vol. IV).

În consolidarea acestei concluzii instanța de apel reține și reiterează argumentările

instanței de fond care justificat a remarcat, că inculpatul dispunând de împuterniciri de la

administratorul SRL ”Clas-S„ - H. Zubovic a acționat din numele acestei societăți la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare a grâului sub nr. 102 din 05.11.2003 (f.d.8,

vol. I). Deci la momentul încheierii contractului Okolișan Pavel a activat în strictă

conformitate cu Legea. ”

Apoi, indică că, ,,(...) în acțiunile inculpatului nu se conturează nici acțiunea de

înșelăciune, or din ansamblul de probe cercetat pe parcursul examinării cauzei nu s-a stabilit,

că inculpatul ar fi dezinformat conștient victima, prin prezentarea vădit falsă a realității ori ar

fi ascuns faptele și circumstanțele care trebuiau a fi comunicate acesteia. Cu atât mai mult nu

a fost demonstrat în acțiunile inculpatului abuzul de încredere.

Sub aspectul dat, Colegiul penal reține ca fiind corectă concluzia primei instanțe

precum, că clauzele contractuale au fost negociate până la încheierea contractului menționat

de către reprezentanții vânzătorului SRL ”Maxi-Gheorg” în persona lui Atamanciuc S. și

cumpărătorului SRL ”Clas-S” în persoana lui H. Zubovic, fapt confirmat prin declarațiile

martorilor acuzării audiați în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond.

Totodată, raportând circumstanțele de fapt la relevările doctrinale, instanța de apel

constată, că probele invocate de partea acuzării nu demonstrează că până la pretinsa faptă

ilegală, între inculpat și partea vătămată ar fi existat o relație specială, fiind relevant în acest

sens, că materialele cauzei nu confirmă existența între inculpat și partea vătămată a unor

convenții de drept civil sau alte fapte juridice anterioare, din care s-ar atesta încrederea între

cei doi, care ar fi creat un climat de încredere, circumstanță care este necesară făptuitorului

pentru realizarea faptei prejudiciabile.

Prin urmare, instanța de apel stabilește, că în acțiunile lui Okolișan Pavel lipsește

intenția de înșelăciune și abuz de încredere, inclusiv scopul cupidității, or în cazul prezenței

acestor particularități, inculpatul nu avea să efectueze plata parțială din valoarea

contractului, atingându-și scopul de cupiditate, evitând prin orice metode să îndeplinească

angajamentul asumat din numele persoanei juridice SRL ”Clas-S”, ceea ce, în opinia

instanței de apel, confirmă buna credință a ultimului în numele persoanei juridice pe care o

reprezenta.

Totodată, instanța de apel remarcă, că de fapt angajamentele asumate în baza

raporturile juridice civile dintre SRL ”Clas-S” și SRL ”Maxi-Gheorg” se confirmă prin

acordul reprezentanților legali ale persoanelor juridice menționate, în speță Zubovic

Hranislav și Marian Gheorghe, iar confirmarea acordului dat s-a efectuat prin semnătura

împuterniciților acestora - Okolișam Pavel și Atamaniuc Serghei, circumstanțe în care

acțiunile pretins ilegale față de SRL ”Maxi-Gheorg” nu pot fi imputate acestor persoane

(împuterniciților), de vreme ce la semnarea acordului bilateral au fost respectate prevederile

legislației civile, or, la materialele cauzei lipsesc probe care ar atesta contrariul. ”

18

Indicând în descriptiv că: „(...) Colegiul penal conchide că nu pot fi reținute ca probe

prin care se demonstrează vinovăția inculpatului Okolișan Pavel în comiterea infracțiunii

imputate dânsului, nici următoarele procese verbale al acțiunilor procesuale, invocate de

apelant, deoarece nici una din ele nu indică direct sau indirect că faptele acestuia întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii imputate, și anume: - Volumul I: ordonanța de începere

UP (f.d.1); raportul de autosesizare OUP din 20.03.2004 (f.d.2); plângerea administratorului

SRL ”Maxi-Gheorg” din 15.03.2004 (f.d.3); informație de la IFS pe mun. Chișinău din

12.05.2005 (f.d.68); copia facturii fiscale seria AV nr.0716776 (f.d.122); procesul-verbal de

audiere a martorului Sorbală Constantin din 07.08.2006 (f.d.137); fișa personală Okolișan

Pavel (f.d.139); procesul-verbal de audiere a martorului Atamaniuc Serghei din 01.08.2006

(f.d.133); procesul-verbal de audiere a martorului Ianov Aculina din 01.08.2006 (f.d.135);

procesul-verbal de audiere a martorului Vîrcolici Efim din 09.08.2006 (f.d.141); procesul-

verbal de audiere a martorului Vîrcolici Mihail din 10.08.2006 (f.d.143); procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 17.01.2007 (f.d.159); procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 17.01.2007 (f.d.160); procesul-verbal de

audiere a martorului Carmora Olga din 17.01.2007 (f.d.161); procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie (f.d.162-165); procesul-verbal de audiere a

martorului Prisac Maria din 07.01.2007 (f.d.166); procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 17.01.2007 (f.d.167-168, 170-173); procesul-verbal de audiere

a martorului Andronic Vera din 17.01.2007 (f.d.169); procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 22.03.2007 (f.d.178); procesul-verbal de audiere a martorului

Donici Ion din 06.04.2007 (f.d.180); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie din 06.04.2007 (f.d.183-184); ordonanța de punere sub învinuire din 04.06.2007

(f.d.190, 217); ordonanța de disjungere a cauzei penale din 01.02.2011 (f.d.244); rechizitoriu

din 02.02.2011 (f.d.247); Volumul III: declarațiile părții vătămate Marian Gheorghe din

15.06.2011 (f.d.97); copia contractului de acordare a serviciilor din 13.08.2013 (f.d.187);

extrasul din Registrul de Stat al peroanelor juridice (f.d.5 vol. V).

În același context, Colegiul penal nu poate reține ca probe prin care se demonstrează

vinovăția inculpatului Okolișan Pavel în comiterea infracțiunii de escrocherie în proporții

deosebit de mari, nici următoarele înscrisuri invocate de acuzatorul de stat, și anume Volumul

I: informația Serviciului Vamal al RM din 29.09.2006 (f.d.148); informația Biroul Național

Central Interpol din 07.11.2002 (f.d.154); informația BNC Interpol din 28.12.2006 (f.d.155);

informația BNC Interpol din 10.01.2007( f.d.156); fotografiile ale lui Okolișan Pavel și

Zubovic (f.d.157); informația BNC Interpol București (f.d.174-177), or acestea atestă

caracteristica ce se referă la personalitatea lui Okolișan Pavel, iar înscrisurile precum -

certificate de înregistrare a SRL ”Class–S” din 15.03.1996 (f.d.7); copia contractului de

vânzare-cumpărare nr.102 din 05.11.2003 (f.d.8); registrul facturilor fiscal eliberate de SRL

”Maxi-Gheorg” (f.d.9-19); copii facturi fiscale eliberate de către SRL ”Maxi-Gheorgh”

(f.d.10-23); fișa întreprinderii cu capital străin SRL ”Class –S” (f.d.28), atestă date

caracterizante ale persoanelor juridice SRL ”Class–S” și SRL ”Maxi-Gheorg” și nicidecum

nu confirmă că faptele acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate. ”

Apoi, indicând că, ,,(...) instanța de apel respinge ca neîntemeiate alegațiile acuzatorului

de stat și inclusiv a părții vătămate Marian Gheorghe care invocând în calitate de probe,

procesele verbale al acțiunilor procesuale, înscrisurile – documente, relevate supra, susținând

19

că acestea demonstrează pe deplin vinovăția inculpatului Okolișan Pavel, în comiterea faptei

de escrocherie în proporții deosebit de mari, or nici una din ele nu confirmă prezența

elementelor constitutive ale infracțiunii încriminate în fapta inculpatului Okolișan Pavel. ”

În această consecutivitate, se reține că, instanța de apel, contrar prevederilor art.101 Cod

procedură penală, nu și-a motivat eficient soluția privind respingerea probelor administrate de

către acuzarea de stat - declarațiile părții vătămate Marian Gheorghe, declarațiile martorilor

Vîrcolici Mihail, Vîrcolici Efim, Prisac Maria, cât și probele materiale acumulate în cadrul

urmăririi penale după cum urmează: Volumul I ordonanța de începere UP (f.d.1); raportul de

autosesizare OUP din 20.03.2004 (f.d.2); plângerea administratorului SRL ”Maxi-Gheorg”

din 15.03.2004 (f.d.3); certificatele de înregistrare a SRL ”Class–S” din 15.03.1996 (f.d.7);

copia contractului de vânzare-cumpărare nr.102 din 05.11.2003 (f.d.8); registrul facturilor

fiscal eliberate de SRL ”Maxi-Gheorg” (f.d.9-19); copiile facturilor fiscale eliberate de către

SRL ”Maxi-Gheorg” (f.d.10-23); fișa întreprinderii cu capital străin SRL ”Class –S” (f.d.28);

copia contractului de vânzare-cumpărare din 12.09.2003 (f.d.41); copia actului de predare –

primire a documentelor și bunurilor SRL ,,Class S” (f.d.42); informație de la IFS pe mun.

Chișinău din 12.05.2005 (f.d.68); procesul-verbal de audiere a părții vătămate Marian

Gheorghe (f.d.113); copia facturii fiscale seria AV nr.0716776 (f.d.122); procesul-verbal de

audiere a martorului Vîrcolici Efim din 21.06.2006 (f.d.123); procesul-verbal de audiere a

martorului Atamaniuc Serghei din 01.08.2006 (f.d.133); procesul-verbal de audiere a

martorului Ianov Aculina din 01.08.2006 (f.d.135); procesul-verbal de audiere a martorului

Sorbală Constantin din 07.08.2006 (f.d.137); fișa personală Okolișan Pavel (f.d.139);

procesul-verbal de audiere a martorului Vîrcolici Efim din 09.08.2006 (f.d.141); procesul-

verbal de audiere a martorului Vîrcolici Mihail din 10.08.2006 (f.d.143); informația

Serviciului Vamal al RM din 29.09.2006 (f.d.148); informația Biroul Național Central

Interpol din 07.11.2002 (f.d.154); informația BNC Interpol din 28.12.2006 (f.d.155);

informația BNC Interpol din 10.01.2007 (f.d.156); procesul-verbal de audiere suplimentară a

părții vătămate Marian Gheorghe din 17.01.2007 (f.d.158); procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 17.01.2007 (f.d.159); procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 17.01.2007 (f.d.160); procesul-verbal de audiere a martorului

Carmora Olga din 17.01.2007 (f.d.161); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie (f.d.162-165); procesul-verbal de audiere a martorului Prisac Maria din

07.01.2007 (f.d.166); procesul-verbal de recunoaștere după fotografie din 17.01.2007

(f.d.167- 168, 170-173); procesul-verbal de audiere a martorului Andronic Vera din

17.01.2007 (f.d.169); informația BNC Interpol București (f.d.174-177); procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 22.03.2007 (f.d.178); procesul-verbal de

audiere a martorului Donici Ion din 06.04.2007 (f.d.180); procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 06.04.2007 (f.d.183-184); ordonanța de punere sub învinuire

din 04.06.2007 (f.d.190, 217); ordonanța de disjungere a cauzei penale din 01.02.2011

(f.d.244); rechizitoriul din 02.02.2011 (f.d.247); Volumul III: declarațiile reprezentantului

legal al părții vătămate Marian Gheorghe din 15.06.2011 (f.d.97); procesul-verbal de audiere

a martorului Ivanov Aculina (f.d.102); procesul-verbal de audiere a martorului Prisac Maria

(f.d.110); procesul-verbal de audiere a martorului Vîrcolici Efim (f.d.145); copia contractului

de acordare a serviciilor din 13.08.2013 (f.d.187); declarațiile martorului Carîmova Olga

(f.d.97, vol. IV); extrasul din Registrul de Stat al peroanelor juridice (f.d.5 vol. V), fără a oferi

20

aprecierea acestora așa cum o cer prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală și

prevederile art.414 alin.(2) și (6) Cod de procedură penală, potrivit cărora instanța de apel

verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința

de judecată, cu consemnarea în procesul verbal. Instanța de apel nu este în drept să-și

întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în

ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

În contextul dat, instanța de apel a enunțat în repetate rânduri că nici una din probele

acumulate la urmărirea penală și cercetate în ședința instanței de fond și apel nu confirmă că

fapta inculpatului Okolișan Pavel întrunește elementele infracțiunii.

Pe de altă parte, deși în ședința instanței de apel au fost audiați suplimentar partea

vătămată Marian Gheorghe cât și martorii Vîrcolici Mihail, Vîrcolici Efim, Prisac Maria,

instanța de apel a omis să dea apreciere legală declarațiilor acestora, care au fost audiați

suplimentar pe marginea circumstanțelor incriminate inculpatului.

Astfel, instanța de apel nu s-a expus separat asupra fiecăreia din probele acumulate în

dosar, care trebuie apreciate multilateral și obiectiv, nu a făcut o analiză a acestora, în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Contrar acestor stricte prevederi legale, instanța de apel doar a enumerat probele

cercetate, redând conținutul declarațiilor părții vătămate Marian Gheorghe, a martorilor

Vîrcolici Mihail, Vîrcolici Efim, Prisac Maria și a probelor scrise, fără a verifica minuțios și

obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma pertinenței, concludenței, iar în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

Nu este negat faptul că, în această cauză, concluziile despre nevinovăția persoanei

deferite judecății pot fi făcute de instanță, însă pentru o atare conchidere, instanța urmează să

aducă contraargumente la cele invocate de partea acuzării și în cererea de apel, să analizeze

argumentele despre nevinovăția persoanei în raport cu învinuirea adusă și probele din dosar.

La fel, instanța de apel a trecut în revistă dovezile administrate, dar nu a apreciat fiecare

probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele

concrete, de fapt și de drept, invocate în rechizitoriu, și nu a indicat motivele pentru care a

respins probele aduse în sprijinul acuzării.

Totodată, în speță, instanța de apel constatând că între părți este prezent un raport juridic

cu caracter civil, totuși urma să ia în considerație că, în esență, delimitarea escrocheriei de

încălcarea normelor de drept civil trebuie făcută luându-se în considerație două aspecte de

maximă importantă: atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunurilor și

prezența disponibilității efective a făptuitorului de a-și executa angajamentele. Aceste două

aspecte sunt puse la baza circumstanțelor care trebuie cercetate în vederea constatării lipsei

sau prezenței scopului de cupiditate.

Așa dar, Colegiul penal lărgit punctează că, deși instanța de apel a statuat asupra faptului

că între părți este prezent un raport juridic cu caracter civil, totuși instanța nu a dat apreciere

faptului, că în speță a avut loc abuzul de încredere, care a stat la baza relației interpersonale

stabilite între făptuitor și victimă, care la rândul lor au în suport relații comerciale, care

cunoscând anumite evoluții și având amprenta încrederii, sânt exploatate cu rea-voință de

potențialul escroc, la realizarea intenției infracționale.

21

În aceiași ordine de idei, instanța de apel urma să ia în considerație că, probele trebuie

analizate corelat, în ansamblul lor, nu trunchiat, astfel încât hotărârea să se întemeieze pe toate

probele cauzei, condiție ce în cazul de față nu este întrunită. Din analiza și evaluarea probelor

administrate în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate în cadrul cercetării

judecătorești, s-a reținut eronat că probele în ansamblul lor nu coroborează spre a demonstra,

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că, instanța de

apel eronat a interpretat probele administrate, inclusiv prin denaturarea conținutului acestora,

fără a se expune asupra lor în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că instanțele de fond nu au pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, nu a făcut o analiză corespunzătoare asupra cumulului probelor

prezentate de pârți, fără a elucida faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature, nemotivate și

neargumentate.

Fiind consecvenți în cele expuse, se notează că, de principiu, instanțele de judecată sunt

obligate să demonstreze circumstanțele ce țin de nevinovăția inculpatului cu adoptarea unor

soluții motivate, or, lipsa unor argumente plauzibile în vederea susținerii achitării persoanei,

atestă vicierea procedurii penale de la etapele precedente de judecare.

În mare parte soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează pe statuările

CtEDO în speța Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr. 25236/02), hotărârea din 16.12.2008,

unde Curtea având a se pronunța asupra acestei cauze a considerat că chestiunile care urmau a

fi hotărâte de către Curtea Supremă de Justiție nu puteau fi examinate în mod corespunzător,

ca chestiuni ce tine de un proces echitabil, fără o apreciere directă a probelor prezentate de

partea apărării și partea acuzării (a se vedea Botten v. Norway, 19 februarie 1996, §§ 52 și 53,

Reports of Judgments and Decisions 1996-I și Popovici, citată mai sus, § 72).

Curtea Supremă de Justiție nu are competența să facă o examinare directă a probatoriului

administrat și are doar competența de a dispune rejudecarea cauzei de către instanța ierarhic

inferioară.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se

pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesuale penale

asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să aprecieze minuțios probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să dea apreciere

cuvenită fiecărei probe examinate și toate în ansamblu, să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate inculpatului și să argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată,

ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de

practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

22

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de Circumscripție

Chișinău, Popov Oleg și de către avocatul Marian Nicolae în interesele părții vătămate Marian

Gheorghe și SRL „Maxi Gheorgh”, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 15 ianuarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Okolișan Pavel xxxxx, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 28 decembrie 2020.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Cobzac Elena

Boico Victor

Burduh Victor

Mardari Dumitru

23