1ra-1337/2014 — art.309-1 alin.3 lit.a,c, 328 alin.1 CP

1ra-1337/2014 — art.309-1 alin.3 lit.a,c, 328 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1337/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

02 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Negru Olesea în numele inculpaților Belîi Leonid, Andreev Nicolae,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie

2014, în cauza penală în privința lui

Belîi Leonid Nicolae,

născut la 11 octombrie 1974, originar din r-nul

Florești, s. Alexandrovca, domiciliat în mun.

Chișinău, str. Luceafărul, nr. 9 ap. 1,

și

Andreev Nicolae Gheorghe,

născut la 27 septembrie 1984, originar și domiciliat

în r-ul Ustia, s. Dubăsari.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Andreev Nicolae au fost achitați de sub învinuirea de comitere a infracțiunilor

prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. a), c) și art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod

penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpați.

1

exercitînd în baza ordinului MAI nr. 256 ef din 05.06.2009 funcia de șef de

post, ofițer operativ de sector al Postului de Poliție Ustia CPR Dubăsari,

acționînd împreună și de comun acord cu Andreev Nicolae, care exercita în

baza ordinului MAI nr.583 ef din 12.12.2008 funcția de ofițer operativ de

sector al aceluiași post de poliție, fiind în conformitate cu art. 23 alin. (1) Cod

penal persoane cu funcție de răspundere, investite cu drepturi și obligații în

vederea exercitării funcțiilor autorității publice, în una din zilele lunii iulie a

an. 2009, data exacta nefiind stabilită de organul de urmărire penală,

aproximativ la orele 1300, aflîndu-se în incinta bir. nr. 17 a SP Ustia a CPR

Dubăsari, încălînd prevederile art. 24 al Constituției R. Moldova și prevederile

art.3 al CEDO, urmărind scopul obținerii de la minorii Stratulat Iu. și

Pavlovschi E., autodenunțul privitor la comiterea furtului la data de

25.06.2009 din gospodăria cet. Panfile M., le-au încătușat părților vătămate

mîinile la spate, după care le-au ridicat în sus. Ulterior, Andreev N. urmărind

același scop, cu un lemn, ce constituia parte componentă a unui scaun, l-a

lovit pe Stratulat Iurie peste picioare, după care i-a aplicat lovituri cu pumnii

pe diferite părți ale corpului, drept urmare a acțiunilor inculpaților minorul

Stratulat Iu. a recunoscut că a săvîrșit furtul din gospodăria cet. Panfile M.

împreună cu Pavalache E. și alte două persoane.

În continuare, pentru realizarea intențiilor sale criminale inculpații din

motiv că minorul Pavalache E. nu recunoștea faptul că a săvîrșit furtul din

gospodăria cet.Panfile M. pentru a-l constrînge să recunoască vinovăția i-au

încătușat ultimului mîinile la spate, apoi ridicîndu-le în sus, prin ce cauzîndu-

i dureri fizice, ulterior ca urmare a acțiunilor de tortură Pavalachi E. a

recunoscut săvîrșirea furtului incriminat.

Belîi Nicolae de către ogranul de urmărire penală a fost învinuit de

faptul că 01 septembrie 2009, aproximativ la ora 10 00, aflîndu-se în incinta bir.

17 din SP Ustia al CPR Dubăsari, urmărind scopul de a obține de la minorul

Stratulat Iu. sutodenunțul cu privire la săvîrșirea de către acesta și Pavalachi

E. a furtului din atelierul SRL “Vit – Nat Grup” amplasat în s. Ustia, r-nul

Dubăsari, i-a aplicat ultimului cîteva lovituri cu palma peste față și trei

lovituri cu bastonul de cauciuc pe spate, cauzîndu-i părții vătămate conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 41D din 15.02.2010, vătămări

corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății. Prin acțiunile sus indicate

2

minorul Stratulat Iu. fiind constrîns a recunoscut săvîrșirea furtului din

atelierul SRL “Vit – Nat Grup” împreună cu Pavalachi E.

Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile inculpaților Belîi L. și

Andreev N. în baza art. 309 1 alin. 3 lit. a), c) Cod penal.

Tot ei, Belîi Leonid și Andreev Nicolae de către organul de urmărire

penală au fost învinuiți în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2)

lit. a), c) Cod penal și anume că ei în luna iulie 2009, nefiind stabiltă exact data

și ora, după ce Belîi L. i-a adus pe minorii Stratulat Iurie și Pavalachi Efim,

fără reprezentanți legali în incinta CPR Dubăsari, unde aceștia au fost

interogați în legătură cu furtul din gospodăria lui Panfile M., iar părțile

vătămate explicînd că nu cunosc nimic despre incidentul dat au fost pe rînd

încătușați și torturați de către Belîi L. și Andreev N., pentru a determina

minorii să recunoască vina în comiterea infracțiunii pe care nu au comis-o. În

urma aplicării violenței fizice din partea inculpaților minorii au recunoscut că

au săvîrșit infracțiunea.

Ulterior, pentru atingerea scopului propus Belîi L. și Andreev N., cu

automobilul de model “VW Golf II” care aparținea lui Belîi L. l-au transportat

pe Stratulat Iu. la domiciliul lui Andreev N. din s. Ustia, r-nul Dubăsari, unde,

l-au încătușat de piciorul drept și de mîna strîngă pentru a-l imobiliza,

ținîndu-l pe parcursul nopții în grajdul gospodăriei. A doua zi, Belîi L. și

Andreev N. l-au transportat pe Stratulat I. la CPS Dubăsari, unde, au

continuat să-l constrîngă pentru a depune declarații referitor la cazul furtului

din gospodăria cet. Panfile M.

vătămată Stratulat Iurie, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri, prin care Belîi L. și Andreev N. să fie condamnați în baza art. 3091

alin.(3) lit.a), c) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de 4 ani, fiecare, iar în baza art. 328

alin.(2) lit.a), c) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 3

ani, fiecare. În baza art. 84 Cod penal, definitiv, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumulul parțial al pedepselor să le fie stabilită 6 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

3

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 3 ani,

fiecăruia.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat că prima instanță a

analizat critic depozițiile părților vătămate Stratulat I. și Pavalachi Ef.,

motivînd că acestea se combat prin depozițiile martorilor apărării, care sunt

colegi ai inculpaților, adică colaboratori al CRP Dubăsari, însă instanța nu a

atras atenția declarațiilor acestor martori, care au comunicat că în acea

perioadă i-au văzut pe minorii Stratulat I. și Pavalachi E. la comisariat, în

biroul inculpaților, fără prezența reprezentanților legali, totodată, fiind

audiați pe diferite cazuri, inclusiv și pe cazul de furt de la cet. Panfile M. La

fel, instanța nu a luat în considerație declarațiile reprezentantului legal al

părții vătămate minore Pavalachi Sv., care a comunicat că în dimineața cînd a

avut loc maltratarea fiului ei, Pavalachi Ef. a fost luat forțat din casă de către

Belîi L., fără a o cita pe ea în calitate de reprezentant legal, urcîndu-l forțat și

deplasîndu-l la CRP Dubăsari, iar ea ulterior s-a deplasat la comisariat, unde,

intrînd în biroul inculpatului, a văzut că fiul ei își ștergea lacrimile și l-a

întrebarea ei, ce se întîmplase, acesta i-a spus că a fost lovit de către Belîi L.

impunîndu-l să recunoască furtul din casa lui Panfile M.

Deasemenea, instanța de fond nu a făcut referite la expertiza medico-

legală nr. 302 D din 01.09.2009, potrivit căruia la minorul Stratulat I. au fost

depistate leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății. Mai mult ca

atît, instanța a menționat că părțile vătămate sunt mereu în conflict cu legea,

însă nu a analizat faptul că în plîngerile depuse de ultimii, cu aceleași

amănunte au depus declarații atît la urmărirea penală, precum și la fața

locului unde, au arătat amănunțit cum au fost maltratați, declarații, care au

fost susținute și în cadrul examinării cauzei, precum și în privința părților

vătămate a fost numită expertiza psihiatrico psihologică legală ambulatorie

unde s-a constatat că părțile vătămate nu puteau să inventeze circumstanțele

săvîrșirii infracțiunii, dar liber și neforțat de nimeni au comunicat despre cele

întîmplate.

- partea vătămată Stratulat I., care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a inculpaților, menționînd că a

fost torturat de către aceștia.

2014, au fost admise, apelurile declarate de procuror și partea vătămată

4

Stratulat I., casată sentința contestată și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță.

- Andreev Nicolae și Belîi Leonid au fost condamnați în baza art. 3091

alin.(3) lit.a), c) Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în organele MAI pe un termen de 3 ani, fiecare, și în baza art.

328 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 150 unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un termen de 2

ani, fiecare.

Conform art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul total al pedepselor aplicate, definitiv s-a stabilit 5 ani închisoare, în

penitenciar de tip semiînchis, și amendă în mărime de 150 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe

un termen de 5 ani fiecăruia. Potrivit art. 87 alin.(2) Cod penal, pedepsele

principale, urmează a fi executate desinestătător.

N. prin rechizitoriu și a reținut probele ce confirmă vinovăția acestora de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 309 1 alin.(3) lit.a),c) Cod penal și 328

alin.(1) Cod penal, și anume: declarațiile părților vătămate Pavalachi E.,

Stratulat I., a reprezentantului legal al părții vătămate minore Pavalachi Sv., a

martorului Coroi M., raportul de expertiză medico-legală nr. 41 D din 15

februarie 2010 efectuat în privința lui Stratulat I., conform căruia s-a

concluzionat că echimozele de pe spate, gamba stîngă, excoriația de pe

antebrațul stîng au fost produse cu un corp contondent posibil în timpul și

circumstanțele indicate, care se califică ca leziuni corporale fără cauzarea

prejudiciului sănătății. Echimozele de pe hemitoracele drept, de pe gamba

stîngă lateral au fost produse cu un corp contondent alungit, care putea fi

bastonul de cauciuc și altele, iar cele de pe antebrațul sting au fost produse cu

un corp contondent cu suprafața limitată. Se exclude posibilitatea formării

leziunilor corporale a echimozelor alungite de pe spate cu mîna proprie.

Astfel, instanța de apel a conchis că există legătură de cauzalitate între

acțiunile infracționale ale inculpaților și leziunile corporale depistate la

Stratulat I. potrivit raportului de expertiză medico-legală.

Totodată, instanța a menționat că apreciază critic declarațiile martorilor

Urîtu A., Panfile M., Bradu M., Sandu S., Stasiev V., Dancuța G., Artiom I.,

Tomaș E., Sclifos A. care au fost făcute în favoarea inculpaților, deoarece

5

Sclifos A. și Tomaș E. au relatat despre audierea părților vătămate la data de

10 iulie 2009, însă ultimii au indicat că au fost torturați și inculpații și-au

depășit atribuțiile de serviciu în perioada 31 august 2009 – 01 septembrie 2009,

Urîtu A. nu indică perioada în care nu a văzut la Stratulat I. leziuni corporale,

specificînd la general anul 2009; martorul Panfile M. chiar dacă a declarat că a

recunoscut la poliție unele lucruri sustrase, nu indică de la cine acestea au fost

ridicate; Bradu M. a depus declarații contradictorii chiar cu cele depuse de

inculpați, menționînd că Stratulat I. i-a spus că a fost bătut de 3 băieți lîngă

Oficiul postal din s. Ustia, r-nul Dubăsari, precum și că “cineva” l-ar fi pus la

cale ca să scrie plîngere la poliție că l-ar fi bătut Belîi L. și Andreev N.; cele

relatate de martorul Sandu S. nu infirmă declarațiile părților vătămate, sau la

momentul comiterii infracțiunilor erau prezenți doar ultimii și inculpații,

martorii Dancuța G., Stasiev V., Artiom I. sunt colegi de serviciu cu inculpații,

astfel aceștia urmăresc scopul ușurării situației în care s-au aflat colegii lor, iar

ultimul nu este medic psihiatru sau psiholog de a da apreciere

comportamentului și a diagnostic părțile vătămate.

La fel instanța a dat apreciere critică și declarațiilor inculpaților Belîi L.

și Andreev N., care pe tot procesul penal, nu și-au recunoscut vinovăția,

declarînd că în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu au acționat conform

legii, nu au primit mijloace speciale (cătușe), iar minorii adică părțile vătămate

îi incriminează din motiv că sunt în relații ostile cu poliția.

Deasemenea s-a constatat că temeiuri de a considera că părțile vătămate

urmăresc incriminarea unor persoane nevinovate nu s-a confirmat, fiindcă ei

pe întreg procesul penal au depus declarații consecutive, în prezența

reprezentanților legali, a pedagogului și procurorului, fapt confirmat și prin

rapoartele de expertiză psihiatrică-psihologică legală ambulatorie nr. 26 a-

2010 și 27a-2010, potrivit căruia victimele relatează depozițiile în mod consecvent,

cu încărcătură afectivă, cu retrăiri, fapt ce demonstrează că evenimentele s-au

întîmplat în realitate, ei putînd înțelegînd corect caracterul infracțional a acțiunilor

îndreptate asupra lor.

Cele declarate în timpul audierilor, părțile vătămate au susținut și în

timpul efectuării acțiunilor procesuale – verificarea declarațiilor la locul

infracțiunii din 15 martie 2010 și 27 aprilie 2010 și confruntarea între părțile

vătămate Statulat I. și Pavalachi E. cu Belîi L. și Andreev N. din 27 aprilie 2010

și respectiv 03 mai 2010 (f.d.1-5, 12-14, vol.II).

6

La încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților, instanța a făcut referire

la art. 8 Cod penal, potrivit căruia caracterul infracțional al faptei și pedeapsa

pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii

faptei, precum și art. 10 Cod penal, retroactivitatea legii penale mai blînde în

timp.

S-a constatat că infracțiunea a fost comisă pînă la modificările introduse

prin Legea nr. 252 din 08 noiembrie 2012, potrivit căruia acțiunile lui Belîi L. și

Andreev N. cădeau sub incidența art. 3091 alin.(3) lit.a),c) Cod penal.

Prin Legea nr. 252 din 08.11.2012, în Codul penal au fost operate mai

multe modificări, abrogîndu-se art. 3091, iar indicii calificativi ai acestei norme

penale se regăsesc în art. 1661, însă, instanța de apel nu va recalifica acțiunile

inculpaților în baza legii noi, deoarece aceste două infracțiuni atentează la

obiecte juridice diferite, mai mult că se cuprind și în diferite Capitole ale Părții

Speciale din Codul penal.

Actele de tortură au fost utilizate în cadrul activității de înfăptuire a

justiției, sau la 06 iulie 2009 de către inspectoratul de poliție Dubăsari a fost

pornită cauza penală pe faptul furtului din gospodăria lui Panfile M.,

materialele fiind repartizate lui Belîi L., iar potrivit ordonanței de formare a

grupului de urmărire penală pentru efectuarea urmăririi penale a fost inclus

și Andreev N.

Prin ordonanța din 01 septembrie 2009, Pavalachi E .și Stratulat I. au

fost scoși de sub urmărire penală, pe motiv că au făcut declarații

incriminatoare sub influența colaboratorilor de poliție și acțiunile procesuale

au avut loc cu încălcări ale drepturilor minorilor.

La 12 octombrie 2009, prin ordonanța procurorului S. Brigai, s-a dispus

acceptarea propunerii OUP, Artiom I., de a nu porni urmărirea penală pe

faptul furtului de bunuri ce aparțineau SRL „Vit-Nat Grup”, din motiv că

suma prejudiciului nu cade sub incidența normelor penale, dar de a fi inițiat

un proces contravențional în baza art. 105 CC.

La 31 august 2009, reprezentantul SRL „Vit-Nat Grup” a sesizat OUP

despre comiterea unui furt și în baza plîngerii au fost efectuate acțiuni de

urmărire penală.

Acțiunile de depășire a atribuțiilor de serviciu, la momentul comiterii

infracțiunii se regăseau în art. 328 alin.(2) lit.a), c) Cod penal, iar la momentul

pronunțării hotărîrii aceste prevederi au fost abrogate și cad sub incidența art.

7

328 alin.(1) Cod penal, prin urmare, instanța a conchis ca fiind dovedită

faptele inculpaților atît sub aspectul elementului material al laturii obiective,

cît și al laturii subiective, astfel instanța a încadrat acțiunile lui Belîi L. și

Andreev N. în baza art. 3091 alin.(3) lit.a), c) și 328 alin.(1) Cod penal.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a luat în considerație principiul

individualizării pedepsei prevăzute la art. 61,75-77,84 și 87 Cod penal, precum

și de toate circumstanțele cauzei, că inculpații anterior nu au fost condamnați,

sunt la o vîrstă tînără, a conchis de a aplica în privința acestora pedeapsa

închisorii, deoarece numai astfel va fi atins scopul pedepsei de a combate

impunitatea torturii, care este interzisă chiar și în lupta împotriva

terorismului și a crimei organizate, iar art. 3 CEDO cuprinde una dintre

valorile fundamentale ale unei societăți democratice.

Negru Olesea în numele inculpaților, care au solicitat:

- avocatul, invocînd ca temei de drept prevederile art. 427 Cod de

procedură penală, solicită, casarea deciziei contestate cu menținerea sentinței

instanței de fond, invocînd că instanța de apel în argumentarea deciziei sale a

făcut referire la declarațiile părților vătămate depuse în cadrul instanței de

fond și susținute în cea de apel, fără a le verifica cu cele declarate în cadrul

urmăririi penale, în care sunt contradicții atît între cele declarate de fiecare

parte vătămată în parte, precum și la diferite etape ale procesului. Martorii

audiați în instanța de apel nu au adus careva informații utile, iar declarațiile

lor urmau a fi apreciate critic atît timp, cît avînd calitatea de reprezentanți

legali în procesul penal, au participat la acțiunile procesuale, consemnînd prin

semnătură participarea lor, nu au înaintat careva obiecții, iar în ședința

instanței de apel au declarat informații contradictorii situației de fapt.

Totodată, a menționat că instanța de apel nu este în drept să pronunțe o

hotărîre de condamnare, bazîndu-se exclusiv pe cauza din prima instanță,

care conține depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, în temeiul

căruia fusese achitat în prima instanță. Instanța urmează să procedeze la o

nouă audiere atît a inculpatului, cît și a anumitor martori ai acuzării solicitați

de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care depozițiile lor

constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod

substanțial condamnarea învinuitului (hotărîrea CEDO Spînu vs România din

29 aprilie 2008).

8

În hotărîrea Capean vs Belgiei din 13 ianuarie 2005, CEDO a constatat

că, problema administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de

vedere al art.6 § 2 e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i

revină acuzării. Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului și încălcarea prevederilor art. 24, 26 Cod de procedură penală lezează

dreptul inculpatului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenție.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de avocat, solicitînd respingerea acestuia, ca inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat, deoarece, instanța de apel a examinat cauza sub toate

aspectele, dînd o apreciere corectă probelor, pronunțîndu-se asupra tuturor

motivelor invocate în cererea de apel.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 2) Cod de procedură penală –

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd instanța nu a fost

compusă potrivit legii și au fost încălcate prevederile art. 30, 31 și 33 Cod de

procedură penală, cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, iar instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în baza prevederilor

art. 434 Cod de procedură penală, verifică legalitatea hotărîrilor atacate pe

baza materialelor cauzei, ținînd seama, după caz, de opinia părților expusă în

referință și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, fiind obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucît odată

exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control

integral atît în fapt, cît și în drept numai la persoana care l-a declarat, la

calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva căreia este îndreptat de

9

către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărîrii primei instanțe.

Potrivit explicațiilor date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la

pct. 14 al Hotărîrii nr.22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel”, cu modificările ulterioare, în sensul cerințelor art. 414

Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori

trebuia să se pronunțe prima instanță, prin apel, se transmit instanței de apel:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu; dacă fapta a fost

comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis; în ce constă participația,

contribuția materială a fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante

și agravante; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au

fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel sînt:

dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate. În

cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor legale referitor la ele,

hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Colegiul penal menționează că, hotărîrile pronunțate de instanțele

ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atît în fapt, cît și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

superioare de a verifica corespunderea hotărîrii pronunțate cu legea. Necesită

de avut în vedere că nu numai nemotivarea hotărîrii, dar și motivarea

insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de

casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de

procedură.

Din conținutul deciziei instanței de apel, Colegiul constată că, cauza a

fost examinată punînd la baza condamnării inculpaților Belîi L. și Andreev N.

doar probele acuzării, versiunea părților vătămate, a reprezentantului legal,

și martorului Coroi M. Cu atît mai mult, că depozițiile inculpaților depuse în

instanța de fond nici nu au fost verificate de către instanța de apel.

Potrivit deciziei atacate, în baza art. 415 alin. (1) pct.2) Cod de

procedurură penală, instanța de apel, a casat sentința și a pronunțat o nouă

hotărîre, de condamnare a lui Belîi L. și Andreev N. în baza art. 309 1 alin.(3)

lit.a), c) și 328 alin.(1) Cod penal, prin care a agravat situația ambilor inculpați,

10

agravare, care nu contravine legii, deoarece s-a efectuat la judecarea apelurilor

procurorului și a părții vătămate Stratulat I..

Însă, în această parte, instanța de recurs, constată, că judecînd cauza în

ordine de apel, după regula primei instanțe, prin adoptarea unei hotărîri de

condamnare, după o altă hotărîre a instanței inferioare, de achitare, instanța

de apel nu a audiat pe viu însuși inculpații Belîi Leonid și Andreev Nicolae,

asupra învinuirilor formulate, ci s-a redus la darea citirii declarațiilor depuse

de ultimii în calitate de bănuit, dar nici de cum cele depuse de aceste persoane

la judecarea cauzei în prima instanță, declarații care, instanța le-a reținut în

favoarea inculpaților, mai mult ca atît, că conform procesului-verbal al

ședinței (f.d. 113-129, vol. III), părțile nu au solicitat efectuarea unei asemenea

acțiuni procedurale, inclusiv procurorul a menționat că „probe noi nu invocă și

nu dorește să fie cercetate probele administrate de prima instanță”.

Prin această omisiune de audiere a inculpaților, instanța de apel nu a

respectat explicațiile cuprinse în Hotărîrea Plenului CSJ nr.22 din 12.12.2005

“Cu privire la practica examinării cauzelor penale în ordine de apel”, cu

modificările ulterioare, avînd în vedere dispozițiile art.6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum acestea au

fost interpretate și aplicate, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima

instanță, instanța de apel nu poate dispune condamnarea persoanei fără audierea

acesteia în ședința de judecată a instanței de apel. Instanța nu este în drept să

pronunțe o hotărîre de condamnare, bazîndu-se exclusiv pe dosarul din prima

instanță, care conține depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, același

dosar, în temeiul căruia fusese achitat în primă instanță.

Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă audiere atît a

inculpatului, cît și a anumitor martori ai acuzării solicitați de părți. Martorii

acuzării se audiază din nou în cazul în care depozițiile lor constituie o

mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea învinuitului.

Colegiul penal atestă că, potrivit jurisprudenței CEDO ,,...cînd o instanță

este sesizată să examineze o cauză în fapt și în drept și studiază în ansamblu

problema vinovăției sau nevinovăției, ea nu poate, din motive de echitate a

procesului, să se pronunțe asupra acestor chestiuni fără aprecierea directă a

probelor, în cazul în care < acuzatul susține că nu a comis fapta imputată<”

(a se vedea hotărîrile în cauzele Ekbatani vs Suedia din 26 mai 1988, Popovici vs

11

Moldova din 27 noiembrie 2007).

În speța dată, procedura în fața instanței de apel era o procedură

completă, care urma aceleași reguli ca și cea în fața instanței de fond. Instanța

de apel putea să decidă asupra vinovăției inculpaților Belîi L. și Andreev N. în

săvîrșirea infracțiunilor imputate, după o apreciere completă a chestiunii

privind vinovăția, în urma cercetării în direct a probelor deja acumulate, sau

administrării, după caz, a noilor mijloace probatorii. Elementele probatorii

trebuie, în principiu, să fie prezentate în fața acuzatului în ședință publică, în

vederea asigurării unei dezbateri bazate pe principiul contradictorialității,

fapt ce nu a fost făcut de către instanța de apel.

Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art.24 și art.26 din CPP, care îl obligă pe acuzatorul de

stat, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanța, să solicite

audierea inculpatului în instanța de apel și să prezinte în ședința de judecată

anumite probe în susținerea acuzațiilor penale aduse inculpatului, poate fi

apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în privința inculpatului în cadrul

examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare.

Ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art. 24 și art. 26 din Codul de procedură penală

lezează dreptul inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Totodată, instanța de recurs remarcă că, potrivit art. 6 par. 1, 2 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, art. 37 alin. (2) din Legea privind organizarea judecătorească,

art. 19 alin. (1), 30 alin. (5), 31 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, orice

persoană are dreptul la examinarea și soluționarea cauzei sale de către o

instanță legal constituită, care va acționa în conformitate cu prezentul cod.

Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul de a-i fi judecată cauza de acea instanță și

de acel judecător în competența cărora ea este dată prin lege.

Apelurile împotriva hotărîrilor judecătorești în cauzele penale se judecă

în complet format din 3 judecători, care trebuie să rămînă același pe tot

parcursul judecării cauzei.

În cazul în care cauza se judecă de un complet format din 3 judecători și

unul din aceștia nu poate participa în continuare la judecarea cauzei din

12

motive prevăzute de lege, și anume (de boală îndelungată, deces sau din motivul

eliberării din funcție în condițiile legii) acest judecător este înlocuit de un alt

judecător, prin încheiere motivată, emisă de președintele Curții de Apel, iar

cauza se judecă în continuare.

Pe parcursul judecării cauzei în instanța de apel de mai mult ori a avut

loc modificarea completelor de judecată.

Ultima modificare a completelor a avut loc la 27 martie 2013, prin

încheierea președintelui Curții de Apel, care a avut loc în următoarea

componență: L. Catan – Președinte, Gh. Iovu, M. Buruian.

Potrivit proceselor-verbale de judecată, completul de judecată

nominalizat mai sus, au început examinarea cauzei în fond (f.d.113-120,

vol.III).

Prin încheierea președintelui Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie

2014, în legătură cu faptul că judecătorul Catan L. a fost numită judecător la

Curtea Supremă de Justiție, împuternicirile căruia pentru Curtea de Apel

Chișinău nu au fost prelungite, s-a dispus constituirea unui noi complet de

judecată în cauza penală în privința lui Belîi L. și Andreev N., în următoarea

componență: Președinte – Gh. Iovu, M. Buruian, Gh. Lîsîi.

În acest aspect, instanța de recurs, relevă în speță că, potrivit art.31

alin.(4) Cod de procedură penală, împuternicirile judecătorilor transferați,

degrevați, detașați, suspendați sau eliberați din funcție în timpul judecării

cauzelor penale aflate în faza de terminare se mențin, conform hotărîrii

Consiliului Superior al Magistraturii, pînă la încheierea judecării cauzei

respective.

Prin Hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii, din 05 noiembrie

2013, nr.807/34, a fost admis demersul președintelui Curții de Apel Chișinău,

I. Pleșca, referitor la menținerea împuternicirilor judecătorului Catan L.,

pentru finisarea cauzelor aflate în procedură la Curtea de Apel Chișinău,

inclusiv și pentru cauza penală în privința lui Belîi L. și Andreev N.

Mai mult ca atît, pct. 18 din Regulamentul privind modul de constituire a

completelor de judecată și schimbarea membrelor acestora, prevede că, în condițiile

art. 31 alin.(4) din Codul de procedură penală, cauzele care se află la etapa de

finisare rămîn pentru a fi examinate în completul inițial desemnat.

Procesele-verbale ale ședințelor de judecată în instanța de apel

atestă faptul că completul de judecată în speță a fost modificat la stadia

13

susținerilor verbale, ceea ce contravine art. 31 alin.(4) CPP.

Prin urmare, președintele Curții de Apel Chișinău nu era în drept să

modifice componența completului de judecată, contrar normelor enunțate.

Astfel spus, rezultă că prevederile referitor la schimbarea completului

de judecată au fost încălcate de către instanța de apel, iar potrivit art. 251 alin.

(2) și (3) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor legale referitoare

la compunerea instanței atrage nulitatea actului procedural. Nulitatea

respectivă nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a

procesului și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu.

În contextul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și, în

special, a hotărîrii din 09.10.2008 în cauza lui Moiseev vs Federația Rusă, s-a

susținut că schimbarea completului de judecată din motive ce nu pot fi

stabilite și care nu au fost prevăzute de careva garanții procesuale, se

consideră ca o încălcare a art.6 CEDO – dreptului la un proces echitabil.

În consecință, instanța de recurs este în imposibilitate de a realiza

controlul judiciar al acestei hotărîri, or situația de drept enunțată în speță,

cînd se percepe nulitatea absolută a actului procedural (hotărîrea instanței),

se impune concluzia că lipsește judecata, astfel recursul declarat se va admite

cu rejudecarea cauzei în instanța de apel.

Conform art. 435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, casează total hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată

de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale menționate, comise de

către instanța de apel, constituie erori de drept, prevăzute în art. 427 alin.(1)

pct.2), 6) Cod de procedură penală, care nu pot fi corectate de către instanța

de recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar declarat, casării

totale a deciziei contestate, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de

prevederile art. 6 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului și de

jurisprudența CEDO privind aplicarea acestui articol, de motivele expuse în

prezenta hotărîre, urmînd să respecte prevederile art. 414, 419 Cod de

procedură penală, să audieze conform procedurii primei instanțe inculpații,

14

să respecte corectitudinea procedurală a administrării probelor, în

conformitate cu prevederile art. 100 Cod de procedură penală, să aprecieze

probele din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor și să pună la baza hotărîrii doar acele probe la cercetarea cărora

au avut acces toate părțile în egală măsură și să adopte o hotărîre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Negru Olesea în numele

inculpaților Belîi Leonid, Andreev Nicolae, casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014, în cauza penală în

privința lui Belîi Leonid Nicolae și Andreev Nicolae Gheorghe și dispune

rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 16

decembrie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

15