1ra-1249/2015 — art. 309-1 alin. 3 lit. a, c; 328 alin. 1 CP

1ra-1249/2015 — art. 309-1 alin. 3 lit. a, c; 328 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1249/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

17 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către inculpatul

Belîi Leonid și avocatul Balan Angela în numele inculpaților, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015, în

cauza penală privindu-i pe

Belîi Leonid Nicolae, născut la 11 octombrie 1974, originar s.

Alexandrovca, r-ul Florești, domiciliat mun. Chișinău or.

Cricova str. Luceafărul, 9 ap. 1

și

Andreev Nicolae Gheorghe, născut la 27 septembrie 1984,

originar și domiciliat s. Ustia r-nul Dubăsari

Termenul de examinare a cauzei:

23.12.2014 – 11.06.2015

14.08.2015 – 17.11.2015

A C O N S T A T A T :

Andreev Nicolae Gheorghe au fost achitați de sub învinuirea de comitere a

infracțiunilor prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. a), c) și art. 328 alin. (2) lit. a), c)

Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpați.

în baza ordinului MAI nr. 256 ef din 05.06.2009 funcția de șef de post, ofițer operativ

de sector al Postului de Poliție Ustia al CPR Dubăsari, acționând împreună și de

comun acord cu Andreev N., care exercita în baza ordinului MAI nr. 583 ef din

12.12.2008 funcția de ofițer operativ de sector al aceluiași post de poliție, fiind în

conformitate cu art. 23 alin. (1) Cod penal persoane cu funcții de răspundere, investite

cu drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, în una din

zilele lunii iulie a anului 2009, data exacta nefiind stabilită de organul de urmărire

penală, în jurul orei 13.00, aflându-se în incinta bir. nr. 17 a SP Ustia a CPR Dubăsari,

încălcând prevederile art. 24 al Constituției R. Moldova și prevederile art. 3 al CEDO,

urmărind scopul obținerii de la minorii Stratulat Iu. și Pavalachi E., autodenunțul

1

privitor la comiterea furtului la data din 25.06.2009, din gospodăria lui Panfile M., le-

au încătușat părților vătămate mâinile la spate, după care le-au ridicat în sus. Ulterior,

Andreev N. urmărind același scop, cu un lemn, ce constituia parte componentă a unui

scaun, l-a lovit pe Stratulat Iu. peste picioare, după care i-a aplicat lovituri cu pumnii

pe diferite părți ale corpului, drept urmare a acțiunilor inculpaților minorul Stratulat

Iu. a recunoscut că a săvârșit furtul din gospodăria lui Panfile M. împreună cu

Pavalachi E. și alte două persoane.

În continuare, pentru realizarea intențiilor sale criminale inculpații din motiv că

minorul Pavalachi E. nu recunoștea faptul că a săvârșit furtul din gospodăria lui

Panfile M. pentru a-l constrânge să recunoască vinovăția i-au încătușat ultimului

mâinile la spate, apoi ridicându-le în sus, cauzându-i dureri fizice și ca urmare a

acțiunilor de tortură Pavalachi E. a recunoscut săvârșirea furtului incriminat.

Belîi Nicolae de către organul de urmărire penală a fost învinuit și de faptul că

la 01 septembrie 2009, în jurul orei 10.00, aflându-se în incinta bir. 17 din SP Ustia al

CPR Dubăsari, urmărind scopul de a obține de la minorul Stratulat Iu. autodenunțul

cu privire la săvârșirea de către acesta și Pavalachi E. a furtului din atelierul SRL „Vit

– Nat Grup” amplasat în s. Ustia, r-nul Dubăsari, i-a aplicat ultimului câteva lovituri

cu palma peste față și trei lovituri cu bastonul de cauciuc pe spate, cauzându-i părții

vătămate conform raportului de expertiză medico-legală nr. 41D din 15.02.2010,

vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății. Prin acțiunile sus indicate

minorul Stratulat Iu., fiind constrâns, a recunoscut săvârșirea furtului din atelierul

SRL „Vit – Nat Grup” împreună cu Pavalachi E.

Tot ei, Belîi L. și Andreev N. de către organul de urmărire penală au fost

învinuiți că în luna iulie 2009, nefiind stabilită exact data și ora, după ce Belîi L. i-a

adus pe minorii Stratulat Iurie și Pavalachi Efim, fără reprezentanți legali, în incinta

CPR Dubăsari, unde aceștia au fost interogați în legătură cu furtul din gospodăria lui

Panfile M., iar părțile vătămate explicând că nu cunosc nimic despre incidentul dat au

fost pe rând încătușați și torturați de către Belîi L. și Andreev N., pentru a determina

minorii să recunoască vina în comiterea infracțiunii pe care nu au comis-o. În urma

aplicării violenței fizice din partea inculpaților minorii au recunoscut că au săvârșit

infracțiunea.

Ulterior, pentru atingerea scopului propus Belîi L. și Andreev N., cu

automobilul de model „VW Golf II”, ce aparținea lui Belîi L., l-au transportat pe

Stratulat Iu. la domiciliul lui Andreev N. din s. Ustia, r-nul Dubăsari, unde l-au

încătușat de piciorul drept și de mâna stângă pentru a-l imobiliza, ținându-l pe

parcursul nopții în grajdul gospodăriei. A doua zi, Belîi L. și Andreev N. l-au

transportat pe Stratulat Iu. la CPs Dubăsari, unde, au continuat să-l constrângă pentru

a depune declarații referitor la cazul furtului din gospodăria lui Panfile M.

De către organul de urmărire penală, faptele lui Belîi L. și Andreev N. au fost

încadrate în baza art. 309 1 alin. (3) lit. a), c) Cod penal și anume – tortura, adică

provocarea în mod intenționat, a unei dureri sau suferințe puternice, fizice unei persoane, în

special cu scopul de obține de la această persoană informații, săvârșită cu bună știință asupra

minorilor și de către două persoane publice, precum și în baza art. 328 alin. (2) lit. a), c)

Cod penal – săvârșirea de către o persoană cu funcții de răspundere a unor acțiuni care

2

depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a

cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice, însoțite de aplicarea violenței și de tortură.

3.1 Procuror, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Belîi L. și Andreev N. să fie condamnați în

baza art. 3091 alin. (3) lit. a),c) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de 4 ani, fiecare, iar în baza art. 328

alin. (2) lit. a), c) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de 3 ani, fiecare. În baza art. 84 Cod penal, definitiv,

pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor a le stabili 6 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 3 ani,

fiecăruia.

În motivarea apelului a invocat că, prima instanță a analizat critic depozițiile

părților vătămate Stratulat Iu. și Pavalachi E., motivând că acestea se combat prin

depozițiile martorilor apărării, care sunt colegi ai inculpaților, adică colaboratori ai

CPR Dubăsari, însă instanța nu a atras atenția declarațiilor acestor martori, care au

comunicat că în acea perioadă i-au văzut pe minorii Stratulat Iu. și Pavalachi E. la

comisariat, în biroul inculpaților, fără prezența reprezentanților legali, totodată fiind

audiați pe diferite cazuri, inclusiv și pe cazul de furt de la Panfile M. La fel, instanța

nu a luat în considerație declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate minore

Pavalachi S., care a comunicat că în dimineața când a avut loc maltratarea fiului ei,

acesta a fost luat forțat din casă de către Belîi L., fără a o cita pe ea în calitate de

reprezentant legal, urcându-l forțat și deplasându-l la CPR Dubăsari, iar ea ulterior s-a

deplasat la comisariat, unde, intrând în biroul inculpatului, a văzut că fiul ei își

ștergea lacrimile și l-a întrebarea ei, ce se întâmplase, acesta i-a spus că a fost lovit de

către Belîi L. impunându-l să recunoască furtul din casa lui Panfile M.

De asemenea, instanța de fond nu a făcut referite la examinarea medico-legală nr.

302 din 01.09.2009, potrivit căruia la minorul Stratulat Iu. au fost depistate leziuni

corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății. Mai mult ca atât, instanța a menționat

că părțile vătămate sunt mereu în conflict cu legea, însă nu a analizat faptul că în

plângerile depuse de ultimii, cu aceleași amănunte au depus declarații atât la

urmărirea penală, precum și la fața locului unde, au arătat amănunțit cum au fost

maltratați, declarații ce au fost susținute și în cadrul examinării cauzei, precum și în

privința părților vătămate a fost numită expertiza psihiatrico psihologică legală

ambulatorie unde s-a constatat că părțile vătămate nu puteau să inventeze

circumstanțele săvârșirii infracțiunii, dar liber și neforțați de nimeni au comunicat

despre cele întâmplate.

3.2 Partea vătămată Stratulat Iu., care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri de condamnare a inculpaților, menționând că a fost torturat de către

aceștia.

3

fost admise apelurile declarate, fiind casată sentința contestată și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Andreev N. și Belîi

L. au fost condamnați în baza art. 3091 alin. (3) lit. a), c) Cod penal, la 5 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe termen de 3 ani, fiecare,

și în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 150 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe termen

de 2 ani, fiecare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

total al pedepselor aplicate, le-a fost stabilit definitiv 5 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 150 unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un termen de 5 ani,

fiecăruia. Potrivit art. 87 alin. (2) Cod penal, pedepsele principale, urmând a fi

executate de sine stătător.

lui Belîi L. și Andreev N. prin rechizitoriu și a reținut probele ce confirmă vinovăția

acestora de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 309 1 alin. (3) lit. a), c) Cod penal

și 328 alin. (1) Cod penal, și anume: declarațiile părților vătămate Pavalachi E.,

Stratulat Iu., a reprezentantului legal al părții vătămate minore Pavalachi S., a

martorului Coroi M., raportul de expertiză medico-legală nr. 41 D din 15 februarie

2010 efectuat în privința lui Stratulat Iu.

Astfel, instanța de apel a conchis că există legătură de cauzalitate între acțiunile

infracționale ale inculpaților și leziunile corporale depistate la Stratulat Iu. potrivit

raportului de expertiză medico-legală.

Totodată, instanța a menționat că apreciază critic declarațiile martorilor Urîtu A.,

Panfile M., Bradu M., Sandu S., Stasiev V., Dancuța G., Artiom I., Tomaș E., Sclifos A.,

care au fost făcute în favoarea inculpaților, deoarece Sclifos A. și Tomaș E. au relatat

despre audierea părților vătămate la data de 10 iulie 2009, însă ultimii au indicat că au

fost torturați, iar inculpații și-au depășit atribuțiile de serviciu în perioada 31 august

2009 – 01 septembrie 2009. Martorul, Urîtu A., nu indică perioada în care nu a văzut la

Stratulat Iu. leziuni corporale, specificând la general anul 2009; martorul, Panfile M.,

chiar dacă a declarat că a recunoscut la poliție unele lucruri sustrase, nu indică de la

cine acestea au fost ridicate; martorul Bradu M., a depus declarații contradictorii chiar

cu cele depuse de inculpați, menționând că Stratulat Iu. i-a spus că a fost bătut de 3

băieți lângă Oficiul poștal din s. Ustia, r-nul Dubăsari, precum și că „cineva” l-ar fi pus

la cale pentru a scrie plângere că l-ar fi bătut Belîi L. și Andreev N.; cele relatate de

martorul Sandu S. nu infirmă declarațiile părților vătămate, deoarece la momentul

comiterii infracțiunilor erau prezenți doar ultimii și inculpații; martorii Dancuța G.,

Stasiev V., Artiom I. sunt colegi de serviciu cu inculpații, astfel aceștia urmăresc

scopul ușurării situației în care s-au aflat colegii lor, iar ultimul nu este medic

psihiatru sau psiholog de a da apreciere comportamentului și a diagnostica părțile

vătămate.

La fel, instanța a dat apreciere critică și declarațiilor inculpaților Belîi L. și

Andreev N., care pe tot procesul penal, nu și-au recunoscut vinovăția, declarând că în

4

exercitarea atribuțiilor lor de serviciu au acționat conform legii, nu au primit mijloace

speciale (cătușe), iar minorii adică părțile vătămate îi incriminează din motiv că sunt

în relații ostile cu poliția.

De asemenea, argumentul precum că părțile vătămate urmăresc incriminarea

unor persoane nevinovate nu s-a confirmat, fiindcă ei pe întreg procesul penal au

depus declarații consecutive, în prezența reprezentanților legali, a pedagogului și

procurorului, fapt confirmat și prin rapoartele de expertiză psihiatrică-psihologică

legală ambulatorie nr. 26a-2010 și 27a-2010.

Cele declarate în timpul audierilor, părțile vătămate au susținut și în timpul

efectuării acțiunilor procesuale – verificarea declarațiilor la locul infracțiunii din 15

martie 2010 și 27 aprilie 2010, și confruntarea între părțile vătămate Statulat Iu. și

Pavalachi E. cu Belîi L. din 27 aprilie 2010, și respectiv 03 mai 2010 (f.d. 1-5, 12-14, v.

2).

La încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților, instanța a făcut referire la art. 8

Cod penal, potrivit căruia caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta

se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei, precum și art. 10

Cod penal, retroactivitatea legii penale mai blânde în timp.

S-a constatat că infracțiunea a fost comisă până la modificările introduse prin

Legea nr. 252 din 08 noiembrie 2012, potrivit căruia acțiunile lui Belîi L. și Andreev N.

cădeau sub incidența art. 3091 alin. (3) lit. a), c) Cod penal.

Prin Legea nr. 252 din 08.11.2012, în Codul penal au fost operate mai multe

modificări, abrogându-se art. 3091, iar indicii calificativi ai acestei norme penale se

regăsesc în art. 1661, însă instanța de apel nu a recalificat acțiunile inculpaților în baza

legii noi, deoarece aceste două infracțiuni atentează la obiecte juridice diferite,

regăsindu-se și în diferite Capitole ale Părții Speciale din Codul penal.

Actele de tortură au fost utilizate în cadrul activității de înfăptuire a justiției și

anume, la 06 iulie 2009 de către inspectoratul de poliție Dubăsari a fost pornită cauza

penală pe faptul furtului din gospodăria lui Panfile M., materialele fiind repartizate

lui Belîi L., iar potrivit ordonanței de formare a grupului de urmărire penală pentru

efectuarea urmăririi penale a fost inclus și Andreev N.

Prin ordonanța din 01 septembrie 2009, Pavalachi E. și Stratulat Iu. au fost scoși

de sub urmărire penală, pe motiv că au făcut declarații incriminatoare sub influența

colaboratorilor de poliție și acțiunile procesuale au avut loc cu încălcări ale drepturilor

minorilor.

La 12 octombrie 2009, prin ordonanța procurorului Brigai S., s-a dispus

acceptarea propunerii ofițerului de urmărire penală, Artiom I., de a nu porni

urmărirea penală pe faptul furtului de bunuri ce aparțineau SRL „Vit-Nat Grup”, din

motiv că suma prejudiciului nu cade sub incidența normelor penale, dar de a fi inițiat

un proces contravențional în baza art. 105 Cod contravențional.

Așadar, la 31 august 2009, reprezentantul SRL „Vit-Nat Grup” a sesizat OUP

despre comiterea unui furt și în baza plângerii au fost efectuate acțiuni de urmărire

penală.

Acțiunile de depășire a atribuțiilor de serviciu, la momentul comiterii infracțiunii

se regăseau în art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, iar la momentul pronunțării

5

hotărârii aceste prevederi au fost abrogate și cad sub incidența art. 328 alin. (1) Cod

penal, prin urmare, instanța a conchis ca fiind dovedită faptele inculpaților atât sub

aspectul elementului material al laturii obiective, cât și al laturii subiective, astfel

instanța a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 3091 alin. (3) lit. a), c) și 328 alin.

(1) Cod penal.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 61, 75-77,

84 și 87 Cod penal, precum și de toate circumstanțele cauzei, cum ar fi că inculpații

anterior nu au fost condamnați, sunt la o vârstă tânără, concluzionând de a aplica în

privința acestora pedeapsa închisorii, deoarece numai astfel va fi atins scopul

pedepsei și de a combate impunitatea torturii.

Negru Olesea în numele inculpaților, prin care a solicitat casarea acesteia, cu

menținerea sentinței de achitare, în privința inculpaților.

În motivarea recursului a invocat ca temei de drept prevederile art. 427 Cod de

procedură penală, considerând că instanța de apel în argumentarea deciziei sale a

făcut referire la declarațiile părților vătămate depuse în cadrul primei instanțe și

susținute în cea de apel, fără a le verifica cu cele declarate în cadrul urmăririi penale,

în care sunt contradicții atât între cele declarate de fiecare parte vătămată în parte,

precum și la diferite etape ale procesului. Martorii audiați în instanța de apel nu au

adus careva informații utile, iar declarațiile lor urmau a fi apreciate critic atât timp, cât

având calitatea de reprezentanți legali în procesul penal, au participat la acțiunile

procesuale, consemnând prin semnătură participarea lor, nu au înaintat careva

obiecții, iar în ședința instanței de apel au declarat informații contradictorii situației

de fapt.

Totodată, a menționat că instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre

de condamnare, bazându-se exclusiv pe cauza din prima instanță, ce conține

depozițiile martorilor și declarațiile inculpaților, în temeiul căruia fusese achitați în

prima instanță. Instanța urma să procedeze la o nouă audiere atât a inculpaților, cât și

a anumitor martori ai acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou

în cazul în care depozițiile lor constituie o mărturie acuzatore, susceptibilă să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea învinuitului (hotărârea CEDO Spînu

vs România din 29 aprilie 2008).

decembrie 2014 a fost admis recursul ordinar declarat, fiind casată total hotărârea

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceeași instanță, în

alt complet de judecată.

deciziei instanței de apel că cauza a fost examinată fiind puse la baza condamnării

inculpaților, doar probele acuzării, versiunea părților vătămate, a reprezentantului

legal și martorului Coroi M., iar depozițiile inculpaților date în prima instanță nu au

fost verificate de către instanța de apel.

Potrivit deciziei atacate, în baza art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală,

instanța de apel, a casat sentința și a pronunțat o nouă hotărâre, de condamnare a lui

Belîi L. și Andreev N. în baza art. 309 1 alin. (3) lit. a), c) și 328 alin. (1) Cod penal,

6

prin care a agravat situația ambilor inculpați, agravare, ce nu contravine legii,

deoarece s-a efectuat la judecarea apelurilor procurorului și a părții vătămate Stratulat

Iu.

Însă, în această parte, instanța de recurs a constatat, că judecând cauza în ordine

de apel, după regula primei instanțe, prin adoptarea unei hotărâri de condamnare,

după o altă hotărâre a instanței inferioare, de achitare, instanța de apel nu a audiat

inculpații, asupra învinuirilor formulate, ci s-a redus la darea citirii declarațiilor

depuse de ultimii în calitate de bănuiți, dar nici de cum cele depuse la judecarea

cauzei în prima instanță, declarații care, instanța le-a reținut în favoarea inculpaților.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel urma să procedeze la o nouă

audiere atât a inculpaților, cât și a anumitor martori ai acuzării solicitați de părți.

În speța dată, procedura în fața instanței de apel era o procedură completă, care

urma aceleași reguli ca și cea în fața instanței de fond. Instanța de apel putea să decidă

asupra vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunilor imputate, după o apreciere

completă a chestiunii privind vinovăția, în urma cercetării în direct a probelor deja

acumulate, sau administrării, după caz, a noilor mijloace probatorii. Elementele

probatorii trebuie, în principiu, să fie prezentate în fața acuzatului în ședință publică,

în vederea asigurării unei dezbateri bazate pe principiul contradictorialității, fapt ce

nu a fost făcut de către instanța de apel.

Astfel, instanța de recurs a notat că nerespectarea jurisprudenței Curții Europene

a Drepturilor Omului și încălcarea prevederilor art. 24, 26 Cod de procedură penală,

care îl obligă pe acuzatorul de stat, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima

instanță, să solicite audierea inculpatului în instanța de apel și să prezinte în ședința

de judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor penale aduse inculpatului, poate fi

apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în privința inculpatului în cadrul

examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare.

Totodată, instanța de recurs a remarcat că pe parcursul judecării cauzei în

instanța de apel de mai multe ori a avut loc modificarea completelor de judecată, iar

ultima modificare a completelor a avut loc la 27 martie 2013, prin încheierea

președintelui Curții de Apel Chișinău, ce a avut loc în următoarea componență: L.

Catan – președinte, Gh. Iovu, M. Buruian - judecători, complet care a început

judecarea cauzei în ordine de apel în fond. Însă, prin încheierea președintelui Curții

de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2014, în legătură cu faptul că judecătorul Catan L. a

fost numită judecător la Curtea Supremă de Justiție, împuternicirile căruia pentru

Curtea de Apel Chișinău nu au fost prelungite, s-a dispus constituirea unui noi

complet de judecată în cauza penală în privința lui Belîi L. și Andreev N., în

următoarea componență: președinte – Gh. Iovu, M. Buruian, Gh. Lîsîi.

În acest aspect, instanța de recurs, a relevat în speță că, potrivit art. 31 alin. (4)

Cod de procedură penală, împuternicirile judecătorilor transferați, degrevați,

detașați, suspendați sau eliberați din funcție în timpul judecării cauzelor penale aflate

în faza de terminare se mențin, conform hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii, până la încheierea judecării cauzei respective.

Prin Hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii, din 05 noiembrie 2013, nr.

807/34, a fost admis demersul președintelui Curții de Apel Chișinău, referitor la

7

menținerea împuternicirilor judecătorului Catan L., pentru finisarea cauzelor aflate

în procedură la Curtea de Apel Chișinău, inclusiv și pentru cauza penală în privința

lui Belîi L. și Andreev N.

Potrivit proceselor-verbale ale ședințelor de judecată în instanța de apel se atestă

faptul că completul de judecată în speță a fost modificat la etapa susținerilor verbale,

ceea ce contravine art. 31 alin. (4) Cod de procedură penală. Prin urmare,

președintele Curții de Apel Chișinău nu era în drept să modifice componența

completului de judecată, contrar normelor enunțate.

Astfel spus, rezultă că prevederile referitor la schimbarea completului de

judecată au fost încălcate de către instanța de apel, iar potrivit art. 251 alin. (2) și (3)

Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor legale referitoare la compunerea

instanței atrage nulitatea actului procedural. Nulitatea respectivă nu se înlătură în

nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului și se ia în considerare de

instanță, inclusiv din oficiu.

Deoarece încălcările normelor procedurale menționate, comise de către instanța

de apel, constituie erori de drept, prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) Cod de

procedură penală, ce nu pot fi corectate de către instanța de recurs, s-a impus soluția

admiterii recursului ordinar declarat, cu casarea totală a deciziei contestate și

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

fost admise apelurile declarate, fiind casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Andreev N. și Belîi L. au fost

recunoscuți vinovați și condamnați în baza:

- art. 3091 alin. (3) lit. a), c) Cod penal (în redacția Legii nr. 139 din 30.06.2005),

fiecare, la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de

drept, pe un termen de 3 ani;

- art. 328 alin. (1) Cod penal, fiecare, la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții în organele de drept pe un termen de 2 ani.

În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al

pedepselor aplicate le-a fost numită inculpaților, fiecăruia, pedeapsă definitivă de 6

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții în organele de drept pe un termen de 4 ani.

exercitând, în baza ordinului MAI nr. 256 ef. din 05.06.2009, funcția de șef de post,

ofițer operativ de sector al postului de poliție Ustia al CPR Dubăsari, acționând

împreună și de comun acord cu Andreev Nicolae, care exercita, în baza ordinului

MAI nr. 583 ef. din 12.12.2008, funcția de ofițer operativ de sector al postului de

poliție Ustia al CPR Dubăsari și fiind astfel, conform art. 123 alin (1) Cod penal,

persoane publice, investite cu drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor

autorității publice, în una din zilele lunii iulie 2009, în jurul orei 13.00, în incinta

biroului 17 a SP Ustia a CPR Dubăsari, încălcând flagrant prevederile art. 24 al

Constituției, prevederile art. 3 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale din 04.11.1950, urmărind scopul de a obține de la minorii

Stratulat Iurie și Pavalachi Efim, care se aflau acolo fără reprezentanți legali,

8

autodenunțul privitor la furtul bunurilor materiale de la Panfile Mihail, ce a avut loc

la data de 25.06.2009 în gospodăria acestuia din s. Ustia, r. Dubăsari, i-au torturat pe

Stratulat Iu. și Pavalachi E., încătușându-i cu mâinile la spate și ridicându-le în sus,

provocându-le dureri fizice, iar Andreev N., cu un lemn, ce constituie parte

componentă a unui scaun, îl lovea pe minorul Stratulat Iu. peste picioare, după care și

cu pumnii în diferite regiuni ale corpului. În urma acțiunilor inculpaților, părțile

vătămate minore au recunoscut săvârșirea furtului din gospodăria lui Panfile M.,

împreună cu alte două persoane.

Continuându-și acțiunile criminale, Belîi L. la 01.09.2009, în jurul orei 10.00, în

incinta biroului 17 a SP Ustia a CRP Dubăsari, urmărind scopul de a obține de la

minorul Stratulat Iu. autodenunțul privitor la furtul din atelierul SRL „Vit-Nat Grup",

amplasat în s. Ustia, r. Dubăsari, l-a torturat pe acesta, aplicându-i lovituri cu palma

peste față și trei lovituri cu bastonul de cauciuc peste spate, obținând recunoașterea

comiterii furtul nominalizat împreună cu Pavalachi E. În urma acțiunilor ilegale ale

lui Belîi L., lui Stratulat Iu. i-au fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 41D din 15.02.2010, leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului.

Tot, Belîi L. și Andreev N., în luna iulie 2009, data și ora exactă nu a fost posibil

de stabilit, după ce primul i-a adus pe minorii Stratulat Iu. și Pavalachi E., fără

reprezentanți legali, la CRP Dubăsari, i-a întrebat despre sustragerea bunurilor din

gospodăria lui Panfile M., ce a fost comisă la data de 25.06.2009 și primind răspuns că

ei nu cunosc nimic, în ordine consecutivă i-au încătușat și torturat, pentru a

recunoaște vina în săvârșirea furtului pe care nu l-au comis, Andreev N. lovind

minorii cu pumnii în diferite regiuni ale corpului. În urma acțiunilor ilegale ale

inculpaților, minorii au recunoscut că au săvârșit infracțiuni. În continuare, pentru

atingerea scopului propus, inculpații Andreev N. și Belîi L., cu automobilul ultimului

de model „VW Golf II” l-au dus pe Stratulat Iu. la domiciliul lui Andreev N., situat în

s. Ustia, r-nul Dubăsari, unde încătușându-l de piciorul drept și de mâna stângă

pentru a-l imobiliza, l-au deținut pe parcursul nopții în grajdul gospodăriei vizate,

ducându-l a doua zi la CRP Dubăsari, unde au continuat constrângerea în vederea

obținerii declarațiilor referitor la cazul furtului din gospodăria lui Panfile M.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, faptele inculpaților au fost calificate de

drept de către instanța de apel în baza art. 328 alin. (1) Cod penal și anume – acțiuni de

depășire a atribuțiilor de serviciu comisă de către o persoană cu funcții de răspundere, adică

depășirea în mod vădit a limitei drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, soldată cu

cauzarea de daune în proporții considerabile intereselor publice, precum și în baza art. 3091

alin. (3) lit. a), c) Cod penal (în redacția Codului penal până la modificările introduse

în baza Legii nr. 252 din 08.11.2012) și anume – tortură, adică provocarea intenționată a

unei dureri puternice, fizice și psihice persoanei, cu scopul de a obține de la aceasta informații

de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta la comis, dureri care au fost provocate de două

persoane cu funcției de răspundere, săvârșite cu bună știință asupra minorilor.

Instanța de apel a menționat că, deși inculpații nu și-au recunoscut vina în

comiterea infracțiunilor imputate, aceasta se demonstrează prin declarațiile părților

vătămate Pavalachi E., Stratulat Iu., reprezentantul legal al părții vătămate Pavalachi

S., martorilor Coroi M., Urîtu A., Panfile M., Bradu M., Sandu S., Stasiev V., Dancuța

9

G., Artiom I., Tomaș E., Sclifos A., precum și prin materialele dosarului: procesul-

verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii

(plângerea) lui Stratulat Iu. din 01 septembrie 2009 (f.d. 2 v. 1); raportul de expertiză

medico-legală nr. 302 D din 01.09.2009 (f.d. 6 v. 1); procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 16.11.2009 cu tabel fotografic (f.d. 106-111 v. 1); raportul de expertiză

psihiatrică-psihologică legală ambulatorie nr. 27 a-2010 din 02.02.2010, a lui Pavalachi

E. (f.d. 123 v. 1); raportul de expertiză psihiatrică-psihologică legală ambulatorie nr. 26

a-2010 din 02.02.2010 a lui Stratulat Iu. (f.d. 129-130 v. 1); procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 03.03.2010 cu tabel fotografic (f.d. 164-174 v. 1); procesul-verbal de

verificare a declarațiilor bănuitului Andreev N. la locul infracțiunii din 03.03.2010 cu

anexă (tabel fotografic) (f.d. 170 v. 1); procesul-verbal de cercetare la fața locului din

15 martie 2010 cu tabelul fotografic (f.d. 179-191 v. 1); procesul-verbal de verificare a

declarațiilor părții vătămate Stratulat Iu. la locul infracțiunii din 15 martie 2010 cu

tabel fotografic (f.d. 192-213 v. 1); procesul-verbal de verificare a declarațiilor părții

vătămate Păvălachi E. la locul infracțiunii din 13 aprilie 2010 cu tabel fotografic (f.d.

192-213 v. 1); procesul-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate Stratulat Iu.

la locul infracțiunii din 27 aprilie 2010 cu tabel fotografic (f.d. 229-237 v. 1); procesul-

verbal de confruntare dintre minorul Pavalachi E. și Belîi L. din 27 aprilie 2010 (f.d. 1-

5 v. 2); procesul-verbal de confruntare dintre minorul Stratulat Iu. și Belîi L. din 03

mai 2010 (f.d. 12-14 v. 2).

Poziția inculpaților despre nevinovăția lor în săvârșirea infracțiunilor imputate,

de către instanța de apel a fost respinsă, chiar prin declarațiile martorilor apărării care

sunt colegi ai inculpaților și în același timp colaboratori ai CPR Dubăsari, care au

declarat că în acea perioadă i-au văzut pe minorii Stratulat Iu. și Pavalachi E. în

incinta CPR Dubăsari, în biroul inculpaților fără prezența reprezentanților legali,

totodată fiind audiați pe diferite cazuri, inclusiv și pe cazul de furt de la Panfile M. de

care au fost bănuiți, mai mult ca atât persoanele care ar fi comis furtul nu au fost

stabilite de organele de urmărire penală.

Argumentele inculpaților referitor la faptul că părțile vătămate urmăresc

incriminarea unor persoane nevinovate au fost respinse de către instanța de apel,

deoarece pe tot parcursul examinării cauzei aceștia au făcut declarații consecutive, în

prezența reprezentanților legali, a pedagogilor și a procurorului, fapt confirmat și prin

rapoartele de expertiză psihiatrică-psihologică legală ambulatorie nr. 26 a-2010 și 27 a-

2010, prin concluziile cărora s-a stabilit că părțile vătămate relatează consecvent, cu

încărcătură, cu retrăiri, fapt ce demonstrează că evenimentele s-au întâmplat în

realitate, ei înțelegând corect caracterul infracțional a acțiunilor îndreptate asupra lor.

Din declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate minore Păvălache E. -

Păvălache Svetlana rezultă, că în dimineața când a avut loc maltratarea fiului ei,

minorul Păvălache E. a fost luat forțat din casă de către inculpatul Belîi L. și fără să o

citeze pe ea ca reprezentant legal, l-au urcat forțat pe minorul Păvălache E. și s-au

deplasat la CPR Dubăsari, peste ceva timp s-a deplasat și ea la CPR Dubăsari, unde

intrând în biroul inculpatului, fiul ei minor își ștergea lacrimile și la întrebarea ei, ce se

întâmplase, acesta i-a comunicat că a fost lovit de către inculpatul Belîi L. și că ultimul

îl impunea să declarare că a furat din casa lui Panfile M.

10

Prin procesul - verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate Stratulat Iu. la

locul infracțiunii în gospodăria învinuitului Andreev N. și prin tabelul fotografic (f.d.

230 - 237 v. 1) s-a constatat că partea vătămată Stratulat Iu. în una din zilele lunii iulie

2009 a fost adus de Belîi L. și Andreev N., fiind închis într-o odaie cu o intrare și un

geam, unde a stat toată noaptea fiind prins cu cătușe de mâna dreaptă și piciorul

stâng de către Andreev N. În această ordine de idei și concluziile raportului de

examinare medico-legală nr. 302 D din 01.09.2009, confirmă că minorului Stratulat Iu.

i-au fost cauzate leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății sub formă de

echimoze de pe spate, gamba stângă, excoriația de pe antebrațul stând au fost

produse cu un corp contondent, fapt confirmat și de martorii audiați în ședința de

judecată, că în acea perioadă partea vătămată avea leziuni corporale vizibile.

Totodată, părțile vătămate au declarat că după ce au ieșit din biroul comisariatului, au

plecat împreună la Procuratura Dubăsari unde au scris plângere împotriva lui

Andreev N. și Belîi L. și aproximativ peste o lună s-au întâlnit cu inculpații, care le

cereau să-și retragă cererea și să declare că nu ei i-au bătut.

Totodată, instanța de apel a menționat în partea ce ține de calificarea faptelor

inculpaților pentru excesul de putere și depășirea atribuțiilor de serviciu, că

încadrarea faptelor conform agravantelor prevăzute la lit. a) „de aplicare a violenței” și

lit. c) „de tortură sau acțiuni care înjosesc demnitatea părții vătămate” semne calificative

agravante prevăzute la alin. (2) art. 328 Cod penal, au fost excluse prin Legea nr.252

din 08.11.2012.

Astfel, instanța de apel a concluzionat în situația în care acțiunile infracționale

de tortura au avut loc cu scopul de a obține de la persoane, adică de la părțile

vătămate informații sau mărturisiri, de a pedepsi pentru un act pe care acestea le-au

comis ori sânt bănuite că l-au comis, de a le intimida, atunci când o asemenea durere

sau suferință este provocată de către o persoană publică sau persoană care exercită

atribuțiile unei autorități publice, sau de către oricare persoană care acționează cu titlu

oficial, aceste fapte se impun a fi încadrate nu conform art. 1661 alin. (1) Cod penal, ci

conform prevederilor art. 1661 alin. (3) Cod penal, iar în sensul prevederilor art. 8 Cod

penal și art. 10 Cod penal această lege nu poate fi aplicată ori va fi înrăutățită situația

inculpaților și în atare circumstanțe se impune reîncadrarea faptelor de la art. 328 alin.

(2) lit. a) și c) Cod penal, la art. 328 alin. (1) Cod penal.

La fel, instanța de apel a relevat, reieșind din gravitatea infracțiunii de tortură și

pericolul social al faptei penale comise de un agent al statului, este inacceptabilă

liberarea condiționată de răspundere penală în condițiile art. 90 Cod penal,

„corectarea” persoanei fără aplicarea unei pedepse penale reale fiind contestabilă și

nejustificată din punct de vedere a echității sociale.

Astfel, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă în corespundere cu

prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal instanța de apel a ținut cont, că pedeapsa

penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

Deliberând asupra pedepsei în privința inculpaților, instanța de apel în legătură

cu modificările din 08.11.2012 prin Legea nr. 525, operate la Codul penal prin care art.

11

3091 Cod penal a fost abrogat și ținând cont de prevederile art. 10 Cod penal, conform

cărora, legea penală, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația

persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra

persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi

va aplica anume aceste prevederi legale ca fiind mai favorabile situației inculpaților.

Prin urmare, instanța de apel a decis asupra categoriei și mărimii termenului

pedepsei în privința inculpaților pentru faptele infracționale prevăzute la art. 3091

alin. (3) lit. a), c) Cod penal (în redacția Legii nr. 139 din 30.06.2005) și art. 328 alin. (1)

Cod penal ținând cont de gradul pericolului social al faptelor comise, de prejudiciul

adus statului, de personalitatea inculpaților, anterior ei nu au fost judecați, se

caracterizează pozitiv, sânt de o vârstă tânără, la evidența medicului narcolog și

psihiatru nu se află, de posibilitatea de a atinge scopul de reeducare a inculpaților,

faptul că nu au recunoscut vina, astfel considerând necesar a le numi pedeapsa

închisorii izolându-i de societate, cu dispunerea executării pedepsei în locurile de

detenție.

11.1 Inculpatul Belîi L., prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței

prin care a fost achitat de învinuirea săvârșirii infracțiunilor imputate. În motivarea

recursului său invocă că:

- reieșind din materialele cauzei, s-a stabilit lipsa oricăror dubii, precum că

Stratulat Iu. și Pavalachi E., au recunoscut faptele de furt în baza unei proceduri legale

efectuată de către procuror, iar prin declarațiile martorilor s-a stabilit că ultimii până

la audiere în calitatea lor de bănuiți nu au fost maltratați, lipsind careva semne de

maltratare;

- în cadrul cercetării judecătorești, atât în prima instanță, cât și în instanța de apel

s-a stabilit cu certitudine lipsa autodenunțurilor din partea minorilor Stratulat Iu. și

Pavalachi E., ce confirmă suplimentar, lipsa scopului de maltratare;

- concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 302 din 01.09.2009 sânt

inadmisibile, deoarece de la începutul lunii iunie și până la 01 septembrie 2009, au

expirat aproximativ două luni. Totodată, prin acest raport de expertiză nu este

constatată proveniența leziunilor corporale. Mai mult ca atât Stratulat Iu., a declarat în

ședință de judecată, că la 30-31.08. 2009 a fost bătut de către Chirilov Gh., fiind bănuit

de sustragerea unei sume de bani, fapt confirmat și de martorul Bradu M.;

- în prima instanță și în cea de apel s-a stabilit că Belîi L. la data de 01.09.2009 de

la orele 07.00 pînă la orele 16.00, s-a aflat la școala din s. Ustia, fiind implicat la

susținerea ordinii publice, fapt ce combate învinuirea că la aceiași dată în jurul orelor

10.00 în bir. 17 al SP Ustia CPR Dubăsari, i-a aplicat lovituri lui Stratulat Iu., pentru

obținerea autodenunțului referitor la furtul din atelierul SRL „Vit-Nat Grup”;

- inexistența acțiunilor de presiune asupra minorilor Stratulat Iu. și Pavalachi E. a

fost constatată în cadrul cercetării judecătorești prin declarațiile martorilor.

În drept, recurentul și-a întemeiat recursul său în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală.

12

11.2 Avocatul Balan Angela în numele inculpatului Belîi L., prin care solicită

casarea acesteia, cu menținerea sentinței prin care a fost achitat ultimul de învinuirea

săvârșirii infracțiunilor imputate. În motivarea recursului său invocă că:

- declarațiile tuturor martorilor ale părții acuzării vin în contradicție deplină cu

declarațiile părților vătămate. Prin declarațiile martorilor Coroi M. și Sandu S. este

cert dovedit, că ultimii au fost interogați imediat după ce părțile vătămate, au făcut

declarații în condițiile legii în fața procurorului Domenti M. Prin declarațiile lor se

confirmă, că nu au văzut careva urme a leziunilor corporale pe corpul părților

vătămate. Prin declarațiile martorului Sclifos A., care a participat în calitate de

pedagog la 10 iulie 2009, la interogarea părților vătămate, este dovedit, că ultimii nu

aveau semne de maltratare și nici nu au declarat, că au fost bătuți sau maltratați de

cineva;

- potrivit rechizitoriului, inculpatul Belîi L. ar fi maltratat părțile vătămate

cu scopul de a dobândi autodenunț cu privire la furtul în gospodăria lui Panfile M.,

însă în materialele dosarului lipsește autodenunț din partea minorilor, drept rezultat

al pretinselor maltratări, precum lipsește vre-un proces verbal de interogare a

minorilor întocmit de Belîi L. și Andreev N., referitor la furtul menționat, fapt ce

dovedește lipsa motivului și scopului de comitere a infracțiunii incriminate. Prin

urmare lipsește latura subiectivă a acestei infracțiuni;

- reieșind din materialele cauzei, s-a stabilit lipsa oricăror dubii, precum că

Stratulat Iu. și Pavalachi E., au recunoscut faptele de furt în baza unei proceduri legale

efectuată de către procuror, iar prin declarațiile martorilor s-a stabilit că ultimii până

la audiere în calitatea lor de bănuiți nu au fost maltratați, lipsind careva semne de

maltratare. Astfel, obținerea unui autodenunț pe faptele de furt, care au fost

recunoscute și înregistrate în condițiile legii, este irațională;

- instanța de apel a admis o eroare, condamnând inculpații în lipsa laturii

subiective a infracțiunii incriminate

- concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 302 din 01.09.2009 sânt

inadmisibile, deoarece de la începutul lunii iunie și până la 01 septembrie 2009, au

expirat aproximativ două luni. Totodată, prin acest raport de expertiză nu este

constatată proveniența leziunilor corporale. Mai mult ca atât Stratulat Iu., a declarat în

ședință de judecată, că la 30-31.08. 2009 a fost bătut de către Chirilov Gh., fiind bănuit

de sustragerea unei sume de bani, fapt confirmat și de martorul Bradu M.;

- în prima instanță și în cea de apel s-a stabilit că Belîi L. la data de 01.09.2009 de

la orele 07.00 până la orele 16.00, s-a aflat la școala din s. Ustia, fiind implicat la

susținerea ordinii publice, fapt ce combate învinuirea că la aceiași dată în jurul orelor

10.00 în bir. 17 al SP Ustia CPR Dubăsari, i-a aplicat lovituri lui Stratulat Iu., pentru

obținerea autodenunțului referitor la furtul din atelierul SRL „Vit-Nat Grup”;

- inexistența acțiunilor de presiune asupra minorilor Stratulat Iu. și Pavalachi E. a

fost constatată în cadrul cercetării judecătorești prin declarațiile martorilor.

În drept, apărătorul și-a întemeiat recursul său în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală.

11.3 Avocatul Balan Angela în numele inculpatului Andreev N., prin care solicită

casarea acesteia, cu menținerea sentinței prin care a fost achitat ultimul de învinuirea

13

săvârșirii infracțiunilor imputate. În motivarea recursului său sânt invocate

argumente identice cu cele ale recursului ordinar declarat în numele inculpatului Belîi

L., întemeindu-le, la fel, în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat prin

care pledează pentru inadmisibilitatea acestora, deoarece recurenții solicită

reaprecierea probelor considerând că nu au fost respectate prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, însă din materialele cauzei rezultă că la examinarea speței în

instanța de apel s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de procedură

penală, iar în baza probelor acumulate just s-a reținut starea de fapt și de drept, și

încadrat acțiunile inculpaților.

lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, însă din alte motive decât cele

indicate de recurenți, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială

sau totală a hotărârilor atacate, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre, dacă

nu se agravează situația condamnatului.

Așadar, reieșind din textul recursurilor declarate, autorii le întemeiază prin

prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, din următoarele temeiuri - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; precum și în baza

pct. 8) al aceleiași norme menționate supra, care prevede că nu au fost întrunite

elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă

decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării

juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde.

Însă, în sprijinul poziției sale, instanța de recurs remarcă prevederile art. 414 alin.

(1), (5) Cod de procedură penală, unde este prevăzut că instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

La fel, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

De asemenea, Colegiul menționează că, fiecare probă, cu respectarea prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, urmează a fi apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor.

Pornind de la conținutul recursurilor declarate și argumentele specificate în pct.

11.1-11.3 al prezentei decizii, Colegiul atestă că în principiu, acestea sunt similare și

majoritatea criticilor de fapt se referă la dezacordul cu modalitatea de apreciere a

14

probelor administrate în prezenta speță, de către instanța de apel, însă aprecierea

probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept, de către instanțele de fond, iar

dezacordul părților în acest sens nu constituie temei pentru desființarea unei hotărâri

judecătorești și temei pentru recurs, deoarece nu este prevăzut în alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală.

Precum a fost menționat mai sus, recurenții, invocă ca unul din temeiurile pentru

recurs prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, enunțând în

întregime textul acestei norme ca temeiuri pentru recurs. Astfel, Colegiul evidențiază

că acest punct al normei date, conține de fapt 5 temeiuri ce pot fi invocate în recurs,

însă recurenții nu au concretizat care din aceste temeiuri le pun la baza cererii

înaintate și prin ce se confirmă incidența acestor temeiuri de casare în cauza dată.

Verificând lucrările dosarului, Colegiul reține că, după dispunerea de către

instanța de recurs a rejudecării cauzei, instanța de apel examinând apelurile declarate

în prezenta cauză, a cercetat suplimentar probele administrate la dosar, după cum

rezultă din procesul verbal al ședinței de judecată (f.d. 34-43 v. 4), fiind audiate

suplimentar părțile vătămate, inculpații, martorii Oprea V. și Stratulat I., inclusiv la

cererea apărătorului, au fost cercetate suplimentar probele administrate în prima

instanță și au fost anexate probe noi, cu consemnarea acestora în procesul-verbal.

Ținând cont de prevederile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de apel

le-a apreciat just în corespundere cu cerințele art. 101 al aceluiași Cod, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

astfel, corect ajungând la concluzia că vina inculpaților în comiterea infracțiunilor

imputate și-a găsit confirmarea.

În temeiul prevederilor legale sus enunțate, analizând textul deciziei instanței de

apel, în raport cu argumentele invocate în apelurile declarate, în viziunea Colegiului

lărgit, această instanță și-a motivat soluția adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la

motivele apelului declarat, iar autorii recursurilor, de fapt, nu aduc careva argumente

noi, ce ar combate concluzia instanței de apel privind vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunilor imputate. În principiu, instanța de apel a respectat rigorile ce

se regăsesc în dispozițiile art. 414, 417 Cod de procedură penală, pronunțându-se

motivat asupra argumentelor esențiale ale apelului, ceea ce exclude prezența

temeiurilor pentru recurs invocate și prevăzute de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

Din textul recursurilor declarate sub aspectul prezenței temeiului de casare

prevăzut de pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal reține că,

recurenții invocă, precum că din cumulul de probe administrat la judecarea prezentei

cauze nu s-a confirmat în acțiunile inculpaților, motivul și scopul pentru a comite

infracțiunile imputate lor, adică lipsește latura subiectivă a acestor infracțiuni.

Reieșind din materialele cauzei inculpații au fost învinuiți și condamnați pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. a), c) Cod penal (în redacția

Legii nr. 139 din 30.06.2005), totodată fiind învinuiți și de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal (redacția până la modificările

introduse în baza Legii nr. 252 din 08.11.2012), însă au fost condamnați în baza art. 328

15

alin. (1) Cod penal, din motiv că agravantele prevăzute la lit. a) și c) ale alin. (2) al

normei vizate, au fost abrogate.

Prin urmare, potrivit doctrinei penale latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la

art. 3091 Cod penal, se caracteriza prin intenție directă sau indirectă. Mai precis,

intenția de a săvârși infracțiunea de tortură este o intenție directă în acele cazuri în

care scopul urmărit de făptuitor este un scop special, evoluând sub oricare din

următoarele forme: 1) obținerea de la persoana efectiv torturată sau de la o persoană

terță a informațiilor sau mărturisirilor; 2) pedepsirea persoanei efectiv torturate

pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a comis ori este bănuită că l-a

comis; 3) intimidarea sau exercitarea de presiuni asupra persoanei efectiv torturate

sau asupra unei terțe persoane. Teoria juridică accentuează, că existența infracțiunii

de tortură nu este determinată de atingerea scopului vizat de către făptuitor, iar

motivele infracțiunii specificate la art. 3091 Cod penal, pot avea o coloratură extrem de

variată: interesul material, năzuința de a se autoafirma, înțelegerea denaturată a

obligațiilor de serviciu, incapacitatea de a soluționa pe căi legale problema procesuală

creată; răzbunarea, gelozia, invidia, ura, motive sadice etc.

Faptul, că în acțiunile inculpaților este prezentă latura subiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 3091 Cod penal, manifestată prin intenție directă a fost confirmată

prin declarațiile părților vătămate, date în cadrul instanței de apel, care au declarat că

susțin declarațiile date în cadrul urmăririi penale și în instanța de judecată, din care

rezultă că aceștia de către inculpații, Belîi L. și Andreev N., care exercitau funcțiile de

șef de post și respectiv ofițer operativ al postului de poliție Ustia a CPR Dubăsari, au

fost maltratați în una din zilele lunii iulie 2009, pentru a obține informații și mărturii

despre comiterea furtului din gospodăria lui Panfile M., respectiv și informații despre

locul aflării lucrurilor furate și complicii săvârșirii acestui furt, fiindu-le cauzate

dureri și suferințe puternice, fizice și psihice prin faptul că au fost încătușați cu

mâinile la spate, iar apoi ridicați de mâni în sus de către inculpatul Belîi L. La fel,

reieșind din declarațiile părților vătămate, date în cadrul urmăririi penale și susținute

în cadrul primei instanțe și instanței de apel, rezultă că inculpatul Andreev N. le

aplica lovituri cu un baston din lemn, iar în urma acestor acțiuni, deoarece nu mai

suportau durerile, ei au fost nevoiți să recunoască că au comis furtul din gospodăria

lui Panfile M. De asemenea, partea vătămată Stratulat Iu. a relatat că în perioada

sfârșitul lunii august, începutul lunii septembrie 2009, de către inculpatul Belîi L. a

fost maltratat iarăși, pentru a obține informații despre furtul comis din atelierul SRL

„Vit-Nat Grup”, fiind lovit cu palma peste față și un baston de cauciuc, a fost nevoit

să recunoască și acest caz de furt. În consecință, motivul și scopul comiterii

infracțiunii de tortură prevăzută de art. 3091 Cod penal, a fost manifestat de către

inculpați prin faptul că au fost în incapacitate de a soluționa pe căi legale problema

privind descoperirea persoanelor ce au comis furtul de la Panfile M. și lucrurile

sustrase de la acesta, incriminând săvârșirea infracțiunii date părților vătămate-

persoane minore și social-vulnerabile, care erau limitate în informare, inclusiv și

reprezentanții lor legali, de a se apăra efectiv de învinuirile aduse.

În continuare, considerentele teoretice specifică că latura subiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 328 Cod penal se caracterizează prin intenție directă sau indirectă.

16

Făptuitorul manifestă certitudine, este lipsit de orice îndoială, nu are dubii că

depășește limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege.

În opinia instanței de recurs, în prezenta speță s-a confirmat în acțiunile

inculpaților și prezența laturii subiective a infracțiunii depășirea atribuțiilor de

serviciu prevăzută de art. 328 Cod penal, fapt confirmat la fel prin declarațiile părților

vătămate, din care rezultă că de către inculpați au fost aduși la comisariatul de poliție

și care știind cu certitudine că sunt minori, în lipsa reprezentanților săi legali, au fost

maltratați pentru a recunoașterea comiterea infracțiunii de furt de la Panfile M. și

respectiv din atelierul SRL „Vit-Nat Grup”. La fel, inculpații năzuind de a obține

declarațiile de recunoaștere a vinei și a determina minorul Stratulat Iu. să indice

complicii și locul aflării bunurilor furate din gospodăria lui Panfile M., l-au

transportat la domiciliul inculpatului, Andreev N., încătușându-l de mână și picior l-

au lăsat să înnopteze în grajdul gospodăriei, ce aparține inculpatului Andreev N. De

asemenea, manifestarea certitudinii privind depășirea atribuțiilor de serviciu de către

inculpați a fost confirmat și prin declarațiile martorului Pavalachi S., din care rezultă

că inculpatul Belîi L., venind cu automobilul său de culoare roșie în care era și

inculpatul Andreev N., a intrat fără voie în casă și l-a apucat de spate și ridicat pe fiul

său minor, Pavalachi E., din pat și i-a spus că merge la poliție, iar la insistența sa de a-i

permite ultimului să se îmbrace și să mănânce, inculpatul Belîi L., i-a spus că la poliție

îl vor îmbrăca și hrăni. Din declarațiile acestui martor, se menționează că nu a fost

invitată să-l însoțească pe minorul Pavalachi E., ca reprezentant legal al acestuia.

Colegiul penal reține, din studiul conținutului declarațiilor făcute de către părțile

vătămate pe tot parcursul urmăririi penale, în cadrul cercetării judecătorești în prima

instanță și în instanța de apel, ținând cont de faptul procedurii îndelungate de

judecare a cauzei, că declarațiile acestora au fost consecvente, coroborând între ele și

cu declarațiile martorilor Pavalache S., Oprea V., Stratulat I., precum și cu materialele

dosarului enunțate la pct. 10 al prezentei decizii.

În ce privește alegațiile recurenților, precum că declarațiile vătămate vin în

contradicție cu declarațiile martorilor Coroi M., Sandu S., Sclifos A., care au declarat

că nu au văzut careva urme de violențe la Stratulat Iu. și Pavalache E., după

interogarea lor, Colegiul penal consideră că acestea nu indică la nevinovăția

inculpaților. Din declarațiile părților vătămate, rezultă că inculpații i-au încătușat

ridicându-le brațele sus, provocându-le dureri insuportabile, aplicându-le lovituri cu

un băț lung din lemn peste picioare, cu baston din cauciuc la tălpi, pe spinare, cu

palmele peste față, adică modalitatea și localizarea acestor lovituri nu putea fi

neapărat observate de către acești martori. Mai mult ca atât, din declarațiile date de

către martorul, Coroi M., în cadrul cercetării judecătorești (f.d. 172 v. 2) rezultă că la

întrebarea lui adresată părților vătămate de ce au mințit că el a participat cu ei la furt,

ei i-au răspuns că au fost bătuți de către 2 polițiști, menționându-l ca pe unul din ei pe

Andreev N. Totodată, părțile vătămate au menționat, că au fost impuși să-l denunțe și

pe Sandu S. Având în vedere declarațiile acestui martor, în viziunea Colegiului lărgit,

acestea coroborează cu declarațiile părților vătămate și indirect confirmă vina

inculpaților în comiterea faptelor incriminate ultimilor.

17

Nu pot fi reținute de către instanța de recurs argumentele recurenților referitor la

faptul că, deoarece la materialele cauzei lipsește careva denunț întocmit de părțile

vătămate pe faptul furturilor de la Panfile M. și atelierul SRL „Vit-Nat Grup”, precum

și careva procese verbale de audiere a minorilor întocmite de către inculpați, faptul

dat indică la lipsa motivului și scopului de comitere a infracțiunilor incriminate

acestora. La acest capitol, Colegiul remarcă că, deși la materialele cauzei nu este vreun

autodenunț al părților vătămate și proces-verbal de audiere a acestora, întocmit de

către inculpați, acest fapt nu indică direct la nevinovăția lor. În virtutea funcțiilor

deținute de inculpații Belîi L. și Andreev N., ca șef de post și respectiv ofițer operativ

de sector al postului de poliție Ustia, aceștia erau obligați să investigheze și să

acumuleze informații despre infracțiunile săvârșite inclusiv pe teritoriul satului Ustia

r-nul Dubăsari, îndeplinind diferite indicații ale ofițerilor de urmărire penală și

procurorilor, inclusiv în vederea identificării persoanelor ce au comis infracțiuni. Mai

mult ca atât, potrivit ordonanței din 10 iulie 2009 emisă de Procurorul-interimar al r-

lui Dubăsari, Bradu V., (f.d. 31 v. 1) a fost dispus formarea grupului de urmărire

penală pentru efectuarea urmăririi penale pe cazul furtului bunurilor materiale de la

Panfile M., unde a fost inclus și inculpatul Andreev N., în calitate de ofițer operativ de

sector. Tot aici, de menționat este și procesul-verbal de cercetare la fața locului din 31

august 2009, pe faptul furtului de pe teritoriul SRL „Vit-Nat Grup” (f.d. 90 v. 1), unde

a participat și inculpatul Belîi L., în calitate de inspector de sector al CPR Dubăsari,

semnând acest proces verbal. Nu sânt de neglijat în acest sens și declarațiile

martorului Panfile M., date în cadrul cercetării judecătorești (f.d. 177 v. 2), unde a fost

menționat că: „Pe cazul furtului s-au ocupat și d-nul Andreev N. și Belîi L., ei au venit la

fața locului, au efectuat investigațiile”. Toate aceste împrejurări întemeiat au permis

instanței de apel de a conchide că inculpații au avut motive și scopuri de a comite

infracțiunile imputate.

Criticele recurenților, precum că părțile vătămate au recunoscut comiterea

furtului din gospodăria lui Panfile M. în baza unei proceduri legale efectuată de către

procuror, din care considerente este irațională obținerea autodenunțului de la minorii

Stratulat Iu. și Pavalache E., Colegiul lărgit le consideră nefondate, deoarece prin

ordonanța din 01.09.2009 (f.d. 53, 70 v. 1) emisă de procurorul în Procuratura r-lui

Dubăsari, Brigai S., privind scoaterea de sub urmărire penală a lui Pavalachii E.,

Stratulat Iu. și Sandu S., pe faptul furtului din gospodăria lui Panfile M. a fost

constatat: „La fel, în cadrul urmăririi penale s-a stabilit, că în luna iulie 2009 minorul

Stratulat Iurie, în lipsa reprezentantului legal, la reconstituirea la fața locului în gospodăria

lui Panfile Mihail a fost condus de către colaboratorul de poliție Belîi Leonid, la CPR

Dubăsari. Acolo se afla și minorul Pavalachi Efim, care de asemenea era fără reprezentant

legal, unde ambii au fost întrebați despre sustragerea bunurilor din gospodăria lui Panfilie

Mihail, locuitor al s. Ustia, r-nul Dubăsari. Explicând că nu cunosc nimic, minorii numiți,

consecutiv au fost încătușați și torturați pentru a recunoaște vina în săvârșirea furtului pe

care nu l-au comis. În acest timp, Andreev Nicolai lovea pe minorii Stratulat Iurie și Pavalachi

E. cu pumnii în diferite regiuni ale corpului pentru ca ei să recunoască furtul din gospodăria

lui Panfile Mihail. Fiind astfel aplicate acte de tortură în privința minorilor Stratulat Iurie și

Pavalache Efim aceștia au recunoscut că au săvârșit infracțiunea”. Astfel, prin ordonanța

18

menționată, ce nu a fost contestată de careva părți, se constată că acțiunile procesuale

efectuate de către procurorul, Domenti M. și ofițerul de urmărire penală Donu V., și

anume audierea suplimentară a minorilor Stratulat Iu. și Pavalachi E., reconstituirea

la fața locului în gospodăria lui Panfile M., au fost efectuate sub influența fizică și

psihică a unor colaboratori de poliție a CPR Dubăsari, adică a inculpaților. Fapt ce

confirmă subsidiar, că inculpații au săvârșit infracțiunile imputate și din care

considerente sânt neîntemeiate argumentele părții apărării precum că, instanța de

apel a admis erori condamnând inculpații în lipsa laturii subiective.

În privința argumentelor recurenților precum că concluziile raportului de

expertiză medico-legală nr. 302 din 01.09.2009 sunt inadmisibile, deoarece de la

începutul lunii iunie și până la 01 septembrie 2009, au expirat aproximativ 2 luni,

nefiind constatată proveniența leziunilor corporale, instanța de recurs le consideră

neîntemeiate. La acest argument, în primul rând Colegiul remarcă, că raportul nr. 302

din 01.09.2009, este unul de examinare medico-legală și nu de expertiză medico-

legală, precum indică partea apărării. Însă, concluziile raportului de examinare

medico-legală nr. 302, au fost confirmate prin concluziile raportului de expertiză

medico-legală nr. 41D din 15.02.2010, prin care s-a constatat la Stratulat Iu., că

echimozele de pe spate, gamba stângă, excoriații de pe antebrațul stâng au fost

produse cu un corp contondent posibil în timpul și circumstanțele indicate și se

califică ca leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății. Referitor la noțiunea

circumstanțele indicate, conform aceluiași raport, la rubrica circumstanțele faptei este

menționat clar că potrivit ordonanței de numire a expertizei a fost indicat că la

01.09.2009 expertizatul a fost lovit cu palmele și bastonul de cauciuc de către 2

colaboratori de poliție în incinta CPR Dubăsari. Așadar, Colegiul evidențiază, că

rapoartele de examinare și expertiză medico-legale menționate, se referă la

maltratările din data de 01.09.2009 săvârșite de către inculpați, asupra părții vătămate

Stratulat Iu. și nu la cele din iulie 2009, precum invocă recurenții. Tot în acest context,

Colegiul consideră, că nu are relevanță critica, precum că prin acest raport de

expertiză nu au fost constatate urme de cătușe, deoarece în episodul de maltratare la

data de 01.09.2009 nici nu a fost invocat inculpaților că au fost aplicate cătușele,

acestea fiind aplicate reieșind din declarațiilor părților vătămate, când au fost

maltratați în luna iulie 2009. La acest capitol, în viziunea instanței de recurs sânt

neîntemeiate și aserțiunile părții apărării, precum că proveniența leziunilor corporale

a parvenit în urma bătăii din 30-31.08.2009, aplicate de către Chirilov Gh. părții

vătămate, Stratulat Iu. Din declarațiile ultimului se reține că la 01.09.2009 a fost bătut

cu un baston pe spate de către inculpatul Belîi L., fapt ce se confirmă și prin

concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 41D unde este clar menționat că:

„Echimozele de pe hemitoracele drept(3), echimozele de pe gamba stângă lateral au fost produse

cu un corp contondent alungit, care putea fi bastonul de cauciuc și altele<” Astfel, Colegiul

penal lărgit atestă că, cumulul de probe reținut în confirmarea vinovăției comiterii

infracțiunilor imputate inculpaților, întemeiat a permis instanței de a a-i condamna

pentru faptele comise, nefiind careva dubii de comitere a infracțiunilor indicate în

rechizitoriu, fiind prezente toate elementele infracțiunii în acțiunile inculpaților.

19

În consecință, Colegiul penal statuează că instanța de apel just a stabilit vinovăția

inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. a), c) Cod

penal (în redacția Legii nr. 139-XVI din 30.06.2005). În ce privește recalificarea

acțiunilor inculpaților de la art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, la prevederile art. 328

alin. (1) Cod penal (în redacția Legii nr. 985-XV din 18.04.2002), la acest capitol

instanța de recurs întrevede eroare de drept, deoarece potrivit deciziei Plenului

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 30.06.2014 (dosarul 4-1ril-3/2014) a

fost stabilit că prin Legea nr. 252 din 08.11.2012 nu au fost dezincriminate faptele

incriminate în baza art. 328 alin. (2) lit. a) sau c) Cod penal (redacția Legii nr. 277 din

18.12.2008), fiindcă aceste fapte se regăsesc în norma relativ echivalentă prevăzută de

dispoziția art. 1661 Cod penal (redacția Legii nr. 252 din 08.11.2012). Astfel, aplicând

prevederile art. 8, 10 Cod penal, se constată că urmează a fi menținută încadrarea

efectuată în baza art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal (redacția 18.12.2008), fără a

agrava situația inculpatului. Însă, hotărârea instanței de apel pe capătul de

condamnare a inculpaților în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, nu poate fi desființată

de către instanța de recurs, ținând cont de prevederile art. 425 Cod de procedură

penală, ce stipulează că instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai

gravă pentru persoana în favoarea căreia a fost declarat recurs, cu atât mai mult că partea

acuzării, în speța dată, nu a declarat recurs.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit dispozițiilor art. 424 alin.

(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept să judece cauza și în

baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Așadar, ca temei de desființare parțială a hotărârii instanței de apel, în latura

pedepsei, Colegiul evidențiază prevederile art. 436 alin. (4) Cod de procedură penală,

potrivit cărora la rejudecarea cauzei este interzisă aplicarea unei pedepse mai aspre sau

aplicarea legii privind o infracțiune mai gravă decât numai dacă hotărârea inițială a fost casată

în baza recursului declarat de procuror sau în interesul părții vătămate din motivul că

pedeapsa fixată era prea blândă, sau în baza recursului procurorului care a solicitat aplicarea

legii privind o infracțiune mai gravă.

În prezenta cauză supusă judecării, instanța de recurs constată că potrivit

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014 au fost admise

apelurile declarate de către procuror și partea vătămată Stratulat Iu., fiind pronunțată

o nouă hotărâre prin care inculpații au fost condamnați în baza: art. 3091 alin. (2) lit.

a), c) Cod penal (în redacția până la modificările introduse în baza Legii nr. 252 din

08.11.2012), la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele

MAI pe un termen de câte 3 ani, pentru fiecare; art. 328 alin. (1) Cod penal (în redacția

Legii după modificările introduse în baza Legii nr. 245 din 02.12.2011), cu amendă în

mărime de câte 150 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

organele MAI pe un termen de câte 2 ani, pentru fiecare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul total

al pedepselor aplicate, inculpaților le-a fost stabilită pedeapsă definitivă pentru

executare, pentru fiecare, câte 5 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis și

amendă în mărime de 150 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa

20

funcții în organele MAI pe un termen de câte 5 ani. Conform art. 87 alin. (2) Cod

penal, a fost dispusă executarea pedepselor principale cumulate de sine stătător.

Nefiind de acord cu această hotărâre, apărătorul inculpaților a atacat-o cu recurs

ordinar, ce a fost admis prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din

02 decembrie 2014, cu casarea hotărârii contestate și remiterea cauzei la rejudecare în

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

De menționat aici, este acel fapt că de către procuror sau careva parte vătămată,

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014, nu a fost

contestată.

Ulterior, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie

2015, au fost admise apelurile declarate de către procuror și partea vătămată Stratulat

Iu., fiind casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care inculpații au fost condamnați în baza: art. 3091 alin. (2) lit. a),

c) Cod penal (în redacția Legii nr. 139 din 30.06.2005), la 5 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe termen de câte 3 ani, pentru

fiecare; art. 328 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, fiecare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții în organele de drept pe termen de 2 ani.

În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, inculpaților le-a fost stabilită pedeapsă definitivă, pentru fiecare,

câte 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții sau a exercita activități în organele de drept pe termen de 4

ani.

Deci, în atare împrejurări, este evident că pe capătul de condamnare în baza art.

328 alin. (1) Cod penal, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11

iunie 2015, inculpaților le-a fost stabilită o pedeapsă mai aspră, decât prin decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014. Totodată, conform art.

84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate

inculpaților le-a fost majorat termenul de executare a pedepsei principale cu

închisoare. Astfel, Colegiul atestă că instanța de apel prin hotărârea sa din 11.06.2015

a depășit limitele rejudecării cauzei, având în vedere faptul că procurorul și părțile

vătămate nu au formulat obiecții ce vizează pedeapsa stabilită inculpaților, creându-le

ultimilor o situație mai gravă, ceea ce nu este admisibil la rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, rejudecare ce a fost dispusă prin admiterea recursului ordinar

declarat de către apărătorul Negru O. în numele inculpaților.

Astfel, verificând hotărârea instanței de apel atacată de către partea apărării, sub

aspectul individualizării corecte a pedepselor, temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, Colegiul relevă, dispozițiile art. 61 Cod penal care

stipulează că, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare

și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea

persoanei condamnate.

21

Totodată, conform prevederilor art. 75 alin. (1) și (2) Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Prin urmare, Colegiul penal menționează că în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Din conținutul hotărârii instanței de apel se atestă că la capitolul stabilirii

pedepsei, această instanță a reținut datele ce se referă la personalitatea inculpaților,

care anterior nu au fost condamnați, se caracterizează pozitiv, sânt de o vârstă tânără,

la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, în același timp s-a reținut și

faptul că inculpații nu și-au recunoscut vina, adică nu au conștientizat gravitatea

acțiunilor săvîrșite.

Subsidiar, instanța de recurs menționează, în contextul aderării Republicii

Moldova la principalele convenții internaționale referitoare la interzicerea torturii și a

altor pedepse sau tratamente inumane ori degradante și exprimării voinței constante a

autorităților publice de a crea un stat de drept, edificat pe respectul și garantarea reală

a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, e necesar să se acorde o atenție

sporită în cazurile stabilirii pedepsei persoanelor declarate vinovate în săvârșirea

infracțiunilor de tortură, tratament inuman sau degradant, fapt prevăzut și în pct. 17

al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11.11.2013 Cu privire la unele

chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale.

În concluzie, Colegiul învederând cele menționate mai sus, consideră că pentru a

atinge scopul de reeducare a inculpaților este necesar de a le stabili acestora, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 3091 alin. (3) lit. a), c) Cod penal (în redacția Legii nr.

139 din 30.06.2005), pedeapsa cu închisoare, izolându-i de societare și cu dispunerea

executării acestei pedepse în locurile de detenție. Pe capătul de condamnare în baza

art. 328 alin. (1) Cod penal, ținând cont de prevederile art. 436 alin. (4) Cod de

procedură penală, a le stabili inculpaților pedeapsa cu amendă.

Generalizând considerentele punctate mai sus, Colegiul penal lărgit, conchide

de a admite recursurile declarate de către inculpatul Belîi L. și avocatul Balan Angela

în numele inculpaților, din alte motive decât cele invocate, corectând eroarea comisă

de instanța de apel, fără a agrava situația condamnaților, rejudecând cauza în partea

stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte.

22

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de către inculpatul Belîi Leonid și

avocatul Balan Angela în numele inculpaților, în cauza penală în privința lui Belîi

Leonid Nicolae și Andreev Nicolae Gheorghe, se casează parțial decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015, în latura stabilirii pedepsei,

rejudecă cauza și pronunță în această parte o hotărâre nouă, după cum urmează:

lui Belîi Leonid Nicolae și Andreev Nicolae Gheorghe li se stabilește pedeapsă în

baza:

- art. 3091 alin. (3) lit. a), c) Cod penal (în redacția Legii nr. 139-XVI din

30.06.2005), câte 5 (cinci) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de câte 3 (trei) ani, pentru

fiecare;

- art. 328 alin. (1) Cod penal (în redacția Legii nr. 985-XV din 18.04.2002), amendă

în mărime a câte 150 (una sută cincizeci) unități convenționale, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de câte 2

(doi) ani, pentru fiecare.

Conform art. 84 alin. (1), (2) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

total al pedepselor aplicate, a stabili lui Belîi Leonid Nicolae și Andreev Nicolae

Gheorghe pedeapsă definitivă, pentru fiecare, câte 5 (cinci) ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 150 (una sută

cincizeci) unități convenționale, fiecăruia, ce constituie echivalentul a 3.000 lei, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor Interne pe

un termen de câte 5 (cinci) ani, pentru fiecare.

Potrivit art. 87 alin. (2) Cod penal, pedepsele principale cumulate urmează a fi

executate de sine stătător.

Termenul de executare a pedepsei în privința lui Belîi Leonid Nicolae și Andreev

Nicolae Gheorghe se calculează din momentul reținerii acestora.

Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 15 decembrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

23