1ra-2/2020 — art. 190 alin.5, 310 alin.1 CP

1ra-2/2020 — art. 190 alin.5, 310 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-2/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Anatolie Țurcan

Judecători – Ion Guzun, Maria Ghervas, Nicolae Craiu, Victor Burduh

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 11 decembrie 2018, în cauza penală privind-o pe

Alexandrov Nelea xxxx, născută la xx xx xxxx,

originară din xxxx, domiciliată în xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.04.2012 - 26.02.2014;

Instanța de apel: 19.03.2014 - 10.02.2016;

Instanța de recurs ordinar: 14.04.2016 - 07.06.2016;

Instanța de apel: 12.08.2016 - 05.06.2017;

Instanța de recurs ordinar: 08.08.2017 - 05.12.2017;

Instanța de apel: 04.01.2018 - 11.12.2018;

Instanța de recurs ordinar: 14.02.2019 - 26.03.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

Nelea a fost achitată de sub învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin.(5) și art.310

alin.(1) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

că, urmărind scopul și având intenția dobândirii apartamentului nr. xx din xxxx xxxx, care i-a

aparținut defunctei P. Vasilieva, decedată la 12.09.2010, știind cu certitudine despre faptul decesului

proprietarei acestui imobil, a falsificat un contract încheiat chipurile între ea și Parascovia Nelea la

07.04.2009, potrivit căruia ultima ar fi împrumutat de la ea suma de 25 000 euro până pe 07.07.2010,

creând astfel, în mod eronat o creanță a P. Vasilieva față de sine.

În continuare, realizând intențiile criminale, inculpata a decis să prezinte probe false în

instanța de judecată, pentru ca ultima în baza acestora să-i recunoască dreptul de proprietate asupra

imobilului defunctei.

Astfel, cunoscând despre faptul decesului lui P. Vasilieva la 12.09.2010, conform

certificatului de deces primit tot de ea personal de la OSC, inculpata a depus la 26.11.2010 în

1

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău o cerere de chemare în judecată către P. Vasilieva, în care a

indicat eronat că pârâta până în prezent nu-și onorează obligațiile contractuale, solicitând instanței

transmiterea în proprietatea ei a imobilului așa-zisei pârâte P. Vasilieva, situat în xxxx și încasarea

de la ultima a sumei datorate în mărime de 25 000 euro.

Acest contract falsificat de Alexandrov Nelea a fost anexat în copie de către ultima la cererea

de chemare în judecată depusă la 26.11.2010, pentru recunoașterea dreptului de proprietate asupra

imobilului indicat mai sus.

În ședințele de judecată din 03.12.2010 și 20.12.2010 Alexandrov Nelea nu a declarat despre

faptul că P. Vasilieva este decedată din 12.09.2010, dar a făcut declarații ce nu corespundeau

adevărului, potrivit cărora pârâta, chipurile până la momentul de fată, nu-și onorează obligația de

rambursare a împrumutului făcut de către ea.

Pentru a induce și mai mult în eroare instanța de judecată, Alexandrov Nelea a mai anexat la

materialele acțiunii civile din instanță și copia unei cereri de constituire de către P. Vasilieva a unui

depozit la BC „Mobiasbanca" SA în sumă de 20 170 euro la 07.04.2009, pe care a dobândit-o în

circumstanțe dubioase aflându-se în apartamentul defunctei, care chipurile ar fi confirmat depunerea

de către P. Vasilieva a banilor împrumutați la depozit bancar.

Prin urmare, studiind și apreciind probele prezentate în ședința de judecată de către

Alexandrov Nelea și fiind indusă în eroare asupra circumstanțelor reale ale cauzei, la 20.12.2010

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, considerând că reclamata P. Vasilieva este datoare cu suma

de 25 000 euro fată de reclamanta Alexandrov Nelea, a hotărât de a recunoaște dreptul de proprietate

al ultimei asupra apartamentului nr.xx situat în xxxx, dispunând, totodată, și încasarea de la P.

Vasilieva a datoriei de 25 000 euro în beneficiul lui Alexandrov Nelea.

Obținând hotărârea judecății în baza probelor false prezentate instanței, Alexandrov Nelea a

înregistrat la 14.03.2011 dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.xx din xxxx, dobândind,

astfel, ilicit acest imobil și cauzându-i moștenitorului defunctei O. Novicov daune în proporții

deosebit de mari.

Tot ea, urmărind scopul și având intenția însușirii bunurilor moștenitorilor defunctei P.

Vasilieva în proporții deosebit de mari, a decis să prezinte probe false în instanța de judecată,

pentru ca în baza acestora să-i fie recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului defunctei.

Astfel, cunoscând despre faptul decesului lui P. Vasilieva la 12.09.2010, conform

certificatului de deces primit tot de ea personal de la OSC, Alexandrov Nelea a depus la 26.11.2010

în Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău o cerere de chemare în judecată către P. Vasilieva în care a

indicat eronat că pârâta până în prezent nu-și onorează obligațiile contractuale, solicitând instanței

transmiterea în proprietatea ei a imobilului așa-zisei pârâte P. Vasilieva, situat în xxxx xxxx și

încasarea de la ultima a sumei datorate în mărime de 25 000 euro.

Acest contract falsificat de Alexandrov Nelea a fost anexat în copie de către ultima la cererea

de chemare în judecată depusă la 26.11.2010, pentru recunoașterea dreptului de proprietate asupra

imobilului indicat mai sus. În ședințele de judecată din 03.12.2010 și 20.12.2010 inculpata nu a

declarat despre faptul că P. Vasilieva este decedată din 12.09.2010, dar a făcut declarații ce nu

corespundeau adevărului, potrivit cărora pârâta, chipurile, până la momentul de față nu-și onorează

obligația de rambursare a împrumutului făcut de către ea.

Prin urmare, studiind și apreciind probele prezentate în ședință de judecată de către

Alexandrov Nelea și, fiind indusă în eroare asupra circumstanțelor reale ale cauzei, la 20.12.2010

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, considerând că reclamata P. Vasilieva este datoare cu suma

de 25 000 euro reclamantei Alexandrov Nelea, a recunoscut dreptul de proprietate al acesteia asupra

2

apartamentului nr. xx din xxxx xxxx, dispunând, totodată, și încasarea de la P. Vasilieva a datoriei

de 25.000 euro în beneficiul lui Alexandrov Nelea.

Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile inculpatei în baza art.190 alin.(5) Cod penal,

ca escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, săvârșită în

proporții deosebit de mari și în baza art.310 alin.(1) Cod penal, ca falsificarea probelor într-un proces

civil.

Instanța a reținut că nu a fost stabilită existența laturii obiective a infracțiunii de

escrocherie, inculpata obținând în proprietate apartamentul nr.xx din xxxx xxxx în temeiul hotărârii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20.12.2010.

Totodată, învinuirea adusă inculpatei privind comiterea infracțiunii prevăzută la art.190

alin.(5) Cod penal nu a fost dovedită. Or, acuzarea nu a prezentat nici o probă pertinentă,

concludentă și verosimilă care ar demonstra că inculpata a falsificat, în parte sau în totalitate,

contractul de împrumut din 07.04.2009, încheiat cu P. Vasilieva care a decedat la 12.09.2010, și că

anume acest contract fals a fost prezentat instanței de judecată într-un proces civil.

Astfel, vinovăția inculpatei nu a fost confirmată prin probe pertinente, concludente și

verosimile, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, dubiile în probarea

învinuirii urmând a fi interpretate în favoarea inculpatei, Alexandrov Nelea urmând a fi achitată din

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

prin care procesul penal pe art.310 alin.(1) Cod penal să fie încetat, în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție de atragere la răspundere penală și condamnarea inculpatei în baza art.190

alin.(5) Cod penal la 10 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere în

instituții, organizații și de a exercita activități în domeniul gestionării de bunuri și mijloace

financiare pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, pentru femei.

Apelantul a invocat că concluzia instanței de judecată este neîntemeiată și ilegală.

Din materialele cauzei, cât și potrivit declarațiilor pârții vătămate O. Novicov, ale martorilor

R. Novicov, A. Zoti, N. Coreachin și G. Vasilieva, s-a constatat că P. Vasilieva avea suficienți bani,

obținuți din vânzarea unui apartament moștenit de la sora sa și nu avea necesitatea de a împrumuta

de la inculpată. Totodată, este absurd ca ultima să-i împrumute suma de 25 000 euro lui P. Vasilieva

care avea o vârstă înaintată. Semnătura acesteia din copia contractului de împrumut prezentată de

inculpată nu a putut fi verificată, în cadrul urmăririi penale fiind imposibil de găsit originalul acestui

contract, iar persoanele apropiate lui P. Vasilieva au confirmat că aceasta nu avea careva datorii,

avea destui bani și nu avea necesitatea de a împrumuta.

Mai mult, inculpata s-a prezentat la organele stării civile și a declarat despre decesul lui P.

Vasilieva la 13.09.2010, comunicând că este sora acesteia, cu toate că între ele este o diferență de

vârstă de 53 ani.

Ulterior, știind cu certitudine că P. Vasilieva a decedat, a înaintat o cerere de chemare în

judecată împotriva ei, anexând copia unui contract de împrumut fals. Participând în ședințele de

judecată din 03.12.2010 și 20.12.2010, reclamanta Alexandrov Nelea a solicitat instanței

examinarea cauzei în lipsa pârâtei P. Vasilieva, motivând că aceasta a fost legal citată, ceea ce

denotă că inculpata a indus instanța în eroare pentru a intra cât mai curând în posesia hotărârii

judecătorești în vederea desăvârșirii intențiilor sale criminale de a însuși ilegal imobilul defunctei.

Potrivit certificatului nr.5449 din 26.01.2011 eliberat de OCTC, valoarea estimată a

apartamentului nr.xx din xxxx xxxx, constituie 195 589 lei, ce reprezintă proporții deosebit de mari.

Deșii elementele infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal se regăsesc perfect în

3

acțiunile inculpatei, instanța de fond a apreciat că nu s-a constatat existența faptului infracțiunii

prevăzute de art.190 Cod penal.

Totodată, din acțiunile inculpatei rezultă că aceasta a realizat și latura subiectivă a infracțiunii

incriminate, sub formă de intenție directă, care a fost conturată în acțiunile ei, după decesul lui P.

Vasilieva, exclusiv în scopul dobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor acesteia, astfel

lezând și interesele moștenitorilor legali ai acesteia.

Pe lângă aceasta, instanța de fond eronat a constatat și inexistența faptei infracțiunii

prevăzute la art.310 Cod penal.

Astfel, la emiterea sentinței de achitare instanța de fond a indicat că susținerea acuzării poartă

un caracter declarativ și se bazează doar pe presupuneri, vinovăție inculpatei nefiind obiectiv

confirmată prin probe pertinente și concludente, nefiind combătută poziția apărării că inculpata a

intrat în proprietatea apartamentului defunctei în baza hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 20.12.2010 și nu ca urmare a inducerii în eroare a părții vătămate O. Novicov.

Constatarea instanței de fond este în contradicție directă cu probele administrate, instanța

ignorând faptul că anume din considerentele enunțate inculpata a fost acuzată și de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.310 alin.(1) Cod penal, realizată prin prezentarea probelor și a

declarațiilor false în cadrul procesului civil, această infracțiune fiind interdependentă de cea

prevăzută de art.190 Cod penal, reprezentând o metodă de însușire ilegală a imobilului nominalizat

prin escrocherie.

3.1. A declarat apel și avocatul Hriplivaia Valentina, în numele părții vătămate O. Novicov,

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie condamnată

în baza art.art.190 alin.(5) și 310 alin.(1) Cod penal.

Apelanta a indicat că, probele administrate confirmă corespunderea acțiunilor inculpatei

elementelor infracțiunilor incriminate.

Astfel, partea vătămată O. Novicov a relatat că este unicul moștenitor al bunurilor care au

aparținut lui P. Vasilieva, care a decedat la 12.09.2009, fiind fiul fratelui acesteia, care a decedat în

anul 1999, iar mătușa T. Vasilieva, o altă soră a lui P. Vasilieva, a decedat în anul 2007. Până la

decesul ultimei, a avut grijă de ea, o vizita și îi acorda ajutor. La 08.10.2008, P. Vasilieva, un urma

obținerii moștenirii de la sora T. Vasilieva, a vândut apartamentul și a deschis un cont bancar la BC

„Mobiasbanca" în valută, în mărime de 19 000 euro pe o perioadă de șase luni. La 07.04.2009, suma

cu procentele acumulate, în total – 20 170 euro, au fost transferate de P. Vasilieva pe alt cont în

aceeași bancă. În vara anului 2010, P. Vasilieva i-a dat 4 000 euro din cont lui O. Novicov, pentru

ca acesta să-i facă reparație în apartamentul ei, iar restul banilor i-a transferat pe cont lui R.

Novicova, mama lui O. Novicov. Înainte de decesul lui P. Vasilieva, a apărut inculpata care a angajat

niște persoane care aveau grijă de aceasta în timpul nopții. Despre decesul mătușii sale, O. Novicov

a aflat abia la 13.09.2009 de la inculpată, care i-a comunicat că actele lui P. Vasilieva le-a transmis

serviciului 14888, care s-a ocupat de înmormântarea decedatei. Totodată, aceasta a refuzat ca O.

Novicov să-i întoarcă cheltuielile suportate de ea și l-a informat că va avea documente de proprietate

pe apartament. În decembrie 2010, după obținerea hotărârii judecătorești, inculpata a schimbat ușa

de la intrare, iar când el a ridicat problema actelor pe imobil, aceasta i-a dat de înțeles că nu va vedea

actele. Nici mătușa sa și nici inculpata nu au vorbit despre existența contractului de împrumut și a

datoriei de 25 000 euro or, P. Vasilieva avea destule surse financiare pentru a-și asigura necesitățile

vitale. Dispunând de testament pe apartamentul dat, în ianuarie 2011 a mers la notar și a depus o

cerere privind deschiderea succesiunii rămase în urma decesului mătușii sale, P. Vasilieva. În

perioada în care aduna actele necesare pentru a le prezenta notarului, apartamentul la OCT Chișinău

4

era înregistrat după P. Vasilieva.

Martorul R. Novicova a declarat că ea și fiul său, O. Novicov sunt unicii moștenitori ai lui

P. Vasilieva. În ultimele două luni până la deces, zilnic a avut grijă de P. Vasilieva, iar O. Novicov

o vizita periodic. În iulie-august 2010, aceasta i-a spus că a vizitat-o inculpata, care este nepoata

fratelui fostului ei soț. Aceasta lucrează asistentă medicală și i-a propus ajutor. Până atunci nimeni

nu a cunoscut-o, iar P. Vasilieva niciodată nu a pomenit de careva rude de pe linia fostului soț.

Despre existența contractului de împrumut a aflat abia în martie 2011 de la fiul său O. Novicov,

care aduna actele pentru acceptarea moștenirii, fiind unicul moștenitor după decesul P. Vasilieva.

Semnătura acesteia din contract este falsificată, fiind imitată, copiată, iar afirmațiile privind

existența datoriei de 25 000 euro nu corespund adevărului. P. Vasilieva avea bani în contul bancar,

obținuți în urma vânzării apartamentului surorii sale și nu a spus despre existența a careva datorii.

Permanent s-a aflat lângă aceasta și despre inculpată a aflat în august 2010, când a văzut-o pentru

prima dată. În fiecare zi o vizita pe P. Vasilieva , îi procura medicamente, produse alimentare. La

12.09.2009 s-a aflat la aceasta până la orele 20.00, iar când a plecat inculpata nu era.

Martorii A. Zoti, N. Coreachin, G. Vasilieva, L. Boțvina și V. Cebanu, vecinii lui P.

Vasilieva, au comunicat că au cunoscut-o pe aceasta de mult timp și au confirmat că rudele ei sunt

O. Novicov, care era nepot și R. Novicova - cumnata. Nu au auzit ca decedata să vorbească despre

alte rude și nu au văzut să vină la ea alte persoane. Aceștia nu cunosc despre existența cărorva datorii

avute de P. Vasilieva față de alte persoane, aceasta neavând necesitate să împrumute bani, deoarece

o ajutau nepotul și cumnata. P. Vasilieva era o persoană foarte simplă și modestă, niciodată nu-și

permitea mai mult decât avea posibilitate, iar toți banii era calculați.

În același timp, martorii S. Alexandrov, soțul inculpatei, și E. Bratan au dat declarații având

un interes comun care afectează caracterul obiectiv al acestui probatoriu și sunt contradictorii.

Totodată, vinovăția inculpatei se confirmă și prin certificatul eliberat de OSC din 29.03.2011,

din care rezultă că înregistrarea decesului P. Vasilieva a fost solicitat de „sora acesteia", Alexandrov

Nelea, lipsa la materialele dosarului civil a certificatului de deces, necomunicarea instanței despre

decesul pârâtei, prin ce se confirmă că inculpata a urmărit scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane. Or, nu a existat niciun obstacol în ședințele de judecată din dosarul civil, care ar fi

împiedicat inculpata să comunice instanței că pârâta în dosar este decedată, atunci când s-a pus în

discuție posibilitatea examinării cauzei în lipsa pârâtei care nu s-a prezentat din motive necunoscute.

Și înscrisurile anexate la materialele cauzei civile atestă faptul inducerii instanței în eroare, în cadrul

urmăririi penale fiind constatat că în urma vânzării apartamentului moștenit de la sora sa, P.

Vasilieva a deschis la BC „Mobiasbanca” SA un cont bancar, ce se confirmă prin contractul din

08.10.2008, „Depozit 12,5 + EUR" în euro, contul fiind deschis pentru o perioadă de șase luni. La

07.04.2009, suma cu procente acumulate a fost transferată de către P. Vasilieva pe alt cont în aceeași

bancă, ce se confirmă prin cererea acesteia din 07.04.2009 privind constituirea depozitului

„Pensionar”.

În cadrul dosarului penal, inculpata a declarat că i-a transmis lui P. Vasilieva suma de 25

000 euro la 07.04.2009, după amiază, a stat încă vreo două ore și a plecat, fiind imposibil ca P.

Vasilieva , fără a fi însoțită de cineva, cu o sumă de 25.000 euro să fi plecat la sfârșitul zilei la banca

de pe bd. Renașterii pentru a-i depune pe cont. Totodată, în contul dat s-a aflat suma de 20 170 euro

și nu 25 000 pe care, chipurile i-ar fi împrumutat.

Astfel, contractul de împrumut, anexat în copie la dosar și ascuns, sau pierdut, sau sustras,

(fiind inventate mai multe variante), dovedește faptul falsificării acestuia, iar în cazul în care ar fi

existat astfel de contract și ar fi fost semnat de decedata P. Vasilieva, acesta ar fi fost păstrat.

5

Totodată, în octombrie 2010, când O. Novicov a ridicat întrebarea referitor la proprietatea decedatei

și inculpata i-a promis să-i prezinte acte de proprietate asupra apartamentului pe numele său, a

invocat că contractul în original a fost lăsat la OCT Chișinău de unde n-a fost întors, apoi urma să

fie prezentat la Curtea de Apel Chișinău la examinarea cauzei civile în luna iunie 2011, ca mai apoi

să declare că a fost sustras din automobil împreună cu alte acte și lucruri de valoare, prezentând un

certificat de la CPs. Rîșcani, mun. Chișinău din 06.04.2011, din care rezultă că petiționarului i s-a

cauzat o pagubă materială considerabilă. Din ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din

06.04.2011, rezultă că în geanta sustrasă se aflau diferite facturi, procuri, certificate, contractul de

împrumut nefiind menționat.

Totodată, faptul că inculpata nu dispunea de un astfel de contract de împrumut la momentul

decesului P. Vasilieva, se dovedește prin declarațiile notarului Viorica Nagacevschi, care a indicat

că la data de 10.09.2010, vineri, la sfârșitul zilei, s-a adresat inculpata cu solicitarea de a îndeplini

un testament din numele lui P. Vasilieva, însă a refuzat-o, fiind sfârșitul zilei de lucru, iar pentru a

pleca la domiciliu, actele trebuiau aduse din timp și demonstrat motivul imposibilității prezentării

la oficiu. Peste câteva zile inculpata s-a prezentat la birou și i-a comunicat că întocmirea

testamentului nu poate avea loc din cauza decesului persoanei. Prin urmare nu este clară necesitatea

întocmirii testamentului, în cazul când inculpata dispunea de contract de împrumut cu gaj. Cu toate

că, în ședință de judecată inculpata a explicat că decedata insista la întocmirea contractului de

donație, la notar inculpata a solicitat întocmirea testamentului.

Or, materialele cauzei denotă că prin tăinuirea decesului pârâtei P. Vasilieva în cadrul

dosarului civil, inculpata a împiedicat examinarea multilaterală, deplină și obiectivă a cauzei

concrete și a obținut pronunțarea unei hotărâri judecătoreștii ilegale, părții vătămate fiindu-i adus

un prejudiciu în proporții deosebit de mari urmând a fi încasată din contul inculpatei în beneficiul

lui O. Novicov suma de 195.589 lei.

Instanța de fond a omis că prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

18.11.2011, O. Novicov a fost atras în proces în calitate de succesor în drepturi al decedatei P.

Vasilieva, că prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25.10.2011, s-a admis

cererea de revizuire, s-a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20.12.2010 și s-a

dispus rejudecarea pricinii, iar prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30.12.2013

s-a respins ca neîntemeiată cererea lui Alexandrov Nelea privind încasarea datoriei și valorificarea

garanției debitorului, stabilită conform contractului de împrumut din 07.04.2009 și s-a declarat

nulitatea absolută a contractului de împrumut din 07.04.2009.

Argumentele instanței că O. Novicov nu este proprietarul, posesorul sau deținătorul sub orice

altă formă legală a apartamentului nr.16 din str. Alexandru Marinescu, 11/2, mun. Chișinău,

deținând doar certificate de calitate de moștenitor testamentar, sunt neîntemeiate. După decesul lui

P. Vasilieva, acesta s-a adresat la notar cu declarație privind acceptarea succesiunii, la 20.01.2011

a fost deschis dosar succesoral și a fost eliberat certificat de calitate de moștenitor pentru a dobândi

actele necesare pentru a dovedi existența bunurilor ce compun patrimoniul succesoral. În perioada

ce aduna actele necesare pentru a le prezenta notarului, apartamentul la OCT Chișinău era înregistrat

după P. Vasilieva. Ulterior, solicitând la OCT Chișinău extrasul din registrul bunurilor imobile, s-a

stabilit că apartamentul deja este înregistrat pe numele inculpatei.

3.2. Partea vătămată O. Novicov, la fel, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art.190 alin.(5) și 310

alin.(1) Cod penal.

Apelantul a invocat că instanța de fond a omis că decizia judecătorului G. Moscalciuc din

6

20.12.2012, a fost anulată în ordine de revizuire, iar după examinarea dosarului în fond, același

judecător a privat inculpata de dreptul de proprietate asupra apartamentului și a evacuat-o din acest

apartament pe motiv că aceasta a fost în imposibilitate să prezinte originalul contractului de

împrumut, conform căruia a primit în proprietate apartamentul lui P. Vasilieva.

Totodată, instanța de fond a încălcat prevederile art.100 alin.(4) Cod de procedură penală,

conform cărora toate probele administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele,

complet și obiectiv. Verificarea probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu

alte probe, administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în conformitate

cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective.

apelurile au fost admise, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Procesul penal în privința lui Alexandrov Nelea pe art.310 alin.(1) Cod penal a fost încetat,

pe motivul intervenirii termenului de prescripție.

Alexandrov Nelea a fost condamnată în baza art.190 alin.(5) Cod penal la 8 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități în domeniul gestionării de bunuri

și mijloace financiare pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, pentru femei,

de la reținere, după devenirea deciziei irevocabile.

Instanța de apel a reținut că, potrivit rechizitoriului, inculpatei i se incriminează comiterea

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, ca dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune, în proporții deosebit de mari, în circumstanțele în care, inculpata, urmărind scopul

și având intenția dobândirii apartamentului nr.xx din xxxx xxxx, care ia aparținut lui P. Vasilieva,

decedată la 12.09.2010, știind cu certitudine despre faptul decesului proprietarei acestui imobil, a

falsificat un contract încheiat între ea și P. Vasilieva la 07.04.2009, potrivit căruia, ultima ar fi

împrumutat de la inculpată suma de 25.000 euro cu termenul de rambursare până la 07.07.2010,

creând astfel, în mod eronat, o creanță a lui P. Vasilieva față de sine. În continuare, inculpata a

prezentat probe false în instanța de judecată, pentru recunoașterea dreptului de proprietate asupra

imobilului defunctei. Cunoscând despre faptul decesului lui P. Vasilieva la 12.09.2010, inculpata a

depus la 26.11.2010 la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău o cerere de chemare în judecată către

P. Vasilieva, în care a indicat eronat că pârâta nu-și onorează obligațiile contractuale, solicitând

instanței transmiterea în proprietatea sa a imobilului pârâtei P. Vasilieva, situat în xxxx xxxx și

încasarea de la ultima a datoriei de 25 000 euro. Contractul pe care l-a falsificat, inculpata l-a anexat

în copie la cererea de chemare în judecată depusă la 26.11.2010, pentru recunoașterea dreptului de

proprietate asupra imobilului indicat. În ședințele de judecată din 03.12.2010 și 20.12.2010,

inculpata nu a comunicat că P. Vasilieva a decedat la 12.09.2010, dar a făcut declarații ce nu

corespund adevărului, precum că pârâta până la acea dată nu și-a onorat obligație de rambursare a

împrumutului. La materialele acțiunii civile inculpata a anexat și copia unei cereri de constituire de

către P. Vasilieva, la 07.04.2009 a unui depozit la BC „Mobiasbanca Groupe Societe Generale” SA

în sumă de 20 170 euro, copie pe care a dobândit-o în circumstanțe dubioase, aflându-se în

apartamentul defunctei. Studiind și apreciind probele prezentate în ședință de judecată de către

inculpată și fiind indusă în eroare asupra circumstanțelor reale ale cauzei, la 20.12.2010 Judecătoria

Buiucani, mun. Chișinău, considerând că reclamata P. Vasilieva este datoare cu suma de 25 000

euro reclamantei Alexandrov Nelea, a recunoscut dreptul de proprietate al ultimei asupra

apartamentului nr. xx din xxxx xxxx, dispunând, totodată, și încasarea de la P. Vasilieva în

beneficiul lui Alexandrov Nelea a datoriei de 25 000 euro. Obținând hotărârea în baza probelor false

prezentate instanție, inculpata a înregistrat la 14.03.2011 dreptul de proprietate asupra

7

apartamentului dat, prin ce i-a cauzat moștenitorului defunctei P. Vasilieva – O. Novicov, daune în

proporții deosebit de mari.

Totodată, în rechizitoriu, inculpatei i se incriminează comiterea infracțiunii prevăzută de

art.310 alin.(1) Cod penal, ca falsificarea probelor în procesul civil de către un participant la proces,

în circumstanțele în care inculpata, urmărind scopul și având intenția însușirii bunurilor în proporții

deosebit de mari ale moștenitorilor defunctei P. Vasilieva, a prezentat probe false în instanța de

judecată pentru ca în baza acestora, instanța să-i recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului

defunctei. Astfel, cunoscând despre decesul lui P. Vasilieva la 12.09.2010, conform certificatului

de deces primit de ea personal de la Oficiul Stării Civile, inculpata a depus la 26.11.2010, în

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, o cerere de chemare în judecată către P. Vasilieva, în care a

indicat eronat că pârâta nu-și onorează obligațiile contractuale, solicitând instanție transmiterea în

proprietatea sa a imobilului pârâtei P. Vasilieva - ap. nr.xx din xxxx xxxx și încasarea de la aceasta

a datoriei de 25 000 euro. Acest contract falsificat de către inculpată a fost anexat în copie la cererea

de chemare în judecată depusă la 26.11.2010, pentru recunoașterea dreptului de proprietate asupra

imobilului menționat. În ședințele de judecată din 03.12.2010 și 20.12.2010, inculpata nu a declarat

că P. Vasilieva a decedat la 12.09.2010, dar a făcut declarații ce nu corespundeau adevărului, precum

că pârâta până la acea dată nu-și onora obligație de rambursare a împrumutului. Studiind și apreciind

probele prezentate în ședință de judecată de către inculpată și fiind indusă în eroare asupra

circumstanțelor reale ale cauzei, considerând că pârâta P. Vasilieva este datoare cu suma de 25 000

euro față de reclamanta Alexandrov Nelea, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, prin hotărârea din

20.12.2010, a recunoscut dreptul de proprietate al inculpatei asupra apartamentului nr. xx din xxxx

xxxx și a încasat de la P. Vasilieva în beneficiul lui Alexandrov Nelea datoria de 25 000 euro.

instanța de apel a conchis ca este dovedită pe deplin vinovăția inculpatei prin probele

administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art.190 alin.(5) Cod penal, ca escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunului altei persoane prin înșelăciune, cu cauzarea prejudiciului în proporții

deosebit de mari, cât și în baza art.310 alin.(1) Cod penal, ca falsificarea probelor în procesul civil.

instanție de fond.

Recurenta a invocat că hotărârea instanție de apel este ilegală și neîntemeiată.

Totodată, instanța de fond a emis legal și corect o sentința de achitare pe motivul lipsei

probelor care ar dovedi vinovăția ei.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Arhiliuc Ion, solicitând casarea deciziei și

menținerea sentinței instanție de fond.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a constatat și nu a descris faptele criminale,

considerate ca fiind dovedite.

În privința cercetării și verificării probelor potrivit principiilor nemijlocirii și

contradictorialității, după o sentința de achitare, instanța de apel a examinat apelurile acuzării în

lipsa martorilor G. Vasilieva, L. Botvina, N. Cureachin, E. Bratan, declarațiile acestora fiind date

citirii și puse la baza deciziei de condamnare a inculpatei.

Mai mult, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatei se demonstrează și prin

declarațiile acuzatorii ale notarului Viorica Nagacevschi, care n-a fost audiată în ședința de judecată

a instanție de apel, iar potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, nici nu s-a dat citire

declarațiilor acestui martor făcute în cadrul urmăririi penale.

Astfel, instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe probele scrise cercetate de instanța de

fond și, în baza lor, a conchis că vinovăția inculpatei a fost dovedită, însă aceste probe nu au fost

8

verificate în ședință de judecată a instanție de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

recursurile au fost admise, casată total decizia atacată și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

instanța de recurs a constatat că, potrivit materialelor cauzei și procesului-verbal al ședinței

de judecată, în instanța de apel nu au fost audiați martorii L. Boțvina, N. Coreachin și E. Bratan,

declarațiile acestora fiind date citirii și examinate în calitate de mijloc de probă, astfel, fiind încălcate

prevederile art.415 alin.(21) Cod de procedură penală.

Or, fiind stabilit că vinovăția inculpatei a fost demonstrată inclusiv prin declarațiile acestor

martori, instanța de apel urma să dispună audierea pe viu a martorilor.

Martorul V. Nagacevschi, la fel, nu a fost audiat pe viu, iar declarațiile ei au fost puse la baza

condamnării inculpatei fără a fi date citirii și fără a fi examinate în calitate de probe.

Totodată, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel, cauza civilă

nr. 2-4629/2010 și hotărârile judecătoreștii civile, adoptate în urma soluționării litigiului civil dintre

inculpată și partea vătămată O. Novicov au fost puse la baza condamnării inculpatei, fără a fi

examinate.

Astfel, motivele privind procedura cercetării probelor și punerea acestora la baza

condamnării sunt, în parte, întemeiate, vizând procedura judecării cauzei în apel și conținutul

deciziei atacate, care sunt parțial viciate de drept.

Or, argumentele apărării sunt fondate, fiind constatat că în cadrul rejudecării cauzei potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță, instanța de apel nu a cercetat și

verificat în ședința de judecată probele la care face referire în partea descriptivă a deciziei sale.

declarate au fost respinse ca nefondate.

instanța de apel a statuat că instanța de fond a stabilit just situația de fapt și nevinovăția

inculpatei, aceasta fiind corect achitată de sub învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute de

art.art.190 alin. (5) și art.310 alin.(1) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunilor incriminate.

Or, instanța de fond a analizat minuțios și obiectiv probele administrate prin prisma art.101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării

lor care, în ansamblu, dovedesc fără echivoc nevinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute la art.190 alin.(5) Cod penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunului altei

persoane prin înșelăciune, cu cauzarea prejudiciului în proporții deosebit de mari și în baza art.310

alin.(1) Cod penal, ca falsificarea probelor în procesul civil de către un participant la proces, iar

instanța de fond corect a concluzionat că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

Analizând declarațiile inculpatei, ale părții vătămate, ale martorilor L. Boțvina, G. Vasilieva,

A. Zoti, R. Novicova, N. Coreachin și probele acuzării instanța de fond corect a conchis că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii, iar vinovăția inculpatei nu este dovedită și nu se confirmă

prin probele cercetate în ședința instanței de apel.

În speță, nu se regăsește existența faptei prejudiciabile, nefiind realizată acțiunea

principală de sustragere, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. xx din xxxx xxxx fiind

obținut de inculpată în temeiul hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20.12.2010.

Totodată, nu s-a realizat acțiunea adiacentă de înșelăciune a părții vătămate, nefiind demonstrat

nici faptul că contractul de împrumut al sumei de 25 000 euro, care avea drept garant apartamentul

nr. xx din xxxx xxxx, a fost falsificat de inculpată, existența originalului acestuia fiind confirmată

9

de instanța de judecată, prin certificarea copiei anexate la cauza civilă examinată.

Concluzia instanței de fond că nu s-a stabilit existenta laturii obiective a infracțiunii de

escrocherie este întemeiată or, inculpata a obținut în proprietate apartamentul nr.xx din xxxx xxxx

în baza hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20.12.2010.

Acuzarea nu a prezentat probe directe în sprijinul învinuirii înaintate inculpatei și nu a

înlăturat dubiile rezonabile referitor la nevinovăția acesteia, iar instanța de fond corect și întemeiat

a concluzionat asupra achitării inculpatei pe art.190 alin.(5) Cod penal, din motiv că învinuirea

adusă inculpatei nu a fost dovedită.

Nu s-a confirmat nici vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii de falsificare a probelor

în procesul civil, instanța de fond corect concluzionând că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, motiv din care inculpata a fost achitată.

În același timp, acuzarea nu prezentat probe directe în sprijinul învinuirii aduse inculpatei și

nu a înlăturat dubiile rezonabile referitor la nevinovăția acesteia, nefiind confirmată existența faptei

infracțiunii de falsificare a probelor în procesul civil.

La fel,, lipsești latura obiectivă manifestată prin falsificarea probelor în cadrul procesului

civil, nefiind demonstrat, în afara oricăror dubii rezonabile, că contractul de împrumut din

07.04.2009 prezentat de inculpată în cadrul acțiunii civile a fost falsificat iar, nefiind constatat cu

certitudine că acest contract este falsificat, nu poate fi invocată falsificarea acestuia de către

inculpată.

În cadrul examinării cauzei în instanțele de fond și de apel, acuzarea nu a prezentat probe

certe, concludente și verosimile care să confirme că contractul de împrumut din 07.04.2009,

încheiat între Alexandrov Nelea și P. Vasilieva, prezentat ca probă în cadrul dosarului civil, a fost

falsificat de inculpată, cu toate că prin revizuirea cauzei civile și prin hotărârile instanțelor ierarhic

superioare acest contract a fost anulat.

Astfel, nu s-a demonstrat prin probe incontestabile existența infracțiunilor prevăzute de

art.190 alin.(5) și art.310 alin.(1) Cod penal, iar vinovăția inculpatei nu a fost dovedită prin probe

suficiente.

ordinar, invocând temei de drept prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

În susținerea solicitării sale, recurentul a invocat că soluția instanței de apel de menținere a

sentinței de achitare în privința inculpatei este una vădit ilegală.

Or, nu au fost întreprinse măsurile necesare pentru ca probele acuzării să fie cercetate și

apreciate la justa valoare, astfel ca toate elementele de fapt să aibă o relevanță juridică, prin această

inactivitate instanța de apel provocând o stare de incertitudine și neclaritate cu privire la soluția

adoptată.

Ilegalitatea acțiunilor inculpatei se confirmă prin probele scrise, și anume: declarațiile părții

vătămate O. Novicov, ale martorilor R. Novicova și A. Zoti, susținute integral și în instanța de apel.

Totodată, probele suplimentare prezentate de avocatul părții vătămate în instanța de apel,

demonstrează că situația inculpatei în perioada respectivă era una destul de neprielnică, ce se

confirmă prin copia recipisei din 03.04.2009, potrivit căreia inculpata a împrumutat de la E. Pochina

suma de 17 300 euro, iar conform cererii de chemare în judecată suplimentară înaintată de E.

Fomchina împotriva lui S. Alexandrov și N. Alexandrov, se solicită încasarea împrumutului și a

dobânzii.

10

Instanța de apel, omițând să se expună asupra probelor suplimentare ale acuzării, a creat o

stare de incertitudine, urmând să motiveze admiterea sau respingerea acestor probe, reieșind din

concludenta și utilitatea lor asupra obiectului cauzei.

În același timp, prin decizia irevocabilă nr.2ra-974/15 din 27.05.2015, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că tranzacția

rezultată din contractul de împrumut din 07.04.2009, nu a avut loc în realitate, tranzacția fiind una

aparentă, fără intenția de a produce efecte juridice, fapt ce contravine normelor imperative, actul

juridic respectiv fiind lovit de nulitate absolută în virtutea legii.

Faptul că inculpata nu dispunea de un contract valabil de împrumut la momentul decesului

lui P. Vasilieva se confirmă și prin declarațiile notarului Viorica Nagacevschi, care a indicat că la

data de 10.09.2010, vineri, la sfârșitul zilei, s-a adresat inculpata cu solicitarea de a îndeplini un

testament din numele lui P. Vasilieva, însă a refuzat-o, fiind sfârșitul zilei de lucru, iar pentru a pleca

la domiciliu, actele trebuiau aduse din timp și demonstrat motivul imposibilității prezentării la

oficiu. Peste câteva zile inculpata s-a prezentat la birou și i-a comunicat că întocmirea testamentului

nu poate avea loc din cauza decesului persoanei.

Astfel, se constată existența contradicțiilor în declarațiile inculpatei prezentate la diferite

etape procesuale referitor la originalul contractului de împrumut din 07.04.2009, aceasta indicând

că a fost furat, că a rămas la OCT Chișinău, organ de la care inculpata nici nu a solicitat eliberarea

acestuia.

Sunt contradictorii și declarațiile martorului S. Alexandrov, soțul inculpatei, că anume el a

întocmit contractul de împrumut într-un singur exemplar, care se păstra la inculpată, în copia acestui

contract fiind indicat că a fost întocmit în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte.

Neclaritățile în declarațiile inculpatei și ale martorilor apărării denotă că acestea nu inspiră

credibilitate și nu pot fi puse la baza unei soluții de achitare or, evaluarea credibilității martorilor

este o chestiune complexă care nu poate fi realizată doar prin preluarea selectivă a acestora din

soluțiile anterioare adoptate.

8.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Hriplivaia Valentina, în numele părții vătămate O.

Novicov, care invocând temei de drept prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpata să fie

condamnată în baza art.art.190 alin.(5) și art.310 alin.(1) Cod penal, iar acțiunea civilă să fie admisă.

Recurentul a indicat că, prin omiterea instanței de apel de a se expune asupra tuturor

motivelor invocate în apeluri, instanța a pronunțat o hotărâre nemotivată și neargumentată,

inculpatei fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 CtEDO.

Or, instanța de apel, cu toate că a verificat o parte din probe prin citirea lor în ședințele de

judecată, nu le-a dat o apreciere corespunzătoare, acestea nefiind analizate complet, sub toate

aspectele, cu o argumentare desfășurată a concluziilor sale prin prisma coroborării, pentru a

confirma sau infirma o circumstanță și a exclude neconcordanțele dintre declarațiile părții vătămate

O. Novicov, ale inculpatei N. Alexandrov și martorului S. Alexandrov.

Examinând apelurile declarate, instanța de apel nu a supus unei cercetări suplimentare și

minuțioase toate probele administrate, nefiind verificate și cercetate actele cauzei care sunt în

coroborare cu înscrisurile anexate la dosar și cu celelalte probe suplimentare prezentate în instanța

de apel, modalitatea de motivare a soluției demonstrând că nu a fost acordată deplină eficiență

prevederilor art.art.414, 417 Cod de procedură penală.

au fost admise recursurile declarate, casată total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea

11

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

9.1. Instanța de recurs a statuat că, instanța de fond la examinarea cauzei nu a apreciat fiecare

probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv în coroborare cu normele de

procedură penală care vizează natura juridică a acestor probe, cât și în raport cu circumstanțele în

fapt și în drept invocate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins probele aduse în

sprijinul acuzării.

Dispunând achitarea inculpatei de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art.310

alin.(1) Cod penal din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, contrazicându-se – în

mod divergent a descris în descriptiv, această faptă ca fiind constatată, element propriu unei sentințe

de condamnare.

În descriptivul și dispozitivul deciziei lipsește cu desăvârșire soluția cu privire la acțiunea

civilă înaintată de partea vătămată.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de

lege, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

La fel, ca și prima instanță, instanța de apel nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra

erorilor de drept comise de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a

desființat sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță, menținând o sentința nemotivată și neîntemeiată.

Indicând în descriptiv că: „instanța de fond corect a concluzionat că fapta inculpatei nu

întrunește elementele infracțiunii", a verificat sentința și și-a formulat concluziile în raport cu altă

circumstanță de drept și soluție decât cea regăsită în dispozitivul sentinței, conform cărei inculpata

a fost achitată pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Totodată, nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

inclusiv în coroborare cu normele de procedură penală care vizează natura juridică a acestor probe,

cât și în raport cu circumstanțele în fapt și în drept invocate în rechizitoriu, neindicând motivele

pentru care a respins probele aduse în sprijinul acuzării.

Nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelurile declarate, și repetate în recursurile

ordinare, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. - 3.2., 8.-8.1. și în felul și esența probatorie în

care acestea au fost enunțate (pct. 3.-3.2., 8.-8.1. din decizie).

În dispozitiv și decizia motivată este indicat că aceste acte au fost adoptate

la „05 iunie 2016”, fapt ce contravine procesului-verbal al ședinței de judecată în

instanța de apel, în care figurează altă dată, cea de „05 iunie 2017” (vol. 5, f.d.30-57, pct. 7. din

decizie).

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat cauza penală în

condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârilor pronunțate, că instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, erori de drept prescrise în

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală și că recursurile de pe rol sunt întemeiate.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urma să tina cont de împrejurările expuse, să înlăture

erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și

întemeiată.

12

admisă cererea avocatului pârții vătămate, privind retragere a apelului împotriva sentinței, cu

încetarea procedurii de apel în această parte.

Admis apelul procurorului, în același rând și din oficiu, conform art.409 alin.(2) Cod de

procedură penală, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță.

Alexandrov Nelea a fost achitată de sub învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute de

art.190 alin.(5) și art.310 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele

infracțiunii.

10.1. Instanța de apel a statuat că, instanța de fond, la pronunțarea sentinței, corect a apreciat

probele, ținând seama de cerințele art.101 Cod procedură penală și în așa mod just a ajuns la

concluzia de a o achita pe Alexandrov Nelea, învinuită în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

190 alin. (5) și 310 alin. (1) Cod penal, însă incorect a decis de a o achita pe motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii, or, în speță Alexandrov Nelea trebuia să fie achitată pe motivul că

fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a constatat că, inculpata Alexandrov Nelea, prin rechizitoriu se

învinuiește precum că, urmărind scopul și având intenția dobândirii apartamentului nr. xx din xxxx

xxxx, care i-a aparținut defunctei P. Vasilieva, decedată la 12.09.2010, știind cu certitudine despre

faptul decesului proprietarei acestui imobil, a falsificat un contract încheiat chipurile între ea și P.

Vasilieva la 07.04.2009, potrivit căruia ultima ar fi împrumutat de la ea suma de 25.000 euro până

pe 07.07.2010, creând astfel, în mod eronat o creanță a P. Vasilieva față de sine.

În continuare, realizând intențiile criminale, inculpata a decis să prezinte probe false în

instanța de judecată, pentru ca ultima în baza acestora să-i recunoască dreptul de proprietate

asupra imobilului defunctei. Astfel, cunoscând despre faptul decesului lui P. Vasilieva, la

12.09.2010, conform certificatului de deces primit tot de ea personal de la OSC, inculpata a depus

la 26.11.2010 în Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău o cerere de chemare în judecată către P.

Vasilieva, în care a indicat eronat că pârâta până în prezent nu-și onorează obligațiile contractuale,

solicitând instanței transmiterea în proprietatea ei a imobilului așa-zisei pârâte P. Vasilieva, situat

în xxxx xxxx xx și încasarea de la ultima a sumei datorate în mărime de 25 000 euro.

Acest contract falsificat de Alexandrov Nelea a fost anexat în copie de către ultima la cererea

de chemare în judecată depusă la 26.11.2010, pentru recunoașterea dreptului de proprietate asupra

imobilului indicat mai sus. în ședințele de judecată din 03.12.2010 și 20.12.2010 Alexandrov Nelea

nu a declarat despre faptul că P. Vasilievca este decedată din 12.09.2010, dar a făcut declarații ce

nu corespundeau adevărului, potrivit cărora pârâta, chipurile până la momentul de față, nu-și

onorează obligația de rambursare a împrumutului făcut de către ea.

Pentru a induce și mai mult în eroare instanța de judecată, Alexandrov Nelea a mai anexat

la materialele acțiunii civile din instanță și copia unei cereri de constituire de către P. Vasilieva a

unui depozit la BC „Mobiasbanca” SA în sumă de 20 170 euro la 07.04.2009, pe care a dobândit-

o în circumstanțe dubioase aflându-se în apartamentul defunctei, care chipurile ar fi confirmat

depunerea de către P. Vasilieva a banilor împrumutați la depozit bancar. Prin urmare, studiind și

apreciind probele prezentate în ședința de judecată de către Alexandrov Nelea și fiind indusă în

eroare asupra circumstanțelor reale ale cauzei, la 20.12.2010 Judecătoria Buiucani, mun.

Chișinău, considerând că reclamata P. Vasilieva este datoare cu suma de 25 000 euro fată de

reclamanta Alexandrov Nelea, a hotărât de a recunoaște dreptul de proprietate al ultimei asupra

apartamentului nr. xx situat în xxxx xxxx, dispunând, totodată, și încasarea de la P. Vasilieva a

datoriei de 25 000 euro în beneficiul lui Alexandrov Nelea. Obținând această hotărâre a judecății

13

în baza probelor false prezentate instanței, Alexandrov Nelea a înregistrat la 14.03.2011 dreptul de

proprietate asupra apartamentului nr. xx din xxxx xxxx, dobândind, astfel, ilicit acest imobil și

cauzându-i moștenitorului defunctei O. Novicov daune în proporții deosebit de mari. Tot ea, prin

rechizitoriu se învinuiește precum că, urmărind scopul și având intenția însușirii bunurilor

moștenitorilor defunctei P. Vasilieva în proporții deosebit de mari, a decis să prezinte probe false

în instanța de judecată, pentru ca ultima în baza acestora să-i recunoască dreptul de proprietate

asupra imobilului defunctei.

Astfel, cunoscând despre faptul decesului lui P. Vasilieva la 12.09.2010, conform

certificatului de deces primit tot de ea personal de la OSC, Alexandrov Nelea a depus la 26.11.2010

în Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău o cerere de chemare în judecată către P. Vasilieva în care

a indicat eronat că pârâta până în prezent nu-și onorează obligațiile contractuale, solicitând

instanței transmiterea în proprietatea ei a imobilului așa-zisei pârâte P. Vasilieva, situat în xxxx

xxxx ap. xx și încasarea de la ultima a sumei datorate în mărime de 25 000 euro. Acest contract

falsificat de Alexandrov Nelea a fost anexat în copie de către ultima la cererea de chemare în

judecată depusă la 26.11.2010, pentru recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului

indicat mai sus. În ședințele de judecată din 03.12.2010 și 20.12.2010 inculpata nu a declarat

despre faptul că P. Vasilieva este decedată din 12.09.2010, dar a făcut declarații ce nu

corespundeau adevărului, potrivit cărora pârâta, chipurile, până la momentul de față nu-și

onorează obligația de rambursare a împrumutului făcut de către ea.

Prin urmare, studiind și apreciind probele prezentate în ședința de judecată de către

Alexandrov Nelea și, fiind indusă în eroare asupra circumstanțelor reale ale cauzei, la 20.12.2010

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, considerând că reclamata P. Vasilieva este datoare cu suma

de 25 000 euro reclamantei Alexandrov N., a recunoscut dreptul de proprietate al acesteia asupra

apartamentului nr. xx din xxxx xxxx, dispunând, totodată, și încasarea de la P. Vasilieva a datoriei

de 25 000 euro în beneficiul lui Alexandrov Nelea.

Instanța de apel, ținând cont de prevederile legale indicate supra, a constatat cu certitudine

că faptele inculpatei Alexandrov Nelea nu întrunesc elementele infracțiunilor incriminate ei,

prevăzute art.190 alin.(5), art.310 alin.(1) Cod penal.

Aceste concluzii s-au confirmat prin întreaga sistemă de probe analizată și apreciată de către

instanța de apel prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală..

Reieșind din cumulul de probe cercetate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel,

instanța de apel a concluzionat că argumentele apelului procurorului sunt nefondate, bazate pe

presupuneri neargumentate și fără a avea vreun suport juridic probant, motiv din care urmează a fi

respinse.

Analizând declarațiile inculpatei Alexandrov Nelea, a pârții vătămate O. Novicov, a

martorilor G. Vasilieva și R. Novicova, cercetând probele materiale prezentate de către partea

acuzării, instanța de apel a conchis că, în speță, fapta inculpatei nu întrunește elementele

infracțiunilor încriminate ei, deoarece vinovăția inculpatei Alexandrov Nelea nu a fost

demonstrată și nu se confirmă prin ansamblul de probe cercetate atât în cadrul instanței de fond

cât și celei de apel.

Este relevant faptul că, pentru existența infracțiunii de escrocherie, este necesar ca victima

să fi fost indusă în eroare și să fi ajuns la o reprezentare greșită a unei situații sau împrejurări.

Astfel, instanța de apel a conchis că, acuzarea nu a prezentat nici o probă directă în sprijinul

învinuirii aduse și nu a înlăturat dubiile rezonabile referitor la nevinovăția acesteia.

La caz, nu s-a stabilit existența laturii obiective a infracțiunii de escrocherie, întrucât

14

inculpata Alexandrov Nelea a obținut în proprietate apartamentul nr.xx situat pe xxxx xxxx în urma

hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20.12.2010 și nu ca urmare a inducerii în eroare

a părții vătămate O. Novicov, care de altfel nu este proprietarul, posesorul sau deținătorul sub nici

o altă formă legală a apartamentului menționat, ultimul deținând doar certificatul în calitate de

moștenitor testamentar nr.1140 (f.d.10, vol. I), eliberat de notarul Mocanu Elena la data de

20.01.2011, care nu are valoarea unui certificat de moștenitor și poate fi utilizat numai pentru

dobândirea actelor necesare pentru a dobândi existența bunurilor ce compun patrimoniul succesoral

al defunctei V. Parascovia.

Din analiza cumulului de probe, instanța de apel a conchis că în speța, fapta inculpatei

Alexandrov Nelea nu întrunește elementele infracțiunilor încriminate ei, din motiv că, nu s-a realizat

acțiunea principală de sustragere, deoarece dreptul de proprietate asupra imobilului situat în xxxx,

ap. xx, a fost obținut de către Alexandrov Nelea în baza hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 20.12.2010, precum și nu s-a realizat acțiunea adiacentă de înșelăciune a părții

vătămate O. Novicov, or, ultimul nu a fost înșelat, la fel nu a fost demonstrat că contract de

împrumut a sumei de 25 000 euro, care avea drept garant apartamentul situat în xxxx, ap. xx, a fost

falsificat de inculpata Alexandrov Nelea, existența originalului acestuia fiind confirmat de instanță

de judecată, prin certificarea copiei anexate la cauza civilă menționată.

Mai mult, litigiul dat a fost soluționat pe cale civilă, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 30.12.2013, a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de

Alexandrov Nelea împotriva lui Oleg N. și admisă acțiunea reconvențională depusă de O. Novicov

împotriva lui N. Alexandrov și S. Alexandrov, fiind declarată nulitatea absolută a contractului de

împrumut din 07.04.2009, încheiat între N. Alexandrov și P. Vasilieva, revendicat apartamentul nr.

xx din xxxx xxxx din posesiunea lui N. Alexandrov și S. Alexandrov, radiată înscrierea dreptului de

proprietate din Registrul bunurilor imobile a lui N. Alexandrov și S. Alexandrov asupra imobilului

indicat, cu evacuarea acestora, cu toate persoanele și bunurile ce le aparțin din acest apartament,

hotărâre care a fost menținută prin decizia irevocabilă a Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din 27.05.2015. Prin ce s-a înfăptuit actul de

justiție, iar partea vătămată O. Novicov a fost repusă în drepturi, obținând o satisfacție echitabilă,

care în prezent nu are careva pretenții de ordin material sau moral față de inculpată.

Subsecvent, prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2018 a

fost admis demersul avocatului V. Hriplivaia în interesele părții vătămate O. Novicov, fiind ridicat

sechestru asupra apartamentului nr.xx din xxxx xxxx, nr. cadastral xxxx.

Prin urmare, instanța de apel a relevat că, atât în cadrul examinării cauzei penale în instanța

de fond cât și în ordine de apel nu s-a confirmat prin probe pertinente, concludente, utile și

veridice vinovăția inculpatei Alexandrov Nelea în comiterea infracțiunii de escrocherie, iar faptul

obținerii unei hotărâri judecătorești favorabile Nelei Alexandrov nu constituie prin sine o

escrocherie.

Totodată, instanța de apel a reținut că, atât în cadrul examinării cauzei în instanța de fond cât

și în cea de apel, nu s-a confirmat nici vinovăția inculpatei Alexandrov Nelea în comiterea

infracțiunii de falsificarea probelor în proces civil și în acest context, se rețin ca întemeiate

concluziile primei instanțe potrivit cărora, partea acuzării nu a prezentat nici o probă pertinentă,

concludentă și verosimilă care ar demonstra faptul că Alexandrov Nelea a falsificat, în parte sau în

totalitate, contractul de împrumut din 07.04.2009 încheiat cu P. Vasilieva, care a decedat la

12.09.2010 și, în consecință, că anume acest contract fals a fost prezentat instanței de judecată într-

un proces civil, care s-a finisat cu o hotărâre judecătorească în favoarea inculpatei Alexandrov

15

Nelea, în temeiul căreia ultima a obținut dreptul de proprietate asupra apartamentului.

Astfel, în cadrul ședinței de judecată s-a constata că, potrivit probelor prezentate de către

partea acuzării, se confirmă cu certitudine faptul că, inculpata Alexandrov Nelea a depus o cerere

de chemare în judecată către P. Vasilieva privind încasarea datoriei și valorificarea garanției

debitorului stabilită conform contractului de împrumut din 07.04.2009 încheiat cu P. Vasilieva, a

cărei copie a fost anexat la acțiunea înaintată.

În contextul celor relatate supra, instanța de apel, a constatat că acuzarea nu a prezentat nici

o probă directă în sprijinul învinuirii aduse inculpatei Alexandrov Nelea și nu a înlăturat dubiile

rezonabile referitor la nevinovăția acesteia, or, în speță în cauză nu fapta inculpatei nu întrunește

elementele infracțiunii de falsificare a probelor în procesul civil.

Instanța de apel a reținut că, nu poate fi invocată falsificarea unui document și prezentarea

unui document fals în cadrul unui proces civil din moment ce falsificarea acestui act nu a fost

confirmată printr-o constatare a expertizei judiciare.

Așadar, nu s-a efectuat o expertiză judiciară în vederea constatării falsificării contractului de

împrumut din 07.04.2009, a cărui copie a fost anexată de către Alexandrov Nelea la cererea de

chemare în judecată depusă la 26.11.2010 pentru recunoașterea dreptului de proprietate asupra

imobilului situat în xxxx, ap. xx.

Prin urmare, lipsește latura obiectivă manifestată prin falsificarea probelor în cadrul

procesului civil, or, nu a fost demonstrat cu certitudine, înafara oricărui dubiu rezonabil că contractul

de împrumut din 07.04.2009 prezentat de către inculpata Alexandrov Nelea, în cadrul acțiunii civile,

a fost falsificat. Din moment ce, contractul de împrumut din 07.04.2009, prezentat în calitate de

probă nu a fost constatat cert că este falsificat nu poate fi invocată falsificarea acestuia de către

inculpată.

Instanța de apel a relevat că, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii

nu pot fi întemeiate pe presupuneri și că toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate

se interpretează în favoarea învinuitului. Nu poate fi emisă o sentința de condamnare în baza unor

presupuneri care nu-și găsesc confirmare în materialul probator administrat, iar vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii nu a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de

instanța de judecată.

Atât în cadrul examinării cauzei în instanța de fond cât și în instanța de apel de către

acuzatorul de stat nu au fost prezentate probe certe, concludente și verosimile care să confirme cu

certitudine că contractul de împrumut din 07.04.2009 încheiat între P. Vasilieva și N. Alexandrov

prezentat în calitate de probă în cadrul procesului civil, a fost falsificat de către ultima, chiar dacă,

prin revizuirea cauzei civile și prin hotărârile instanțelor ierarhic superioare acest contract a fost

anulat.

Nu poate fi reținută ca întemeiată versiunea apelanților precum că, nu a fost posibilă

verificarea autenticității contractului de împrumut din 07.04.2009 încheiat între N. Alexandrov și P.

Vasilieva din motiv că acest contract lipsește în original și nu a fost prezentat de către inculpată, or,

în cadrul procesului civil inculpata a prezentat instanței de judecată contractul de împrumut din

07.04.2009, în prezenta căruia judecătorul Moscalciuc G., prin propria semnătură, a autentificat

copia contractului anexată la materialele cauzei civile, precum că copia corespunde originalului

(f.d.25-26, vol. I).

Mai mult, dispariția contractului de împrumut din 07.04.2009 nu poate fi imputată inculpatei

Alexandrov Nelea, or, în acest sens a fost depusă o plângere de către soțul acesteia S. Alexandrov

cu privire la spargerea geamului automobilului acestuia și sustragerea genții cu actele și

16

documentele ce se conțineau în ea, inclusiv și contractul menționat, fapt confirmat și prin ordonanța

de neîncepere a urmăririi penale din 05.04.2011 pe faptul sustragerii din automobilul de

marca/model ”Toyota Yaris” cu n/î xxxx ce aparține lui S. Alexandrov, deoarece fapta nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii.

Ulterior, a fost emisă ordonanța din 16.03.2016 privind anularea ordonanței din 05.04.2011

și dispunerea organizării efectuării suplimentare a controlului în ordinea art.274 Cod de procedură

penală.

Instanța de apel, analizând probele și apreciindu-le prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, consideră că, nu s-a demonstrat prin probe incontestabile existența faptei

infracțiunilor prevăzute de art.art.190 alin.(5) și 310 alin.(1) Cod penal, iar vinovăția inculpatei

Alexandrov Nelea nu a fost dovedită prin probe suficiente, pertinente, concludente și utile,

administrate în conformitate cu legea procesuală penală, motiv din care sentința de achitare,

adoptată de către Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, în principiu, este întemeiată or, conform

prevederilor art.8 Cod de procedură penală, persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este

prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul

cod, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare

apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.

Nimeni nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. Concluziile despre vinovăția persoanei de

săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care

nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului.

În conformitate cu prevederile art.389 Cod de procedură penală, sentința de condamnare se

adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond, în principiu, a analizat obiectiv și minuțios

cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc fără echivoc nevinovăția

inculpatei Alexandrov Nelea în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin.(5) Cod penal,

potrivit elementelor constitutive: escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune, săvârșită în proporții deosebit de mari, și în săvârșirea infracțiunii prevăzute la

art.310 alin.(1) Cod penal - falsificarea probelor în procesul civil de către un participant la proces,

însă consideră că, instanța de fond incorect a indicat că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

De aceea, instanța de apel a admis apelul procurorului, în același rând și din oficiu, conform art.409

alin.(2) Cod de procedură penală, declarat împotriva sentinței, casând-o în partea penală, pronunțând

în această parte o nouă hotărâre prin care s-a dispus achitarea inculpatei pe art.190 alin.(5), 310

alin.(1) Cod penal pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

Această concluzie este dictată și prin aceea că instanță de apel nu poate pune la baza deciziei

declarațiile martorilor L. Botvina, N. Coreachin, E. Bratan și A. Zoti, or, procurorul pe parcursul

mai multor luni n-a asigurat prezența acestor persoane în instanța de apel și aceste persoane n-au

fost n-au fost audiate pe viu în instanța de apel, iar conform prevederilor art.415 alin.(21) Cod de

procedură penală, judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este

în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a

martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile

lor constituie o mărturie acuzatorii, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

17

inculpatului.

ordinar, invocând temei de drept prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penal,

solicitând casarea totală a deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel, într-un alt complet de judecată.

În susținerea solicitării sale, recurentul a invocat că, decizia instanței de apel prin care a fost

menținută sentința primei instanțe, privind achitarea inculpatei Alexandrov Nelea, este neîntemeiată

și pasibilă casării, deoarece, instanța de apel nu a depus efortul necesar pentru a nu lăsa nici un

aspect al complexului faptic nestabilit, astfel încât a mers pe ideia preconcepută a instanței de fond,

privind nevinovăției inculpatei.

Mai mult, instanța de apel nu a luat măsurile necesare pentru ca probele concludente și utile,

prezentate de partea acuzării să fie cercelate și apreciate la justa lor valoare, astfel că toate

elementele de fapt să aibă o relevanță juridică, iar prin această inactivitate instanța de a apel a

provocat o stare de incertitudine și neclaritate cu privire la soluția adoptată, or, cum se explică faptul

că fiecare din criticile invocate de către instanța de apel referitor la probele aduse în sprijinul

învinuirii imputate inculpatei, sunt expuse deficitar și selectiv preluate din soluția adoptată de către

instanța de fond, în speță dată.

Achitând-o pe Alexandrov Nelea, atât instanța de fond cât și cea de apel, s-au bazat doar pe

declarațiile inculpatei, fără a lua în considerație toate probele acuzării, care sunt indicate și ca motive

ale apelului procurorului, iar instanța de apel le-a apreciat eronat, fiind respinsă puterea de acuzare

fără o motivare plauzibilă sau bazată pe probe ce ar combate învinuirea incriminată inculpatului,

astfel încâlcind prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penal, conform căruia fiecare probă

urmează a fi apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Mai întâi de toate, atât instanța de fond cât și instanța de apel, nu au luat în considerație

declarațiile părții vătămate, martorilor, cât și probele prezentate de acuzare, adoptând o hotărâre

reieșind în mod parțial doar din declarațiile inculpatei și pledoaria apărătorului său.

De menționat este faptul, că atât instanța de fond cât și cea de apel, nu a luat în considerație

declarațiile părții vătămate O. Novicov, date la etapa urmăririi penale, susținute în ședința de

judecată a primei instanțe și verificate în instanța de apel, (f.d.16-18, vol. I, f.d.135-142, vol. II,

f.d.163, vol. III); martorului L. Boțvina, date la etapa urmăririi penale și susținute în ședința de

judecată a primei instanței (f.d.148, vol. I, f.d.151-152, vol. II); martorului G. Vasilieva, date la

etapa urmăririi penale, susținute în ședința de judecată a primei instanței și verificate în instanța de

apel (f.d.74-75, vol. I, f.d.153-154. vol. II, f.d.188, vol. III); martorului A. Zoti date la etapa urmăririi

penale, susținute în ședința de judecată a primei instanței și verificate în instanța de apel (f.d.68-69,

vol. I, f.d.155-156, vol. II, f.d.196-197, vol. III); martorului R. Novicova, date la etapa urmăririi

penale, susținute în ședința de judecată a primei instanței și verificate în instanța de apel (f.d.64-67,

vol. I, f.d.157-162, vol. II, f.d.189-193, vol. III); martorului N. Coreachin, date la etapa urmăririi

penale și susținute în ședința de judecată a primei instanței (f.d.72-73, vol. I, f.d.189-191, vol. II);

matorului S. Alexandrov, date la etapa urmăririi penale, susținute în ședința de judecată a primei

instanței și verificate în instanța de apel (f.d.158-159, vol. I, f.d.185-188, vol. II). În instanța de apel,

martorul S. Alexandrov a refuzat să dea declarații împotriva soției sale (f.d.197, vol. III); martorului

E. Bratan, date la etapa urmăririi penale, susținute în ședința de judecată a primei instanțe și

verificate în instanța de apel (f.d.156-157, vol. I, f.d.199-204, vol. II). Materialele și probele scrise,

anexate la dosarul penal, care coroborează cu declarațiile părții vătămate și a martorilor cum ar fii,

18

cauza civilă nr.2-4629/10, intentată la cererea de chemare în judecată a reclamantei N. Alexandrov

împotriva pârâtei P. Vasilieva cu privire la constatarea raportului juridic, valorificarea dreptului

stabilit și încasarea datoriei (f.d.19-55, vol. I); informația nr.3095 din 29.03.2011, eliberată de către

OSC mun. Chișinău, conform căreia, la 13.09.2010, decesul cet. P. Vasiliev a fost înregistrat sub

nr.3695, declarantul fiind N. Alexandrov, care s-a prezentat ca fiind sora decedatei (f.d.57, vol. I);

certificatul nr.5449 din 26.01.2011, eliberat de OCT Chișinău, conform căruia, valoarea estimată a

apartamentului nr. xx de pe xxxx, constituie suma de 195 589 lei (f.d.59, vol. I); cererea lui O.

Novicov adresată Procuraturii Buiucani, mun. Chișinău, cu privire la atragerea la răspundere penală

a lui N. Alexandrov (f.d.6-8, vol. I); copia certificatului de deces nr.3695 din 23.02.2011, prin care

se confirmă decesul lui P. Vasilieva la 13.09.2010 (f.d.9, vol. I); procesul - verbal din 14.04.2011

de audiere a părții vătămate O. Novicov f.d.16, vol. I); copia cererii de chemare în judecată din

26.11.2010, înaintată de către reclamanta N. Alexandrov împotriva pârâtei P. Vasilieva cu privire

la constatarea raportului juridic, valorificarea dreptului stabilit și încasarea datoriei (f.d.23-24, vol.

I); copia contractului de împrumut din 07.04.2009 încheiat între N. Alexandrov și P. Vasilieva

(f.d.25-26, vol. I); copia pașaportului lui P. Vasilieva (f.d.29, vol. I); copia contractului de depozit

din 08.10.2008, încheiat între P. Vasilieva și BC „Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” SA cu

privire la depozitarea sumei de 19 000 euro (f.d.32-33, vol. I); cererea de constituire a depozitului

la vedere, întocmită de către P. Vasilieva la 07.04.2009, adresată BC ,,Mobiasbancă - Groupe

Societe Generale” SA, pentru depozitarea sumei de 20 170 euro (f.d.34 vol. I); copia informației de

la Poșta Moldovei (f.d.198 vol. I).

În cazul dat, suntem în prezența modalități de înșelăciune - a escrocheriei, or, din probele

administrate, cât și potrivit declarațiilor părții vătămate O. Novicov ale martorilor R. Novicov, A.

Zoti, N. Coreachin și G. Vasilieva, s-a constatat că P. Vasilieva avea suficienți bani, obținuți din

vânzarea unui apartament moștenit de la sora sa și nu avea necesitatea de a împrumuta de la

inculpată. Totodată, este absurd ca ultima să-i împrumute suma de 25 000 euro lui P. Vasilieva care

avea o vârstă înaintată. Semnătura acesteia din copia contractului de împrumut prezentată de

inculpată nu a putut fi verificată, în cadrul urmăririi penale fiind imposibil de găsit originalul acestui

contract, iar persoanele apropiate lui P. Vasilieva au confirmat că aceasta nu avea careva datorii,

avea destui bani și nu avea necesitatea de a împrumuta.

Mai mult, inculpata s-a prezentat la organele stării civile și a declarat despre decesul lui P.

Vasilieva la 13.09.2010, comunicând că este sora acesteia, cu toate că între ele este o diferență de

vârstă de 53 ani.

Ulterior, știind cu certitudine că P. Vasilieva a decedat, a înaintat o cerere de chemare în

judecată împotriva ei, anexând copia unui contract de împrumut fals. Participând în ședințele de

judecată din 03.12.2010 și 20.12.2010, reclamanta N. Alexandrov a solicitat instanței examinarea

cauzei în lipsa pârâtei P. Vasilieva, motivând că aceasta a fost legal citată, ceea ce denotă că

inculpata a indus instanța în eroare pentru a intra cât mai curând în posesia hotărârii judecătorești în

vederea desăvârșirii intențiilor sale criminale de a însuși ilegal imobilul defunctei.

Potrivit certificatului nr.5449 din 26.01.2011 eliberat de OCTC, valoarea estimată a

apartamentului nr. xx din xxxx xxxx constituie 195 589 lei, ce reprezintă proporții deosebit de mari.

Deși elementele infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal se regăsesc perfect în

acțiunile inculpatei, instanța de apel a apreciat că fapta inculpatei nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

Referitor la învinuirea înaintată inculpatei Alexandrov Nelea cu privire la comiterea

infracțiunii prevăzute de art.310 alin.(1) Cod penal acuzarea reiterează că, în forma calificată în

19

speță, acest articol prevede răspunderea penală pentru falsificarea probelor în procesul civil de către

un participant la proces.

Contrar concluziilor instanțelor de judecată, acuzarea constată întrunirea laturii obiective a

infracțiunii de falsificare a probelor și anume acțiunea de falsificare a probelor în procesul civil de

către un participant la proces.

Realizarea de către inculpată a laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.310 alin.(1)

Cod penal, s-a manifestat prin faptul că, aceasta, urmărind scopul și având intenția însușirii bunurilor

în proporții deosebit de mari ale moștenitorului defunctei P. Vasilieva – O. Novicov, a falsificat și

a prezentat probe false în instanța de judecată, pentru ca în baza acestora, instanța să-i recunoască

dreptul de proprietate asupra imobilului defunctei.

Cunoscând despre faptul că, P. Vasilieva a decedat la 12.09.2010, fapt confirmat prin

certificatul de deces, pe care inculpata l-a primit personal de la OSC, aceasta a depus la 26.11.2010,

la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, o cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei P.

Vasilieva, în care a indicat eronat că, ultima nu-și onorează obligațiile contractuale, solicitând

instanței transmiterea în proprietatea sa a imobilului pârâtei P. Vasilieva - apartamentul nr.xx din

xxxx xxxx și încasarea de la aceasta a datoriei de 25 000 euro. Proba materială falsă - contractul

falsificat de către inculpată, care ar fi fost încheiat la 07.04.2009 între inculpată și P. Vasilieva, a

fost anexat în copie de către inculpată la cererea chemare în judecată menționată. Prin contractul

din 07.04.2009, P. Vasilieva ar fi împrumutat de la inculpată suma de 25 000 euro cu termenul de

rambursare - 07.07.2010.

Prin informația prezentată de către OSC Chișinău, inculpata personal a solicitat certificatul

de deces al lui P. Vasilieva, prezentându-se drept sora defunctei, circumstanță care combate

argumentele apărării precum că, la OSC, inculpata s-a prezentat ca fiind o rudă îndepărtată de-a

defunctei P. Vasilieva.

Faptul că, inculpata a acționat ilegal se confirmă prin probele menționate supra și anume prin

declarațiile martorilor O. Novicov, R. Novicova și A. Zoti.

Mai mult, faptul că, inculpata a acționat ilicit și a falsificat probele, prezentându-le ulterior

în ședința de judecată, se demonstrează prin aceea că, prin decizia irevocabilă a Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție nr.2ra-974/15 din

27.05.2015, au fost respinse recursurile declarate de către S. Alexandrov și avocatul M. Gutium în

interesele N. Alexandrov și a fost menținută decizia Curții de Apel Chișinău din 23.12.2014

încheierea Curții de Apel Chișinău din 04.12.2014 și hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 30.12.2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de N.

Alexandrov împotriva P. Vasilieva, succesor în drepturi O. Novicov, cu privire la transmiterea

forțată a apartamentului, recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului, radierea

dreptului de proprietate din Registrul bunurilor imobile a P. Vasilieva, intabularea dreptului de

proprietate și încasarea datoriei și la acțiunea reconvențională depusă de O. Novicov împotriva N.

Alexandrov și S. Alexandrov cu privire la anularea contractului de împrumut din 07.04.2009,

revendicarea apartamentului și evacuare (f.d.199-213, vol. III).

Coraportul probelor sus-menționate denotă cert situația de fapt și anume că, inculpata a

falsificat probele, adică a denaturat adevărul, a comis fals în declarații și a falsificat mijloacele

materiale de probă motive pentru care, acuzarea consideră ca fiind confirmată deplin vina inculpatei

Alexandrov Nelea și în comiterea infracțiunii prevăzute de art.310 alin.(1) Cod penal.

11.1. Inculpata Alexandrov Nelea și avocatul acesteia, Arhiliuc Ion au prezentat referință în

care și-au expus opinia asupra recursul ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind

20

vădit neîntemeiat.

concluzionează că acestea urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărârii atacate și

cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze parțial

sau total, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri

ilegale.

Recurentul invocă temei de recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, sub aspectul că ”instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, or, în cazul din speță

soluția instanței de apel, de menținere a sentinței de achitare în privința inculpatei N. Alexandrov

este una vădit ilegală”.

Colegiul penal lărgit consideră că temeiul invocat de recurent și-a găsit confirmare la

judecarea recursului declarat.

În acest sens Colegiul penal menționează, că temeiul de recurs - „hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, poate fi aplicat în cazul când nu s-a motivat

întemeiat hotărârea judecătorească. Este necesar ca hotărârile pronunțate să fie motivate atât în fapt,

cât și în drept. Obligația motivării hotărârilor judecătorești este cuprinsă în dispozițiile art.art.385-

388, 394, 415-417 Cod de procedură penală. Astfel, necesită de avut în vedere că nu numai

nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi,

reprezintă motiv de casare, iar nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de

procedură.

În corespundere art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de apel este obligată ca,

în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt și de

drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația apelantului. Potrivit art. 417 alin.(1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe

instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost

comisă de inculpat și în ce împrejurări, Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze

instanța de apel sunt dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de

fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005,

nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Dispozițiile legale referitoare la limitele rejudecării în cazul casării hotărârii de instanța de

recurs sunt în concordanță cu principiile generale ale procesului penal, potrivit cărora orice persoană

are dreptul de a fi judecată în mod echitabil și în termen rezonabil de o instanță independentă și

imparțială, instituită prin lege. Rejudecând cauza în limitele stabilite de instanța de recurs, instanța

de rejudecare este pe deplin independentă, respectând, în mod firesc și logic, indicațiile instanței de

recurs, care, potrivit art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, sunt obligatorii în măsura în care

situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului (Hotărârea Plenului CSJ a RM

21

din 30.10.2009, nr.9 Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală).

Analizând actul adoptat de instanța de apel, în raport cu erorile semnalate de recurenți,

Colegiul penal lărgit constată că, instanța a eșuat să se expună argumentat asupra tuturor capetelor

de cereri declarate de procuror, axându-se preponderent pe aceleași raționamente expuse și de prima

instanța în favoarea achitării inculpatului, cu respingerea lor ca nefondate. Totodată, se observă că

instanță de apel, odată ce a ajuns la aceiași concluzie de nevinovăție a inculpatului, ca și prima

instanța, însă din aplt motiv, nu a pătruns în esența problemei de drept deduse judecății, ci în linii

generale a statuat că, Alexandrov Nelea nu se face vinovat de cele imputate prin rechizitoriu din

mai multe motive, care nu se conciliază între ele și, în fond, reprezintă temeiuri diferite de achitare,

stipulate de art.390 Cod de procedură penală, care se contrazic și se exclud reciproc, având și

consecințe juridice diferite, cum ar fi că: „(...) vinovăția inculpatei Alexandrov Nelea nu a fost

demonstrată și nu se confirmă prin ansamblul de probe cercetate atât în cadrul instanței de fond

cât și celei de apel..., atât în cadrul examinării cauzei penale în instanță de fond cât și în ordine de

apel nu s-a confirmat prin probe pertinente, concludente, utile și veridice vinovăția inculpatei

Alexandrov Nelea în comiterea infracțiunii de escrocherie...., acuzarea nu a prezentat nici o probă

directă în sprijinul învinuirii aduse inculpatei Alexandrov Nelea și nu a înlăturat dubiile rezonabile

referitor la nevinovăția acesteia, or, în speță în cauză nu fapta inculpatei nu întrunește elementele

infracțiunii de falsificare a probelor în procesul civil..., faptul obținerii unei hotărâri judecătorești

favorabile Nelei Alexandrov nu constituie prin sine o escrocherie”.

Totodată, în dispozitiv, a dispus divergent că inculpata este achitată pe motiv că: „fapta

inculpatei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii” (pct. 10., 10.1. din decizie)

Indicând în descriptiv că: „, (...) instanță de fond, în principiu, a analizat obiectiv și minuțios

cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc fără echivoc nevinovăția

inculpatei Alexandrov Nelea în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.190 alin.(5) Cod penal”, a

verificat sentința și și-a formulat concluziile în raport cu altă circumstanță de drept și soluție decât

cea regăsită în dispozitivul sentinței, conform cărei inculpata a fost achitată pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

În jurisprudența sa constantă, CtEDO, reamintește cu fiecare ocazie posibilă că echitatea unei

proceduri se apreciază în raport cu ansamblul acesteia, iar efectul art.6§1 este, inter alia, de a plasa

„tribunalul” sub o obligație de a proceda la o examinare corespunzătoare a pledoariilor,

argumentelor și probelor din dosar, fără a prejudicia propria apreciere a acestora. Efectuând o

analiză textuală a părții motivante a deciziei instanței de apel se impune conchiderea că aceasta nu

cuprinde relevarea considerentelor și temeiurilor legale asupra concluziilor formate în rezultatul

verificării sentinței contestate de procuror și partea vătămată, în raport cu motivele invocate de

aceștia și circumstanțele incidente cauzei. Or, în speță, era necesar ca în mod judicios, cu o

argumentare temeinică și suficientă, să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul judecării,

cu excluderea contradicțiilor și incertitudinilor la care fac referire pârțile, având în vedere că, lipsa

unei motivări corespunzătoare dintr-o hotărâre judecătorească afectează grav echitatea procedurii.

Prin urmare, toate acestea denotă că recurentul are dreptate afirmând că instanța de apel vădit

tendențios a menținut statuările din sentința de achitare pronunțată de prima instanța, fără a se

expune asupra criticelor apelantului și fără a verifica vinovăția inculpatei raportând-o la

circumstanțele din rechizitoriu. De altfel, atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei

fapte penale și i se aduce o acuzație, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și

concludente care ar dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie

22

infracțiune și a fost comisă anume de inculpat în circumstanțele descrise în actul de învinuire.

Atât prima instanța cât și cea de apel, făcând abstracție de la prevederile art.325 alin.(1) din

Codul de procedură penală, potrivit căruia cauza poate fi judecată numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu, au analizat mai multe circumstanțe de fapt ce nu se subscriu învinuirii

imputabile inculpatei ajungând la concluzia despre nevinovăția lui Alșexandrov Nelea în baza

art.190 alin.(5) și art.310 alin.(1) Cod penal.

Potrivit textului incriminator, Alexandrov Nelea, de facto, a fost pus sub învinuire pentru că,

urmărind scopul și având intenția dobândirii apartamentului nr.16 de pe str. Al. Marinescu, 11/2,

mun. Chișinău, care i-a aparținut defunctei P. Vasilieva, decedată la 12.09.2010, știind cu certitudine

despre faptul decesului proprietarei acestui imobil, a falsificat un contract încheiat chipurile între ea

și P. Vasileva la 07.04.2009, potrivit căruia ultima ar fi împrumutat de la ea suma de 25.000 euro

până pe 07.07.2010, creând astfel în mod eronat o creanță a P. Vasilieva față de sine.

Tot ea, urmărind scopul și având intenția însușirii bunurilor moștenitorilor defunctei P.

Vasilieva în proporții deosebit de mari, a decis să prezinte probe false în instanța de judecată, pentru

ca ultima în baza acestora să-i recunoască dreptul de proprietatea supra imobilului defunctei. Astfel,

cunoscând despre faptul decesului P. Vasilieva la 12.09.2010, conform certificatului de deces,

primit tot de ea personal de la OSC. N. Alexandrov a depus la 26.11.2010 în judecătoria Buiucani,

mun. Chișinău o cerere de chemare în judecată către P. Vasilieva, în care a indicat eronat că pârâta

până în prezent nu-și onorează obligațiile contractuale, solicitând instanței transmiterea în

proprietatea ei a imobilului așa-zisei pârâte P. Vasilieva de pe adresa: xxxx xxxx, ap.xx și încasarea

de la ultima a sumei datorate în mărime de 25 000 euro.

Instanța de apel, neraportând această bază factologică la materialele cauzei și probele

susținute de procuror în favoarea învinuirii, au conchis că: ”38. Din analiza cumulului de probe,

Colegiul penal conchide că în speță, fapta inculpatei Alexandrov Nelea nu întrunește elementele

infracțiunilor încriminate ei, din motiv că, nu s-a realizat acțiunea principală de sustragere,

deoarece dreptul de proprietate asupra imobilului situat în xxxx xxxx, ap.xx, a fost obținut de către

Alexandrov Nelea în baza hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20.12.2010, precum

și nu s-a realizat acțiunea adiacentă de înșelăciune a părții vătămate O. Novicov, or, ultimul nu a

fost înșelat, la fel nu a fost demonstrat că contract de împrumut a sumei de 25 000 euro, care avea

drept garant apartamentul situat în xxxx xxxx, ap.xx, a fost falsificat de inculpata Alexandrov Nelea,

existența originalului acestuia fiind confirmat de instanța de judecată, prin certificarea copiei

anexate la cauza civilă menționată.” (f.d.96, vol. VI)

Colegiul penal lărgit constată că concluziile instanțelor ierarhic inferioare despre nevinovăția

inculpatei de comiterea infracțiunii de escrocherie nu au fost formulate în urma unei analize

coroborate a probatoriului administrat în cauză, ci mai degrabă acestea rezultă preponderent din

versiunea inculpatei expusă în cadrul cercetării judecătorești. De altfel, în cadrul cercetării

judecătorești se administrează probe anume pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor importante,

sub toate aspectele, în condiții de nemijlocire, publicitate și contradictorialitate, în scopul perceperii

directe a probelor de către instanța de judecată pentru formularea opiniei vizavi de

vinovăția/nevinovăția persoanei trimise în judecată.

De principiu, desfășurarea procesului penal în contradictoriu presupune că instanțele, fiind

imparțiale, își sprijină concluziile despre vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății,

verificând în prealabil declarațiile acesteia în coroborare cu celelalte probe acumulate în dosar, ceea

ce la caz atât prima instanță, cât și cea de apel au eșuat să realizeze. În sensul celor menționate,

instanța de recurs tine să noteze că, potrivit orientărilor de practică judiciară expuse în Hotărârea

23

explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție privind sentința judecătorească, la adoptarea

acesteia, indiferent de tipul ei, instanțele trebuie să se bazeze pe probele exacte din dosar, verificând

toate versiunile înaintate de părți și înlăturând divergențele apărute, cu aprecierea probatoriului în

modul prevăzut de lege.

La caz, rezultând din partea descriptivă a deciziei instanței de apel, se constată că instanța a

omis să facă verificările de rigoare vizavi de criticele semnalate de apelant și să argumenteze

admiterea sau respingerea acestora, ci doar în linii generale a exclamat faptul că procurorul nu a

adus careva probe indubitabile pentru a se putea statua asupra vinovăției lui Alexandrov Nelea de

comiterea infracțiunii de escrocherie realizată în privința părții vătămate O. Novicov.

Instanța de recurs menționează faptul că, în această cauză, concluziile despre nevinovăție

persoanei deferite judecății pot fi făcute de instanța de apel, însă pentru o atare conchidere instanța

de apel urmează să aducă contraargumente la cele invocate de partea acuzării în cererea de apel și

să analizeze nevinovăție persoanei în raport cu învinuirea adusă acesteia și probele acumulate în

dosar.

Pe lângă cele expuse supra, Colegiul penal lărgit tine să evidențieze că, instanța de apel a

lăsat fără apreciere plauzibilă declarațiile martorilor L. Botvina, N. Coreachin, E. Bratan și A. Zoti,

audiați la etapa urmăririi penale și examinării cauzei în prima instanță, în pofid faptului că

probele respective au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și consemnate în

procesul-verbal (f.d.71, vol. VI).

La fel, fără apreciere a rămas și nu s-au pronunțat referitor la declarațiile date la etapa

urmăririi penale de către inculpată, partea vătămată O. Novicov și martorul S. Alexandrov, existând

incertitudini între aceste declarații.

Fiind consecvenți în cele expuse, se notează că, de principiu, instanțele de judecată sunt

obligate să demonstreze circumstanțele ce țin de nevinovăție inculpatului cu adoptarea unor soluții

motivate, or, lipsa unor argumente plauzibile în vederea susținerii achitării persoanei atestă vicierea

procedurii penale desfășurate la etapele precedente de judecare.

Astfel, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol

și repetate în recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 11.

Ultima remarcă a instanței de recurs, se referă la erorile de drept admise de către instanța de

apel, pe care nu le poate trece cu vederea. Analizând temeiurile de achitare formulate în partea

descriptivă a deciziei și dispozitivul acesteia, se observă o neconcordanță în stabilirea temeiurilor

ce au stat la baza achitării lui Alexandrov Nelea pe capătul de acuzare prevăzut de art.190 alin.(5)

Cod penal, deoarece pe de o parte instanța a menționat că: „38. Din analiza cumulului de probe,

Colegiul Penal conchide că în speță, fapta inculpatei Alexandrov Nelea nu întrunește elementele

infracțiunilor încriminate ei, din motiv că, nu s-a realizat acțiunea principală de sustragere,

deoarece dreptul de proprietate asupra imobilului situat în xxxx xxxx, ap.xx, a fost obținut de către

Alexandrov Nelea în baza hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20.12.2010, precum

și nu s-a realizat acțiunea adiacentă de înșelăciune a părții vătămate O. Novicov, or, ultimul nu a

fost înșelat, la fel nu a fost demonstrat că contract de împrumut a sumei de 25 000 euro, care avea

drept garant apartamentul situat în xxxx xxxx, ap. xx, a fost falsificat de inculpata Alexandrov Nelea,

existența originalului acestuia fiind confirmat de instanța de judecată, prin certificarea copiei

anexate la cauza civilă menționată.” (f.d.96, vol. VI), adică din constatarea statuată reiese că, între

inculpată și partea vătămată există relații de natură civilă, iar pe de altă parte că, fapta inculpatei

nu întrunește elementele infracțiunii, menționarea concomitentă a două temeiuri de achitare ce se

exclud reciproc, în aceiași hotărâre judecătorească, este o eroare de procedură și în atare situație

24

dispozitivul sentinței contravine raționamentelor instanței expuse în partea descriptivă a actului

adoptat.

Totodată, rezultând din partea descriptivă a deciziei instanței de apel, instanța de recurs reține

că, sa-u făcut constatări arbitrare și neclare, care nu se raportează la situația de fapt, astfel în pct.

”41. Prin urmare, Colegiul Penal relevă că, atât în cadrul examinării cauzei penale în instanța de

fond cât și în ordine de apel nu s-a confirmat prin probe pertinente, concludente, utile și veridice

vinovăția inculpatei Alexandrov Nelea în comiterea infracțiunii de escrocherie, iar faptul obținerii

unei hotărâri judecătorești favorabile Nelei Alexandrov nu constituie prin sine o escrocherie...

prezentarea unui document fals în cadrul unui proces civil din moment ce falsificarea acestui act

nu a fost confirmată printr-o constatare a expertizei judiciare”

În ansamblul celor expuse, cu referire la motivele invocate în partea dată, Colegiul penal

lărgit constată că argumentele recurentului sunt întemeiate, deoarece în cadrul rejudecării cauzei

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță, instanța de apel nu a

cercetat și verificat în ședința de judecată probele la care face referire în partea descriptivă a deciziei

sale.

Reieșind din cele constatate, pornind de la faptul că motivele invocate de procuror, privind

audierea martorilor, citirea declarațiilor acestora, examinarea probelor și punerea probelor

respective la baza hotărârii de achitarea a inculpatei, sunt întemeiate, Colegiul penal lărgit

concluzionează că erorile admise de către instanța de apel și-au găsit confirmare, în particular sub

aspectul existenței temeiului pentru recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Întrucât erorile depistate sunt susceptibile de a fi corectate doar de către instanța de apel,

Colegiul penal lărgit conchide asupra necesității admiterii recursului declarat, casării totale a

hotărârii atacate și dispunerii rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În mare parte soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează pe statuările

CtEDO speța Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr. 25236/02), hotărârea din 16.12.2008, unde Curtea

având a se pronunța asupra acestei cauze a considerat că chestiunile care urmau a fi hotărâte de către

Curtea Supremă de Justiție nu puteau fi examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce tine de un

proces echitabil, fără o apreciere directă a probelor prezentate de partea apărării și partea acuzării

(a se vedea Botten v. Norway, 19 februarie 1996, §§ 52 și 53, Reports of Judgments and Decisions

1996-I și Popovici, citată mai sus, § 72). Având în vedere că Curtea Supremă de Justiție nu are

competenta să facă o examinare directă a probatoriului administrat, ea are competenta de a dispune

rejudecarea cauzei de către instanța ierarhic inferioară. În cazul de față echitatea cere ca Curtea

Supremă de Justiție să dispună rejudecarea cauzei

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de dispozițiile art.436 Cod de

procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual penale - asupra motivelor esențiale

indicate în cererea de apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat,

nominalizate în prezenta decizie, să țină cont de toate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei,

să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță, în strictă conformitate cu cerințele legii, să analizeze la modul

cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunii imputate, să elucideze faptele importante pentru

25

soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată, și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de

procedură penală și jurisprudența CtEDO.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că, o atenție sporită la rejudecarea acestei cauze

de către instanța de apel, urmează a fi acordată faptului delimitării relațiilor civile existente între

părțile din proces și ilicitul penal imputat inculpatei.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Tăut Dorina, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11

decembrie 2018, în cauza penală privind-o pe Alexandrov Nelea xxxx, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 21 mai 2020.

Președinte Anatolie Țurcan

Judecători Ion Guzun

Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Victor Burduh

26