1ra-1425/2017 — art. 190 alin. 5, 310 alin. 1 CP

1ra-1425/2017 — art. 190 alin. 5, 310 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1425/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Luiza Gafton,

Iurie Bejenaru,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Djulieta Devder, și de avocata Valentina Hriplivaia în numele părții vătămate

Novicov Oleg, împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26

februarie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din „05 iunie

2016”, în privința inculpatei

Alexandrov Nelea XXXXX, născută la

XX XXXXX XXXX în s. XXXXX, r-nul XXXXX,

locuitoare a mun. XXXXX, str. XXXX XX, cetățeancă a

R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 10.04.2012 – 26.02.2014,

instanța de apel: 19.03.2014 – 10.02.2016,

instanța de recurs: 14.04.2016 – 07.06.2016,

instanța de apel: 12.08.2016 – 05.06.2017,

instanța de recurs: 08.08.2017 – 05.12.2017.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

Alexandrov Nelea a fost achitată de sub învinuirea comiterii infracțiunilor

prevăzute de art. 190 alin. (5) și 310 alin. (1) Cod penal, pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

învinuire precum că, urmărind scopul și având intenția dobândirii apartamentului

nr. XX din str. XX. XXXXX XXX, mun. XXXXX, care i-a aparținut defunctei

Vasilieva P., decedată la 12.09.2010, știind cu certitudine despre faptul decesului

1

proprietarei acestui imobil, a falsificat un contract încheiat chipurile între ea și

Parascovia Nelea la 07.04.2009, potrivit căruia ultima ar fi împrumutat de la ea

suma de 25.000 euro până pe 07.07.2010, creând astfel, în mod eronat o creanță a

Vasilieva P. față de sine.

În continuare, realizându-și intențiile criminale, inculpata a decis să prezinte

probe false în instanța de judecată, pentru ca ultima în baza acestora să-i

recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului defunctei.

Astfel, cunoscând despre faptul decesului lui Vasilieva P. la 12.09.2010,

conform certificatului de deces primit tot de ea personal de la OSC, inculpata a

depus la 26.11.2010 în Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău o cerere de chemare în

judecată către Vasilieva P., în care a indicat eronat că pârâta până în prezent nu-și

onorează obligațiile contractuale, solicitând instanței transmiterea în proprietatea ei

a imobilului așa-zisei pârâte Vasilieva P., situat în mun. Chișinău, str. XX.

XXXXX XXX, ap. XX și încasarea de la ultima a sumei datorate în mărime de

25.000 euro.

Acest contract falsificat de Alexandrov N. a fost anexat în copie de către

ultima la cererea de chemare în judecată depusă la 26.11.2010, pentru

recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului indicat mai sus.

În ședințele de judecată din 03.12.2010 și 20.12.2010 Alexandrov N. nu a

declarat despre faptul că Vasilieva P. este decedată din 12.09.2010, dar a făcut

declarații ce nu corespundeau adevărului, potrivit cărora pârâta, chipurile până la

momentul de față, nu-și onorează obligația de rambursare a împrumutului făcut de

către ea.

Pentru a induce și mai mult în eroare instanța de judecată, Alexandrov N. a

mai anexat la materialele acțiunii civile din instanță și copia unei cereri de

constituire de către Vasilieva P. a unui depozit la BC „Mobiasbanca” SA în sumă

de 20.170 euro la 07.04.2009, pe care a dobândit-o în circumstanțe dubioase

aflându-se în apartamentul defunctei, care chipurile ar fi confirmat depunerea de

către Vasilieva P. a banilor împrumutați la depozit bancar.

Prin urmare, studiind și apreciind probele prezentate în ședința de judecată

de către Alexandrov N. și fiind indusă în eroare asupra circumstanțelor reale ale

cauzei, la 20.12.2010 Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, considerând că

reclamata Vasilieva P. este datoare cu suma de 25.000 euro față de reclamanta

Alexandrov N., a hotărât de a recunoaște dreptul de proprietate al ultimei asupra

apartamentului nr. XX situat în str. XX. XXXX XXX, mun. XXXXX, dispunând,

totodată, și încasarea de la Vasilieva P. a datoriei de 25.000 euro în beneficiul lui

Alexandrov N.

Obținând această hotărâre a judecății în baza probelor false prezentate

instanței, Alexandrov N. a înregistrat la 14.03.2011 dreptul de proprietate asupra

apartamentului nr. XX din str. XX. XXXXX XXX, mun. XXXXX, dobândind,

astfel, ilicit acest imobil și cauzându-i moștenitorului defunctei Novicov O. daune

în proporții deosebit de mari.

Tot ea, urmărind scopul și având intenția însușirii bunurilor moștenitorilor

defunctei Vasilieva P. în proporții deosebit de mari, a decis să prezinte probe false

2

în instanța de judecată, pentru ca ultima în baza acestora să-i recunoască dreptul

de proprietate asupra imobilului defunctei.

Astfel, cunoscând despre faptul decesului lui Vasilieva P. la 12.09.2010,

conform certificatului de deces primit tot de ea personal de la OSC, Alexandrov N.

a depus la 26.11.2010 în Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău o cerere de chemare

în judecată către Vasilieva P. în care a indicat eronat că pârâta până în prezent nu-

și onorează obligațiile contractuale, solicitând instanței transmiterea în proprietatea

ei a imobilului așa-zisei pârâte Vasilieva P., situat în mun. XXXXX, str. XX.

XXXXX XXX, ap. XX și încasarea de la ultima a sumei datorate în mărime de

25.000 euro.

Acest contract falsificat de Alexandrov N. a fost anexat în copie de către

ultima la cererea de chemare în judecată depusă la 26.11.2010, pentru

recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului indicat mai sus. În

ședințele de judecată din 03.12.2010 și 20.12.2010 inculpata nu a declarat despre

faptul că Vasilieva P. este decedată din 12.09.2010, dar a făcut declarații ce nu

corespundeau adevărului, potrivit cărora pârâta, chipurile, până la momentul de

față nu-și onorează obligația de rambursare a împrumutului făcut de către ea.

Prin urmare, studiind și apreciind probele prezentate în ședința de judecată

de către Alexandrov N. și, fiind indusă în eroare asupra circumstanțelor reale ale

cauzei, la 20.12.2010 Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, considerând că

reclamata Vasilieva P. este datoare cu suma de 25.000 euro reclamantei

Alexandrov N., a recunoscut dreptul de proprietate al acesteia asupra

apartamentului nr. XX din str. XX. XXXXX XXX, mun. XXXXX, dispunând,

totodată, și încasarea de la Vasilieva P. a datoriei de 25.000 euro în beneficiul lui

Alexandrov N.

Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 190

alin. (5) Cod penal, ca escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune, săvârșită în proporții deosebit de mari și în baza art. 310

alin. (1) Cod penal, ca falsificarea probelor într-un proces civil.

Instanța a reținut că nu a fost stabilită existența laturii obiective a

infracțiunii de escrocherie, inculpata obținând în proprietate apartamentul nr. XX

din str. XX. XXXXX XXX, mun. XXXXX în temeiul hotărârii Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 20.12.2010.

Totodată, învinuirea adusă inculpatei privind comiterea infracțiunii

prevăzută la art. 190 alin. (5) Cod penal nu a fost dovedită.

Or, acuzarea nu a prezentat nici o probă pertinentă, concludentă și

verosimilă care ar demonstra că inculpata a falsificat, în parte sau în totalitate,

contractul de împrumut din 07.04.2009, încheiat cu Vasilieva P. care a decedat la

12.09.2010, și că anume acest contract fals a fost prezentat instanței de judecată

într-un proces civil.

Astfel, vinovăția inculpatei nu a fost confirmată prin probe pertinente,

concludente și verosimile, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri, dubiile în probarea învinuirii urmând a fi interpretate în favoarea

inculpatei, Alexandrov N. urmând a fi achitată din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

3

Bordian, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care procesul penal pe art. 310 alin. (1) Cod penal să fie încetat, în

legătură cu intervenirea termenului de prescripție de atragere la răspundere penală

și condamnarea inculpatei în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 10 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere în instituții, organizații și de

a exercita activități în domeniul gestionării de bunuri și mijloace financiare pe un

termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, pentru femei.

Apelantul a invocat că concluzia instanței de judecată este neîntemeiată și

ilegală.

Or, din materialele cauzei, cât și potrivit declarațiilor părții vătămate

Novicov O., ale martorilor Novicov R., Zoti A., Coreachin N. și Vasilieva G., s-a

constatat că Vasilieva P. avea suficienți bani, obținuți din vânzarea unui

apartament moștenit de la sora sa și nu avea necesitatea de a împrumuta de la

inculpată. Totodată, este absurd ca ultima să-i împrumute suma de 25.000 euro lui

Vasilieva P. care avea o vârstă înaintată. Semnătura acesteia din copia contractului

de împrumut prezentată de inculpată nu a putut fi verificată, în cadrul urmăririi

penale fiind imposibil de găsit originalul acestui contract, iar persoanele apropiate

lui Vasilieva P. au confirmat că aceasta nu avea careva datorii, avea destui bani și

nu avea necesitatea de a împrumuta.

Mai mult, inculpata s-a prezentat la organele stării civile și a declarat despre

decesul lui Vasilieva P. la 13.09.2010, comunicând că este sora acesteia, cu toate

că între ele este o diferență de vârstă de 53 ani.

Ulterior, știind cu certitudine că Vasilieva P. a decedat, a înaintat o cerere de

chemare în judecată împotriva ei, anexând copia unui contract de împrumut fals.

Participând în ședințele de judecată din 03.12.2010 și 20.12.2010, reclamanta

Alexandrov N. a solicitat instanței examinarea cauzei în lipsa pârâtei Vasilieva P.,

motivând că aceasta a fost legal citată, ceea ce denotă că inculpata a indus instanța

în eroare pentru a intra cât mai curând în posesia hotărârii judecătorești în vederea

desăvârșirii intențiilor sale criminale de a însuși ilegal imobilul defunctei.

Potrivit certificatului nr. 5449 din 26.01.2011 eliberat de OCTC, valoarea

estimată a apartamentului nr. XX din str. XX. XXXXX XXX, mun. XXXXX

constituie 195.589 lei, ce reprezintă proporții deosebit de mari.

Deși elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal se

regăsesc perfect în acțiunile inculpatei, instanța de fond a apreciat că nu s-a

constatat existența faptului infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal.

Totodată, din acțiunile inculpatei rezultă că aceasta a realizat și latura

subiectivă a infracțiunii incriminate, sub formă de intenție directă, care a fost

conturată în acțiunile ei, după decesul lui Vasilieva P., exclusiv în scopul

dobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor acesteia, astfel lezând și

interesele moștenitorilor legali ai acesteia.

Pe lângă aceasta, instanța de fond eronat a constatat și inexistența faptei

infracțiunii prevăzute la art. 310 Cod penal.

Astfel, la emiterea sentinței de achitare instanța de fond a indicat că

susținerea acuzării poartă un caracter declarativ și se bazează doar pe presupuneri,

4

vinovăția inculpatei nefiind obiectiv confirmată prin probe pertinente și

concludente, nefiind combătută poziția apărării că inculpata a intrat în proprietatea

apartamentului defunctei în baza hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 20.12.2010 și nu ca urmare a inducerii în eroare a părții vătămate Novicov O.

Constatarea instanței de fond este în contradicție directă cu probele

administrate, instanța ignorând faptul că anume din considerentele enunțate

inculpata a fost acuzată și de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (1)

Cod penal, realizată prin prezentarea probelor și a declarațiilor false în cadrul

procesului civil, această infracțiune fiind interdependentă de cea prevăzută de art.

190 Cod penal, reprezentând o metodă de însușire ilegală a imobilului nominalizat

prin escrocherie.

3.1. A declarat apel și avocata Valentina Hriplivaia, în numele părții

vătămate Novicov O., solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpata să fie condamnată în baza art. 190 alin. (5) și 310 alin. (1) Cod

penal.

Apelanta a indicat că, probele administrate confirmă corespunderea

acțiunilor inculpatei elementelor infracțiunilor incriminate.

Astfel, partea vătămată Novicov O. a relatat că este unicul moștenitor al

bunurilor care au aparținut lui Vasilieva P., care a decedat la 12.09.2009, fiind fiul

fratelui acesteia, care a decedat în anul 1999, iar mătușa Vasilieva T., o altă soră a

lui Vasilieva P., a decedat în anul 2007. Până la decesul ultimei, a avut grijă de ea,

o vizita și îi acorda ajutor. La 08.10.2008, Vasilieva P., un urma obținerii

moștenirii de la sora Vasilieva T., a vândut apartamentul și a deschis un cont

bancar la BC „Mobiasbanca” în valută, în mărime de 19.000 euro pe o perioadă de

șase luni. La 07.04.2009, suma cu procentele acumulate, în total - 20.170 euro, au

fost transferate de Vasilieva P. pe alt cont în aceeași bancă. În vara anului 2010,

Vasilieva P. i-a dat 4000 euro din cont lui Novicov O., pentru ca acesta să-i facă

reparație în apartamentul ei, iar restul banilor i-a transferat pe cont lui Novicova

R., mama lui Novicov O. Înainte de decesul lui Vasilieva P., a apărut inculpata

care a angajat niște persoane care aveau grijă de aceasta în timpul nopții. Despre

decesul mătușii sale, Novicov O. a aflat abia la 13.09.2009 de la inculpată, care i-a

comunicat că actele lui Vasilieva P. le-a transmis serviciului 14888, care s-a ocupat

de înmormântarea decedatei. Totodată, aceasta a refuzat ca Novicov O. să-i

întoarcă cheltuielile suportate de ea și l-a informat că va avea documente de

proprietate pe apartament. În decembrie 2010, după obținerea hotărârii

judecătorești, inculpata a schimbat ușa de la intrare, iar când el a ridicat problema

actelor pe imobil, aceasta i-a dat de înțeles că nu va vedea actele. Nici mătușa sa și

nici inculpata nu au vorbit despre existența contractului de împrumut și a datoriei

de 25.000 euro or, Vasilieva P. avea destule surse financiare pentru a-și asigura

necesitățile vitale. Dispunând de testament pe apartamentul dat, în ianuarie 2011 a

mers la notar și a depus o cerere privind deschiderea succesiunii rămase în urma

decesului mătușii sale, Vasilieva P. În perioada în care aduna actele necesare

pentru a le prezenta notarului, apartamentul la OCT Chișinău era înregistrat după

Vasilieva P.

5

Martorul Novicova R. a declarat că ea și fiul său, Novicov O. sunt unicii

moștenitori ai lui Vasilieva P. În ultimele două luni până la deces, zilnic a avut

grijă de Vasilieva P., iar Novicov O. o vizita periodic. În iulie-august 2010, aceasta

i-a spus că a vizitat-o inculpata, care este nepoata fratelui fostului ei soț. Aceasta

lucrează asistentă medicală și i-a propus ajutor. Până atunci nimeni nu a cunoscut-

o, iar Vasilieva P. niciodată nu a pomenit de careva rude de pe linia fostului soț.

Despre existența contractului de împrumut a aflat abia în martie 2011 de la fiul său

Novicov O., care aduna actele pentru acceptarea moștenirii, fiind unicul moștenitor

după decesul Vasilieva P. Semnătura acesteia din contract este falsificată, fiind

imitată, copiată, iar afirmațiile privind existența datoriei de 25.000 euro nu

corespund adevărului. Vasilieva P. avea bani în contul bancar, obținuți în urma

vânzării apartamentului surorii sale și nu a spus despre existența cărorva datorii.

Permanent s-a aflat lângă aceasta și despre inculpată a aflat în august 2010, când a

văzut-o pentru prima dată. În fiecare zi o vizita pe Vasilieva P., îi procura

medicamente, produse alimentare. La 12.09.2009 s-a aflat la aceasta până la orele

20.00, iar când a plecat inculpata nu era.

Martorii Zoti A., Coreachin N., Vasilieva G., Boțvina L. și Cebanu V.,

vecinii lui Vasilieva P., au comunicat că au cunoscut-o pe aceasta de mult timp și

au confirmat că rudele ei sunt Novicov O., care era nepot și Novicova R. -

cumnata. Nu au auzit ca decedata să vorbească despre alte rude și nu au văzut să

vină la ea alte persoane. Aceștia nu cunosc despre existența cărorva datorii avute

de Vasilieva P. față de alte persoane, aceasta neavând necesitate să împrumute

bani, deoarece o ajutau nepotul și cumnata. Vasilieva P. era o persoană foarte

simplă și modestă, niciodată nu-și permitea mai mult decât avea posibilitate, iar

toți banii era calculați.

În același timp, martorii Alexandrov S., soțul inculpatei, și Bratan E. au dat

declarații având un interes comun care afectează caracterul obiectiv al acestui

probatoriu și sunt contradictorii.

Totodată, vinovăția inculpatei se confirmă și prin certificatul eliberat de

OSC din 29.03.2011, din care rezultă că înregistrarea decesului Vasilieva P. a fost

solicitat de „sora acesteia”, Alexandrov N., lipsa la materialele dosarului civil a

certificatului de deces, necomunicarea instanței despre decesul pârâtei, prin ce se

confirmă că inculpata a urmărit scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane.

Or, nu a existat niciun obstacol în ședințele de judecată din dosarul civil, care ar fi

împiedicat inculpata să comunice instanței că pârâta în dosar este decedată, atunci

când s-a pus în discuție posibilitatea examinării cauzei în lipsa pârâtei care nu s-a

prezentat din motive necunoscute.

Și înscrisurile anexate la materialele cauzei civile atestă faptul inducerii

instanței în eroare, în cadrul urmăririi penale fiind constatat că în urma vânzării

apartamentului moștenit de la sora sa, Vasilieva P. a deschis la BC „Mobiasbanca”

SA un cont bancar, ce se confirmă prin contractul din 08.10.2008, „Depozit 12,5 +

EUR” în euro, contul fiind deschis pentru o perioadă de șase luni. La 07.04.2009,

suma cu procente acumulate a fost transferată de către Vasilieva P. pe alt cont în

aceeași bancă, ce se confirmă prin cererea acesteia din 07.04.2009 privind

constituirea depozitului „Pensionar”.

6

În cadrul dosarului penal, inculpata a declarat că i-a transmis lui Vasilieva P.

suma de 25.000 euro la 07.04.2009, după amiază, a stat încă vreo două ore și a

plecat, fiind imposibil ca Vasilieva P., fără a fi însoțită de cineva, cu o sumă de

25.000 euro să fi plecat la sfârșitul zilei la banca de pe bd. Renașterii pentru a-i

depune pe cont. Totodată, în cont s-a aflat suma de 20.170 euro și nu 25.000 pe

care, chipurile i-ar fi împrumutat, sau 20.000 euro.

Astfel, contractul de împrumut, anexat în copie la dosar și ascuns, sau

pierdut, sau sustras, (fiind inventate mai multe variante), dovedește faptul

falsificării acestuia, iar în cazul în care ar fi existat astfel de contract și ar fi fost

semnat de decedata Vasilieva P., acesta ar fi fost păstrat. Totodată, în octombrie

2010, când Novicov O. a ridicat întrebarea referitor la proprietatea decedatei și

inculpata i-a promis să-i prezinte acte de proprietate asupra apartamentului pe

numele său, a invocat că contractul în original a fost lăsat la OCT Chișinău de unde

n-a fost întors, apoi urma să fie prezentat la Curtea de Apel Chișinău la examinarea

cauzei civile în luna iunie 2011, ca mai apoi să declare că a fost sustras din

automobil împreună cu alte acte și lucruri de valoare, prezentând un certificat de la

CPs. Rîșcani, mun. Chișinău din 06.04.2011, din care rezultă că petiționarului i s-a

cauzat o pagubă materială considerabilă. Din ordonanța de neîncepere a urmăririi

penale din 06.04.2011, rezultă că în geanta sustrasă se aflau diferite facturi,

procuri, certificate, contractul de împrumut nefiind menționat.

Totodată, faptul că inculpata nu dispunea de un astfel de contract de

împrumut la momentul decesului Vasilieva P., se dovedește prin declarațiile

notarului Viorica Nagacevschi, care a indicat că la data de 10.09.2010, vineri, la

sfârșitul zilei, s-a adresat inculpata cu solicitarea de a îndeplini un testament din

numele lui Vasilieva P., însă a refuzat-o, fiind sfârșitul zilei de lucru, iar pentru a

pleca la domiciliu, actele trebuiau aduse din timp și demonstrat motivul

imposibilității prezentării la oficiu. Peste câteva zile inculpata s-a prezentat la birou

și i-a comunicat că întocmirea testamentului nu poate avea loc din cauza decesului

persoanei. Prin urmare nu este clară necesitatea întocmirii testamentului, în cazul

când inculpata dispunea de contract de împrumut cu gaj. Cu toate că, în ședința de

judecată inculpata a explicat că decedata insista la întocmirea contractului de

donație, la notar inculpata a solicitat întocmirea testamentului.

Or, materialele cauzei denotă că prin tăinuirea decesului pârâtei Vasilieva P.

în cadrul dosarului civil, inculpata a împiedicat examinarea multilaterală, deplină și

obiectivă a cauzei concrete și a obținut pronunțarea unei hotărâri judecătorești

ilegale, părții vătămate fiindu-i adus un prejudiciu în proporții deosebit de mari

urmând a fi încasată din contul inculpatei în beneficiul lui Novicov O. suma de

195.589 lei.

Instanța de fond a omis că prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 18.11.2011, Novicov O. a fost atras în proces în calitate de succesor

în drepturi al decedatei Vasilieva P., că prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 25.10.2011, s-a admis cererea de revizuire, s-a casat hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun Chișinău din 20.12.2010 și s-a dispus rejudecarea

pricinii, iar prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30.12.2013 s-a

respins ca neîntemeiată cererea lui Alexandrov N. privind încasarea datoriei și

7

valorificarea garanției debitorului, stabilită conform contractului de împrumut din

07.04.2009 și s-a declarat nulitatea absolută a contractului de împrumut din

07.04.2009.

Argumentele instanței că Novicov O. nu este proprietarul, posesorul sau

deținătorul sub orice altă formă legală a apartamentului nr. XX din str. XXXXX

XXX, mun. XXXXX, deținând doar certificate de calitate de moștenitor

testamentar, sunt neîntemeiate. După decesul lui Vasilieva P., acesta s-a adresat la

notar cu declarație privind acceptarea succesiunii, la 20.01.2011 a fost deschis

dosar succesoral și a fost eliberat certificat de calitate de moștenitor pentru a

dobândi actele necesare pentru a dovedi existența bunurilor ce compun patrimoniul

succesoral. În perioada ce aduna actele necesare pentru a le prezenta notarului,

apartamentul la OCT Chișinău era înregistrat după Vasilieva P. Ulterior, solicitând

la OCT Chișinău extrasul din registrul bunurilor imobile, s-a stabilit că

apartamentul deja este înregistrat pe numele inculpatei.

3.2. Partea vătămată Novicov O., la fel, a declarat apel, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie condamnată în

baza art. 190 alin. (5) și 310 alin. (1) Cod penal.

Apelantul a invocat că instanța de fond a omis că decizia judecătorului G.

Moscalciuc din 20.12.2012, a fost anulată în ordine de revizuire, iar după

examinarea dosarului în fond, același judecător a privat inculpata de dreptul de

proprietate asupra apartamentului și a evacuat-o din acest apartament pe motiv că

aceasta a fost în imposibilitate să prezinte originalul contractului de împrumut,

conform căruia a primit în proprietate apartamentul lui Vasilieva P.

Totodată, instanța de fond a încălcat prevederile art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, conform cărora toate probele administrate în cauza penală vor fi

verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea probelor constă în

analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe, administrarea de noi

probe și verificarea sursei din care provin probele, în conformitate cu prevederile

prezentului cod, prin procedee probatorii respective.

februarie 2016, apelurile au fost admise, casată total sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Procesul penal în privința lui Alexandrov Nelea pe art. 310 alin. (1) Cod

penal a fost încetat, pe motivul intervenirii termenului de prescripție.

Alexandrov Nelea a fost condamnată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 8

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități

în domeniul gestionării de bunuri și mijloace financiare pe un termen de 3 ani, cu

executare în penitenciar de tip închis, pentru femei, de la reținere, după devenirea

deciziei irevocabile.

Instanța de apel a reținut că, potrivit rechizitoriului, inculpatei i se

incriminează comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, ca

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, în proporții deosebit

de mari, în circumstanțele în care, inculpata, urmărind scopul și având intenția

dobândirii apartamentului nr. XX din str. XX. XXXX XXX, mun. XXXXX, care i-

a aparținut lui Vasilieva P., decedată la 12.09.2010, știind cu certitudine despre

8

faptul decesului proprietarei acestui imobil, a falsificat un contract încheiat între ea

și Vasilieva P. la 07.04.2009, potrivit căruia, ultima ar fi împrumutat de la

inculpată suma de 25.000 euro cu termenul de rambursare până la 07.07.2010,

creând astfel, în mod eronat, o creanță a lui Vasilieva P. față de sine. În continuare,

inculpata a prezentat probe false în instanța de judecată, pentru recunoașterea

dreptului de proprietate asupra imobilului defunctei. Cunoscând despre faptul

decesului lui Vasilieva P. la 12.09.2010, inculpata a depus la 26.11.2010 la

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău o cerere de chemare în judecată către

Vasilieva P., în care a indicat eronat că pârâta nu-și onorează obligațiile

contractuale, solicitând instanței transmiterea în proprietatea sa a imobilului pârâtei

Vasilieva P., situat în mun. XXXXX, str. XX. XXXX XXX, ap. XX și încasarea de

la ultima a datoriei de 25.000 euro. Contractul pe care l-a falsificat, inculpata l-a

anexat în copie la cererea de chemare în judecată depusă la 26.11.2010, pentru

recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului indicat. În ședințele de

judecată din 03.12.2010 și 20.12.2010, inculpata nu a comunicat că Vasilieva P. a

decedat la 12.09.2010, dar a făcut declarații ce nu corespund adevărului, precum că

pârâta până la acea dată nu și-a onorat obligația de rambursare a împrumutului. La

materialele acțiunii civile inculpata a anexat și copia unei cereri de constituire de

către Vasilieva P., la 07.04.2009 a unui depozit la BC „Mobiasbanca Groupe

Societe Generale” SA în sumă de 20.170 euro, copie pe care a dobândit-o în

circumstanțe dubioase, aflându-se în apartamentul defunctei. Studiind și apreciind

probele prezentate în ședința de judecată de către inculpată și fiind indusă în eroare

asupra circumstanțelor reale ale cauzei, la 20.12.2010 Judecătoria Buiucani, mun.

Chișinău, considerând că reclamata Vasilieva P. este datoare cu suma de 25.000

euro reclamantei Alexandrov N., a recunoscut dreptul de proprietate al ultimei

asupra apartamentului nr. XX din str. XX. XXXXX XXX, mun. XXXXX,

dispunând, totodată, și încasarea de la Vasilieva P. în beneficiul lui Alexandrov N.

a datoriei de 25.000 euro. Obținând hotărârea în baza probelor false prezentate

instanței, inculpata a înregistrat la 14.03.2011 dreptul de proprietate asupra

apartamentului dat, prin ce i-a cauzat moștenitorului defunctei Vasilieva P. –

Novicov O., daune în proporții deosebit de mari.

Totodată, în rechizitoriu, inculpatei i se incriminează comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 310 alin. (1) Cod penal, ca falsificarea probelor în procesul civil

de către un participant la proces, în circumstanțele în care inculpata, urmărind

scopul și având intenția însușirii bunurilor în proporții deosebit de mari ale

moștenitorilor defunctei Vasilieva P., a prezentat probe false în instanța de judecată

pentru ca în baza acestora, instanța să-i recunoască dreptul de proprietate asupra

imobilului defunctei. Astfel, cunoscând despre decesul lui Vasilieva P. la

12.09.2010, conform certificatului de deces primit de ea personal de la Oficiul

Stării Civile, inculpata a depus la 26.11.2010, în Judecătoria Buiucani, mun.

Chișinău, o cerere de chemare în judecată către Vasilieva P., în care a indicat

eronat că pârâta nu-și onorează obligațiile contractuale, solicitând instanței

transmiterea în proprietatea sa a imobilului pârâtei Vasilieva P. - ap. XX, str. XX.

XXXXX XXX, mun. XXXXX și încasarea de la aceasta a datoriei de 25.000 euro.

Acest contract falsificat de către inculpată a fost anexat în copie la cererea de

9

chemare în judecată depusă la 26.11.2010, pentru recunoașterea dreptului de

proprietate asupra imobilului menționat. În ședințele de judecată din 03.12.2010 și

20.12.2010, inculpata nu a declarat că Vasilieva P. a decedat la 12.09.2010, dar a

făcut declarații ce nu corespundeau adevărului, precum că pârâta până la acea dată

nu-și onora obligația de rambursare a împrumutului. Studiind și apreciind probele

prezentate în ședința de judecată de către inculpată și fiind indusă în eroare asupra

circumstanțelor reale ale cauzei, considerând că pârâta Vasilieva P. este datoare cu

suma de 25.000 euro față de reclamanta Alexandrov N., Judecătoria Buiucani,

mun. Chișinău, prin hotărârea din 20.12.2010, a recunoscut dreptul de proprietate

al inculpatei asupra apartamentului nr. XX situat în str. XX. XXXXX XXX, mun.

XXXXX și a încasat de la Vasilieva P. în beneficiul lui Alexandrov N. datoria de

25.000 euro.

Instanța de apel a conchis ca este dovedită pe deplin vinovăția inculpatei

prin probele administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunului altei persoane prin

înșelăciune, cu cauzarea prejudiciului în proporții deosebit de mari, cât și în baza

art. 310 alin. (1) Cod penal, ca falsificarea probelor în procesul civil.

menținerea sentinței instanței de fond.

Recurenta a invocat că hotărârea instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată.

Totodată, instanța de fond a emis legal și corect o sentință de achitare pe

motivul lipsei probelor care ar dovedi vinovăția ei.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Ion Arhiliuc, solicitând casarea

acestei decizii și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a constatat și nu a descris faptele

criminale, considerate ca fiind dovedite.

În privința cercetării și verificării probelor potrivit principiilor nemijlocirii și

contradictorialității, după o sentință de achitare, instanța de apel a examinat

apelurile acuzării în lipsa martorilor Vasilieva G., Botvina L., Cureachin N., Bratan

E., declarațiile acestora fiind date citirii și puse la baza deciziei de condamnare a

inculpatei.

Mai mult, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatei se demonstrează

și prin declarațiile acuzatorii ale notarului Viorica Nagacevschi, care n-a fost

audiată în ședința de judecată a instanței de apel, iar potrivit procesului-verbal al

ședinței de judecată, nici nu s-a dat citire declarațiilor acestui martor făcute în

cadrul urmăririi penale.

Astfel, instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe probele scrise cercetate

de instanța de fond și, în baza lor, a conchis că vinovăția inculpatei a fost dovedită,

însă aceste probe nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și

nu au fost consemnate în procesul-verbal.

iunie 2016, recursurile au fost admise, casată total decizia atacată și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

10

Instanța de recurs a constatat că, potrivit materialelor cauzei și procesului-

verbal al ședinței de judecată, în instanța de apel nu au fost audiați martorii Boțvina

L., Coreachin N. și Bratan E., declarațiile acestora fiind date citirii și examinate în

calitate de mijloc de probă, astfel, fiind încălcate prevederile art. 415 alin. (21) Cod

de procedură penală.

Or, fiind stabilit că vinovăția inculpatei a fost demonstrată inclusiv prin

declarațiile acestor martori, instanța de apel urma să dispună audierea pe viu a

martorilor.

Martorul V. Nagacevschi, la fel, nu a fost audiat pe viu, iar declarațiile ei au

fost puse la baza condamnării inculpatei fără a fi date citirii și fără a fi examinate

în calitate de probe.

Totodată, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de

apel, cauza civilă nr. 2-4629/2010 și hotărârile judecătorești civile, adoptate în

urma soluționării litigiului civil dintre inculpată și partea vătămată Novicov O. au

fost puse la baza condamnării inculpatei, fără a fi examinate.

Astfel, motivele privind procedura cercetării probelor și punerea acestora la

baza condamnării sunt, în parte, întemeiate, vizând procedura judecării cauzei în

apel și conținutul deciziei atacate, care sunt parțial viciate de drept.

Or, argumentele apărării sunt fondate, fiind constatat că în cadrul rejudecării

cauzei potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță,

instanța de apel nu a cercetat și verificat în ședința de judecată probele la care face

referire în partea descriptivă a deciziei sale.

2016”, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond a stabilit just situația de fapt și

nevinovăția inculpatei, aceasta fiind corect achitată de sub învinuirea comiterii

infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) și 310 alin. (1) Cod penal, pe motiv că

nu s-a constatat existența faptei infracțiunilor incriminate.

Or, instanța de fond a analizat minuțios și obiectiv probele administrate prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, veridicității și coroborării lor care, în ansamblu, dovedesc fără

echivoc nevinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 190

alin. (5) Cod penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunului altei persoane

prin înșelăciune, cu cauzarea prejudiciului în proporții deosebit de mari și în baza

art. 310 alin. (1) Cod penal, ca falsificarea probelor în procesul civil de către un

participant la proces, iar instanța de fond corect a concluzionat că fapta

inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

Analizând declarațiile inculpatei, ale părții vătămate, ale martorilor Boțvina

L., Vasilieva G., Zoti A., Novicova R., Coreachin N. și probele acuzării instanța

de fond corect a conchis că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, iar

vinovăția inculpatei nu este dovedită și nu se confirmă prin probele cercetate în

ședința instanței de apel.

În speță nu se regăsește existența faptei prejudiciabile, nefiind realizată

acțiunea principală de sustragere, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.

XX din str. XX. XXXX XXX, mun. XXXXX fiind obținut de inculpată în temeiul

11

hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20.12.2010. Totodată, nu s-a

realizat acțiunea adiacentă de înșelăciune a părții vătămate, nefiind demonstrat

nici faptul că contractul de împrumut al sumei de 25.000 euro, care avea drept

garant apartamentul nr. XX din str. XX. XXXXX XXX, mun. XXXXX, a fost

falsificat de inculpată, existența originalului acestuia fiind confirmată de instanța

de judecată, prin certificarea copiei anexate la cauza civilă examinată.

Concluzia instanței de fond că nu s-a stabilit existența laturii obiective a

infracțiunii de escrocherie este întemeiată or, inculpata a obținut în proprietate

apartamentul nr. XX din str. XX. XXXXX XXX, mun. XXXXX în baza hotărârii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20.12.2010.

Acuzarea nu a prezentat probe directe în sprijinul învinuirii înaintate

inculpatei și nu a înlăturat dubiile rezonabile referitor la nevinovăția acesteia, iar

instanța de fond corect și întemeiat a concluzionat asupra achitării inculpatei pe

art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că învinuirea adusă inculpatei nu a fost

dovedită.

Nu s-a confirmat nici vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii de

falsificare a probelor în procesul civil, instanța de fond corect concluzionând că nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii, motiv din care inculpata a fost achitată.

Or, sunt întemeiate concluziile instanței de fond că acuzarea nu a prezentat

nicio probă pertinentă, concludentă și verosimilă care ar demonstra că inculpata a

falsificat, în parte sau în totalitate, contractul de împrumut din 07.04.2009, încheiat

cu Vasilieva P., decedată la 12.09.2010, și că acest contract fals a fost prezentat

instanței de judecată într-un proces civil.

În același timp, acuzarea nu prezentat probe directe în sprijinul învinuirii

aduse inculpatei și nu a înlăturat dubiile rezonabile referitor la nevinovăția

acesteia, nefiind confirmată existența faptei infracțiunii de falsificare a probelor

în procesul civil.

În același timp, lipsește latura obiectivă manifestată prin falsificarea

probelor în cadrul procesului civil, nefiind demonstrat, în afara oricăror dubii

rezonabile, că contractul de împrumut din 07.04.2009 prezentat de inculpată în

cadrul acțiunii civile a fost falsificat iar, nefiind constatat cu certitudine că acest

contract este falsificat, nu poate fi invocată falsificarea acestuia de către inculpată.

În cadrul examinării cauzei în instanțele de fond și de apel, acuzarea nu a

prezentat probe certe, concludente și verosimile care să confirme că contractul de

împrumut din 07.04.2009, încheiat între Alexandrov N. și Vasilieva P., prezentat

ca probă în cadrul dosarului civil, a fost falsificat de inculpată, cu toate că prin

revizuirea cauzei civile și prin hotărârile instanțelor ierarhic superioare acest

contract a fost anulat.

Astfel, nu s-a demonstrat prin probe incontestabile existența infracțiunilor

prevăzute de art. 190 alin. (5) și 310 alin. (1) Cod penal, iar vinovăția inculpatei

nu a fost dovedită prin probe suficiente.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

12

Recurenta a invocat că soluția instanței de apel de menținere a sentinței de

achitare în privința inculpatei este una vădit ilegală.

Or, nu au fost întreprinse măsurile necesare pentru ca probele acuzării să fie

cercetate și apreciate la justa valoare, astfel ca toate elementele de fapt să aibă o

relevanță juridică, prin această inactivitate instanța de apel provocând o stare de

incertitudine și neclaritate cu privire la soluția adoptată.

Ilegalitatea acțiunilor inculpatei se confirmă prin probele scrise, și anume:

declarațiile părții vătămate Novicov O., ale martorilor Novicova R. și Zoti A.,

susținute integral și în instanța de apel.

Totodată, probele suplimentare prezentate de avocatul părții vătămate în

instanța de apel, demonstrează că situația inculpatei în perioada respectivă era una

destul de neprielnică, ce se confirmă prin copia recipisei din 03.04.2009, potrivit

căreia inculpata a împrumutat de la Fomchina E. suma de 17.300 euro, iar conform

cererii de chemare în judecată suplimentară înaintată de Fomchina E. împotriva lui

Alexandrov S. și Alexandrov N., se solicită încasarea împrumutului și a dobânzii.

Instanța de apel, omițând să se expună asupra probelor suplimentare ale

acuzării, a creat o stare de incertitudine, urmând să motiveze admiterea sau

respingerea acestor probe, reieșind din concludența și utilitatea lor asupra

obiectului cauzei.

În același timp, prin decizia irevocabilă nr. 2ra-974/15 din 27.05.2015,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție a constatat că tranzacția rezultată din contractul de împrumut din

07.04.2009, nu a avut loc în realitate, tranzacția fiind una aparentă, fără intenția de

a produce efecte juridice, fapt ce contravine normelor imperative, actul juridic

respectiv fiind lovit de nulitate absolută în virtutea legii.

Faptul că inculpata nu dispunea de un contract valabil de împrumut la

momentul decesului lui Vasilieva P. se confirmă și prin declarațiile notarului

Viorica Nagacevschi, care a indicat că la data de 10.09.2010, vineri, la sfârșitul

zilei, s-a adresat inculpata cu solicitarea de a îndeplini un testament din numele lui

Vasilieva P., însă a refuzat-o, fiind sfârșitul zilei de lucru, iar pentru a pleca la

domiciliu, actele trebuiau aduse din timp și demonstrat motivul imposibilității

prezentării la oficiu. Peste câteva zile inculpata s-a prezentat la birou și i-a

comunicat că întocmirea testamentului nu poate avea loc din cauza decesului

persoanei.

Astfel, se constată existența contradicțiilor în declarațiile inculpatei prezentate

la diferite etape procesuale referitor la originalul contractului de împrumut din

07.04.2009, aceasta indicând că a fost furat, că a rămas la OCT Chișinău, organ de

la care inculpata nici nu a solicitat eliberarea acestuia.

Sunt contradictorii și declarațiile martorului Alexandrov S., soțul inculpatei,

că anume el a întocmit contractul de împrumut într-un singur exemplar, care se

păstra la inculpată, în copia acestui contract fiind indicat că a fost întocmit în două

exemplare, câte unul pentru fiecare parte.

Neclaritățile în declarațiile inculpatei și ale martorilor apărării denotă că

acestea nu inspiră credibilitate și nu pot fi puse la baza unei soluții de achitare or,

13

evaluarea credibilității martorilor este o chestiune complexă care nu poate fi

realizată doar prin preluarea selectivă a acestora din soluțiile anterioare adoptate.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

8.1. A declarat recurs ordinar și avocata Valentina Hriplivaia, în numele părții

vătămate Novicov O., în care solicită casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care inculpata să fie condamnată în baza art. 190 alin. (5) și

310 alin. (1) Cod penal, iar acțiunea civilă să fie admisă.

Recurenta a indicat că prin omiterea instanței de apel de a se expune asupra

tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, instanța a pronunțat o hotărâre

nemotivată și neargumentată, inculpatei fiindu-i încălcat dreptul la un proces

echitabil, garantat de art. 6 CEDO.

Or, instanța de apel, cu toate că a verificat o parte din probe prin citirea lor în

ședințele de judecată, nu le-a dat o apreciere corespunzătoare, acestea nefiind

analizate complet, sub toate aspectele, cu o argumentare desfășurată a concluziilor

sale prin prisma coroborării, pentru a confirma sau infirma o circumstanță și a

exclude neconcordanțele dintre declarațiile părții vătămate Novicov O., ale

inculpatei Alexandrov N. și martorului Alexandrov S.

Instanța de apel, examinând apelurile declarate, nu a supus unei cercetări

suplimentare și minuțioase toate probele administrate, nefiind verificate și

cercetate actele cauzei care sunt în coroborare cu înscrisurile anexate la dosar și cu

celelalte probe suplimentare prezentate în instanța de apel, modalitatea de motivare

a soluției demonstrând că instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a

fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, conform art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Potrivit art. 325

alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. În corespundere cu art. 101 alin. (1) și (4) Cod

de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

14

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să

motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor

administrate. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 1) - 4) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc

fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită

de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege

penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei

infracțiuni. În conformitate cu art. 394 alin. (1) pct. 1), alin. (3) pct. 1), 2) și (5)

Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, partea

descriptivă a deciziei de achitare trebuie să cuprindă indicarea învinuirii pe baza

căreia cauza în privința învinuitului a fost trimisă în judecată, enunțarea temeiurilor

pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care instanța respinge

probele aduse în sprijinul acuzării, motivele pe care este întemeiată hotărârea

instanței cu privire la acțiunea civilă. Conform art. 385 alin. (1) pct. 10), 387 Cod

de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează

chestiunea dacă trebuie admisă acțiunea civilă.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte. În partea descriptivă a sentinței de achitare vor fi reflectate motivele pe

care este întemeiată hotărârea instanței referitor la acțiunea civilă. Dispozitivul

sentinței de achitare va mai cuprinde hotărârea referitoare la acțiunea civilă

înaintată (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3., 39., 41.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței (pct. 1., 2. din decizie), instanța de fond:

a) a constatat în descriptivului deciziei diverse motive de achitare cum ar fi

că: „nu a fost stabilită existența laturii obiective a infracțiunii..., învinuirea

privind comiterea infracțiunii nu a fost dovedită..., acuzarea nu a prezentat nici

o probă care ar demonstra că inculpata a falsificat contractul și că acesta a fost

prezentat instanței..., vinovăția inculpatei nu a fost confirmată ..., nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii”.

Totodată, în dispozitiv a dispus divergent că inculpata este achitată de sub

învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) și 310 alin. (1)

Cod penal din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv în coroborare cu normele de procedură penală

care vizează natura juridică a acestor probe, cât și în raport cu circumstanțele în

fapt și în drept invocate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins

probele aduse în sprijinul acuzării;

15

c) dispunând achitarea inculpatei de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 310 alin. (1) Cod penal din motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii, în descriptiv a descris, contrazicându-se, această faptă ca fiind

constatată – element propriu unei sentințe de condamnare;

d) în descriptivul și dispozitivul deciziei lipsește cu desăvârșire soluția cu

privire la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, în corespundere cu art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit art. 419 Cod de procedură

penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 7. din

decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) indicând în descriptiv că: „instanța de fond corect a concluzionat că fapta

inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii”, a verificat sentința și și-a

formulat concluziile în raport cu altă circumstanță de drept și soluție decât cea

regăsită în dispozitivul sentinței, conform cărei inculpata a fost achitată pe motiv

că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Totodată, în descriptivul deciziei instanța de apel a indicat și mai multe

temeiuri de achitare a inculpatei, constatând divergent și neclar că: „inculpata a

fost corect achitată de sub învinuirea comiterii infracțiunilor pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunilor incriminate.., probele dovedesc fără

echivoc nevinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunilor…, instanța de fond

16

corect a concluzionat că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii…,

instanța de fond corect a conchis că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii,

iar vinovăția inculpatei nu este dovedită și nu se confirmă…, în speță nu se

regăsește existența faptei prejudiciabile, nefiind realizată acțiunea principală de

sustragere…, nu s-a realizat acțiunea adiacentă de înșelăciune a părții vătămate,

nefiind demonstrat nici faptul că contractul a fost falsificat..., concluzia instanței

de fond că nu s-a stabilit existența laturii obiective a infracțiunii de escrocherie

este întemeiată..., instanța de fond corect și întemeiat a concluzionat asupra

achitării inculpatei din motiv că învinuirea adusă inculpatei nu a fost dovedită..,

nu s-a confirmat nici vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii de falsificare

a probelor în procesul civil, instanța de fond corect concluzionând că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii…,

acuzarea nu a prezentat nicio probă că inculpata a falsificat contractul de

împrumut din 07.04.2009 și că acest contract fals a fost prezentat instanței de

judecată într-un proces civil…, nefiind confirmată existența faptei infracțiunii de

falsificare a probelor…, lipsește latura obiectivă manifestată prin falsificarea

probelor…, nefiind constatat cu certitudine că acest contract este falsificat…,

acuzarea nu a prezentat probe să confirme că contractul de împrumut a fost

falsificat de inculpată…, nu s-a demonstrat prin probe incontestabile existența

infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) și 310 alin. (1) Cod penal, iar

vinovăția inculpatei nu a fost dovedită”;

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv în coroborare cu normele de procedură penală

care vizează natura juridică a acestor probe, cât și în raport cu circumstanțele în

fapt și în drept invocate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins

probele aduse în sprijinul acuzării;

d) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelurile declarate, și

repetate în recursurile ordinare, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. - 3.2., 8. -

8.1. și în felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate (pct. 3.-3.2., 8.-8.1.

din decizie);

e) în dispozitiv și decizia motivată este indicat că aceste acte au fost adoptate

la „05 iunie 2016”, fapt ce contravine procesului-verbal al ședinței de judecată în

instanța de apel, în care figurează altă dată, cea de „05 iunie 2017” (v. 5, f.d. 30-57,

pct. 7. din decizie).

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârilor pronunțate, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, și că recursurile de pe rol sunt

întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

17

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursurilor ordinare, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, și de avocata Valentina Hriplivaia în

numele părții vătămate Novicov Oleg, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din „05 iunie 2016”, în privința inculpatei Alexandrov

Nelea XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 22

decembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Luiza Gafton

Iurie Bejenaru

18