1ra-239/2020 — art. 309-1 alin. 3 lit. a, c; art. 328 alin. 1 CP

1ra-239/2020 — art. 309-1 alin. 3 lit. a, c; art. 328 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-239/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Boico Victor,

Judecători – Burduh Victor, Vascan Nina, Craiu Nicolae, Bejenaru Iurie,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Popov Oleg și partea vătămată XXXîmpotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău, din 29 mai 2019, în cauza penală în

privința lui

Belîi Leonid XXX, născut la XXX,

domiciliat în mun. XX, or. XX, str. XX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.11.2016 – 24.07.2017;

Instanța de apel: 29.08.2017 – 17.10.2017;

10.04.2018 – 29.05.2019;

Instanța de recurs: 04.01.2018 – 27.02.2018

28.08.2019–02.07.2020

A C O N S T A T A T :

Belîi Leonid a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a), c) și art.328 alin.(2) lit. a), c) Cod penal,

pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Andreev Nicolae Gheorghe a fost achitat de sub învinuirea de

comitere a infracțiunilor prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a), c) și art.328

alin.(2) lit. a), c) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

este învinuit de faptul că, exercitând în baza ordinului MAI 256 ef din

05.06.2009 funcția de șef de post, ofițer operativ de sector al Postului de

Poliție Ustia al CPR Dubăsari, acționând împreună și de comun acord cu

Andreev Nicolae, care exercita în baza ordinului MAI XX din 12.12.2008

funcția de ofițer operativ de sector al aceluiași post de poliție, fiind în

conformitate cu art.23 alin.(1) Cod penal, persoane cu funcții de

răspundere, investite cu drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor

autorității publice, în una din zilele lunii iulie a anului 2009, data exactă

nefiind stabilită de organul de urmărire penală, în jurul orei 13:00, aflându-

1

se în incinta bir.17 a SP Ustia a CPR Dubăsari, încălcând prevederile art.24

al Constituției Republicii Moldova și prevederile art.3 al CEDO, urmărind

scopul obținerii de la minorii XXXși XXXX, autodenunțul privitor la

comiterea furtului la data din 25.06.2009, din gospodăria lui Panfile M., le-

au încătușat părților vătămate mâinile la spate, după care le-au ridicat în

sus.

Ulterior, Andreev Nicolae urmărind același scop, cu un lemn, ce

constituia parte componentă a unui scaun, l-a lovit pe XXXpeste picioare,

după care i-a aplicat lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului,

drept urmare a acțiunilor inculpaților, minorul XXXa recunoscut, că a

săvârșit furtul din gospodăria lui Panfile M. împreună cu XXXX și alte

două persoane.

În continuare, pentru realizarea intențiilor sale criminale, inculpații

din motiv că minorul XXXX nu recunoștea faptul că a săvârșit furtul,

pentru a-l constrânge să recunoască vinovăția, i-au încătușat ultimului

mâinile la spate, apoi ridicându-le în sus, cauzându-i dureri fizice și ca

urmare a acțiunilor de tortură, XXXX, a recunoscut săvârșirea furtului

incriminat.

Belîi Nicolae de către organul de urmărire penală a fost învinuit și de

faptul, că la 01 septembrie 2009 în jurul orei 10:00, aflându-se în incinta

bir.17 din SP Ustia al CPR Dubăsari, urmărind scopul de a obține de la

minorul XXXautodenunțul cu privire la săvârșirea de către acesta și XXXX

a furtului din atelierul SRL „Vit–Nat Grup” amplasat în s. Ustia, r-nul

Dubăsari, i-a aplicat ultimului câteva lovituri cu palma peste față și trei

lovituri cu bastonul de cauciuc pe spate, cauzându-i părții vătămate

conform raportului de expertiză medico-legală nr.41D din 15.02.2010,

vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății.

Prin acțiunile sus indicate minorul Stratulat Iurie, fiind constrâns, a

recunoscut săvârșirea furtului din atelierul SRL „Vit–Nat Grup” împreună

cu XXXX.

Tot el, Belîi Leonid și Andreev Nicolae de către organul de urmărire

penală au fost învinuiți, că în luna iulie 2009, nefiind stabilită exact data și

ora, după ce Belîi Leonid i-a adus pe minorii XXXși XXXX, fără

reprezentanți legali, în incinta CPR Dubăsari, unde aceștia au fost

interogați în legătură cu furtul din gospodăria lui Panfile M., iar părțile

vătămate explicând, că nu cunosc nimic despre incidentul dat, au fost pe

rând încătușați și torturați de către Belîi Leonid și Andreev Nicolae, pentru

a determina minorii să recunoască vina în comiterea infracțiunii pe care nu

au comis-o. În urma aplicării violenței fizice din partea inculpaților minorii

au recunoscut că au săvârșit infracțiunea.

2

Ulterior, pentru atingerea scopului propus Belîi Leonid și Andreev

Nicolae, cu automobilul de model „XXX, ce aparținea lui Belîi Leonid, l-au

transportat pe XXXla domiciliul lui Andreev Nicolae din s. Ustia, r-nul

Dubăsari, unde l-au încătușat de piciorul drept și de mâna stângă pentru a-

l imobiliza, ținându-l pe parcursul nopții în grajdul gospodăriei.

A doua zi, Belîi Leonid și Andreev Nicolae l-au transportat pe XXXla

CPs Dubăsari, unde, au continuat să-l constrângă pentru a depune

declarații referitor la cazul furtului din gospodăria lui Panfile M.

De către organul de urmărire penală, faptele lui Belîi Leonid și

Andreev Nicolae au fost încadrate în baza art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod

penal și anume – tortura, adică provocarea în mod intenționat, a unei

dureri sau suferințe puternice, fizice unei persoane, în special cu scopul de

a obține de la această persoană informații, săvârșită cu bună știință asupra

minorilor și de către două persoane publice, precum și în baza art.328

alin.(2) lit. a), c) Cod penal – săvârșirea de către o persoană cu funcții de

răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor

și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții

considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de

lege ale persoanelor fizice, însoțite de aplicarea violenței și de tortură.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Belîi Leonid și Andreev Nicolae să

fie condamnați în baza art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe

un termen de 4 ani, fiecare, iar în baza art.328 alin.(2) lit. a), c) Cod penal, la

4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

pe un termen de 3 ani, fiecare.

În baza art.84 Cod penal, definitiv, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor, a le stabili câte 6 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 3 ani,

fiecăruia.

3.2 Partea vătămată Stratulat Iurie, care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpaților, menționând

că a fost torturat.

aprilie 2014, au fost admise apelurile declarate, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit căreia:

3

Andreev Nicolae și Belîi Leonid au fost condamnați în baza art.3091

alin.(3) lit. a), c) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în organele MAI pe termen de 3 ani, fiecare, și în baza art.328

alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de câte 150 unități convenționale,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe termen de 2

ani, fiecare.

Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul total al pedepselor aplicate, li s-a stabilit pedeapsă definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis și amendă câte 150 unități convenționale, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un termen de 5 ani,

fiecăruia, pedepsele principale, urmând a fi executate de sine stătător.

avocatul Negru Olesea în numele inculpaților, prin care a solicitat casarea

deciziei, cu menținerea sentinței de achitare, în privința inculpaților.

din 02 decembrie 2014 a fost admis recursul ordinar declarat, fiind casată

total hotărârea instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei în ordine de

apel în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

conținutul deciziei instanței de apel că cauza a fost examinată fiind puse la

baza condamnării inculpaților, doar probele acuzării, versiunea părților

vătămate, a reprezentantului legal și martorului Coroi M., iar depozițiile

inculpaților nu au fost verificate de către instanța de apel.

iunie 2015 au fost admise apelurile declarate, casată sentința și pronunțată

o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Andreev Nicole și Belîi Leonid au fost recunoscuți vinovați și condamnați

în baza:

- art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal (în redacția Legii nr.139 din

30.06.2005), fiecare, la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în organele de drept, pe un termen de 3 ani;

- art.328 alin.(1) Cod penal, fiecare, la 2 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe un termen de 2 ani.

În baza art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate le-a fost numită inculpaților, fiecăruia,

pedeapsă definitivă de 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept

pe un termen de 4 ani.

Leonid și de către avocatul Balan Angela în numele inculpatului.

4

din 17 noiembrie 2015, au fost admise recursurile ordinare declarate de

către inculpatul Belîi Leonid și avocatul Balan Angela în numele

inculpaților, casată parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 11 iunie 2015, în latura stabilirii pedepsei, rejudecată cauza și

pronunțată în această parte o hotărâre nouă, prin care lui Belîi Leonid și

Andreev Nicolae li s-a stabilit pedeapsă în baza:

- art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal (în redacția Legii nr.139-XVI din

30.06.2005), câte 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de câte 3 ani,

pentru fiecare;

- art.328 alin.(1) Cod penal (în redacția Legii nr.985-XV din

18.04.2002), amendă în mărime a câte 150 u. c., cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de

câte 2 ani, pentru fiecare.

Conform art.84 alin.(1), (2) Cod penal pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul total al pedepselor aplicate, s-a stabilit lui Belîi Leonid și

Andreev Nicolae pedeapsă definitivă, pentru fiecare, câte 5 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 150 u.

c., fiecăruia, ce constituie echivalentul a 3.000 lei, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de

câte 5 ani, pentru fiecare.

Potrivit art. 87 alin. (2) Cod penal, pedepsele principale urmând a fi

executate de sine stătător. Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate au fost

menținute.

temeiurile invocate de recurenți prin prisma erorilor de drept prevăzute de

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare,

deoarece după dispunerea de către instanța de recurs a rejudecării cauzei,

instanța de apel examinând apelurile declarate în prezenta cauză, a cercetat

suplimentar probele administrate la dosar, după cum rezultă din procesul

verbal al ședinței de judecată (f.d.34-43 vol. 4), fiind audiate suplimentar

pârțile vătămate, inculpații, martorii Oprea V. și Stratulat I., inclusiv la

cererea apărătorului, au fost cercetate suplimentar probele administrate în

prima instanță și au fost anexate probe noi, cu consemnarea acestora în

procesul-verbal.

Instanța de recurs a statuat, că instanța de apel just a stabilit vinovăția

inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a), c)

Cod penal (în redacția Legii nr.139-XVI din 30.06.2005).

În ce privește recalificarea acțiunilor inculpaților de la art.328 alin.(2)

lit. a), c) Cod penal, la prevederile art.328 alin.(1) Cod penal (redacția Legii

5

nr.985-XV din 18.04.2002), la acest capitol instanța de recurs a întrevăzut

eroare de drept, deoarece potrivit deciziei Plenului Colegiului penal al

Curții Supreme de Justiție din 30.06.2014 (dosarul 4-1ril3/2014) a fost

stabilit că prin Legea nr.252 din 08.11.2012 nu au fost de criminalizate

faptele incriminate în baza art.328 alin.(2) lit. a) sau c) Cod penal (redacția

Legii nr.277 din 18.12.2008), fiindcă aceste fapte se regăsesc în norma

relativ echivalentă prevăzută de dispoziția art.1661 Cod penal (redacția

Legii nr.252 din 08.11.2012).

Astfel, aplicând prevederile art.art.8 și 10 Cod penal, s-a constatat că

urmează a fi menținută încadrarea efectuată în baza art.328 alin.(2) lit. a), c)

Cod penal (redacția 18.12.2008), fără a agrava situația inculpatului.

Însă, hotărârea instanței de apel pe capătul de condamnare a

inculpaților în baza art.328 alin.(1) Cod penal, nu poate fi desființată de

către instanța de recurs, ținând cont de prevederile art.425 Cod de

procedură penală, ce stipulează că instanța de recurs, soluționând cauza,

nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana în favoarea căreia a fost

declarat recurs, cu atât mai mult că partea acuzării nu a declarat recurs.

Temei de desființare parțială a hotărârii instanței de apel, în latura

pedepsei, instanța de recurs a evidențiat prevederile art.436 alin.(4) Cod de

procedură penală, potrivit cărora la rejudecarea cauzei este interzisă

aplicarea unei pedepse mai aspre sau aplicarea legii privind o infracțiune

mai gravă decât numai dacă hotărârea inițială a fost casată în baza

recursului declarat de procuror sau în interesul părții vătămate din motivul

că pedeapsa fixată era prea blândă, sau în baza recursului procurorului

care a solicitat aplicarea legii privind o infracțiune mai gravă.

Instanța de recurs a constatat, că potrivit deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014, au fost admise apelurile

declarate de către procuror și partea vătămată Stratulat Iurie, fiind

pronunțată o nouă hotărâre prin care inculpații au fost condamnați în baza:

art.3091 alin.(2) lit. a), c) Cod penal (redacția până la modificările introduse

în baza Legii nr.252 din 08.11.2012), la 5 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un termen de câte 3 ani,

pentru fiecare; art.328 alin.(1) Cod penal (redacția Legii după modificările

introduse în baza Legii nr.245 din 02.12.2011), cu amendă în mărime de

câte 150 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

organele MAI pe un termen de câte 2 ani, pentru fiecare.

Potrivit art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumul total al pedepselor aplicate, inculpaților le-a fost stabilită pedeapsă

definitivă pentru executare, pentru fiecare, câte 5 ani închisoare în

penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 150 u. c., cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un termen de câte 5 ani și

6

conform art.87 alin.(2) Cod penal, a fost dispusă executarea pedepselor

principale cumulate de sine stătător.

Nefiind de acord cu această hotărâre, avocatul inculpaților a atacat-o

cu recurs ordinar, care a fost admis prin decizia Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 02 decembrie 2014, cu casarea hotărârii contestate

și remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

A menționat instanța de recurs, că de către partea acuzării, decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014, nu a fost

contestată.

Ulterior, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

11 iunie 2015, au fost admise apelurile declarate de către procuror și partea

vătămată Stratulat Iurie, fiind casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpații au fost

condamnați în baza: art.3091 alin.(2) lit. a), c) Cod penal (în redacția Legii

nr.139 din 30.06.2005), la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în organele de drept pe termen de câte 3 ani, pentru fiecare;

art.328 alin.(1) Cod penal, la 2 ani închisoare, fiecare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții în organele de drept pe termen de 2 ani.

În baza art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, inculpaților le-a fost stabilită pedeapsă

definitivă, pentru fiecare, câte 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita

activități în organele de drept pe termen de 4 ani.

Respectiv, instanța de recurs a evidențiat, că pe capătul de

condamnare în baza art.328 alin.(1) Cod penal, prin decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015, inculpaților le-a fost

stabilită o pedeapsă mai aspră, decât prin decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014.

Totodată, conform art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, inculpaților le-a fost majorat

termenul de executare a pedepsei principale cu închisoare.

În cele din urmă, instanța de recurs a stabilit, că instanța de apel prin

hotărârea sa din 11.06.2015 a depășit limitele rejudecării cauzei, având în

vedere faptul, că procurorul și părțile vătămate nu au formulat obiecții ce

vizează pedeapsa stabilită inculpaților, creându-le ultimilor o situație mai

gravă, ceea ce nu este admisibil la rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, rejudecare ce a fost dispusă prin admiterea recursului ordinar

declarat de către apărătorul O. Negru în numele inculpaților.

Verificând hotărârea instanței de apel atacată de către partea apărării,

sub aspectul individualizării corecte a pedepselor, temei prevăzut de

7

art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, ținând cont de prevederile

art.art.61, 75 Cod penal, instanța de recurs a menționat, că în cazul

săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să

înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis această infracțiune, având deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei

ori a cuantumului pedepsei.

Instanța de recurs a constatat, că la capitolul stabilirii pedepsei,

instanța de apel a reținut datele ce se referă la personalitatea inculpaților,

care anterior nu au fost condamnați, se caracterizează pozitiv, sânt de o

vârstă tânără, la evidenta medicului narcolog și psihiatru nu se află, în

același timp s-a reținut și faptul că inculpații nu și-au recunoscut vina,

adică nu au conștientizat gravitatea acțiunilor săvârșite.

Instanța de recurs a conchis, că pentru a atinge scopul de reeducare a

inculpaților este necesar de a le stabili acestora, pentru infracțiunea

prevăzută de art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal (redacția Legii nr.139 din

30.06.2005), pedeapsa cu închisoare, izolându-i de societate și cu

dispunerea executării acestei pedepse în locurile de detenție.

Pe capătul de condamnare în baza art.328 alin.(1) Cod penal, ținând

cont de prevederile art.436 alin.(4) Cod de procedură penală, a stabilit

inculpaților pedeapsa cu amendă.

recurs din 17 noiembrie 2015, au fost atacate cu recurs în anulare de către

avocatul Arhiliuc Ion în numele condamnatului Belîi Leonid, solicitând

casarea acestora, cu menținerea sentinței.

12.1 În motivarea recursului în anulare declarat, avocatul Arhiliuc Ion

invocând temeiul de drept prevăzut de art.453 alin.(1) Cod de procedură

penală, a indicat că:

- judecătorul Catan Liliana, care a făcut parte din completul de

judecată al instanței de recurs, la judecarea recursului ordinar declarat de

inculpatul Belîi Leonid și avocatul Balan A., în prezenta cauză penală, era

incompatibilă de a participa la judecarea cauzei în instanța de recurs,

deoarece acest judecător anterior a participat la examinarea cauzei și în

instanța de apel;

- soluția instanței de apel privind condamnarea lui Belîi Leonid, este

bazată exclusiv pe lucrările primei instanțe, cu toate că ultima a pronunțat

o sentință de achitare a condamnatului, deși, a fost invocat acest argument

în recursul ordinar, instanța de recurs a preluat concluziile instanței de

apel;

8

- recurentul a criticat modul de apreciere a probelor de către instanța

de apel menționând încălcarea dreptului inculpatului la un proces

echitabil, fapt care, în viziunea sa, constituie un viciu fundamental ce a

afectat hotărârile atacate.

aprilie 2016 a fost decis inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de

către avocatul Arhiliuc Ion în numele condamnatului Belîi Leonid, ca fiind

vădit neîntemeiat.

recursul în anulare, precum că în ordine de recurs, judecătorul Catan

Liliana, era incompatibilă de a participa la examinarea cauzei, instanța de

recurs în anulare a menționat, că potrivit materialelor cauzei, prin

încheierea Președintelui Curții de Apel Chișinău din 06.03.2013 (f.d.82

vol.3) a fost constituit completul pentru examinarea prezentei cauze

penale, în următoarea componentă: Catan Liliana - președinte, Iovu

Gheorghe și Iordan Iurie - judecători.

Ulterior, prin încheierea Președintelui Curții de Apel Chișinău din

23.01.2014 (f.d.112 vol. 3), în legătură cu faptul că Catan Liliana a fost

numită judecător la Curtea Supremă de Justiție, a fost constituit un alt

complet pentru examinarea cauzei penale.

Prin urmare, la 10.04.2014, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău,

în componenta: Iovu Gh. – președinte, Lîsîi G. și Buruian M. – judecători,

au pronunțat dispozitivul deciziei (f.d.137 vol. 3).

Ținând cont de prevederile art.33 alin.(2) pct. 5) Cod de procedură

penală, ce stipulează că judecătorul nu poate participa la judecarea cauzei

și urmează a fi recuzat: dacă el a luat în această cauză hotărâri anterioare

judecății în care și-a expus opinia asupra vinovăției sau nevinovăției

inculpatului, respectiv, argumentul ce tine de incompatibilitatea

judecătorului Catan L. a fost considerat neîntemeiat de către instanța de

recurs în anulare, deoarece judecătorul menționat nu a luat în această

cauză hotărâri anterioare judecării recursurilor ordinare și pronunțării

deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 17.11.2015, în

care să-și fi expus opinia asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului.

De asemenea și motivele recursului în anulare, referitor la faptul că

decizia instanței de apel este bazată exclusiv pe lucrările primei instanțe,

deși ultima a pronunțat sentință de achitare a condamnatului, argumente

ce au fost invocate și în recursul ordinar, însă și instanța de recurs la rândul

său a preluat concluziile instanței de apel, au fost considerate neîntemeiate,

deoarece potrivit deciziei instanței de recurs corect a fost statuat, că după

dispunerea rejudecării cauzei, instanța de apel examinând apelurile

declarate în prezenta cauză, a cercetat suplimentar probele administrate la

9

dosar, după cum rezultă din procesul verbal al ședinței de judecată (f.d.34-

43 v. 4), fiind audiate suplimentar părțile vătămate, inculpații, martorii

Oprea V. și Stratulat I., inclusiv la cererea apărătorului, au fost cercetate

suplimentar probele administrate în prima instanță, fiind și anexate probe

noi, cu consemnarea acestora în procesul-verbal, ce au fost apreciate prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, astfel întemeiat alungându-se la

concluzia că vina inculpaților în comiterea infracțiunilor imputate și-a găsit

confirmarea.

La fel, instanța de recurs în anulare a statuat, că sunt nefondate

argumentele recursului în anulare potrivit cărora hotărârile instanței de

apel și a instanței de recurs ordinar, nu sunt motivate, astfel s-a admis

încălcarea principiilor: egalitatea armelor și contradictorialitatea în

procesul penal, fapt ce a dus la încălcarea dreptului inculpatului la un

proces echitabil.

Opozant argumentelor menționate de către recurent, s-a constatat că

atât instanța de apel, cât și instanța de recurs ordinar au motivat deciziile

adoptate, pronunțându-se motivat asupra argumentelor relevante, iar

alegațiile invocate de recurent în acest sens nu relevă prezența în speță a

unei erori ce ar impune desființarea hotărârilor contestate, pentru că nu

sunt afectate de viciu fundamental, au căpătat putere de lucru judecat, ce

produce un impediment în vederea pornirii, continuării, judecării cauzei

penale ori redeschiderii acesteia și fără a fi constatate temeiuri prevăzute

de art.4 din Protocolul nr.7 la Convenția Europeană.

Arhiliuc Ion, au declarat un alt recurs în anulare, prin care au solicitat

casarea deciziilor Colegiilor penale ale Curții de Apel Chișinău din 11 iunie

2015 și ale Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2015, și 14 aprilie

2016, cu menținerea sentinței.

15.1 În motivarea recursului în anulare aceștia invocând temeiul

art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, au indicat că:

- prima instanță la 21 iunie 2012 a adoptat și pronunțat sentința

integrală de achitare a lui Belîi Leonid de sub învinuirea de comitere a

infracțiunilor prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a), c) și art.328 alin.(2) lit. a),

c) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. Faptul dat

fiind confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată asupra căruia

nu au fost formulate obiecții din partea procurorului, astfel prezumându-se

ca fiind autentic, respectiv la dosar nu-i anexat dispozitivul sentinței,

deoarece sentința a fost pronunțată integral în prezența procurorului, copia

căreia a fost expediată ulterior pentru informare la data de 20 iulie 2012

tuturor participanților la proces, inclusiv procurorului pentru înștiințare, ce

10

a fost recepționată de către ultimul la data de 26 iulie 2012, însă acesta ca și

partea vătămată au depus apeluri tardive la data de 10 august 2012.

În apelul declarat de procuror nu a fost solicitat repunerea în termen

a apelului, iar instanța de apel la rândul său era obligată prin lege să

examineze în favoarea inculpatului toate aspectele de fapt și de drept.

La fel, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra omiterii termenului

de declarare a apelului de către procuror, astfel casând o sentință devenită

irevocabilă prin neatacare în termeni legali, încălcându-se securitatea

raporturilor juridice.

Prin urmare, instanța de recurs examinând recursul părții apărării,

inclusiv prin prisma prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală,

a evitat să repare această gravă eroare de drept, ținând cont că potrivit

art.399 alin.(2) Cod de procedură penală, în vigoare la adoptarea sentinței,

comunicarea că sentința este redactată se face atunci când s-a pronunțat

dispozitivul ori atunci când s-a depus o cerere ca părții să i se înmâneze

copia.

După cum sa menționat mai sus, sentința s-a pronunțat integral și la

acel moment procurorul a fost prezent în ședință. În prezenta cauză,

inculpatul a menționat că au fost încălcate principiile fundamentale a

dreptului la un proces echitabil și anume egalitatea armelor,

contradictorialitatea, motivarea deciziilor, care semnifică tratarea egală a

părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața instanțelor, fără ca

vreo-una să fie avantajată în raport cu cealaltă sau celelalte părți în proces,

așa încât, părțile litigante să aibă posibilitatea de a-și susține punctul de

vedere în așa manieră, încât să nu fie puse într-o situație net dezavantajată

una față de alta.

iunie 2016, a fost declarat inadmisibil recursul în anulare depus de către

condamnatul Belîi Leonid și avocatul său Arhiliuc Ion, împotriva deciziilor

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2015 și 14

aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Belîi Leonid Nicolae, pe motiv

că este declarat repetat.

indicat că deși, recurenții și-au motivat recursul în anulare declarat prin

prisma prezenței erorilor de drept, ce în viziunea lor au fost admise în

prezenta speță și care cad sub incidența noțiunii de viciu fundamental, însă

din lucrările dosarului se constată, că din numele condamnatului Belîi

Leonid, în urma contractului de asistenta juridică nr.88 din 30.11.2015 (a se

vedea mandatul f.d.117 vol.4) apărătorul său ales, Arhiliuc Ion, anterior a

mai declarat recurs în anulare, ce a fost examinat prin decizia Colegiului

11

penal al Curții Supreme de Justiție din 14 aprilie 2016 (f.d.147-176 vol.4),

fiind decis inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

Totodată, raportând normele citate la textul recursului declarat

Colegiul penal atestă, că apărătorul condamnatului a invocat repetat

aceleași argumente în ce privește încălcarea dreptului la un proces echitabil

prevăzut la art.6 al Convenției (pct.13, f.d.200-201 vol.4), fiind practic

identice cu cele din recursul în anulare declarat anterior pct.11, f.d.132-133

vol.4).

În consecință, s-a concluzionat că asupra chestiunilor invocate repetat

de recurenți în prezentul recurs în anulare există deja o hotărâre irevocabilă

a instanței, iar potrivit dispoziției art.453 alin.(2) Cod de procedură penală,

recursul în anulare este inadmisibil dacă este declarat repetat.

Cât privește criticile recurenților, ce vizează tardivitatea apelului

declarat de către procuror, se relevă, că de fapt acestea nu au fost invocate

de către inculpatul Belîi Leonid și apărătorii săi aleși, în instanța de apel și

recurs ordinar, pentru a constitui obiect de discuție și verificare a

temeiniciei alegațiilor date.

La fel, cum nici nu au fost invocate de către același apărător, în

recursul în anulare anterior declarat, fiind aduse drept argumente abia în al

doilea recurs în anulare declarat de partea apărării, ceea ce în opinia

Colegiului penal este inadmisibil.

fost admisă parțial plângerea lui Belîi Leonid, anulată ordonanța

procurorului în Procuratura Dubăsari, Gherb Vitalie din 10 august 2016,

prin care a fost refuzat în deschiderea procedurii de revizuire a procesului

penal, cu obligarea efectuării unei verificări suplimentare a circumstanțelor

invocate în cererea de revizuire.

raionului Drochia, din 09 septembrie 2016 a fost dispusă deschiderea

procedurii de revizuire a procesului penal în privința lui Belîi Leonid și

Andreev Nicolae condamnați de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal și art.328 alin.(1) Cod penal.

2017 a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de revizuire a procesului

penal în care Belîi Leonid a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal

(redacția Legii nr.139-XVI din 30.06.2005) și art.328 alin.(1) Cod penal

(redacția Legii nr.985-XV din 18.04.2002), fiindu-le stabilită pedeapsă

conform art.84 alin.(1), (2) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul total al pedepselor aplicate, pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de a câte 5 ani fiecare, cu executarea în penitenciar

12

de tip semiînchis și amendă în mărime de 150 u. c. ceea ce constituie

echivalentul a 3000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 5 ani, cu

executarea de sine stătătoare a pedepselor.

- avocatul Luca Alexandru în numele condamnatului Belîi Leonid

prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea de revizuire, casate Decizia

Curții de Apel Chișinău din 15.06.2015 și Decizia CSJ din 17.11.2015 în

partea condamnării lui Belîi Leonid cu dispunerea achitării lui Belîi Leonid,

din lipsa în acțiunile acestuia a faptei infracțiunii imputate.

- avocatul Carabețchi Dumitru în numele părților vătămate XXXși

XXXX.

21.1 În motivarea apelului avocatul Luca Alexandru a indicat că:

- sentința este nefondată, contrară scopului procesului penal (art.1

Cod de procedură penală), or instanța nu a dat o apreciere corectă probelor

prezentate de partea apărării întru susținerea temeiurilor de revizuire;

- revizuirea poate fi cerută în baza art.458 alin.(3) Cod procedură

penală în redacția LP66 din 05.04.12.MO155-159/27.07.12 art.510, în vigoare

din 27.10.12, și anume, în situația când s-a constatat prin sentință penală

irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în timpul urmăririi penale sau în

legătură cu judecarea cauzei:

- instanța de revizuire prin sentință a considerat, că temeiul de

revizuire invocat de partea apărării - art.458 alin.(3) pct.1) Cod de

procedură penală, se referă în special la infracțiunile săvârșite de subiecți

speciali, cum ar fi persoane oficiale ale organului de urmărire penală sau

ale instanței de judecată, care și-ar fi încălcat atribuțiile funcționale în

procesul de desfășurare a procesului penal solicitat de a fi revizuit.

Declanșarea procedurii de revizuire pe temeiul respectiv este posibilă după

ce hotărârea judecătorească prin care se dovedește săvârșirea infracțiunii

de declarație mincinoasă v-a fi irevocabilă (indiferent de natura hotărârii).

Existența unui act doveditor privind încetarea urmăririi penale cum este

ordonanța procurorului în procuratura raionului Dubăsari Vladimir

Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost încetată urmărirea penală pe

art.312 Cod penal în privința lui XXXși XXXX în legătură cu intervenirea

actului de amnistie impune organului statal să constate necondiționat, că s-

a desfășurat o anchetă eficientă și exigentă, înaintată față de orice

procedură penală finalizată. Astfel, actul de procedură în cauză, și anume

ordonanța procurorului în procuratura raionului Dubăsari Vladimir

Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost încetată urmărirea penală pe

art.312 Cod penal în privința lui XXXși XXXX a obținut puterea lucrului

13

judecat din moment ce a expirat termenul de contestare al acestuia, fiind

obligatoriu și indiscutabil pentru instanța de revizuire;

- s-au stabilit alte circumstanțe de care instanța nu a avut cunoștință

la emiterea hotărârii și care, independent sau împreună cu circumstanțele

stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvârșit o

infracțiune mai puțin gravă sau mai gravă decât cea pentru care a fost

condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a

dispus încetarea procesului este vinovat/nevinovată;

- instanța de revizuire ilegal, prin sentința contestată a admis de fapt

o repetare a procedurilor, care s-au finalizat prin ordonanța procurorului în

procuratura raionului Dubăsari, Vladimir Idriceanu din 07.04.2017, prin

care a fost încetată urmărirea penală în privința lui XXXși XXXX în legătură

cu intervenirea actului de amnistie fiind clasat procesul penal

nr.2017138006 pornit în baza art.312 alin.(2) lit. a) Cod Penal și nu a admis

cererea de revizuire, Belîi Leonid rămânând a fi condamnat în baza unor

declarații false ale părților vătămate. Or, în afară de declarațiile părților

vătămate la materialele cauzei nu sunt careva probe directe despre

săvârșirea acțiunilor imputate de către Belîi Leonid.

- prima instanță a făcut trimitere la raportul de expertiză medico-

legală nr. 302D din 01.09.2009, care de fapt în cazul constatării falsului în

declarațiile părților vătămate, prin prisma constatării unor leziuni

corporale peste 2 luni de zile din momentul stabilit conform acuzării,

precum și prin declararea de către însăși părțile vătămate încă inițial în

instanța de fond, că la 30-31.08.2009 a fost bătut de către Gh. Chirilov,

rămâne a fi doar o presupunere nefondată privind provocarea acestor

leziuni de către Belîi Leonid;

- instanța nefondat a susținut, precum, că expertizele psihiatrice-

psihologice ar confirma veridicitatea declarațiilor minorilor, pe când părțile

vătămate la moment fiind majori își combat aceste declarații, iar gradul de

veridicitate a declarațiilor minorilor apreciat prin prisma nivelului de

apreciere diferit de cel al persoanelor majore în situația caracteristicii

acestora la acel moment ca persoane care sistematic erau în conflict cu

legea. A invocat că experții psihologi nu cunoșteau și nu puteau să

cunoască la acel moment faptul, că părțile vătămate au dat declarații

veridice sau nu, având un motiv de răzbunare pe polițiști, or ultimul

argument nici n-a fost pus în dezbaterea experților. În același timp, XXXși

XXXX, fiind deja majori și fără o influență, și-au schimbat radical

declarațiile, conștientizând că depunând declarațiile false, au comis o

infracțiune și au acceptat consecințele legale ale acestei infracțiuni.

Caracterul infracțional a fost vizat de anumite norme concurente, fiind

14

abrogate unele dintre ele și respectiv s-a impus necesitatea de a califica

faptele doar în baza normelor concurente rămase în vigoare.

21.2 În motivarea apelului avocatul Carabețchi Dumitru a invocat

aceleași motive ca și avocatul Luca Alexandru în interesele condamnatului

Belîi Leonid.

octombrie 2017, au fost respinse apelurile declarate de către avocatul Luca

Alexandru în interesele condamnatului Belîi Leonid și a avocatului

Carabețchi Dumitru în interesele părților vătămate XXXși XXXX, cu

menținerea fără modificări a sentinței primei instanțe, prin care s-a respins

cererea de revizuire a procesului penal în privința lui Belîi Leonid,

condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.3091 alin.(3) lit.

a), c) Cod penal (redacția Legii nr.139-XVI din 30.06.2005) și art.328 alin.(1)

Cod penal (redacția Legii nr.985-XV din 18.04.2002).

către:

- avocatul Luca Alexandru în numele inculpatului Belîi Leonid prin

care invocând încălcarea prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de

procedură penală a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel, în

partea condamnării inculpatului Belîi Leonid cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit căreia acesta să fie achitat, din motiv că în acțiunile lui

lipsește fapta acțiunii imputată.

- avocatul Carabețchi Dumitru în interesele părților vătămate XXXși

XXXX prin care a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel, în

partea condamnării inculpatului Belîi Leonid, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit căreia acesta să fie achitat, din motiv că în acțiunile lui

lipsește fapta acțiunii imputată.

23.1 În motivarea recursului, avocatul Luca Alexandru indicat că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul declarat în numele lui Belîi Leonid;

- în cererea de apel a indicat că instanța de revizuire a criticat

nemotivat ordonanța procurorului în procuratura raionului Dubăsari,

Vladimir Idriceanu din 07.04.2017 prin care a fost încetată urmărirea penală

în privința lui XXXși XXXX în legătură cu intervenirea actului de amnistie

prin care a fost clasat procesul penal nr.2017138006 pornit în baza art.312

alin.(2) lit. a) Cod penal, prin ce instanța și-a depășit limitele examinării

cauzei, or legalitatea ordonanțelor n-a fost contestată de către subiecții

vizați în ea și nici nu putea servit drept obiect al examinării judiciare în

procesul dat. În asemenea mod, ordonanța de încetare din 07.04.2017, are

valoare juridică, la judecarea cauzelor conexe și este asimilată prin prisma

15

regulii „non bis in idem” unei hotărâri judecătorești irevocabile, fiind

inadmisibilă neglijarea autorității lucrului judecat;

- instanța de revizuire prin sentință eronat a considerat, că temeiul de

revizuire invocat de partea apărării - art.458 alin.(3) рct.1) Cod de

procedură penală se referă în special la infracțiunile săvârșite de subiecți

speciali, cum ar fi persoane oficiale ale organului de urmărire penală sau

ale instanței de judecată, care și-ar fi încălcat atribuțiile funcționale în

procesul de desfășurare a procesului penal solicitat de a fi revizuit,

excluzând din subiecții dați martorii și părțile vătămate, care au depus

mărturii false, ce au dus la condamnare;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticii aduse sentinței prin

apelul său de avocatul Luca Alexandru în această parte. Potrivit art.458

alin.(3) Cod de procedură penală, în redacția LP66 din 05.04.12, MO155-

159/27.07.12 art.510, în vigoare din 27.10.12, legiuitorul stabilește că

revizuirea poate fi cerută în cazurile în care: „s-a constatat, prin sentință

penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în timpul urmăririi penale

sau în legătură cu judecarea cauzei”. Consideră că, prevederile date, se

încadrează perfect în situația din speță, deoarece anume declarațiile false,

date de părțile vătămate XXXși XXXX la examinarea cauzei în fond, erau

unicele care au stat la baza condamnării lui Belîi Leonid, însă în cazul că

probele date nu sânt veridice și nici pertinente, nici nu pot fi reținute de

către instanța de judecată la condamnarea inculpatului. Declanșarea

procedurii de revizuire pe temeiul respectiv este posibilă după ce hotărârea

judecătorească prin care se dovedește săvârșirea infracțiunii de darea de

declarații mincinoase v-a fi irevocabilă (indiferent de natura hotărârii);

- existența unui act doveditor privind încetarea urmăririi penale cum

este ordonanța procurorului în procuratura raionului Dubăsari Vladimir

Idriceanu din 07.04.2017 prin care a fost încetată urmărirea penală pe

art.312 Cod penal în privința lui XXXși XXXX în legătură cu intervenirea

actului de amnistie, impune organului statal să constate necondiționat, că

s-a desfășurat o anchetă eficientă și exigentă, înaintată față de orice

procedură penală finalizată. Astfel, actul de procedură în cauză și anume

ordonanța procurorului în procuratura raionului Dubăsari Vladimir

Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost încetată urmărirea penală pe

art.312 Cod penal în privința lui XXXși XXXX, a obținut puterea lucrului

judecat din moment ce a expirat termenul de contestare al acesteia, fiind

obligatoriu și indiscutabil pentru instanța de revizuire. Respectiv,

ordonanța în cauză a obținut prin prisma prevederilor art.22 Cod de

procedură penală, conform regulii non bis in idem caracterul unei hotărâri

irevocabile și cade sub incidența normei invocate de procuratura raionului

Dubăsari la inițierea procedurii de revizuire. Odată ce, la momentul

16

inițierii procedurii de revizuire a fost invocat temeiul prevăzut-de art.458

alin.(3) pct.2) Cod de procedură penală, care necesită a fi verificat în

ședință și apreciat de instanță după intima sa convingere, atunci, după

finisarea unui proces penal separat nr.2017138006, pornit în baza art.312

alin.(2) lit. a) Cod penal, prin care au fost verificate declarațiile părților

vătămate, fiind invocat temeiul prevăzut de art.458 alin.(3) pct.1) Cod de

procedură penală, instanța dispunând de un act cu caracter definitiv și

irevocabil privitor la constatarea săvârșirii de către părțile vătămate a

infracțiunii prevăzute de art.312 alin.(1) Cod penal, nu mai poate verifica

suplimentar faptul falsului declarațiilor după cum nu este în drept să dea o

altă apreciere, decât cea constatată prin actul definitiv și irevocabil;

- în speța dată, există circumstanțe ce ar permite admiterea cererii de

revizuire, casarea hotărâri contestate, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare în privința lui Belîi Leonid.

23.2 În motivarea recursului, avocatul Carabețchi Dumitru a invocat

argumente similare cu cele ale avocatului Luca Alexandru în recursul

declarat, respectiv a susținut cele invocate întru apărarea lui Belîi Leonid.

februarie 2018, au fost admise recursurile ordinare declarate de avocatul

Carabețchi Dumitru în numele părților vătămate XXXși XXXX și de

avocatul Luca Alexandru în numele inculpatului, casată total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017 și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

prevederile legale sus menționate la speța supusă judecării, a conchis că,

instanța de apel la examinarea prezentei cauze penale nu a respectat

cerințele art. 414 Cod de procedură penală, situație ce impune Colegiul de

a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată,

deoarece erorile judiciare admise de către instanțele de fond nu pot fi

corectate de instanța de recurs.

În primul rând, Colegiul penal lărgit a menționat că la etapa judecării

apelului instanța de apel are obligația de a verifica toate argumentele

invocate în cererea de apel în raport cu circumstanțele de fapt și de drept

reținute în cauza penală dată, dându-le răspuns în conținutul deciziei

adoptate.

Analizând materialele dosarului, Colegiul penal lărgit a constatat că

în speța dată, instanța de apel în procesul examinării cauzei penale

respective, nu a dat răspuns la argumentele invocate în apel și nu s-a expus

nici într-un fel asupra concluziilor primei instanțe, criticate în apelurile

declarate.

17

Astfel, în apeluri sânt supuse criticii concluziile instanței de fond

bazate pe o nouă apreciere a tuturor probelor din dosar. Avocații susțin că

instanța de fond nu era în drept să supună criticii declarațiile părților

vătămate XXXși XXXX, în privința cărora există ordonanța cu putere de

lucru judecat și prin această să depășească limitele judecării cererii de

revizuire (pct.48-58 din sentință, f.d.126-127 vol. II).

Colegiul penal lărgit a concluzionat, că instanța de apel, în strictă

conformitate cu art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, era obligată să

dea apreciere acestor motive invocate în apel și totodată să se ghideze de

prevederea din art.462 alin.(3) Cod de procedură penală și anume că

instanța poate verifica oricare din probele pe care se întemeiază cererea (de

revizuire) sau poate, când este necesar, să administreze probe noi la cererea

părților.

În fapt, instanța de apel a purces în mod direct la rejudecarea cauzei

conform regulilor de procedură privind judecarea în primă instanță

potrivit exigențelor art.463 Cod de procedură penală, fără să dispună

admiterea procedurii de revizuire.

De menționat că posibilitatea examinării din nou a probelor care au

fost administrate în cursul judecăților precedente este prevăzută doar la

art.463 alin.(2) Cod de procedură penală, adică doar după admiterea

revizuirii, la caz, fiind posibilă și examinarea probelor administrate cu

ocazia admiterii cererii de revizuire.

La fel, s-a punctat că instanța de apel a considerat că este viciată

ordonanța din 07.04.2017 a procurorului Idriceanu Vladimir (pct.8.8 din

decizie, f.d.172 vol. II), din care motiv nu poate fi reținută ca temei

prevăzut de art.458 alin.(3) pct.1) Cod de procedură penală, însă în decizia

sa, nu dă nici un răspuns dacă este sau nu-i corectă motivarea din sentință

(pct.59, f.d.128 vol. II), că legiuitorul s-ar fi referit la infracțiuni săvârșite de

oficiali de la urmărirea penală sau judecarea cauzei, în exercițiul atribuțiilor

ce le-au avut în desfășurarea procesului penal și care ar fi dus cert la o

soluție diametral opusă.

Colegiul penal lărgit a constatat că la judecarea apelului, instanța nu

a ținut seama în deplină măsură de prevederile art.art.458 alin.(3) pct. 1),

462 și 463 Cod de procedură penală și nu a apreciat separat argumentele

aduse de participanții la proces, nu s-a pronunțat în mod convingător

asupra acestora, respingându-le pe baza unor concluzii proprii, invocate

mai mult din oficiu, fără să țină cont în deplină măsură de principiile

prevăzute la art.24 Cod de procedură penală și de rolul și atribuțiile

procurorului în procesul penal prevăzute la art.art.51-53 Cod de procedură

penală.

18

Prin cele menționate, Colegiul penal lărgit a reținut că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat

de avocatul Luca Alexandru în numele inculpatului și apelul avocatului

Carabețchi Dumitru în numele părților vătămate, adică nu au fost supuse

verificării probele prezentate în susținerea nevinovăției inculpatului, iar

decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, care este

o eroare de drept prevăzută la art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

Erorile comise nu pot fi reparate de către instanța de recurs în

prezenta procedură, deoarece aceasta nu este abilitată cu atribuții de a

judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind

instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale penale

la pronunțarea hotărârii judecătorești.

octombrie 2018 a fost admisă revizuirea procesului penal privindu-l pe

Belîi Leonid , învinuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 3091

alin. (3), lit. a), c) și art. 238 alin. (1) Cod penal cu rejudecarea cauzei

conform procedurii de judecare în prima instanță.

26.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, în

ordonanța procurorului în Procuratura Dubăsari, Vladimir Idriceanu din

07.04.2017, prin care a fost dispusă încetarea urmăririi penale în cauza

penală nr 2017138006, privind învinuirea lui Păvălache Efim Isidor și

XXXIon în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod

penal, în temeiul intervenirii actului de amnistie, este stabilit faptul că

persoanele vizate mai sus au comis infracțiunea prevăzută de art. 312 alin.

(2) lit. a) Cod penal, anume că din data de 01.09.2009 pînă în luna mai anul

2015, fiind recunoscuți și audiați în calitate de părți vătămate în cadrul

dosarului penal nr. 2009138033 de învinuire a lui Belîi Leonid în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 309/1 alin. (3) lit. a), c) și art. 328 alin. (2) lit. a),

c) Cod penal, fiind preîntâmpinați de răspundere penală pentru darea cu

bună știință a declarațiilor mincinoase, cu scopul de a face declarații

mincinoase, fiind interogați în sediul Procuraturii r-lui Dubăsari cu sediul

în aceiași localitate, cât și în Judecătoria r-lui Dubăsari cu sediul în aceiași

localitate și mai apoi în Curtea de Apel Chișinău, au comunicat precum că

au fost maltratați de către Belîi Leonid.

Ulterior fiind audiați în cadrul procedurii de revizuirii și respectiv

fiind preîntâmpinați de răspundere penală pentru Păvălache Efim și

XXXau comunicat că în realitate nu au fost maltratați de Belîi Leonid ci de

o altă persoană încă l-au incriminat pe ultimul cu scop de răzbunare.

Instanța de apel a reținut că prin ordonanța procurorului în

Procuratura Dubăsari, Vladimir Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost

19

dispusă încetarea urmăririi penale în cauza penală nr 2017138006, privind

învinuirea lui Păvălache Efim Isidor și XXXIon în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, în temeiul intervenirii

actului de amnistie, este stabilit faptul că persoanele vizate mai sus au

comis infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, a fost

stabilit faptul că în timpul urmării penale și judecarea cauzei penale de

învinuire a lui Belîi Leonid de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

309/1 alin. (3) lit. a) și c) și art. 328 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal, de către

părțile vătămate Păvălache Efim și XXXa fost comisă

infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, anume darea cu

bună știință a declarațiilor false în materie acuzatorială privind comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 309/1 alin. (3) lit. a) și c) și art. 328 alin. (2)

lit. a) și c) Cod penal de către Belii Leonid (f.d. 103, vol. II la dosarul de

revizuire nr.lrh-04112016).

Instanța de apel a constatat că, prima instanță care a respins cererea

de revizuire a procesului prin sentința contestată, a făcut o interpretare

îngustă a normei procedurale menționate mai sus, limitându-se doar la

faptele ce țin de falsificarea actelor de procedură în cadrul urmăririi penale,

sau cercetării judecătorești, admise doar de persoanele cărora prin lege li s-

a oferit un statut special de efectuare a urmăririi penale, de judecare a

cauzei, de dare a unor concluzii în cadrul urmăririi penal sau cercetării

judecătorești.

Actul procedural - ordonanța procurorului în Procuratura Dubăsari,

Vladimir Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost dispusă încetarea

urmăririi penale în cauza penală nr 2017138006, privind învinuirea lui

XXXIon și Păvălache Efim în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312

alin. (2) lit. a) Cod penal, în temeiul intervenirii actului de amnistie, este

asimilat prin prisma regulii non bis in idem și art. 22 din Codul de

procedură penală, unei hotărâri judecătorești irevocabile, având puterea

lucrului judecat, ceea ce impune constatarea necondiționată a faptului

desfășurării unei anchete eficiente și exigente față de o procedură penală

finalizată.

Concluzia primei instanțe cu referire la faptul lipsei temeiul pentru

revizuirea procesului penal, prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 1) Cod de

procedură penală, nu este întemeiată, or s-a constatat existența actului

procesual, asimilat unei sentințe de condamnare, prin care se stabilește

comiterea de către părțile vătămate XXXși Păvălache Efim a infracțiunii

prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, în timpul derulării urmăririi

penale și examinării cauzei penale în instanța de fond și instanța de apel

privindu-l pe Belîi Leonid învinuit de comiterea

20

infracțiunii prevăzute de art. 309/1 alin. (3) lit. a); c) și art. 328 alin. (2) lit. a),

c) Cod penal.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, refuzând

prin sentință revizuirea procesului penal, și-a motivat soluția prin faptul

veridicității declarațiilor părților vătămate XXXX și XXXîn cadrul urmării

penale, judecarea cauzei în instanța de fond și cea de apel, precum și

neveridicitatea declarațiilor acelorași părții vătămate în cadrul procesului

penal în cauza penală nr. 2017138006 de învinuire pe art. 312 alin. (2) lit. a)

Cod penal a lui XXXX și XXXsoldat cu adoptarea ordonanței procurorului

în Procuratura Dubăsari, Vladimir Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost

constatat faptul comiterii infracțiunii de către acelea-și părți vătămate prin

darea declarațiilor false.

Instanța de apel a considerat că după finalizarea unui proces penal

separat (în speță cauza penală nr. 2017138006 pornit în baza art. 312 alin.

(2) lit. a) Cod penal), prin care au fost verificate declarațiile părților

vătămate, fiind invocat temeiul prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 1) din

Codul de procedură penală, instanța dispunând de un act procedural cu

caracter definitiv și irevocabil privitor la constatarea săvârșirii de către

părțile vătămate a infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod

penal, ultima nu mai poate supune verificării suplimentare a faptului

falsului declarațiilor și nu mai poate face o altă apreciere decât cea

constatată prin actul procedural definitiv si irevocabil.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță nu a ținut cont și de

jurisprudența Curții Europene (cauza Gradinger vs. Austria, din

23.10.1995), prin care se interzice repetarea procedurilor care s-au finalizat

printr-o decizie definitivă. Or, instanța de fond la examinarea în ordine de

revizuire a cauzei a admis repetarea procedurilor care s-au finalizat prin

ordonanța procurorului în Procuratura raionului Dubăsari Vladimir

Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost constatat faptul comiterii de către

părțile vătămate XXXși Păvălache Efim a infracțiunii prevăzute de art. 312

alin. (2) lit. a) Cod penal în cadrul examinării cauzei penale de învinuire pe

art. 3091 alin. (3) lit. a), c) și art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal în privința

lui Belîi Leonid, ultimul rămânând a fi condamnat în, baza declarațiilor

false ale părților vătămate.

Instanța de apel a considerat că există temeiuri de drept în

admiterea cererii de revizuire a procesului penal, or s-a stabilit întrunirea

condițiilor prevăzute de art. 358 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală,

că prin sentință penală definitivă și irevocabilă (act procedural asimilat

unei sentințe) a fost comisă în timpul urmării penale și judecătorii cauzei a

unei infracțiuni.

21

2019, apelul avocatului Luca Alexandru în interesele condamnatului Belîi

Leonid și apelul avocatului Carabețchi Dumitru în numele părților

vătămate XXXși XXXX, casată total sentința Judecătoriei Criuleni sediul

Dubăsari din 24.07.2017, pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care:

A fost anulată parțial decizia Curții Supreme de Justiție din

17.11.2015 și decizia Curții de Apel Chișinău din 11.06.2015, prin care Belîi

Leonid, a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a),c) Cod penal și de art.328

alin.(1) Cod penal.

Belîi Leonid a fost achitat pe învinuirea de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a),c) Cod penal și pe art.328 alin.(1) Cod

penal, din motivul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii.

27.1 În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, prin

încheierea Curții de Apel Chișinău din 08.10.2018, a fost admisă revizuirea

procesului penal privindu-l pe Belîi Leonid, învinuit de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a),c), art.328 alin.(1) Cod

penal, cu dispunerea examinării cauzei conform regulilor de procedură în

primă instanță.

Instanța de apel a remarcat faptul că, prin decizia Curții Supreme de

Justiție din 17.11.2015 și decizia Curții de Apel Chișinău din 11.06.2015,

Belîi Leonid și Andreev Nicolai au fost condamnați în baza art.3091 alin.(3)

lit. a),c) Cod penal și de art.328 alin.(1) Cod penal, iar, la caz, instanța de

revizuire examinează apelurile avocatului Luca Alexandru în interesele

condamnatului Belîi Leonid Nicolae și a avocatului Carabețchi Dumitru în

interesele părților vătămate XXXX și Stratulat Iurie, doar în partea ce îl

privește pe Belîi Leonid, fapt din care considerent, instanța de apel sa

expus doar asupra acțiunilor inculpatului Belîi Leonid, în privința căruia a

fost admisă revizuirea procesului penal, în privința condamnatului

Andreev Nicolai, nu au fost dispusă revizuirea și nu a fost depusă cerere

de apel.

Instanța de apel, audiind părțile, verificând probele administrate la

urmărirea penală, care au fost verificate în instanța de apel și în instanța de

recurs, consideră, că la pronunțarea deciziei de condamnare a lui Belîi

Leonid, instanțele au ținut cont de prevederile art.101 alin.(1), art.384

alin.(3), art. 385 alin.(1) Cod de Procedură Penală, însă în urma revizuirii

procesului a fost constatat că în cadrul urmării penale și examinării cauzei

în instanțele judecătorești au fost comise infracțiuni din partea părților

vătămate, care au dat declarații false în materie de acuzare a inculpatului

22

Belîi Leonid, care au dus la condamnarea acestuia în baza art. 3091 alin. (3)

lit. a) și c), și art. 328 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a constatat, că la baza adoptării deciziei de

condamnare a lui Belîi Leonid în baza art.3091 alin.(3), lit. a), c), art.328

alin.(1) Cod penal, au stat declarații părților vătămate care nu corespund

adevărului, iar instanța de apel în urma revizuirii procesului nu mai reține

probele administrate de organul de urmărire penală, instanța de fond,

verificate de instanța de apel și instanța de recurs ca fiind pertinente,

concludente și veridice în conformitate cu prevederilor art. 27, 99-101 Cod

de procedură penală, ce ar confirma vinovăția lui Belîi Leonid, în cazul dat,

instanța de apel a constatat cu certitudine că în acțiunile lui Belîi Leonid

lipsesc elementele infracțiunilor prevăzute de art. 3091 alin.(3), lit. a), c),

art.328 alin.(1) Cod penal în raport cu declarațiile atât a părților vătămate,

cât și a martorilor, audiate în cadrul ședinței instanței de apel în urma

revizuirii procesului penal.

Instanța de apel, reexaminând cauza potrivit regulilor de examinare

în prima instanță, a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul, Belîi Leonid a fost învinuit de faptul că, exercitând

în baza ordinului MAI nr.256 ef din 05.06.2009 funcția de șef de post, ofițer

operativ de sector al Postului de Poliție Ustia al CPR Dubăsari, acționând

împreună și de comun acord cu Andreev Nicolae, care exercita în baza

ordinului MAI nr.583 ef din 12.12.2008 funcția de ofițer operativ de sector

al aceluiași post de poliție, fiind în conformitate cu art.23 alin.(1) Cod

penal, persoane cu funcții de răspundere, investite cu drepturi și obligații

în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, în una din zilele lunii

iulie a anului 2009, data exactă nefiind stabilită de organul de urmărire

penală, în jurul orei 13:00, aflându-se în incinta bir.17 a SP Ustia a CPR

Dubăsari, încălcând prevederile art.24 al Constituției Republicii Moldova și

prevederile art.3 al CEDO, urmărind scopul obținerii de la minorii XXXși

XXXX, autodenunțul privitor la comiterea furtului la data din 25.06.2009,

din gospodăria lui Panfile M., le-au încătușat părților vătămate mâinile la

spate, după care le-au ridicat în sus.

Ulterior, Andreev Nicolae urmărind același scop, cu un lemn, ce

constituia parte componentă a unui scaun, l-a lovit pe XXXpeste picioare,

după care i-a aplicat lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului,

drept urmare a acțiunilor inculpaților, minorul XXXa recunoscut, că a

săvârșit furtul din gospodăria lui Panfile M. împreună cu XXXX și alte

două persoane.

În continuare, pentru realizarea intențiilor sale criminale, inculpații

din motiv că minorul XXXX nu recunoștea faptul că a săvârșit furtul,

pentru a-l constrânge să recunoască vinovăția, i-au încătușat ultimului

23

mâinile la spate, apoi ridicându-le în sus, cauzându-i dureri fizice și ca

urmare a acțiunilor de tortură, XXXX a recunoscut săvârșirea furtului

incriminat. Belîi Nicolae de către organul de urmărire penală a fost învinuit

și de faptul, că la 01 septembrie 2009 în jurul orei 10:00, aflându-se în

incinta bir.17 din SP Ustia al CPR Dubăsari, urmărind scopul de a obține de

la minorul XXXautodenunțul cu privire la săvârșirea de către acesta și

XXXX a furtului din atelierul SRL „Vit–Nat Grup” amplasat în s. Ustia, r-

nul Dubăsari, i-a aplicat ultimului câteva lovituri cu palma peste fată și trei

lovituri cu bastonul de cauciuc pe spate, cauzându-i părții vătămate

conform raportului de expertiză medico-legală nr.41D din 15.02.2010,

vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății.

Prin acțiunile sus indicate minorul Stratulat Iurie, fiind constrâns, a

recunoscut săvârșirea furtului din atelierul SRL „Vit–Nat Grup” împreună

cu XXXX.

Tot ei, Belîi Leonid și Andreev Nicolae de către organul de urmărire

penală au fost învinuiți, că în luna iulie 2009, nefiind stabilită exact data și

ora, după ce Belîi Leonid ia adus pe minorii XXXși XXXX, fără

reprezentanți legali, în incinta CPR Dubăsari, unde aceștia au fost

interogați în legătură cu furtul din gospodăria lui Panfile M., iar părțile

vătămate explicând, că nu cunosc nimic despre incidentul dat, au fost pe

rând încătușați și torturați de către Belîi Leonid și Andreev Nicolae, pentru

a determina minorii să recunoască vina în comiterea infracțiunii pe care nu

au comis-o. În urma aplicării violenței fizice din partea inculpaților minorii

au recunoscut că au săvârșit infracțiunea.

Ulterior, pentru atingerea scopului propus Belîi Leonid și Andreev

Nicolae, cu automobilul de model „VW Golf II”, ce aparținea lui Belîi

Leonid, l-au transportat pe XXXla domiciliul lui Andreev Nicolae din s.

Ustia, r-nul Dubăsari, unde l-au încătușat de piciorul drept și de mâna

stângă pentru a-l imobiliza, ținându-l pe parcursul nopții în grajdul

gospodăriei. A doua zi, Belîi Leonid și Andreev Nicolae l-au transportat pe

XXXla CPs Dubăsari, unde, au continuat să-l constrângă pentru a depune

declarații referitor la cazul furtului din gospodăria lui Panfile M.

De către organul de urmărire penală, faptele lui Belîi Leonid au fost

încadrate în baza art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal, individualizată prin

”tortura, adică provocarea în mod intenționat, a unei dureri sau suferințe

puternice, fizice unei persoane, în special cu scopul de a obține de la

această persoană informații, săvârșită cu bună știință asupra minorilor și de

către două persoane publice”, precum și în baza art.328 alin.(2) lit. a), c)

Cod penal, individualizată prin „excesul de putere sau depășirea

atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană cu funcții de

răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor

24

și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții

considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de

lege ale persoanelor fizice, însoțite de aplicarea violenței și de tortură. ”

Examinând probatorul administrat, instanța de apel în urma

revizuirii a reținut că, în opinia acuzatorului de stat la etapa urmăririi

penale, vina inculpatului Belîi Leonid pe deplin se dovedește prin

următoarele probe: declarațiile părții vătămate XXXX, declarațiile părții

vătămate Stratulat Iurie, declarațiile reprezentantului legal al părții

vătămate XXXX - Pavalachi Svetlana, declarațiile martorului Coroi Maxim,

declarațiile martorului Urîtu Artiom, declarațiile martorului Panfili Mihail,

declarațiile martorului Bradu Mihail, declarațiile martorului Sandu Sergiu,

declarațiile martorului Stasiev Vitalie, declarațiile martorului Dancuța

Grigore, declarațiile martorului Artiom Ion, declarațiile martorului Tomaș

Eugenia, declarațiile martorului Sclifos Anastasia, declarațiile martorului

Oprea Valentina, precum și procesul verbal de sesizare despre săvârșirea

sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii (plângerea) lui XXXIon din 01

septembrie 2009 (f.d. 2 vol. I), raportul de expertiză medico-legală nr. 302 D

din 01.09.2009, conform căruia minorului XXXIon i-au fost cauzate leziuni

corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, sub formă de echimoze de

pe spate, gambă stângă, excoriația de pe antebrațul stâng au fost produse

cu un corp contodent (f.d. 6 vol. I), procesul verbal de cercetare la fața

locului din 16.11.2009 cu tabel fotografic (f.d. 106-111 vol. I), raportul de

expertiză psihiatrică-psihologică legală ambulatorie nr. 27 a-2010 din

02.02.2010, a lui Păvălachi Efim (f.d. 123 vol. I), raportul de expertiză

psihiatrică-psihologică legală ambulatorie nr. 26 a-2010 din 02.02.2010 a lui

XXX(f.d. 129-130 vol. I), proces-verbal de cercetare la fața locului din

03.03.2010 cu tabel fotografic (f.d. 164-174 vol. I), proces-verbal de verificare

a declarațiilor bănuitului Andreev Nicolae la locul infracțiunii din

03.03.2010 cu anexă (tabel fotografic) (f.d. 170 vol. I), proces-verbal de

cercetare la fața locului din 15 martie 2010 cu tabelul fotografic (f.d. 179-191

vol. I), proces-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate XXXla

locul infracțiunii din 15 martie 2010 cu anexă (tabel fotografic) (f.d. 192-213

vol. I), proces-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate Păvălachi

Efim la locul infracțiunii din 13 aprilie 2010 cu anexă (tabel fotografic) (f.d.

192-213), proces-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate XXXla

locul infracțiunii din 27 aprilie 2010 cu anexă (tabel fotografic) (f.d. 229-237

vol. I), proces-verbal de confruntare dintre minorul XXXX și Belîi Leonid

din 27 aprilie 2010 (f.d. 1-5 vol. II), proces-verbal de confruntare dintre

minorul XXXși Belîi Leonid din 03 mai 2010 (f.d. 1-5 vol. II).

Analizând probele și cercetându-le prin prisma rigorilor de drept,

instanța de apel a consider că acestea din urmă nu demonstrează vinovăția

25

inculpatului Belîi Leonid de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

art.3091 alin.(3) lit. a),c) Cod penal și de art.328 alin.(1) Cod penal, iar în

contextul dat instanța de apel și instanța de recurs, prin decizia din 11 iunie

2015, respectiv prin decizia din 17 noiembrie 2015, urmare a declarațiilor

false ale părților vătămate XXXși XX de la faza urmării penale și din cadrul

examinării cauzelor în instanțele de fond și de apel, au făcut o apreciere

eronată a probatoriului administrat, ajungând în mod greșit la concluzia că

Belîi Leonid se face vinovat de comiterea infracțiunilor de tortură și

depășirea atribuțiilor de serviciu, or, în acțiunile acestuia, se constată lipsa

elementelor constitutive ale infracțiunilor incriminate.

Instanța de apel a reținut că inițial, organul de urmărire penală a

încadrat acțiunile lui Belîi Leonid în baza art.328 alin.(2) lit. a), c) Cod

penal, individualizată prin „excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de

serviciu, adică săvârșirea de către o persoană cu funcții de răspundere a

unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice, însoțite de aplicarea violenței și de tortură.”

Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015,

instanța de apel a menționat în partea ce ține de calificarea faptelor

inculpaților pentru excesul de putere și depășirea atribuțiilor de serviciu,

că încadrarea faptelor conform agravantelor prevăzute la lit. a) „de aplicare

a violenței” și lit. c) „de tortură sau acțiuni care înjosesc demnitatea părții

vătămate” semne calificative agravante prevăzute la alin. (2) art. 328 Cod

penal, au fost excluse prin Legea nr.252 din 08.11.2012.

Instanța de apel a concluzionat că, în situația în care acțiunile

infracționale de tortura au avut loc cu scopul de a obține de la persoane,

adică de la părțile vătămate informații sau mărturisiri, de a pedepsi pentru

un act pe care acestea le-au comis ori sânt bănuite că l-au comis, de a le

intimida, atunci când o asemenea durere sau suferință este provocată de

către o persoană publică sau persoană care exercită atribuțiile unei

autorități publice, sau de către oricare persoană care acționează cu titlu

oficial, aceste fapte se impun a fi încadrate nu conform art. 1661 alin. (1)

Cod penal, ci conform prevederilor art. 1661 alin. (3) Cod penal, iar în

sensul prevederilor art. 8 Cod penal și art. 10 Cod penal această lege nu

poate fi aplicată ori va fi înrăutățită situația inculpaților și în atare

circumstanțe s-a impus reîncadrarea faptelor de la art. 328 alin. (2) lit. a) și

c) Cod penal, la art. 328 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel făcând o descriere elementelor constitutive ale

infracțiunii de tortură, prevăzută de art. 3091 Cod penal: Obiectul juridic

special, Latura obiectivă, Latura subiectivă, Subiectul infracțiunii, a reținut

26

că potrivit ordinul al Ministerului Afacerilor Interne al RM nr.256 ef, din

05.06.20090, Belîi Leonid a fost numit în funcție de șef de post, ofițer

operativ de sector al postului de poliție Ustia al CRP Dubăsari.

La caz, instanța de apel constatat cu certitudine că deși Belîi Leonid,

deținea a funcție de șef de post, ofițer operativ de sector al postului de

poliție Ustia al CRP Dubăsari, în acțiunile acestuia lipsește latura obiectivă

a infracțiunii de tortură, având în vedere că în cadrul cercetării

judecătorești nu s-a confirmat că Belîi Leonid a aplicat careva acțiuni de

maltratare față de părțile vătămate XXXși XXXX.

Deși, în instanța de fond, partea vătămată XXXa declarat că Belîi

Leonid l-a adus în comisariat și l-a încătușat mâinile la spate, îi ridica de

cătușe în sus pentru a recunoaște furtul, ulterior, Belîi Leonid l-a lovit pe el

cu piciorul în abdomen și cu „dubinca,, peste cap, spate și tălpi, de acestea

declarații, partea vătămată XXXs-a refuzat în ședința instanței de apel în

urma revizuirii procesului de aceste declarații revizuire, iar urmare a

rejudecării cauzei conform regulilor pentru prima instanță, XXXa relatata la

data de 11.07.2018, că nu a fost bătut și urcat în mașina de către Belii

Leonid. A fost impus să dea aceste declarații. Grișa Dancuta l-a impus să

dea aceste declarații în anul 2009 împotriva lui Belîi Leonid. În prima

instanța și la Curtea de Apel nu a dat declarații veridice. A fost bătut de

către Dancuta, dar a dat declarații împotriva lui Belîi și nu împotriva lui

Dancuta.

Declarațiile date anterior împotriva lui Belîi nu corespund

adevărului. Instanța de revizuire a remarcat și faptul că nu pot fi puse la

baza condamnării lui Belîi Leonid, declarațiile părții vătămate XXXX, care a

relatat în ședința instanței de fond precum că, Belîi Leonid era prezent în

biroul în comisariat când Andreev Nicolae le-a pus mâinile la spate și le-a

îmbrăcat cătușele, a scos un picior de la un scaun și cu acesta îl lovea peste

picioare și tălpi. Belîi Leonid era tot acolo. În timp ce Nicolae Andreev îl

lovea, a auzit cum Belîi Leonid îi spunea ultimului să înceteze să-l lovească.

Belîi Leonid îl întreba cine a furat, îl ruga să recunoască vinovăția, însă el

plângea și le spunea că nu el a furat. În birou la comisariat, Belîi Leonid nu

l-a lovit, nu a vorbit nimic cu el. Nu ține minte cine îi ridica cătușele, nu știe

dacă Belîi Leonid a tras în el.

În cadrul Curții de apel Chișinău, partea vătămată XXXX, la data de

la data de 02.05.2018, a declarat că, Belîi Leonid nu l-a bătut, în 2009 nu a

avut loc fapta dată, a spus așa pentru că era minor și a crezut că va ieși din

această situație. Nu a fost maltratat. Lui Stratulat nu i-a spus că a fost

maltratat. Vătămările depistate la el pe corp au fost cauzate de către alte

persoane.

27

Instanța de apel urmare a revizuirii procesului a reținut că ambele

părți vătămate, XXXX și Stratulat Iurie, deși în cadrul cercetării

judecătorești în instanța de apel, care l-a condamnat pe Belîi Leonid, au

menționat că au fost maltratați de Belîi Leonid, afirmațiile acestora nu pot

constituie temei de al recunoaște pe Belîi Leonid vinovat de comiterea

infracțiunii de tortură, în situația în care, ambele părți vătămate în ședința

instanței de apel în urma revizuirii procesului, au declarat că nu susțin

declarațiile date la faza de urmărire penale, că au făcut declarații false,

(aceste declarații au fost dovedite a fi false printr-un act procedural),

totodată, menționând că Belîi Leonid nu a aplicat față de ultimii careva

lovituri.

Instanța de revizuire, a mai remarcat și faptul că deși la momentul

comiterii faptei incriminate lui Belîi Leonid, părțile vătămate erau minore și

posibil, la acel moment ele nu conștientizau faptele pretinse infracționale,

în ședința instanței de apel, urmare a revizuirii procesului, XXXX și

XXXaveau majoratul, însă pe parcursul cercetării judecătorești în instanța

de revizuire, aceștia au schimbat de câteva ori declarațiile, inducând

instanța de judecată în eroare, fapt ce impune cu certitudine, la moment,

dubii cu privire la veridicitatea declarațiilor părților vătămate la etapa

urmăririi penale și în instanța de fond și cea de apel, urmare la care Belîi

Leonid a fost condamnat.

Instanța de apel a ținut cont de declarațiile martorului Stasiev Vitalie,

care fiind audiat în ședința instanței de fond, a declarat că lucrează în

calitate de ofițer de urmărire penală la CRP Dubăsari. La interogare, erau

deseori cazuri când XXXinițial recunoștea vina, apoi o nega. Și XXXX

deseori a fost chestionat la poliție. În timpul audierilor XXXX adesea

simula, plângea de la sine. Nu a văzut la ultimul careva semne vizibile de

maltratare. Nu cunoaște dacă ar fi fost bătuți de careva polițiști, însă nu

exclude faptul, că ultimii puteau fi bătuți de locuitorii satului Ustia pentru

faptele de sustragere comise de ei.

Instanța de apel urmare a revizuirii procesului a reținut declarațiile

părții vătămate XXXX, care în ședința instanței de apel a relatat că, într-o

seară, în sat, s-au bătut cu niște băieți din sat. Părinții au văzut că este bătut

și a spus că poliția li-a bătut. Părinților le-a comunicat că nu acei băieți l-au

bătut, dar anume Andreev Nicolae și Belîi Leonid. În instanța de judecată a

spus aceleași minciuni. Era minor și nu conștientiza. Iar martorul Bradu

Mihail, fiind audiat în ședința instanței de fond, a declarat că XXXi-a spus

că cineva l-a pus la cale ca să scrie plângere la poliție precum că ar fi fost

bătut de către Belîi Leonid și Andreev Nicolae. El a văzut personal că

XXXși XXXX erau des bătuți, deoarece permanent aveau cu cetățenii

diferite conflicte violente.

28

Instanța de apel a reținut că atât Stratulat Iurie, cât și Pavalchi Efim,

fiind audiați suplimentar, după ce avocatul Oltu Vadim a depus cerere de

revizuire a procesului penal în privința lui Belîi Leonid către procuror, la

data de 04.10.2016 și 25.10.2016, părțile vătămate au declarat că nu fost

maltratați de către colaboratorii de poliție, dar de Bradu Zinaida, de la care

primii au sustras bunuri din gospodărie. Așa dar, faptul că Belîi Leonid

Nicolae a adus de câteva ori pe minorii XXXși XXXX, la comisariat, nu este

negat nici de însăși Belîi Leonid Nicolae, mai mult ca atât, din declarațiile

reprezentantului legal al părții vătămate minore XXXX – Pavalachi

Svetlana, rezultă că într-o dimineață la dânsa acasă în s. Ustia r. Dubăsari a

venit Belîi Leonid, care l-a luat pe fiul ei, Efim la comisariat. De fiecare dată

când fiul ei era citat la poliție, era chemată și ea, însă atunci ea nu a fost

chemată. S-a mirat de acest fapt. Belîi Leonid era cu un automobil de

culoare roșie. În automobil se găseau Andreev Nicolae și Stratulat Iurie.

După ce ei au plecat, s-a îmbrăcat și a plecat și ea la poliție.

La fel, din declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate XXX–

Oprea Valentina, date în cadrul instanței de revizuire, rezultă că, Belîi

Leonid venea dimineața cu mașina și îl lua pe XXXși îl ducea la poliție,

personal nu a văzut ca Belîi Leonid să îl bată pe fiul ei. L-a luat cam de 5 ori

timp de aproximativ o lună. Fiul ei nu i-a comunicat din ce cauză era luat

de Belîi la poliție. A fost la întrevedere în penitenciar cu fiul. Când a mers

la întrevedere cu fiul, el nu i-a comunicat nimic referitor la maltratare.

Careva semne vizibile de vânătăi pe față și pe corp, ea nu a văzut.

În circumstanțele menționate, instanța de apel a constatat că, pe

parcursul anului 2009, s-a dovedit faptul transportării de câteva ori a

părților vătămate minore XXXși XXXX de către Belîi Leonid către

comisariat, însă, acțiunea sau în inacțiunea de provocare a unei dureri sau

suferințe puternice, fizice ori psihice părților vătămate, instanța de

revizuire nu a constatat.

Instanța de apel a reținut că acuzatorul de stat i-a incriminat lui Belîi

Leonid Nicolae precum că, acesta, cu automobilul de model „VW Golf II”,

l-au transportat pe XXXla domiciliul lui Andreev Nicolae din s. Ustia, r-nul

Dubăsari, unde l-au încătușat de piciorul drept și de mâna stângă pentru a-

l imobiliza, ținându-l pe parcursul nopții în grajdul gospodăriei. A doua zi,

Belîi Leonid și Andreev Nicolae l-au transportat pe XXXla CPs Dubăsari,

unde, au continuat să-l constrângă pentru a depune declarații referitor la

cazul furtului din gospodăria lui Panfile M.

În acest caz, acuzatorul de stat s-a axat doar pe declarațiile părții

vătămate Stratulat Iurie, în situația în care din declarațiile lui Andreev

Nicolae rezultă că, în urma percheziției la domiciliul lui Stratulat Iurie, a

fost găsit un automat „Kalașnikov,, cu încărcătură. Stratulat Iurie,

29

cunoscând că el locuiește singur, l-a rugat să-i permită să doarmă în acea

seară la el acasă deoarece se temea să rămână la casa sa. Împreună cu

XXXau mers la barul „Andre,, din s. Ustia, r. Dubăsari și au procurat

produse alimentare. Apoi au mers la casa lui. El atunci locuia singur, nu

era căsătorit și fiindcă făcea reparație în casă, locuia în căsoaie. Spre casa lui

au mers pe jos și ajunși acasă la el, au mâncat împreună, au privit

televizorul și XXXs-a culcat pe un pat vechi.

Instanța de apel a considerat că pe parcursul cercetării judecătorești

nu a fost confirmat că în acțiunile lui Belîi Leonid este prezentă latura

obiectivă a infracțiunii de tortură, manifestat prin provocarea durerilor

puternice, fizice și psihice părții vătămate minore Stratulat Iurie, de vreme

ce, deși prin raportul de expertize, s-a constatat că minorului XXXi-au fost

cauzate leziuni corporale fără cauzare prejudiciului sănătății, prin

declarațiile martorilor audiați în cadrul cercetării judecătorești, nu s-a

confirmat aplicarea violenței de către Belîi Leonid față de Stratulat Iurie.

Nu s-a confirmat nici provocarea durerii fizice lui Pavalachi Iurie

prin ridicarea mâinilor încătușate la spate de către Belîi Leonid, cu atât mai

mult că acestea afirmații nu au fost susținute de către însăși partea

vătămată în ședința instanței de revizuire, cu atât mai mult în coroborare

cu alte probe administrate în cadrul urmăririi penale.

Instanța de apel o descriere elementelor constitutive ale infracțiunii

de tortură, prevăzută de art. 328 Cod penal: Obiectul juridic special,

Obiectul material, Victima infracțiunii de exces de putere sau depășire a

atribuțiilor de serviciu Latura obiectivă, Latura subiectivă, Subiectul

infracțiunii, a considerat că în acțiunile lui Belîi Leonid, de asemenea

lipsește latura obiectivă a infracțiunii de depășire a atribuțiilor de serviciu,

manifestat prin impunerea părților vătămate XXXși XXXX să recunoască

fapta privind sustragerea bunurilor de la Panfile Mihail, care a avut loc în

s. Ustia, or, în sensul dat, în primul rând nu a fost anexat la dosar vreo

hotărâre ce ar confirma că XXXși XXXX au comis sau nu au comis

infracțiune de furt.

Instanța de apel, urmare a revizuirii cauzei reține că, atât timp cât în

cadrul cercetării judecătorești se constată lipsa elementelor infracțiunii de

tortură în acțiunile lui Belîi Leonid, atunci nu se confirmă impunerea de

către ultimul impunerii lui XXXși Pavalachi Iurie privind recunoașterea

vinei în săvârșirea furtului de către Belîi Leonid.

În situația în care în acțiunile lui Belîi Leonid lipsește elementele

infracțiunii de tortură, acuzatorul de stat nu a specificat prin ce se exprimă

acțiunea de depășire a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege

lui Belîi Leonid, precum și care sunt urmările prejudiciabile.

30

Din declarațiile martorilor audiați, instanța de apel, urmare a

revizuirii procesului, a reținut că aceștia nu au relatat că au văzut pe corpul

lui XXXși XXXX careva urme a leziunilor corporale, iar acuzatorul de stat,

indicând în actul de învinuire că, prin acțiunile de tortură, minorii XXXși

XXXX au fost nevoiți să recunoască vinovăția de comiterea furtului, nu

poate fi pus la baza unei hotărâri de condamnare a lui Belîi Leonid, în

situația în care, în cadrul cercetării judecătorești în instanța de apel urmare

a revizuirii procesului, nu s-a confirmat că Belîi Leonid a aplicat careva

acțiuni de tortură minorilor.

Instanța de apel și de recurs a pus la baza condamnării lui Belîi

Leonid, anume declarațiile părților vătămate, precum și rapoartele de

expertiză psihiatrică – psihologică ambulatorie nr. 26a-2010 și 27a-2010,

însă instanța de apel lea apreciat la caz, ca fiind nepertinente, având în

vedere că XXXși XXXX, pe parcursul audierii au schimbat de mai multe ori

declarațiile sale, relatând că inițial au fost bătuți de colaboratorii de poliței,

ulterior de niște băieți din sat, ulterior de către Bradu Zinaida.

Instanța de apel a considerat că, de către partea acuzării nu au fost

administrate probe pertinente și concludente, ce ar corobora cu primele

declarații ale părților vătămate, în speță, s-a reținut și declarațiile

martorului Negru Olesea, care fiind audiată de către procuror la faza

deschiderii procedurii de revizuire a procesului penal, a relatat că

reprezentând interesele inculpaților Belîi Leonid și Andreev Nicolae în

calitate de avocat, aflându-se la Curtea de Apel Chișinău, în timp ce

completul de judecată se afla în deliberare, partea vătămată XXXs-a adresat

către Belîi Leonid exprimându-se că va vorbi adevărul când Belîi Leonid se

va achita cu el. Astfel, a înțeles de la el că a pretins careva sume de bani de

la clientul său. Faptul relatat de martorul Negru Olesea, a fost confirmat de

XXXX care a menționat în cadrul audierii la procuror din 04.10.2016 că

Stratulat i-a spus că vor putea câștiga niște bani de pe polițiști și că el a

trimis pe mama lui la polițiști să ceara 1000 euro pentru ca ei să spună

adevărul.

Instanța de apel a constatat că în acțiunile inculpatului Belîi Leonid

lipsesc elementele ale infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a),c) Cod

penal, pentru ce ultimul urmează a fi achitat, iar, luând în considerație că

Belîi Leonid este învinuit și de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328

alin.(1) Cod penal, care la rândul său, este o infracțiune de exces de putere

sau depășirea atribuțiilor de serviciu reiese din infracțiunea de tortură,

instanța de apel a considerat necesar că inculpatul Belîi Leonid urmează să

fie achitat și pe capătul de acuzație de excesul de putere sau depășirea

atribuțiilor de serviciu.

31

Instanța de apel a concluzionat că organul de urmărire penală i-a

incriminat lui Belîi Leonid excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de

serviciu, punând la baza acestei încadrări anume pretinsa comiterea

infracțiunii de tortură, iar în cazul când în instanța de judecată, în cadrul

cercetării judecătorești, s-a stabilit cu certitudine, prin probe concludente și

pertinente că în acțiunile lui Belîi Leonid lipsesc elementele infracțiunii

prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a),c) Cod penal, atunci instanța urmează

să-l achite pe Belîi Leonid învinuit pe art. 328 alin.(1) Cod penal, conform

învinuirii aduse de acuzatorul de stat, au fost comise în consecutivitate.

Instanța de apel a conchis că în cadrul cercetării judecătorești nu au

fost prezentate careva argumente plauzibile, precum și probe concludente

și pertinente ce ar confirmă că inculpatul Belîi Leonid, a comis fapta de

depășire a atribuțiilor de serviciu și acțiuni de tortură.

către:

- procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg,

la data de 09.08.2019, prin care invocând încălcarea prevederilor art. 427

alin. (1), pct. 6 Cod de procedură penală a solicitat casarea totală a

încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 8 octombrie 2018

prin care a fost dispusă revizuirea procesului penal privindu-l pe Belîi

Leonid, învinuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.3091 alin.(3)

lit. a), c); art.328 alin.(1) Cod penal și rejudecarea cauzei penale conform

regulilor procedurii de judecare în prima instanță și respectiv a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2019,(pronunțată

motivat la 10.07.2019) prin care au fost admise apelurile declarate de către

avocatul Alexandru Luca în interesele condamnatului Belîi Leonid și

respectiv de către avocatul Dumitru Carabețchi în interesele părților

vătămate XXXși XXXX, anulate parțial deciziile Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 11 iunie 2015 și respectiv a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2015 prin care Belîi Leonid a fost

condamnat irevocabil pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art.3091

alin.(3) lit. a),c) și art.328 alin.(1) Cod penal, la 5 ani închisoare cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 150 unități

convenționale și privare de dreptul de a ocupa funcții în organele

Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 5 ani, rejudecată cauza

penală și a pronunțat o nouă decizie prin care Belîi Leonid a fost achitat de

sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art.3091 alin.(3) lit.

a),c) și art.328 alin.(1) Cod penal din motiv că faptele acestuia nu întrunesc

elementele infracțiunii, cu menținerea sentinței Judecătoriei Criuleni sediul

Dubăsari din 24 iulie 2017 fără modificări.

32

- partea vătămată XXXla data de 04 septembrie 2019, prin care

invocând încălcarea prevederilor art. 427 alin. (1), pct. 6 Cod de procedură

penală a solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărâri legale și întemeiate.

29.1 În motivarea recursului, procurorul a indicat că:

- instanța de apel a interpretat greșit probele administrate de

acuzarea de stat, probe din care rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil că

Belîi Leonid aste vinovat de săvârșirea infracțiunilor incriminate și că nu

sunt motive întemeiate de a interveni în vederea casării deciziilor

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015 și respectiv a

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2015 prin

care Belîi Leonid a fost condamnat irevocabil pentru săvârșirea acțiunilor

prevăzute la art.3091 alin.(3) lit. a), c) și art.328 alin.(1) Cod penal, la 5 ani

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în

mărime de 150 unități convenționale cu privare de dreptul de a ocupa

funcții în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 5 ani.

- instanța de apel a pus la baza adoptării deciziei de achitare în

exclusivitate faptul că părțile vătămate XXXși XXXX și-ar fi schimbat în

cadrul examinării cererii de revizuire a procesului penal declarațiile făcute

anterior în cadrul urmăririi penale dar și în cadrul celorlalte proceduri

derulate în fața instanțelor de judecată, declarații din care ar rezulta că Belîi

Leonid nu a aplicat în privința lor tratamente inumane și degradante și că

au făcut declarații acuzatorii în privința acestuia doar pentru a se răzbuna

pentru reținerile lor anterioare în cadrul altor proceduri penale.;

- instanța de apel nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 101 alin.

(1) cod de procedură penală și a ignorat faptul că, cu excepția declarațiilor

părților vătămate XXXși XXXX pe care le consideră compromise datorită

dualității comportamentului procesual al acestora, vinovăția lui Belîi

Leonid în săvârșirea acțiunilor prevăzute la art.3091 alin.(3) lit. a), c) și

art.328 alin.(1) Cod penal o consideră dovedită și prin alte probe asupra

utilității, veridicității, concludenții și pertinenții lor instanța de apel nu a

obiectat;

- declarațiile inculpaților Belîi Leonid și Andreev Nicolae nu au fost

verificate în ședința instanței de apel nici de către acuzatorul de stat nici de

către avocați;

- instanța de apel greșit a pus la baza decizi declarațiile martorului

Negru Olesea din care rezultă că dânsa a auzit careva discuții dintre partea

vătămată XXXși inculpatul Belîi Leonid referitor la careva împrejurări în

care respectivul (partea vătămată) v-a declara adevărul în fața instanței de

judecată;

33

- instanța de apel a pus la baza deciziei probe la care nu au avut acces

părțile în proces și care nici nu au fost invocate de către partea apărării la

etapa respectivă de examinare a cauzei în apel, considerând astfel, că

instanța e apel a încălcat prevederile art. 384 alin. (4) Cod de procedură

penală;

- datorită expunerii defectuoase a primului alineat de la pct. 24 al

deciziei, nu este posibil de constatat dacă instanța de apel pune sau nu la

baza adoptării deciziei recurate declarațiile: părților vătămate; a

reprezentantului legal Pavalachi Svetlana; a martorilor precum și

materialului probator conținut din înscrisuri;

- instanța de apel nu a supus analizei din punct de vedere al

pertinenții, concludenții, utilității și veridicității doar declarațiile

inculpaților Belîi Leonid și Andreev Nicolae făcute în cadrul cercetărilor

judecătorești în instanța de fond în primul set de proceduri dar și

declarațiile părților vătămate XXXși XXXX făcute în cadrul cercetărilor

judecătorești în instanța de apel în ultimul set de proceduri;

- instanța de apel, fără a argumenta din care motive exclude probele

administrate de către acuzarea de stat nemijlocit în fața instanței de apel în

ultimul set de proceduri, și-a însușit o abordare preconcepută cu privire la

identitatea eventualei soluții de caz (achitarea condamnatului Belîi Leonid)

doar datorită faptului modificării declarațiilor părților vătămate XXXși

XXXX în setul de proceduri privind revizuirea procesului penal;

- instanța de apel nu argumentează motivat care sânt criteriile care au

determinat-o să considere dincolo de orice dubiu rezonabil că declarațiile

făcute de către aceleași părți vătămate XXXși XXXX în cadrul urmăririi

penale dar și în cadrul primelor seturi de proceduri în fața instanțelor de

fond și apel de până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de condamnare a

inculpatului Belîi Leonid nu corespund adevărului și că ar contraveni

celorlalte probe administrate de caz;

- instanța de apel nu a luat în considerare faptul că dacă nu inculpatul

XXXX atunci inculpatul Stratulat Iurie, pe parcursul examinării cauzei în

instanța de apel în ultimul set de proceduri a pledat dual cu privire la

veridicitatea declarațiilor prezentate în cadrul urmăririi penale și în seturile

de proceduri de până la deschiderea procedurii de revizuire;

- instanța de apel, inexplicabil pentru acuzarea de stat nu a descris iar

parțial a descris în mod incomplet și neobiectiv (a omis intenționat să

descrie unele declarații) toate declarațiile făcute în cadrul cercetărilor

judecătorești în instanțele de fond și apel în ultimul set de proceduri

(revizuirea procesului penal) de către partea vătămată XXXcare și-a

modificat pe parcurs declarațiile și a insistat că declarațiile făcute în cadrul

urmăriri penale și cercetărilor judecătorești în instanțele de fond și apel în

34

primele seturi de proceduri sânt corecte și că declarațiile modificate în

folosul condamnatului Belîi Leonid au fost făcute sub influență;

- instanța de apel a omis în mod nejustificat să descrie și să supună

unei analize ample în sensul prevederilor art.101 Cod de procedură penală

alte probe decât cele menționate, probe care au fost verificate nemijlocit în

cadrul cercetărilor judecătorești în instanța de apel;

- instanța de apel greșit a admis apelurile declarate de către avocatul

Alexandru Luca în interesele condamnatului Belîi Leonid și respectiv de

către avocatul Dumitru Carabețchi în interesele părților vătămate XXXși

XXXX, greșit a anulat parțial deciziile Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 11 iunie 2015 și respectiv a Colegiului penal al Curții Supreme

de Justiție din 17 noiembrie 2015, de vreme ce argumentele invocate de

către instanța de apel în sprijinul soluției dispuse vin în contradicție

împrejurările de fapt și de drept ale cauzei.

29.2 În motivarea recursului, partea vătămată a indicat că:

- instanța de apel nu a fost în drept să anuleze deciziile instanței

ierarhic superioare care au dus la achitarea ilegală a inculpaților și

încălcarea drepturilor părții vătămate, la un proces echitabil;

- toate ședințele de judecată în instanța de apel, au fost petrecute în

lipsa părții vătămate XXXprin care a fost lipsit de ași expune liber obiecțiile

în ordine de apel, toate cererile de refuz în petrecerea procesului în lipsa

părții vătămate XXXnu corespund voinței sale. Consideră că procesul a fost

ilegal;

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă a fost corect

aplicată legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să

fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede

că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În temeiul art.434 din Codul de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza

35

materialului din dosarul cauzei ținând seama, după caz, de opinia părților

expusă în referință ori în ședință, dacă au participat la ea, și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b), c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să admită recursul, să dispună

achitarea persoanei sau încetarea procesului penal în cazurile prevăzute de

lege, să rejudece cauza și pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se

agravează situația condamnatului.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, cu dispunerea achitării inculpatului, atunci

când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei

hotărâri ilegale.

Judecând recursurile declarate în baza materialelor dosarului și în

raport cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit conchide respingerea

acestora din următoarele considerente.

După cum s-a constatat, în temeiul art.458 alin.(3), pct.1) Cod de

procedură penală, prin încheierea din 08 octombrie 2018, în urma stabilirii

faptului comiterii unei infracțiuni în timpul urmăririi penale sau în

legătură cu judecarea cauzei, Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, a

dispus revizuirea procesului penal privindu-l pe Belîi Leonid, învinuit de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art.309/1 alin.(3) lit. a), c), art.328

alin.(1) Cod penal, cu rejudecarea cauzei penale conform regulilor

procedurii de judecare în prima instanță.

Încheierea instanței de apel privind dispunerea revizuirii cauzei

penale este una motivată de fapt și de drept.

Pentru a se pronunța referitor la deschiderea procedurii de revizuire,

instanța de apel a reținut solicitările avocatului Luca Alexandru în

interesele condamnatului Belîi Leonid Nicolae și a avocatului Carabețchi

Dumitru în interesele părților vătămate XXXX și XXXprivind necesitatea

revizuirii cauzei, a audiat în ședința de judecată din 08.10.2018, părțile

vătămate XXXși Păvălache Efim, constatând că, ultimii fiind audiați în

cadrul procedurii de revizuirii și respectiv fiind preîntâmpinați de

răspundere Păvălache Efim și XXXau comunicat că în realitate nu au fost

maltratați de Belîi Leonid ci de o altă persoană însă l-au incriminat pe

ultimul cu scop de răzbunare, a cercetat ordonanțele procurorului din

28.10.2016 prin care fost dispus deschiderea procedurii de revizuire,

ordonanța de transmitere a materialelor cauzei acumulat suplimentar în

cadrul cercetării privind revizuirea procesului penal în instanța de

judecată, ordonanța procurorului în Procuratura Dubăsari, Vladimir

Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost dispusă încetarea urmăririi penale

în cauza penală nr 2017138006, privind învinuirea lui Păvălache Efim Isidor

36

și XXXIon în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod

penal, în temeiul intervenirii actului de amnistie.

Instanța de apel, apreciind ca fiind greșit interpretată de către prima

instanță norma prevăzută de art.458 alin.(3) Cod de procedură penală care

reglementează procedura de revizuire a procesului penal, a statuat

justificat precum că, actul procedural - ordonanța procurorului în

Procuratura Dubăsari, Vladimir Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost

dispusă încetarea urmăririi penale în cauza penală nr 2017138006, privind

învinuirea lui XXXIon și Păvălache Efim în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, în temeiul intervenirii actului de

amnistie, este asimilat prin prisma regulii non bis in idem și art. 22 din

Codul de procedură penală, unei hotărâri judecătorești irevocabile, având

puterea lucrului judecat, ceea ce impune constatarea necondiționată a

faptului desfășurării unei anchete eficiente și exigente față de o procedură

penală finalizată.

Suplimentar, instanța de apel a menționat și ignorarea de către prima

instanță la emiterea sentinței de respingere a cererii de revizuire a

jurisprudenței CtEDO (cauza Gradinger vs. Austria, din 23.10.1995), prin

care se interzice repetarea procedurilor care s-au finalizat printr-o decizie

definitivă. Or, instanța de fond la examinarea în ordine de revizuire a

cauzei a admis repetarea procedurilor care s-au finalizat prin ordonanța

procurorului în Procuratura raionului Dubăsari Vladimir Idriceanu din

07.04.2017, prin care a fost constatat faptul comiterii de către părțile

vătămate XXXși Păvălache Efim a infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2)

lit. a) Cod penal în cadrul examinării cauzei penale de învinuire pe art. 3091

alin. (3) lit. a), c) și art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal în privința lui Belîi

Leonid, ultimul rămânând a fi condamnat în, baza declarațiilor false ale

părților vătămate.

Astfel, Colegiul penal apreciază soluția instanței de apel privind

rejudecarea cauzei penale dispusă prin încheierea din 08.10.2018 ca fiind

una amplu argumentarea, întemeiată corect pe faptul întrunirii condițiilor

prevăzute de art. art.458 alin.(3) Cod de procedură penală.

Referitor la argumentele recurentului despre prezența, în viziunea s-a, a

temeiului de recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) din Codul de procedură

penală, potrivit căror instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanțele de fond au admis erori grave de fapt și de drept,

care au afectat soluțiile instanțelor Colegiul penal constată că astfel de erori de

drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind

faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

37

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții

apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

În acest sens, se atestă că, la soluționarea cauzei, instanța de apel a ținut

cont de prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a verificat și a

cercetat probele sub toate aspectele, apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor.

Procurorul în argumentarea cererii de recurs își exprimă de fapt,

dezacordul cu aprecierea probelor efectuată de către Curtea de apel, punerea

în exclusivitatea la baza sentinței de achitare a noilor declarații ale părților

vătămate XXXși Păvălache Efim, lipsa oricăror obiecții din partea instaței de

apel asupra utilității, veridicității, concludenței și pretinenței altor probe,

neverificarea declarațiilor inculpaților Belîi Leonid și Andreev Nicolae,

întemeierea concluziilor și pe alte probe care nu au fost cercetate în ședința de

judecată.

Astfel, criticele procurorului se conturează în jurul modului în care

instanța de apel a apreciat probele, neprevăzut în calitatea sa de temei pentru

recurs la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.

Verificând conținutul deciziei instanței de apel în raport cu criticele

aduse, Colegiul penal constată inconsistența alegațiilor procurorului, dat fiind

că, instanța de apel, de fapt, reexaminând cauza potrivit regulilor de

examinare în prima instanță, instanța de apel a constatat pentru care fapte au

fost înviniuți Belîi Leonid și Andreev Nicolae a cercetat probele, a verificat

declarațiile inculpaților, părților vătămate, martorilor, consemnându-le în

procesul-verbal (vol. VII, f.d.79-80).

Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu

se încadrează în prevederile art.427 Cod de procedură penală, iar o altă

apreciere a probelor de către instanțele de fond poate să fie recunoscută ca o

eroare gravă de fapt și reținută de instanța de recurs, doar în cazul unor

expuneri denaturate - ce nu corespund conținutului faptic a probelor, sau

neluarea în considerare a acestora.

În context, Colegiul penal menționează că instanța de apel, analizând

probele administrate de organul de urmărire penală, cercetate de prima

instanță, verificate și re-apreciate de instanța de apel, cu respectarea

prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă

în sensul art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia achitării lui Belîi

Leonid pe învinuirea adusă în baza art.309/1 alin.(3) lit. a), c), art.328 alin.(1)

Cod penal din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii.

38

Colegiul penal reține că, referitor la argumentele invocate de către

procuror în cererea de recurs, instanța de apel s-a expus în decizia motivată

astfel, în lipsa constatării unor contradicții sau omisiuni grave și esențiale, este

inutilă repetarea răspunsurilor la aceleași argumente.

Astfel, instanța de apel a dat o apreciere clară circumstanțelor cauzei,

ajungând la o concluzie corectă, pe care instanța de recurs o însușește, din

motivul temeiniciei acesteia, fiind inoportună repetarea acestora, fapt ce este în

corespundere și cu practica constantă a CtEDO, expusă în pct.37 din hotărârea

Albert vs România din 16.02.2010, potrivit cărei art.6 §1 deși obligă instanțele

să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca impunere de a da un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie

1994, pct.61).

Cu referire la cererea de recurs înaintată de către Stratulat Iurie, care de

fapt conține doar opinia privind incorectitudinea casării hotărârilor emise de

către instanțe de până la revizuirea cauzei, precum și neparticiparea sa în

ședințele judiciare, Colegiul penal de asemenea remarcă netemeinicia acestora,

dat fiind necorespunzătoare situației de fapt și de drept.

Astfel, în conformitate cu art.464 Cod de procedură penală instanța,

dacă constată că cererea de revizuire este întemeiată, anulează hotărârea în

măsura în care a fost admisă revizuirea sau hotărârile care nu se pot

concilia și pronunță o nouă hotărâre potrivit dispozițiilor art.382-399 și 410,

care se aplică în mod corespunzător.

Potrivit-procesului verbal al ședinței de judecată în Curtea de Apel,

partea vătămată Stratula Iurie a fost prezent în ședința de judecată din

11.06.2018, 08.10.108, 07.11.2018, 06.03.2019, 25.03.2019, 08.05.2018, 29.05.2019,

lipsind doar la pronunțarea deciziei motivate din 26.06.2019. În cadrul

procesului de judecată la Curtea de Apel a dat declarații, (f.d.55, vol.VII) unde

a negat faptul întocmirii și semnării cererii prin care a solicitat tragerea la

răspundere penală a lui Belîi Leonid (vol.vi, f.d.267).

Rezumând cele expuse, Colegiul penal statuează că, temeiurile pe care s-

a bazat partea apărării în recursul declarat, nu sunt imputabile deciziei atacate,

deoarece în urma examinării acesteia, se conchide că instanța de apel a analizat

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat răspuns la toate motivele expuse în apel,

în coraport cu poziția părților și a argumentelor de motivare a soluției emise,

astfel fiind atestat că decizia instanței de apel corespunde normelor procesual-

penale, este legală și întemeiată.

Din considerentele expuse, instanța de recurs conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile enunțate la

art.art.414-419 Cod de procedură penală, pronunțând o hotărâre legală și

întemeiată sub toate aspectele.

39

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg și partea

vătămată XXXîmpotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău, din 29 mai 2019, în cauza penală în privința lui Belîi Leonid

Nicolae.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 iulie 2020.

Președinte Boico Victor

Judecători Burduh Victor

Vascan Nina

Craiu Nicolae

Bejenaru Iurie

40