1ra-239/2020 — Art. 309-1 alin. 3 lit. a, c; art. 328 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Dubăsari din 21 iunie 2012: Belîi Leonid a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a), c) și art.328 alin.(2) lit. a), c) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. Andreev Nicolae Gheorghe a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunilor prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a), c) și art.328 alin.(2) lit. a), c) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Potrivit sentinței, instanța de judecată a s-a constatat că, Belîi Leonid este învinuit de faptul că, exercitând în baza ordinului MAI 256 ef din 05.06.2009 funcția de șef de post, ofițer operativ de sector al Postului de Poliție Ustia al CPR Dubăsari, acționând împreună și de comun acord cu Andreev Nicolae, care exercita în baza ordinului MAI XX din 12.12.2008 funcția de ofițer operativ de sector al aceluiași post de poliție, fiind în conformitate cu art.23 alin.(1) Cod penal, persoane cu funcții de răspundere, investite cu drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, în una din zilele lunii iulie a anului 2009, data exactă nefiind stabilită de organul de urmărire penală, în jurul orei 13:00, aflându- 1 se în incinta bir.17 a SP Ustia a CPR Dubăsari, încălcând prevederile art.24 al Constituției Republicii Moldova și prevederile art.3 al CEDO, urmărind scopul obținerii de la minorii XXXși XXXX, autodenunțul privitor la comiterea furtului la data din 25.06.2009, din gospodăria lui Panfile M., le- au încătușat părților vătămate mâinile la spate, după care le-au ridicat în sus. Ulterior, Andreev Nicolae urmărind același scop, cu un lemn, ce constituia parte componentă a unui scaun, l-a lovit pe XXXpeste picioare, după care i-a aplicat lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului, drept urmare a acțiunilor inculpaților, minorul XXXa recunoscut, că a săvârșit furtul din gospodăria lui Panfile M. împreună cu XXXX și alte două persoane. În continuare, pentru realizarea intențiilor sale criminale, inculpații din motiv că minorul XXXX nu recunoștea faptul că a săvârșit furtul, pentru a-l constrânge să recunoască vinovăția, i-au încătușat ultimului mâinile la spate, apoi ridicându-le în sus, cauzându-i dureri fizice și ca urmare a acțiunilor de tortură, XXXX, a recunoscut săvârșirea furtului incriminat. Belîi Nicolae de către organul de urmărire penală a fost învinuit și de faptul, că la 01 septembrie 2009 în jurul orei 10:00, aflându-se în incinta bir.17 din SP Ustia al CPR Dubăsari, urmărind scopul de a obține de la minorul XXXautodenunțul cu privire la săvârșirea de către acesta și XXXX a furtului din atelierul SRL „Vit–Nat Grup” amplasat în s. Ustia, r-nul Dubăsari, i-a aplicat ultimului câteva lovituri cu palma peste față și trei lovituri cu bastonul de cauciuc pe spate, cauzându-i părții vătămate conform raportului de expertiză medico-legală nr.41D din 15.02.2010, vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății. Prin acțiunile sus indicate minorul Stratulat Iurie, fiind constrâns, a recunoscut săvârșirea furtului din atelierul SRL „Vit–Nat Grup” împreună cu XXXX. Tot el, Belîi Leonid și Andreev Nicolae de către organul de urmărire penală au fost învinuiți, că în luna iulie 2009, nefiind stabilită exact data și ora, după ce Belîi Leonid i-a adus pe minorii XXXși XXXX, fără reprezentanți legali, în incinta CPR Dubăsari, unde aceștia au fost interogați în legătură cu furtul din gospodăria lui Panfile M., iar părțile vătămate explicând, că nu cunosc nimic despre incidentul dat, au fost pe rând încătușați și torturați de către Belîi Leonid și Andreev Nicolae, pentru a determina minorii să recunoască vina în comiterea infracțiunii pe care nu au comis-o. În urma aplicării violenței fizice din partea inculpaților minorii au recunoscut că au săvârșit infracțiunea. 2 Ulterior, pentru atingerea scopului propus Belîi Leonid și Andreev Nicolae, cu automobilul de model „XXX, ce aparținea lui Belîi Leonid, l-au transportat pe XXXla domiciliul lui Andreev Nicolae din s. Ustia, r-nul Dubăsari, unde l-au încătușat de piciorul drept și de mâna stângă pentru a- l imobiliza, ținându-l pe parcursul nopții în grajdul gospodăriei. A doua zi, Belîi Leonid și Andreev Nicolae l-au transportat pe XXXla CPs Dubăsari, unde, au continuat să-l constrângă pentru a depune declarații referitor la cazul furtului din gospodăria lui Panfile M. De către organul de urmărire penală, faptele lui Belîi Leonid și Andreev Nicolae au fost încadrate în baza art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal și anume – tortura, adică provocarea în mod intenționat, a unei dureri sau suferințe puternice, fizice unei persoane, în special cu scopul de a obține de la această persoană informații, săvârșită cu bună știință asupra minorilor și de către două persoane publice, precum și în baza art.328 alin.(2) lit. a), c) Cod penal – săvârșirea de către o persoană cu funcții de răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, însoțite de aplicarea violenței și de tortură.

Sentința a fost atacată cu apel de către: 3.1 Procuror, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Belîi Leonid și Andreev Nicolae să fie condamnați în baza art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 4 ani, fiecare, iar în baza art.328 alin.(2) lit. a), c) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 3 ani, fiecare. În baza art.84 Cod penal, definitiv, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor, a le stabili câte 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 3 ani, fiecăruia. 3.2 Partea vătămată Stratulat Iurie, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpaților, menționând că a fost torturat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014, au fost admise apelurile declarate, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit căreia: 3 Andreev Nicolae și Belîi Leonid au fost condamnați în baza art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe termen de 3 ani, fiecare, și în baza art.328 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de câte 150 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe termen de 2 ani, fiecare. Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor aplicate, li s-a stabilit pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și amendă câte 150 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un termen de 5 ani, fiecăruia, pedepsele principale, urmând a fi executate de sine stătător.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Negru Olesea în numele inculpaților, prin care a solicitat casarea deciziei, cu menținerea sentinței de achitare, în privința inculpaților.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 02 decembrie 2014 a fost admis recursul ordinar declarat, fiind casată total hotărârea instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a constatat din conținutul deciziei instanței de apel că cauza a fost examinată fiind puse la baza condamnării inculpaților, doar probele acuzării, versiunea părților vătămate, a reprezentantului legal și martorului Coroi M., iar depozițiile inculpaților nu au fost verificate de către instanța de apel.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015 au fost admise apelurile declarate, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Andreev Nicole și Belîi Leonid au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza: - art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal (în redacția Legii nr.139 din 30.06.2005), fiecare, la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept, pe un termen de 3 ani; - art.328 alin.(1) Cod penal, fiecare, la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe un termen de 2 ani. În baza art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate le-a fost numită inculpaților, fiecăruia, pedeapsă definitivă de 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe un termen de 4 ani.

Decizia a fost atacată cu recursuri ordinare de către inculpatul Belîi Leonid și de către avocatul Balan Angela în numele inculpatului. 4

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2015, au fost admise recursurile ordinare declarate de către inculpatul Belîi Leonid și avocatul Balan Angela în numele inculpaților, casată parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015, în latura stabilirii pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată în această parte o hotărâre nouă, prin care lui Belîi Leonid și Andreev Nicolae li s-a stabilit pedeapsă în baza: - art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal (în redacția Legii nr.139-XVI din 30.06.2005), câte 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de câte 3 ani, pentru fiecare; - art.328 alin.(1) Cod penal (în redacția Legii nr.985-XV din 18.04.2002), amendă în mărime a câte 150 u. c., cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de câte 2 ani, pentru fiecare. Conform art.84 alin.(1), (2) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor aplicate, s-a stabilit lui Belîi Leonid și Andreev Nicolae pedeapsă definitivă, pentru fiecare, câte 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 150 u. c., fiecăruia, ce constituie echivalentul a 3.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de câte 5 ani, pentru fiecare. Potrivit art. 87 alin. (2) Cod penal, pedepsele principale urmând a fi executate de sine stătător. Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate au fost menținute.

În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a menționat, că temeiurile invocate de recurenți prin prisma erorilor de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare, deoarece după dispunerea de către instanța de recurs a rejudecării cauzei, instanța de apel examinând apelurile declarate în prezenta cauză, a cercetat suplimentar probele administrate la dosar, după cum rezultă din procesul verbal al ședinței de judecată (f.d.34-43 vol. 4), fiind audiate suplimentar pârțile vătămate, inculpații, martorii Oprea V. și Stratulat I., inclusiv la cererea apărătorului, au fost cercetate suplimentar probele administrate în prima instanță și au fost anexate probe noi, cu consemnarea acestora în procesul-verbal. Instanța de recurs a statuat, că instanța de apel just a stabilit vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal (în redacția Legii nr.139-XVI din 30.06.2005). În ce privește recalificarea acțiunilor inculpaților de la art.328 alin.(2) lit. a), c) Cod penal, la prevederile art.328 alin.(1) Cod penal (redacția Legii 5 nr.985-XV din 18.04.2002), la acest capitol instanța de recurs a întrevăzut eroare de drept, deoarece potrivit deciziei Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 30.06.2014 (dosarul 4-1ril3/2014) a fost stabilit că prin Legea nr.252 din 08.11.2012 nu au fost de criminalizate faptele incriminate în baza art.328 alin.(2) lit. a) sau c) Cod penal (redacția Legii nr.277 din 18.12.2008), fiindcă aceste fapte se regăsesc în norma relativ echivalentă prevăzută de dispoziția art.1661 Cod penal (redacția Legii nr.252 din 08.11.2012). Astfel, aplicând prevederile art.art.8 și 10 Cod penal, s-a constatat că urmează a fi menținută încadrarea efectuată în baza art.328 alin.(2) lit. a), c) Cod penal (redacția 18.12.2008), fără a agrava situația inculpatului. Însă, hotărârea instanței de apel pe capătul de condamnare a inculpaților în baza art.328 alin.(1) Cod penal, nu poate fi desființată de către instanța de recurs, ținând cont de prevederile art.425 Cod de procedură penală, ce stipulează că instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana în favoarea căreia a fost declarat recurs, cu atât mai mult că partea acuzării nu a declarat recurs. Temei de desființare parțială a hotărârii instanței de apel, în latura pedepsei, instanța de recurs a evidențiat prevederile art.436 alin.(4) Cod de procedură penală, potrivit cărora la rejudecarea cauzei este interzisă aplicarea unei pedepse mai aspre sau aplicarea legii privind o infracțiune mai gravă decât numai dacă hotărârea inițială a fost casată în baza recursului declarat de procuror sau în interesul părții vătămate din motivul că pedeapsa fixată era prea blândă, sau în baza recursului procurorului care a solicitat aplicarea legii privind o infracțiune mai gravă. Instanța de recurs a constatat, că potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014, au fost admise apelurile declarate de către procuror și partea vătămată Stratulat Iurie, fiind pronunțată o nouă hotărâre prin care inculpații au fost condamnați în baza: art.3091 alin.(2) lit. a), c) Cod penal (redacția până la modificările introduse în baza Legii nr.252 din 08.11.2012), la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un termen de câte 3 ani, pentru fiecare; art.328 alin.(1) Cod penal (redacția Legii după modificările introduse în baza Legii nr.245 din 02.12.2011), cu amendă în mărime de câte 150 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un termen de câte 2 ani, pentru fiecare. Potrivit art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul total al pedepselor aplicate, inculpaților le-a fost stabilită pedeapsă definitivă pentru executare, pentru fiecare, câte 5 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 150 u. c., cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un termen de câte 5 ani și 6 conform art.87 alin.(2) Cod penal, a fost dispusă executarea pedepselor principale cumulate de sine stătător. Nefiind de acord cu această hotărâre, avocatul inculpaților a atacat-o cu recurs ordinar, care a fost admis prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 02 decembrie 2014, cu casarea hotărârii contestate și remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. A menționat instanța de recurs, că de către partea acuzării, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014, nu a fost contestată. Ulterior, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015, au fost admise apelurile declarate de către procuror și partea vătămată Stratulat Iurie, fiind casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpații au fost condamnați în baza: art.3091 alin.(2) lit. a), c) Cod penal (în redacția Legii nr.139 din 30.06.2005), la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe termen de câte 3 ani, pentru fiecare; art.328 alin.(1) Cod penal, la 2 ani închisoare, fiecare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe termen de 2 ani. În baza art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, inculpaților le-a fost stabilită pedeapsă definitivă, pentru fiecare, câte 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita activități în organele de drept pe termen de 4 ani. Respectiv, instanța de recurs a evidențiat, că pe capătul de condamnare în baza art.328 alin.(1) Cod penal, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015, inculpaților le-a fost stabilită o pedeapsă mai aspră, decât prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014. Totodată, conform art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, inculpaților le-a fost majorat termenul de executare a pedepsei principale cu închisoare. În cele din urmă, instanța de recurs a stabilit, că instanța de apel prin hotărârea sa din 11.06.2015 a depășit limitele rejudecării cauzei, având în vedere faptul, că procurorul și părțile vătămate nu au formulat obiecții ce vizează pedeapsa stabilită inculpaților, creându-le ultimilor o situație mai gravă, ceea ce nu este admisibil la rejudecarea cauzei de către instanța de apel, rejudecare ce a fost dispusă prin admiterea recursului ordinar declarat de către apărătorul O. Negru în numele inculpaților. Verificând hotărârea instanței de apel atacată de către partea apărării, sub aspectul individualizării corecte a pedepselor, temei prevăzut de 7 art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, ținând cont de prevederile art.art.61, 75 Cod penal, instanța de recurs a menționat, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Instanța de recurs a constatat, că la capitolul stabilirii pedepsei, instanța de apel a reținut datele ce se referă la personalitatea inculpaților, care anterior nu au fost condamnați, se caracterizează pozitiv, sânt de o vârstă tânără, la evidenta medicului narcolog și psihiatru nu se află, în același timp s-a reținut și faptul că inculpații nu și-au recunoscut vina, adică nu au conștientizat gravitatea acțiunilor săvârșite. Instanța de recurs a conchis, că pentru a atinge scopul de reeducare a inculpaților este necesar de a le stabili acestora, pentru infracțiunea prevăzută de art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal (redacția Legii nr.139 din 30.06.2005), pedeapsa cu închisoare, izolându-i de societate și cu dispunerea executării acestei pedepse în locurile de detenție. Pe capătul de condamnare în baza art.328 alin.(1) Cod penal, ținând cont de prevederile art.436 alin.(4) Cod de procedură penală, a stabilit inculpaților pedeapsa cu amendă.

Decizia instanței de apel din 11 iunie 2015 și decizia instanței de recurs din 17 noiembrie 2015, au fost atacate cu recurs în anulare de către avocatul Arhiliuc Ion în numele condamnatului Belîi Leonid, solicitând casarea acestora, cu menținerea sentinței. 12.1 În motivarea recursului în anulare declarat, avocatul Arhiliuc Ion invocând temeiul de drept prevăzut de art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, a indicat că: - judecătorul Catan Liliana, care a făcut parte din completul de judecată al instanței de recurs, la judecarea recursului ordinar declarat de inculpatul Belîi Leonid și avocatul Balan A., în prezenta cauză penală, era incompatibilă de a participa la judecarea cauzei în instanța de recurs, deoarece acest judecător anterior a participat la examinarea cauzei și în instanța de apel; - soluția instanței de apel privind condamnarea lui Belîi Leonid, este bazată exclusiv pe lucrările primei instanțe, cu toate că ultima a pronunțat o sentință de achitare a condamnatului, deși, a fost invocat acest argument în recursul ordinar, instanța de recurs a preluat concluziile instanței de apel; 8 - recurentul a criticat modul de apreciere a probelor de către instanța de apel menționând încălcarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, fapt care, în viziunea sa, constituie un viciu fundamental ce a afectat hotărârile atacate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 14 aprilie 2016 a fost decis inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Arhiliuc Ion în numele condamnatului Belîi Leonid, ca fiind vădit neîntemeiat.

În motivarea soluției adoptate, referitor la motivul invocat în recursul în anulare, precum că în ordine de recurs, judecătorul Catan Liliana, era incompatibilă de a participa la examinarea cauzei, instanța de recurs în anulare a menționat, că potrivit materialelor cauzei, prin încheierea Președintelui Curții de Apel Chișinău din 06.03.2013 (f.d.82 vol.3) a fost constituit completul pentru examinarea prezentei cauze penale, în următoarea componentă: Catan Liliana - președinte, Iovu Gheorghe și Iordan Iurie - judecători. Ulterior, prin încheierea Președintelui Curții de Apel Chișinău din 23.01.2014 (f.d.112 vol. 3), în legătură cu faptul că Catan Liliana a fost numită judecător la Curtea Supremă de Justiție, a fost constituit un alt complet pentru examinarea cauzei penale. Prin urmare, la 10.04.2014, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău, în componenta: Iovu Gh. – președinte, Lîsîi G. și Buruian M. – judecători, au pronunțat dispozitivul deciziei (f.d.137 vol. 3). Ținând cont de prevederile art.33 alin.(2) pct. 5) Cod de procedură penală, ce stipulează că judecătorul nu poate participa la judecarea cauzei și urmează a fi recuzat: dacă el a luat în această cauză hotărâri anterioare judecății în care și-a expus opinia asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului, respectiv, argumentul ce tine de incompatibilitatea judecătorului Catan L. a fost considerat neîntemeiat de către instanța de recurs în anulare, deoarece judecătorul menționat nu a luat în această cauză hotărâri anterioare judecării recursurilor ordinare și pronunțării deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 17.11.2015, în care să-și fi expus opinia asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului. De asemenea și motivele recursului în anulare, referitor la faptul că decizia instanței de apel este bazată exclusiv pe lucrările primei instanțe, deși ultima a pronunțat sentință de achitare a condamnatului, argumente ce au fost invocate și în recursul ordinar, însă și instanța de recurs la rândul său a preluat concluziile instanței de apel, au fost considerate neîntemeiate, deoarece potrivit deciziei instanței de recurs corect a fost statuat, că după dispunerea rejudecării cauzei, instanța de apel examinând apelurile declarate în prezenta cauză, a cercetat suplimentar probele administrate la 9 dosar, după cum rezultă din procesul verbal al ședinței de judecată (f.d.34- 43 v. 4), fiind audiate suplimentar părțile vătămate, inculpații, martorii Oprea V. și Stratulat I., inclusiv la cererea apărătorului, au fost cercetate suplimentar probele administrate în prima instanță, fiind și anexate probe noi, cu consemnarea acestora în procesul-verbal, ce au fost apreciate prin prisma art.101 Cod de procedură penală, astfel întemeiat alungându-se la concluzia că vina inculpaților în comiterea infracțiunilor imputate și-a găsit confirmarea. La fel, instanța de recurs în anulare a statuat, că sunt nefondate argumentele recursului în anulare potrivit cărora hotărârile instanței de apel și a instanței de recurs ordinar, nu sunt motivate, astfel s-a admis încălcarea principiilor: egalitatea armelor și contradictorialitatea în procesul penal, fapt ce a dus la încălcarea dreptului inculpatului la un proces echitabil. Opozant argumentelor menționate de către recurent, s-a constatat că atât instanța de apel, cât și instanța de recurs ordinar au motivat deciziile adoptate, pronunțându-se motivat asupra argumentelor relevante, iar alegațiile invocate de recurent în acest sens nu relevă prezența în speță a unei erori ce ar impune desființarea hotărârilor contestate, pentru că nu sunt afectate de viciu fundamental, au căpătat putere de lucru judecat, ce produce un impediment în vederea pornirii, continuării, judecării cauzei penale ori redeschiderii acesteia și fără a fi constatate temeiuri prevăzute de art.4 din Protocolul nr.7 la Convenția Europeană.

La 12 mai 2016, condamnatul Belîi Leonid și avocatul său, Arhiliuc Ion, au declarat un alt recurs în anulare, prin care au solicitat casarea deciziilor Colegiilor penale ale Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015 și ale Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2015, și 14 aprilie 2016, cu menținerea sentinței. 15.1 În motivarea recursului în anulare aceștia invocând temeiul art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, au indicat că: - prima instanță la 21 iunie 2012 a adoptat și pronunțat sentința integrală de achitare a lui Belîi Leonid de sub învinuirea de comitere a infracțiunilor prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a), c) și art.328 alin.(2) lit. a), c) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. Faptul dat fiind confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată asupra căruia nu au fost formulate obiecții din partea procurorului, astfel prezumându-se ca fiind autentic, respectiv la dosar nu-i anexat dispozitivul sentinței, deoarece sentința a fost pronunțată integral în prezența procurorului, copia căreia a fost expediată ulterior pentru informare la data de 20 iulie 2012 tuturor participanților la proces, inclusiv procurorului pentru înștiințare, ce 10 a fost recepționată de către ultimul la data de 26 iulie 2012, însă acesta ca și partea vătămată au depus apeluri tardive la data de 10 august 2012. În apelul declarat de procuror nu a fost solicitat repunerea în termen a apelului, iar instanța de apel la rândul său era obligată prin lege să examineze în favoarea inculpatului toate aspectele de fapt și de drept. La fel, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra omiterii termenului de declarare a apelului de către procuror, astfel casând o sentință devenită irevocabilă prin neatacare în termeni legali, încălcându-se securitatea raporturilor juridice. Prin urmare, instanța de recurs examinând recursul părții apărării, inclusiv prin prisma prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, a evitat să repare această gravă eroare de drept, ținând cont că potrivit art.399 alin.(2) Cod de procedură penală, în vigoare la adoptarea sentinței, comunicarea că sentința este redactată se face atunci când s-a pronunțat dispozitivul ori atunci când s-a depus o cerere ca părții să i se înmâneze copia. După cum sa menționat mai sus, sentința s-a pronunțat integral și la acel moment procurorul a fost prezent în ședință. În prezenta cauză, inculpatul a menționat că au fost încălcate principiile fundamentale a dreptului la un proces echitabil și anume egalitatea armelor, contradictorialitatea, motivarea deciziilor, care semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața instanțelor, fără ca vreo-una să fie avantajată în raport cu cealaltă sau celelalte părți în proces, așa încât, părțile litigante să aibă posibilitatea de a-și susține punctul de vedere în așa manieră, încât să nu fie puse într-o situație net dezavantajată una față de alta.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 23 iunie 2016, a fost declarat inadmisibil recursul în anulare depus de către condamnatul Belîi Leonid și avocatul său Arhiliuc Ion, împotriva deciziilor Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2015 și 14 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Belîi Leonid Nicolae, pe motiv că este declarat repetat.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs în anulare a indicat că deși, recurenții și-au motivat recursul în anulare declarat prin prisma prezenței erorilor de drept, ce în viziunea lor au fost admise în prezenta speță și care cad sub incidența noțiunii de viciu fundamental, însă din lucrările dosarului se constată, că din numele condamnatului Belîi Leonid, în urma contractului de asistenta juridică nr.88 din 30.11.2015 (a se vedea mandatul f.d.117 vol.4) apărătorul său ales, Arhiliuc Ion, anterior a mai declarat recurs în anulare, ce a fost examinat prin decizia Colegiului 11 penal al Curții Supreme de Justiție din 14 aprilie 2016 (f.d.147-176 vol.4), fiind decis inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat. Totodată, raportând normele citate la textul recursului declarat Colegiul penal atestă, că apărătorul condamnatului a invocat repetat aceleași argumente în ce privește încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut la art.6 al Convenției (pct.13, f.d.200-201 vol.4), fiind practic identice cu cele din recursul în anulare declarat anterior pct.11, f.d.132-133 vol.4). În consecință, s-a concluzionat că asupra chestiunilor invocate repetat de recurenți în prezentul recurs în anulare există deja o hotărâre irevocabilă a instanței, iar potrivit dispoziției art.453 alin.(2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă este declarat repetat. Cât privește criticile recurenților, ce vizează tardivitatea apelului declarat de către procuror, se relevă, că de fapt acestea nu au fost invocate de către inculpatul Belîi Leonid și apărătorii săi aleși, în instanța de apel și recurs ordinar, pentru a constitui obiect de discuție și verificare a temeiniciei alegațiilor date. La fel, cum nici nu au fost invocate de către același apărător, în recursul în anulare anterior declarat, fiind aduse drept argumente abia în al doilea recurs în anulare declarat de partea apărării, ceea ce în opinia Colegiului penal este inadmisibil.

Prin încheierea Judecătoriei Dubăsari din 09 septembrie 2016 a fost admisă parțial plângerea lui Belîi Leonid, anulată ordonanța procurorului în Procuratura Dubăsari, Gherb Vitalie din 10 august 2016, prin care a fost refuzat în deschiderea procedurii de revizuire a procesului penal, cu obligarea efectuării unei verificări suplimentare a circumstanțelor invocate în cererea de revizuire.

Prin ordonanța procurorului adjunct-interimar al procurorului raionului Drochia, din 09 septembrie 2016 a fost dispusă deschiderea procedurii de revizuire a procesului penal în privința lui Belîi Leonid și Andreev Nicolae condamnați de comiterea infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal și art.328 alin.(1) Cod penal.

Prin sentința Judecătoriei Criuleni (sediul Dubăsari) din 24 iulie 2017 a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de revizuire a procesului penal în care Belîi Leonid a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal (redacția Legii nr.139-XVI din 30.06.2005) și art.328 alin.(1) Cod penal (redacția Legii nr.985-XV din 18.04.2002), fiindu-le stabilită pedeapsă conform art.84 alin.(1), (2) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor aplicate, pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de a câte 5 ani fiecare, cu executarea în penitenciar 12 de tip semiînchis și amendă în mărime de 150 u. c. ceea ce constituie echivalentul a 3000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 5 ani, cu executarea de sine stătătoare a pedepselor.

Sentința a fost contestată cu apeluri de către: - avocatul Luca Alexandru în numele condamnatului Belîi Leonid prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea de revizuire, casate Decizia Curții de Apel Chișinău din 15.06.2015 și Decizia CSJ din 17.11.2015 în partea condamnării lui Belîi Leonid cu dispunerea achitării lui Belîi Leonid, din lipsa în acțiunile acestuia a faptei infracțiunii imputate. - avocatul Carabețchi Dumitru în numele părților vătămate XXXși XXXX. 21.1 În motivarea apelului avocatul Luca Alexandru a indicat că: - sentința este nefondată, contrară scopului procesului penal (art.1 Cod de procedură penală), or instanța nu a dat o apreciere corectă probelor prezentate de partea apărării întru susținerea temeiurilor de revizuire; - revizuirea poate fi cerută în baza art.458 alin.(3) Cod procedură penală în redacția LP66 din 05.04.12.MO155-159/27.07.12 art.510, în vigoare din 27.10.12, și anume, în situația când s-a constatat prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în timpul urmăririi penale sau în legătură cu judecarea cauzei: - instanța de revizuire prin sentință a considerat, că temeiul de revizuire invocat de partea apărării - art.458 alin.(3) pct.1) Cod de procedură penală, se referă în special la infracțiunile săvârșite de subiecți speciali, cum ar fi persoane oficiale ale organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care și-ar fi încălcat atribuțiile funcționale în procesul de desfășurare a procesului penal solicitat de a fi revizuit. Declanșarea procedurii de revizuire pe temeiul respectiv este posibilă după ce hotărârea judecătorească prin care se dovedește săvârșirea infracțiunii de declarație mincinoasă v-a fi irevocabilă (indiferent de natura hotărârii). Existența unui act doveditor privind încetarea urmăririi penale cum este ordonanța procurorului în procuratura raionului Dubăsari Vladimir Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost încetată urmărirea penală pe art.312 Cod penal în privința lui XXXși XXXX în legătură cu intervenirea actului de amnistie impune organului statal să constate necondiționat, că s- a desfășurat o anchetă eficientă și exigentă, înaintată față de orice procedură penală finalizată. Astfel, actul de procedură în cauză, și anume ordonanța procurorului în procuratura raionului Dubăsari Vladimir Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost încetată urmărirea penală pe art.312 Cod penal în privința lui XXXși XXXX a obținut puterea lucrului 13 judecat din moment ce a expirat termenul de contestare al acestuia, fiind obligatoriu și indiscutabil pentru instanța de revizuire; - s-au stabilit alte circumstanțe de care instanța nu a avut cunoștință la emiterea hotărârii și care, independent sau împreună cu circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă sau mai gravă decât cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului este vinovat/nevinovată; - instanța de revizuire ilegal, prin sentința contestată a admis de fapt o repetare a procedurilor, care s-au finalizat prin ordonanța procurorului în procuratura raionului Dubăsari, Vladimir Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost încetată urmărirea penală în privința lui XXXși XXXX în legătură cu intervenirea actului de amnistie fiind clasat procesul penal nr.2017138006 pornit în baza art.312 alin.(2) lit. a) Cod Penal și nu a admis cererea de revizuire, Belîi Leonid rămânând a fi condamnat în baza unor declarații false ale părților vătămate. Or, în afară de declarațiile părților vătămate la materialele cauzei nu sunt careva probe directe despre săvârșirea acțiunilor imputate de către Belîi Leonid. - prima instanță a făcut trimitere la raportul de expertiză medico- legală nr. 302D din 01.09.2009, care de fapt în cazul constatării falsului în declarațiile părților vătămate, prin prisma constatării unor leziuni corporale peste 2 luni de zile din momentul stabilit conform acuzării, precum și prin declararea de către însăși părțile vătămate încă inițial în instanța de fond, că la 30-31.08.2009 a fost bătut de către Gh. Chirilov, rămâne a fi doar o presupunere nefondată privind provocarea acestor leziuni de către Belîi Leonid; - instanța nefondat a susținut, precum, că expertizele psihiatrice- psihologice ar confirma veridicitatea declarațiilor minorilor, pe când părțile vătămate la moment fiind majori își combat aceste declarații, iar gradul de veridicitate a declarațiilor minorilor apreciat prin prisma nivelului de apreciere diferit de cel al persoanelor majore în situația caracteristicii acestora la acel moment ca persoane care sistematic erau în conflict cu legea. A invocat că experții psihologi nu cunoșteau și nu puteau să cunoască la acel moment faptul, că părțile vătămate au dat declarații veridice sau nu, având un motiv de răzbunare pe polițiști, or ultimul argument nici n-a fost pus în dezbaterea experților. În același timp, XXXși XXXX, fiind deja majori și fără o influență, și-au schimbat radical declarațiile, conștientizând că depunând declarațiile false, au comis o infracțiune și au acceptat consecințele legale ale acestei infracțiuni. Caracterul infracțional a fost vizat de anumite norme concurente, fiind 14 abrogate unele dintre ele și respectiv s-a impus necesitatea de a califica faptele doar în baza normelor concurente rămase în vigoare. 21.2 În motivarea apelului avocatul Carabețchi Dumitru a invocat aceleași motive ca și avocatul Luca Alexandru în interesele condamnatului Belîi Leonid.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, au fost respinse apelurile declarate de către avocatul Luca Alexandru în interesele condamnatului Belîi Leonid și a avocatului Carabețchi Dumitru în interesele părților vătămate XXXși XXXX, cu menținerea fără modificări a sentinței primei instanțe, prin care s-a respins cererea de revizuire a procesului penal în privința lui Belîi Leonid, condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal (redacția Legii nr.139-XVI din 30.06.2005) și art.328 alin.(1) Cod penal (redacția Legii nr.985-XV din 18.04.2002).

Decizia instanței de apel, a fost contestată cu recursuri ordinare de către: - avocatul Luca Alexandru în numele inculpatului Belîi Leonid prin care invocând încălcarea prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea condamnării inculpatului Belîi Leonid cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia acesta să fie achitat, din motiv că în acțiunile lui lipsește fapta acțiunii imputată. - avocatul Carabețchi Dumitru în interesele părților vătămate XXXși XXXX prin care a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea condamnării inculpatului Belîi Leonid, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia acesta să fie achitat, din motiv că în acțiunile lui lipsește fapta acțiunii imputată. 23.1 În motivarea recursului, avocatul Luca Alexandru indicat că: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat în numele lui Belîi Leonid; - în cererea de apel a indicat că instanța de revizuire a criticat nemotivat ordonanța procurorului în procuratura raionului Dubăsari, Vladimir Idriceanu din 07.04.2017 prin care a fost încetată urmărirea penală în privința lui XXXși XXXX în legătură cu intervenirea actului de amnistie prin care a fost clasat procesul penal nr.2017138006 pornit în baza art.312 alin.(2) lit. a) Cod penal, prin ce instanța și-a depășit limitele examinării cauzei, or legalitatea ordonanțelor n-a fost contestată de către subiecții vizați în ea și nici nu putea servit drept obiect al examinării judiciare în procesul dat. În asemenea mod, ordonanța de încetare din 07.04.2017, are valoare juridică, la judecarea cauzelor conexe și este asimilată prin prisma 15 regulii „non bis in idem” unei hotărâri judecătorești irevocabile, fiind inadmisibilă neglijarea autorității lucrului judecat; - instanța de revizuire prin sentință eronat a considerat, că temeiul de revizuire invocat de partea apărării - art.458 alin.(3) рct.1) Cod de procedură penală se referă în special la infracțiunile săvârșite de subiecți speciali, cum ar fi persoane oficiale ale organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care și-ar fi încălcat atribuțiile funcționale în procesul de desfășurare a procesului penal solicitat de a fi revizuit, excluzând din subiecții dați martorii și părțile vătămate, care au depus mărturii false, ce au dus la condamnare; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticii aduse sentinței prin apelul său de avocatul Luca Alexandru în această parte. Potrivit art.458 alin.(3) Cod de procedură penală, în redacția LP66 din 05.04.12, MO155- 159/27.07.12 art.510, în vigoare din 27.10.12, legiuitorul stabilește că revizuirea poate fi cerută în cazurile în care: „s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în timpul urmăririi penale sau în legătură cu judecarea cauzei”. Consideră că, prevederile date, se încadrează perfect în situația din speță, deoarece anume declarațiile false, date de părțile vătămate XXXși XXXX la examinarea cauzei în fond, erau unicele care au stat la baza condamnării lui Belîi Leonid, însă în cazul că probele date nu sânt veridice și nici pertinente, nici nu pot fi reținute de către instanța de judecată la condamnarea inculpatului. Declanșarea procedurii de revizuire pe temeiul respectiv este posibilă după ce hotărârea judecătorească prin care se dovedește săvârșirea infracțiunii de darea de declarații mincinoase v-a fi irevocabilă (indiferent de natura hotărârii); - existența unui act doveditor privind încetarea urmăririi penale cum este ordonanța procurorului în procuratura raionului Dubăsari Vladimir Idriceanu din 07.04.2017 prin care a fost încetată urmărirea penală pe art.312 Cod penal în privința lui XXXși XXXX în legătură cu intervenirea actului de amnistie, impune organului statal să constate necondiționat, că s-a desfășurat o anchetă eficientă și exigentă, înaintată față de orice procedură penală finalizată. Astfel, actul de procedură în cauză și anume ordonanța procurorului în procuratura raionului Dubăsari Vladimir Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost încetată urmărirea penală pe art.312 Cod penal în privința lui XXXși XXXX, a obținut puterea lucrului judecat din moment ce a expirat termenul de contestare al acesteia, fiind obligatoriu și indiscutabil pentru instanța de revizuire. Respectiv, ordonanța în cauză a obținut prin prisma prevederilor art.22 Cod de procedură penală, conform regulii non bis in idem caracterul unei hotărâri irevocabile și cade sub incidența normei invocate de procuratura raionului Dubăsari la inițierea procedurii de revizuire. Odată ce, la momentul 16 inițierii procedurii de revizuire a fost invocat temeiul prevăzut-de art.458 alin.(3) pct.2) Cod de procedură penală, care necesită a fi verificat în ședință și apreciat de instanță după intima sa convingere, atunci, după finisarea unui proces penal separat nr.2017138006, pornit în baza art.312 alin.(2) lit. a) Cod penal, prin care au fost verificate declarațiile părților vătămate, fiind invocat temeiul prevăzut de art.458 alin.(3) pct.1) Cod de procedură penală, instanța dispunând de un act cu caracter definitiv și irevocabil privitor la constatarea săvârșirii de către părțile vătămate a infracțiunii prevăzute de art.312 alin.(1) Cod penal, nu mai poate verifica suplimentar faptul falsului declarațiilor după cum nu este în drept să dea o altă apreciere, decât cea constatată prin actul definitiv și irevocabil; - în speța dată, există circumstanțe ce ar permite admiterea cererii de revizuire, casarea hotărâri contestate, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința lui Belîi Leonid. 23.2 În motivarea recursului, avocatul Carabețchi Dumitru a invocat argumente similare cu cele ale avocatului Luca Alexandru în recursul declarat, respectiv a susținut cele invocate întru apărarea lui Belîi Leonid.

Prin Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 27 februarie 2018, au fost admise recursurile ordinare declarate de avocatul Carabețchi Dumitru în numele părților vătămate XXXși XXXX și de avocatul Luca Alexandru în numele inculpatului, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs, raportând prevederile legale sus menționate la speța supusă judecării, a conchis că, instanța de apel la examinarea prezentei cauze penale nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, situație ce impune Colegiul de a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile judiciare admise de către instanțele de fond nu pot fi corectate de instanța de recurs. În primul rând, Colegiul penal lărgit a menționat că la etapa judecării apelului instanța de apel are obligația de a verifica toate argumentele invocate în cererea de apel în raport cu circumstanțele de fapt și de drept reținute în cauza penală dată, dându-le răspuns în conținutul deciziei adoptate. Analizând materialele dosarului, Colegiul penal lărgit a constatat că în speța dată, instanța de apel în procesul examinării cauzei penale respective, nu a dat răspuns la argumentele invocate în apel și nu s-a expus nici într-un fel asupra concluziilor primei instanțe, criticate în apelurile declarate. 17 Astfel, în apeluri sânt supuse criticii concluziile instanței de fond bazate pe o nouă apreciere a tuturor probelor din dosar. Avocații susțin că instanța de fond nu era în drept să supună criticii declarațiile părților vătămate XXXși XXXX, în privința cărora există ordonanța cu putere de lucru judecat și prin această să depășească limitele judecării cererii de revizuire (pct.48-58 din sentință, f.d.126-127 vol. II). Colegiul penal lărgit a concluzionat, că instanța de apel, în strictă conformitate cu art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, era obligată să dea apreciere acestor motive invocate în apel și totodată să se ghideze de prevederea din art.462 alin.(3) Cod de procedură penală și anume că instanța poate verifica oricare din probele pe care se întemeiază cererea (de revizuire) sau poate, când este necesar, să administreze probe noi la cererea părților. În fapt, instanța de apel a purces în mod direct la rejudecarea cauzei conform regulilor de procedură privind judecarea în primă instanță potrivit exigențelor art.463 Cod de procedură penală, fără să dispună admiterea procedurii de revizuire. De menționat că posibilitatea examinării din nou a probelor care au fost administrate în cursul judecăților precedente este prevăzută doar la art.463 alin.(2) Cod de procedură penală, adică doar după admiterea revizuirii, la caz, fiind posibilă și examinarea probelor administrate cu ocazia admiterii cererii de revizuire. La fel, s-a punctat că instanța de apel a considerat că este viciată ordonanța din 07.04.2017 a procurorului Idriceanu Vladimir (pct.8.8 din decizie, f.d.172 vol. II), din care motiv nu poate fi reținută ca temei prevăzut de art.458 alin.(3) pct.1) Cod de procedură penală, însă în decizia sa, nu dă nici un răspuns dacă este sau nu-i corectă motivarea din sentință (pct.59, f.d.128 vol. II), că legiuitorul s-ar fi referit la infracțiuni săvârșite de oficiali de la urmărirea penală sau judecarea cauzei, în exercițiul atribuțiilor ce le-au avut în desfășurarea procesului penal și care ar fi dus cert la o soluție diametral opusă. Colegiul penal lărgit a constatat că la judecarea apelului, instanța nu a ținut seama în deplină măsură de prevederile art.art.458 alin.(3) pct. 1), 462 și 463 Cod de procedură penală și nu a apreciat separat argumentele aduse de participanții la proces, nu s-a pronunțat în mod convingător asupra acestora, respingându-le pe baza unor concluzii proprii, invocate mai mult din oficiu, fără să țină cont în deplină măsură de principiile prevăzute la art.24 Cod de procedură penală și de rolul și atribuțiile procurorului în procesul penal prevăzute la art.art.51-53 Cod de procedură penală. 18 Prin cele menționate, Colegiul penal lărgit a reținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de avocatul Luca Alexandru în numele inculpatului și apelul avocatului Carabețchi Dumitru în numele părților vătămate, adică nu au fost supuse verificării probele prezentate în susținerea nevinovăției inculpatului, iar decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, care este o eroare de drept prevăzută la art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală. Erorile comise nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece aceasta nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

Prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2018 a fost admisă revizuirea procesului penal privindu-l pe Belîi Leonid , învinuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 3091 alin. (3), lit. a), c) și art. 238 alin. (1) Cod penal cu rejudecarea cauzei conform procedurii de judecare în prima instanță. 26.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, în ordonanța procurorului în Procuratura Dubăsari, Vladimir Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost dispusă încetarea urmăririi penale în cauza penală nr 2017138006, privind învinuirea lui Păvălache Efim Isidor și XXXIon în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, în temeiul intervenirii actului de amnistie, este stabilit faptul că persoanele vizate mai sus au comis infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, anume că din data de 01.09.2009 pînă în luna mai anul 2015, fiind recunoscuți și audiați în calitate de părți vătămate în cadrul dosarului penal nr. 2009138033 de învinuire a lui Belîi Leonid în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 309/1 alin. (3) lit. a), c) și art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, fiind preîntâmpinați de răspundere penală pentru darea cu bună știință a declarațiilor mincinoase, cu scopul de a face declarații mincinoase, fiind interogați în sediul Procuraturii r-lui Dubăsari cu sediul în aceiași localitate, cât și în Judecătoria r-lui Dubăsari cu sediul în aceiași localitate și mai apoi în Curtea de Apel Chișinău, au comunicat precum că au fost maltratați de către Belîi Leonid. Ulterior fiind audiați în cadrul procedurii de revizuirii și respectiv fiind preîntâmpinați de răspundere penală pentru Păvălache Efim și XXXau comunicat că în realitate nu au fost maltratați de Belîi Leonid ci de o altă persoană încă l-au incriminat pe ultimul cu scop de răzbunare. Instanța de apel a reținut că prin ordonanța procurorului în Procuratura Dubăsari, Vladimir Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost 19 dispusă încetarea urmăririi penale în cauza penală nr 2017138006, privind învinuirea lui Păvălache Efim Isidor și XXXIon în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, în temeiul intervenirii actului de amnistie, este stabilit faptul că persoanele vizate mai sus au comis infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, a fost stabilit faptul că în timpul urmării penale și judecarea cauzei penale de învinuire a lui Belîi Leonid de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 309/1 alin. (3) lit. a) și c) și art. 328 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal, de către părțile vătămate Păvălache Efim și XXXa fost comisă infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, anume darea cu bună știință a declarațiilor false în materie acuzatorială privind comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 309/1 alin. (3) lit. a) și c) și art. 328 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal de către Belii Leonid (f.d. 103, vol. II la dosarul de revizuire nr.lrh-04112016). Instanța de apel a constatat că, prima instanță care a respins cererea de revizuire a procesului prin sentința contestată, a făcut o interpretare îngustă a normei procedurale menționate mai sus, limitându-se doar la faptele ce țin de falsificarea actelor de procedură în cadrul urmăririi penale, sau cercetării judecătorești, admise doar de persoanele cărora prin lege li s- a oferit un statut special de efectuare a urmăririi penale, de judecare a cauzei, de dare a unor concluzii în cadrul urmăririi penal sau cercetării judecătorești. Actul procedural - ordonanța procurorului în Procuratura Dubăsari, Vladimir Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost dispusă încetarea urmăririi penale în cauza penală nr 2017138006, privind învinuirea lui XXXIon și Păvălache Efim în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, în temeiul intervenirii actului de amnistie, este asimilat prin prisma regulii non bis in idem și art. 22 din Codul de procedură penală, unei hotărâri judecătorești irevocabile, având puterea lucrului judecat, ceea ce impune constatarea necondiționată a faptului desfășurării unei anchete eficiente și exigente față de o procedură penală finalizată. Concluzia primei instanțe cu referire la faptul lipsei temeiul pentru revizuirea procesului penal, prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, nu este întemeiată, or s-a constatat existența actului procesual, asimilat unei sentințe de condamnare, prin care se stabilește comiterea de către părțile vătămate XXXși Păvălache Efim a infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, în timpul derulării urmăririi penale și examinării cauzei penale în instanța de fond și instanța de apel privindu-l pe Belîi Leonid învinuit de comiterea 20 infracțiunii prevăzute de art. 309/1 alin. (3) lit. a); c) și art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal. Instanța de apel a constatat că prima instanță, refuzând prin sentință revizuirea procesului penal, și-a motivat soluția prin faptul veridicității declarațiilor părților vătămate XXXX și XXXîn cadrul urmării penale, judecarea cauzei în instanța de fond și cea de apel, precum și neveridicitatea declarațiilor acelorași părții vătămate în cadrul procesului penal în cauza penală nr. 2017138006 de învinuire pe art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal a lui XXXX și XXXsoldat cu adoptarea ordonanței procurorului în Procuratura Dubăsari, Vladimir Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost constatat faptul comiterii infracțiunii de către acelea-și părți vătămate prin darea declarațiilor false. Instanța de apel a considerat că după finalizarea unui proces penal separat (în speță cauza penală nr. 2017138006 pornit în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal), prin care au fost verificate declarațiile părților vătămate, fiind invocat temeiul prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 1) din Codul de procedură penală, instanța dispunând de un act procedural cu caracter definitiv și irevocabil privitor la constatarea săvârșirii de către părțile vătămate a infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, ultima nu mai poate supune verificării suplimentare a faptului falsului declarațiilor și nu mai poate face o altă apreciere decât cea constatată prin actul procedural definitiv si irevocabil. Instanța de apel a considerat că, prima instanță nu a ținut cont și de jurisprudența Curții Europene (cauza Gradinger vs. Austria, din 23.10.1995), prin care se interzice repetarea procedurilor care s-au finalizat printr-o decizie definitivă. Or, instanța de fond la examinarea în ordine de revizuire a cauzei a admis repetarea procedurilor care s-au finalizat prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Dubăsari Vladimir Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost constatat faptul comiterii de către părțile vătămate XXXși Păvălache Efim a infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal în cadrul examinării cauzei penale de învinuire pe art. 3091 alin. (3) lit. a), c) și art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal în privința lui Belîi Leonid, ultimul rămânând a fi condamnat în, baza declarațiilor false ale părților vătămate. Instanța de apel a considerat că există temeiuri de drept în admiterea cererii de revizuire a procesului penal, or s-a stabilit întrunirea condițiilor prevăzute de art. 358 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, că prin sentință penală definitivă și irevocabilă (act procedural asimilat unei sentințe) a fost comisă în timpul urmării penale și judecătorii cauzei a unei infracțiuni. 21

Prin decizia Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2019, apelul avocatului Luca Alexandru în interesele condamnatului Belîi Leonid și apelul avocatului Carabețchi Dumitru în numele părților vătămate XXXși XXXX, casată total sentința Judecătoriei Criuleni sediul Dubăsari din 24.07.2017, pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care: A fost anulată parțial decizia Curții Supreme de Justiție din 17.11.2015 și decizia Curții de Apel Chișinău din 11.06.2015, prin care Belîi Leonid, a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a),c) Cod penal și de art.328 alin.(1) Cod penal. Belîi Leonid a fost achitat pe învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a),c) Cod penal și pe art.328 alin.(1) Cod penal, din motivul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii. 27.1 În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 08.10.2018, a fost admisă revizuirea procesului penal privindu-l pe Belîi Leonid, învinuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a),c), art.328 alin.(1) Cod penal, cu dispunerea examinării cauzei conform regulilor de procedură în primă instanță. Instanța de apel a remarcat faptul că, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17.11.2015 și decizia Curții de Apel Chișinău din 11.06.2015, Belîi Leonid și Andreev Nicolai au fost condamnați în baza art.3091 alin.(3) lit. a),c) Cod penal și de art.328 alin.(1) Cod penal, iar, la caz, instanța de revizuire examinează apelurile avocatului Luca Alexandru în interesele condamnatului Belîi Leonid Nicolae și a avocatului Carabețchi Dumitru în interesele părților vătămate XXXX și Stratulat Iurie, doar în partea ce îl privește pe Belîi Leonid, fapt din care considerent, instanța de apel sa expus doar asupra acțiunilor inculpatului Belîi Leonid, în privința căruia a fost admisă revizuirea procesului penal, în privința condamnatului Andreev Nicolai, nu au fost dispusă revizuirea și nu a fost depusă cerere de apel. Instanța de apel, audiind părțile, verificând probele administrate la urmărirea penală, care au fost verificate în instanța de apel și în instanța de recurs, consideră, că la pronunțarea deciziei de condamnare a lui Belîi Leonid, instanțele au ținut cont de prevederile art.101 alin.(1), art.384 alin.(3), art. 385 alin.(1) Cod de Procedură Penală, însă în urma revizuirii procesului a fost constatat că în cadrul urmării penale și examinării cauzei în instanțele judecătorești au fost comise infracțiuni din partea părților vătămate, care au dat declarații false în materie de acuzare a inculpatului 22 Belîi Leonid, care au dus la condamnarea acestuia în baza art. 3091 alin. (3) lit. a) și c), și art. 328 alin. (1) Cod penal. Instanța de apel a constatat, că la baza adoptării deciziei de condamnare a lui Belîi Leonid în baza art.3091 alin.(3), lit. a), c), art.328 alin.(1) Cod penal, au stat declarații părților vătămate care nu corespund adevărului, iar instanța de apel în urma revizuirii procesului nu mai reține probele administrate de organul de urmărire penală, instanța de fond, verificate de instanța de apel și instanța de recurs ca fiind pertinente, concludente și veridice în conformitate cu prevederilor art. 27, 99-101 Cod de procedură penală, ce ar confirma vinovăția lui Belîi Leonid, în cazul dat, instanța de apel a constatat cu certitudine că în acțiunile lui Belîi Leonid lipsesc elementele infracțiunilor prevăzute de art. 3091 alin.(3), lit. a), c), art.328 alin.(1) Cod penal în raport cu declarațiile atât a părților vătămate, cât și a martorilor, audiate în cadrul ședinței instanței de apel în urma revizuirii procesului penal. Instanța de apel, reexaminând cauza potrivit regulilor de examinare în prima instanță, a constatat următoarele: Prin rechizitoriul, Belîi Leonid a fost învinuit de faptul că, exercitând în baza ordinului MAI nr.256 ef din 05.06.2009 funcția de șef de post, ofițer operativ de sector al Postului de Poliție Ustia al CPR Dubăsari, acționând împreună și de comun acord cu Andreev Nicolae, care exercita în baza ordinului MAI nr.583 ef din 12.12.2008 funcția de ofițer operativ de sector al aceluiași post de poliție, fiind în conformitate cu art.23 alin.(1) Cod penal, persoane cu funcții de răspundere, investite cu drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, în una din zilele lunii iulie a anului 2009, data exactă nefiind stabilită de organul de urmărire penală, în jurul orei 13:00, aflându-se în incinta bir.17 a SP Ustia a CPR Dubăsari, încălcând prevederile art.24 al Constituției Republicii Moldova și prevederile art.3 al CEDO, urmărind scopul obținerii de la minorii XXXși XXXX, autodenunțul privitor la comiterea furtului la data din 25.06.2009, din gospodăria lui Panfile M., le-au încătușat părților vătămate mâinile la spate, după care le-au ridicat în sus. Ulterior, Andreev Nicolae urmărind același scop, cu un lemn, ce constituia parte componentă a unui scaun, l-a lovit pe XXXpeste picioare, după care i-a aplicat lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului, drept urmare a acțiunilor inculpaților, minorul XXXa recunoscut, că a săvârșit furtul din gospodăria lui Panfile M. împreună cu XXXX și alte două persoane. În continuare, pentru realizarea intențiilor sale criminale, inculpații din motiv că minorul XXXX nu recunoștea faptul că a săvârșit furtul, pentru a-l constrânge să recunoască vinovăția, i-au încătușat ultimului 23 mâinile la spate, apoi ridicându-le în sus, cauzându-i dureri fizice și ca urmare a acțiunilor de tortură, XXXX a recunoscut săvârșirea furtului incriminat. Belîi Nicolae de către organul de urmărire penală a fost învinuit și de faptul, că la 01 septembrie 2009 în jurul orei 10:00, aflându-se în incinta bir.17 din SP Ustia al CPR Dubăsari, urmărind scopul de a obține de la minorul XXXautodenunțul cu privire la săvârșirea de către acesta și XXXX a furtului din atelierul SRL „Vit–Nat Grup” amplasat în s. Ustia, r- nul Dubăsari, i-a aplicat ultimului câteva lovituri cu palma peste fată și trei lovituri cu bastonul de cauciuc pe spate, cauzându-i părții vătămate conform raportului de expertiză medico-legală nr.41D din 15.02.2010, vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății. Prin acțiunile sus indicate minorul Stratulat Iurie, fiind constrâns, a recunoscut săvârșirea furtului din atelierul SRL „Vit–Nat Grup” împreună cu XXXX. Tot ei, Belîi Leonid și Andreev Nicolae de către organul de urmărire penală au fost învinuiți, că în luna iulie 2009, nefiind stabilită exact data și ora, după ce Belîi Leonid ia adus pe minorii XXXși XXXX, fără reprezentanți legali, în incinta CPR Dubăsari, unde aceștia au fost interogați în legătură cu furtul din gospodăria lui Panfile M., iar părțile vătămate explicând, că nu cunosc nimic despre incidentul dat, au fost pe rând încătușați și torturați de către Belîi Leonid și Andreev Nicolae, pentru a determina minorii să recunoască vina în comiterea infracțiunii pe care nu au comis-o. În urma aplicării violenței fizice din partea inculpaților minorii au recunoscut că au săvârșit infracțiunea. Ulterior, pentru atingerea scopului propus Belîi Leonid și Andreev Nicolae, cu automobilul de model „VW Golf II”, ce aparținea lui Belîi Leonid, l-au transportat pe XXXla domiciliul lui Andreev Nicolae din s. Ustia, r-nul Dubăsari, unde l-au încătușat de piciorul drept și de mâna stângă pentru a-l imobiliza, ținându-l pe parcursul nopții în grajdul gospodăriei. A doua zi, Belîi Leonid și Andreev Nicolae l-au transportat pe XXXla CPs Dubăsari, unde, au continuat să-l constrângă pentru a depune declarații referitor la cazul furtului din gospodăria lui Panfile M. De către organul de urmărire penală, faptele lui Belîi Leonid au fost încadrate în baza art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal, individualizată prin ”tortura, adică provocarea în mod intenționat, a unei dureri sau suferințe puternice, fizice unei persoane, în special cu scopul de a obține de la această persoană informații, săvârșită cu bună știință asupra minorilor și de către două persoane publice”, precum și în baza art.328 alin.(2) lit. a), c) Cod penal, individualizată prin „excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană cu funcții de răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor 24 și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, însoțite de aplicarea violenței și de tortură. ” Examinând probatorul administrat, instanța de apel în urma revizuirii a reținut că, în opinia acuzatorului de stat la etapa urmăririi penale, vina inculpatului Belîi Leonid pe deplin se dovedește prin următoarele probe: declarațiile părții vătămate XXXX, declarațiile părții vătămate Stratulat Iurie, declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate XXXX - Pavalachi Svetlana, declarațiile martorului Coroi Maxim, declarațiile martorului Urîtu Artiom, declarațiile martorului Panfili Mihail, declarațiile martorului Bradu Mihail, declarațiile martorului Sandu Sergiu, declarațiile martorului Stasiev Vitalie, declarațiile martorului Dancuța Grigore, declarațiile martorului Artiom Ion, declarațiile martorului Tomaș Eugenia, declarațiile martorului Sclifos Anastasia, declarațiile martorului Oprea Valentina, precum și procesul verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii (plângerea) lui XXXIon din 01 septembrie 2009 (f.d. 2 vol. I), raportul de expertiză medico-legală nr. 302 D din 01.09.2009, conform căruia minorului XXXIon i-au fost cauzate leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, sub formă de echimoze de pe spate, gambă stângă, excoriația de pe antebrațul stâng au fost produse cu un corp contodent (f.d. 6 vol. I), procesul verbal de cercetare la fața locului din 16.11.2009 cu tabel fotografic (f.d. 106-111 vol. I), raportul de expertiză psihiatrică-psihologică legală ambulatorie nr. 27 a-2010 din 02.02.2010, a lui Păvălachi Efim (f.d. 123 vol. I), raportul de expertiză psihiatrică-psihologică legală ambulatorie nr. 26 a-2010 din 02.02.2010 a lui XXX(f.d. 129-130 vol. I), proces-verbal de cercetare la fața locului din 03.03.2010 cu tabel fotografic (f.d. 164-174 vol. I), proces-verbal de verificare a declarațiilor bănuitului Andreev Nicolae la locul infracțiunii din 03.03.2010 cu anexă (tabel fotografic) (f.d. 170 vol. I), proces-verbal de cercetare la fața locului din 15 martie 2010 cu tabelul fotografic (f.d. 179-191 vol. I), proces-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate XXXla locul infracțiunii din 15 martie 2010 cu anexă (tabel fotografic) (f.d. 192-213 vol. I), proces-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate Păvălachi Efim la locul infracțiunii din 13 aprilie 2010 cu anexă (tabel fotografic) (f.d. 192-213), proces-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate XXXla locul infracțiunii din 27 aprilie 2010 cu anexă (tabel fotografic) (f.d. 229-237 vol. I), proces-verbal de confruntare dintre minorul XXXX și Belîi Leonid din 27 aprilie 2010 (f.d. 1-5 vol. II), proces-verbal de confruntare dintre minorul XXXși Belîi Leonid din 03 mai 2010 (f.d. 1-5 vol. II). Analizând probele și cercetându-le prin prisma rigorilor de drept, instanța de apel a consider că acestea din urmă nu demonstrează vinovăția 25 inculpatului Belîi Leonid de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art.3091 alin.(3) lit. a),c) Cod penal și de art.328 alin.(1) Cod penal, iar în contextul dat instanța de apel și instanța de recurs, prin decizia din 11 iunie 2015, respectiv prin decizia din 17 noiembrie 2015, urmare a declarațiilor false ale părților vătămate XXXși XX de la faza urmării penale și din cadrul examinării cauzelor în instanțele de fond și de apel, au făcut o apreciere eronată a probatoriului administrat, ajungând în mod greșit la concluzia că Belîi Leonid se face vinovat de comiterea infracțiunilor de tortură și depășirea atribuțiilor de serviciu, or, în acțiunile acestuia, se constată lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor incriminate. Instanța de apel a reținut că inițial, organul de urmărire penală a încadrat acțiunile lui Belîi Leonid în baza art.328 alin.(2) lit. a), c) Cod penal, individualizată prin „excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană cu funcții de răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, însoțite de aplicarea violenței și de tortură.” Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015, instanța de apel a menționat în partea ce ține de calificarea faptelor inculpaților pentru excesul de putere și depășirea atribuțiilor de serviciu, că încadrarea faptelor conform agravantelor prevăzute la lit. a) „de aplicare a violenței” și lit. c) „de tortură sau acțiuni care înjosesc demnitatea părții vătămate” semne calificative agravante prevăzute la alin. (2) art. 328 Cod penal, au fost excluse prin Legea nr.252 din 08.11.2012. Instanța de apel a concluzionat că, în situația în care acțiunile infracționale de tortura au avut loc cu scopul de a obține de la persoane, adică de la părțile vătămate informații sau mărturisiri, de a pedepsi pentru un act pe care acestea le-au comis ori sânt bănuite că l-au comis, de a le intimida, atunci când o asemenea durere sau suferință este provocată de către o persoană publică sau persoană care exercită atribuțiile unei autorități publice, sau de către oricare persoană care acționează cu titlu oficial, aceste fapte se impun a fi încadrate nu conform art. 1661 alin. (1) Cod penal, ci conform prevederilor art. 1661 alin. (3) Cod penal, iar în sensul prevederilor art. 8 Cod penal și art. 10 Cod penal această lege nu poate fi aplicată ori va fi înrăutățită situația inculpaților și în atare circumstanțe s-a impus reîncadrarea faptelor de la art. 328 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal, la art. 328 alin. (1) Cod penal. Instanța de apel făcând o descriere elementelor constitutive ale infracțiunii de tortură, prevăzută de art. 3091 Cod penal: Obiectul juridic special, Latura obiectivă, Latura subiectivă, Subiectul infracțiunii, a reținut 26 că potrivit ordinul al Ministerului Afacerilor Interne al RM nr.256 ef, din 05.06.20090, Belîi Leonid a fost numit în funcție de șef de post, ofițer operativ de sector al postului de poliție Ustia al CRP Dubăsari. La caz, instanța de apel constatat cu certitudine că deși Belîi Leonid, deținea a funcție de șef de post, ofițer operativ de sector al postului de poliție Ustia al CRP Dubăsari, în acțiunile acestuia lipsește latura obiectivă a infracțiunii de tortură, având în vedere că în cadrul cercetării judecătorești nu s-a confirmat că Belîi Leonid a aplicat careva acțiuni de maltratare față de părțile vătămate XXXși XXXX. Deși, în instanța de fond, partea vătămată XXXa declarat că Belîi Leonid l-a adus în comisariat și l-a încătușat mâinile la spate, îi ridica de cătușe în sus pentru a recunoaște furtul, ulterior, Belîi Leonid l-a lovit pe el cu piciorul în abdomen și cu „dubinca,, peste cap, spate și tălpi, de acestea declarații, partea vătămată XXXs-a refuzat în ședința instanței de apel în urma revizuirii procesului de aceste declarații revizuire, iar urmare a rejudecării cauzei conform regulilor pentru prima instanță, XXXa relatata la data de 11.07.2018, că nu a fost bătut și urcat în mașina de către Belii Leonid. A fost impus să dea aceste declarații. Grișa Dancuta l-a impus să dea aceste declarații în anul 2009 împotriva lui Belîi Leonid. În prima instanța și la Curtea de Apel nu a dat declarații veridice. A fost bătut de către Dancuta, dar a dat declarații împotriva lui Belîi și nu împotriva lui Dancuta. Declarațiile date anterior împotriva lui Belîi nu corespund adevărului. Instanța de revizuire a remarcat și faptul că nu pot fi puse la baza condamnării lui Belîi Leonid, declarațiile părții vătămate XXXX, care a relatat în ședința instanței de fond precum că, Belîi Leonid era prezent în biroul în comisariat când Andreev Nicolae le-a pus mâinile la spate și le-a îmbrăcat cătușele, a scos un picior de la un scaun și cu acesta îl lovea peste picioare și tălpi. Belîi Leonid era tot acolo. În timp ce Nicolae Andreev îl lovea, a auzit cum Belîi Leonid îi spunea ultimului să înceteze să-l lovească. Belîi Leonid îl întreba cine a furat, îl ruga să recunoască vinovăția, însă el plângea și le spunea că nu el a furat. În birou la comisariat, Belîi Leonid nu l-a lovit, nu a vorbit nimic cu el. Nu ține minte cine îi ridica cătușele, nu știe dacă Belîi Leonid a tras în el. În cadrul Curții de apel Chișinău, partea vătămată XXXX, la data de la data de 02.05.2018, a declarat că, Belîi Leonid nu l-a bătut, în 2009 nu a avut loc fapta dată, a spus așa pentru că era minor și a crezut că va ieși din această situație. Nu a fost maltratat. Lui Stratulat nu i-a spus că a fost maltratat. Vătămările depistate la el pe corp au fost cauzate de către alte persoane. 27 Instanța de apel urmare a revizuirii procesului a reținut că ambele părți vătămate, XXXX și Stratulat Iurie, deși în cadrul cercetării judecătorești în instanța de apel, care l-a condamnat pe Belîi Leonid, au menționat că au fost maltratați de Belîi Leonid, afirmațiile acestora nu pot constituie temei de al recunoaște pe Belîi Leonid vinovat de comiterea infracțiunii de tortură, în situația în care, ambele părți vătămate în ședința instanței de apel în urma revizuirii procesului, au declarat că nu susțin declarațiile date la faza de urmărire penale, că au făcut declarații false, (aceste declarații au fost dovedite a fi false printr-un act procedural), totodată, menționând că Belîi Leonid nu a aplicat față de ultimii careva lovituri. Instanța de revizuire, a mai remarcat și faptul că deși la momentul comiterii faptei incriminate lui Belîi Leonid, părțile vătămate erau minore și posibil, la acel moment ele nu conștientizau faptele pretinse infracționale, în ședința instanței de apel, urmare a revizuirii procesului, XXXX și XXXaveau majoratul, însă pe parcursul cercetării judecătorești în instanța de revizuire, aceștia au schimbat de câteva ori declarațiile, inducând instanța de judecată în eroare, fapt ce impune cu certitudine, la moment, dubii cu privire la veridicitatea declarațiilor părților vătămate la etapa urmăririi penale și în instanța de fond și cea de apel, urmare la care Belîi Leonid a fost condamnat. Instanța de apel a ținut cont de declarațiile martorului Stasiev Vitalie, care fiind audiat în ședința instanței de fond, a declarat că lucrează în calitate de ofițer de urmărire penală la CRP Dubăsari. La interogare, erau deseori cazuri când XXXinițial recunoștea vina, apoi o nega. Și XXXX deseori a fost chestionat la poliție. În timpul audierilor XXXX adesea simula, plângea de la sine. Nu a văzut la ultimul careva semne vizibile de maltratare. Nu cunoaște dacă ar fi fost bătuți de careva polițiști, însă nu exclude faptul, că ultimii puteau fi bătuți de locuitorii satului Ustia pentru faptele de sustragere comise de ei. Instanța de apel urmare a revizuirii procesului a reținut declarațiile părții vătămate XXXX, care în ședința instanței de apel a relatat că, într-o seară, în sat, s-au bătut cu niște băieți din sat. Părinții au văzut că este bătut și a spus că poliția li-a bătut. Părinților le-a comunicat că nu acei băieți l-au bătut, dar anume Andreev Nicolae și Belîi Leonid. În instanța de judecată a spus aceleași minciuni. Era minor și nu conștientiza. Iar martorul Bradu Mihail, fiind audiat în ședința instanței de fond, a declarat că XXXi-a spus că cineva l-a pus la cale ca să scrie plângere la poliție precum că ar fi fost bătut de către Belîi Leonid și Andreev Nicolae. El a văzut personal că XXXși XXXX erau des bătuți, deoarece permanent aveau cu cetățenii diferite conflicte violente. 28 Instanța de apel a reținut că atât Stratulat Iurie, cât și Pavalchi Efim, fiind audiați suplimentar, după ce avocatul Oltu Vadim a depus cerere de revizuire a procesului penal în privința lui Belîi Leonid către procuror, la data de 04.10.2016 și 25.10.2016, părțile vătămate au declarat că nu fost maltratați de către colaboratorii de poliție, dar de Bradu Zinaida, de la care primii au sustras bunuri din gospodărie. Așa dar, faptul că Belîi Leonid Nicolae a adus de câteva ori pe minorii XXXși XXXX, la comisariat, nu este negat nici de însăși Belîi Leonid Nicolae, mai mult ca atât, din declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate minore XXXX – Pavalachi Svetlana, rezultă că într-o dimineață la dânsa acasă în s. Ustia r. Dubăsari a venit Belîi Leonid, care l-a luat pe fiul ei, Efim la comisariat. De fiecare dată când fiul ei era citat la poliție, era chemată și ea, însă atunci ea nu a fost chemată. S-a mirat de acest fapt. Belîi Leonid era cu un automobil de culoare roșie. În automobil se găseau Andreev Nicolae și Stratulat Iurie. După ce ei au plecat, s-a îmbrăcat și a plecat și ea la poliție. La fel, din declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate XXX– Oprea Valentina, date în cadrul instanței de revizuire, rezultă că, Belîi Leonid venea dimineața cu mașina și îl lua pe XXXși îl ducea la poliție, personal nu a văzut ca Belîi Leonid să îl bată pe fiul ei. L-a luat cam de 5 ori timp de aproximativ o lună. Fiul ei nu i-a comunicat din ce cauză era luat de Belîi la poliție. A fost la întrevedere în penitenciar cu fiul. Când a mers la întrevedere cu fiul, el nu i-a comunicat nimic referitor la maltratare. Careva semne vizibile de vânătăi pe față și pe corp, ea nu a văzut. În circumstanțele menționate, instanța de apel a constatat că, pe parcursul anului 2009, s-a dovedit faptul transportării de câteva ori a părților vătămate minore XXXși XXXX de către Belîi Leonid către comisariat, însă, acțiunea sau în inacțiunea de provocare a unei dureri sau suferințe puternice, fizice ori psihice părților vătămate, instanța de revizuire nu a constatat. Instanța de apel a reținut că acuzatorul de stat i-a incriminat lui Belîi Leonid Nicolae precum că, acesta, cu automobilul de model „VW Golf II”, l-au transportat pe XXXla domiciliul lui Andreev Nicolae din s. Ustia, r-nul Dubăsari, unde l-au încătușat de piciorul drept și de mâna stângă pentru a- l imobiliza, ținându-l pe parcursul nopții în grajdul gospodăriei. A doua zi, Belîi Leonid și Andreev Nicolae l-au transportat pe XXXla CPs Dubăsari, unde, au continuat să-l constrângă pentru a depune declarații referitor la cazul furtului din gospodăria lui Panfile M. În acest caz, acuzatorul de stat s-a axat doar pe declarațiile părții vătămate Stratulat Iurie, în situația în care din declarațiile lui Andreev Nicolae rezultă că, în urma percheziției la domiciliul lui Stratulat Iurie, a fost găsit un automat „Kalașnikov,, cu încărcătură. Stratulat Iurie, 29 cunoscând că el locuiește singur, l-a rugat să-i permită să doarmă în acea seară la el acasă deoarece se temea să rămână la casa sa. Împreună cu XXXau mers la barul „Andre,, din s. Ustia, r. Dubăsari și au procurat produse alimentare. Apoi au mers la casa lui. El atunci locuia singur, nu era căsătorit și fiindcă făcea reparație în casă, locuia în căsoaie. Spre casa lui au mers pe jos și ajunși acasă la el, au mâncat împreună, au privit televizorul și XXXs-a culcat pe un pat vechi. Instanța de apel a considerat că pe parcursul cercetării judecătorești nu a fost confirmat că în acțiunile lui Belîi Leonid este prezentă latura obiectivă a infracțiunii de tortură, manifestat prin provocarea durerilor puternice, fizice și psihice părții vătămate minore Stratulat Iurie, de vreme ce, deși prin raportul de expertize, s-a constatat că minorului XXXi-au fost cauzate leziuni corporale fără cauzare prejudiciului sănătății, prin declarațiile martorilor audiați în cadrul cercetării judecătorești, nu s-a confirmat aplicarea violenței de către Belîi Leonid față de Stratulat Iurie. Nu s-a confirmat nici provocarea durerii fizice lui Pavalachi Iurie prin ridicarea mâinilor încătușate la spate de către Belîi Leonid, cu atât mai mult că acestea afirmații nu au fost susținute de către însăși partea vătămată în ședința instanței de revizuire, cu atât mai mult în coroborare cu alte probe administrate în cadrul urmăririi penale. Instanța de apel o descriere elementelor constitutive ale infracțiunii de tortură, prevăzută de art. 328 Cod penal: Obiectul juridic special, Obiectul material, Victima infracțiunii de exces de putere sau depășire a atribuțiilor de serviciu Latura obiectivă, Latura subiectivă, Subiectul infracțiunii, a considerat că în acțiunile lui Belîi Leonid, de asemenea lipsește latura obiectivă a infracțiunii de depășire a atribuțiilor de serviciu, manifestat prin impunerea părților vătămate XXXși XXXX să recunoască fapta privind sustragerea bunurilor de la Panfile Mihail, care a avut loc în s. Ustia, or, în sensul dat, în primul rând nu a fost anexat la dosar vreo hotărâre ce ar confirma că XXXși XXXX au comis sau nu au comis infracțiune de furt. Instanța de apel, urmare a revizuirii cauzei reține că, atât timp cât în cadrul cercetării judecătorești se constată lipsa elementelor infracțiunii de tortură în acțiunile lui Belîi Leonid, atunci nu se confirmă impunerea de către ultimul impunerii lui XXXși Pavalachi Iurie privind recunoașterea vinei în săvârșirea furtului de către Belîi Leonid. În situația în care în acțiunile lui Belîi Leonid lipsește elementele infracțiunii de tortură, acuzatorul de stat nu a specificat prin ce se exprimă acțiunea de depășire a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege lui Belîi Leonid, precum și care sunt urmările prejudiciabile. 30 Din declarațiile martorilor audiați, instanța de apel, urmare a revizuirii procesului, a reținut că aceștia nu au relatat că au văzut pe corpul lui XXXși XXXX careva urme a leziunilor corporale, iar acuzatorul de stat, indicând în actul de învinuire că, prin acțiunile de tortură, minorii XXXși XXXX au fost nevoiți să recunoască vinovăția de comiterea furtului, nu poate fi pus la baza unei hotărâri de condamnare a lui Belîi Leonid, în situația în care, în cadrul cercetării judecătorești în instanța de apel urmare a revizuirii procesului, nu s-a confirmat că Belîi Leonid a aplicat careva acțiuni de tortură minorilor. Instanța de apel și de recurs a pus la baza condamnării lui Belîi Leonid, anume declarațiile părților vătămate, precum și rapoartele de expertiză psihiatrică – psihologică ambulatorie nr. 26a-2010 și 27a-2010, însă instanța de apel lea apreciat la caz, ca fiind nepertinente, având în vedere că XXXși XXXX, pe parcursul audierii au schimbat de mai multe ori declarațiile sale, relatând că inițial au fost bătuți de colaboratorii de poliței, ulterior de niște băieți din sat, ulterior de către Bradu Zinaida. Instanța de apel a considerat că, de către partea acuzării nu au fost administrate probe pertinente și concludente, ce ar corobora cu primele declarații ale părților vătămate, în speță, s-a reținut și declarațiile martorului Negru Olesea, care fiind audiată de către procuror la faza deschiderii procedurii de revizuire a procesului penal, a relatat că reprezentând interesele inculpaților Belîi Leonid și Andreev Nicolae în calitate de avocat, aflându-se la Curtea de Apel Chișinău, în timp ce completul de judecată se afla în deliberare, partea vătămată XXXs-a adresat către Belîi Leonid exprimându-se că va vorbi adevărul când Belîi Leonid se va achita cu el. Astfel, a înțeles de la el că a pretins careva sume de bani de la clientul său. Faptul relatat de martorul Negru Olesea, a fost confirmat de XXXX care a menționat în cadrul audierii la procuror din 04.10.2016 că Stratulat i-a spus că vor putea câștiga niște bani de pe polițiști și că el a trimis pe mama lui la polițiști să ceara 1000 euro pentru ca ei să spună adevărul. Instanța de apel a constatat că în acțiunile inculpatului Belîi Leonid lipsesc elementele ale infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a),c) Cod penal, pentru ce ultimul urmează a fi achitat, iar, luând în considerație că Belîi Leonid este învinuit și de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin.(1) Cod penal, care la rândul său, este o infracțiune de exces de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu reiese din infracțiunea de tortură, instanța de apel a considerat necesar că inculpatul Belîi Leonid urmează să fie achitat și pe capătul de acuzație de excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu. 31 Instanța de apel a concluzionat că organul de urmărire penală i-a incriminat lui Belîi Leonid excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, punând la baza acestei încadrări anume pretinsa comiterea infracțiunii de tortură, iar în cazul când în instanța de judecată, în cadrul cercetării judecătorești, s-a stabilit cu certitudine, prin probe concludente și pertinente că în acțiunile lui Belîi Leonid lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a),c) Cod penal, atunci instanța urmează să-l achite pe Belîi Leonid învinuit pe art. 328 alin.(1) Cod penal, conform învinuirii aduse de acuzatorul de stat, au fost comise în consecutivitate. Instanța de apel a conchis că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost prezentate careva argumente plauzibile, precum și probe concludente și pertinente ce ar confirmă că inculpatul Belîi Leonid, a comis fapta de depășire a atribuțiilor de serviciu și acțiuni de tortură.

Decizia instanței de apel, a fost contestată cu recursuri ordinare de către: - procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, la data de 09.08.2019, prin care invocând încălcarea prevederilor art. 427 alin. (1), pct. 6 Cod de procedură penală a solicitat casarea totală a încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 8 octombrie 2018 prin care a fost dispusă revizuirea procesului penal privindu-l pe Belîi Leonid, învinuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a), c); art.328 alin.(1) Cod penal și rejudecarea cauzei penale conform regulilor procedurii de judecare în prima instanță și respectiv a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2019,(pronunțată motivat la 10.07.2019) prin care au fost admise apelurile declarate de către avocatul Alexandru Luca în interesele condamnatului Belîi Leonid și respectiv de către avocatul Dumitru Carabețchi în interesele părților vătămate XXXși XXXX, anulate parțial deciziile Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015 și respectiv a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2015 prin care Belîi Leonid a fost condamnat irevocabil pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art.3091 alin.(3) lit. a),c) și art.328 alin.(1) Cod penal, la 5 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 150 unități convenționale și privare de dreptul de a ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 5 ani, rejudecată cauza penală și a pronunțat o nouă decizie prin care Belîi Leonid a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art.3091 alin.(3) lit. a),c) și art.328 alin.(1) Cod penal din motiv că faptele acestuia nu întrunesc elementele infracțiunii, cu menținerea sentinței Judecătoriei Criuleni sediul Dubăsari din 24 iulie 2017 fără modificări. 32 - partea vătămată XXXla data de 04 septembrie 2019, prin care invocând încălcarea prevederilor art. 427 alin. (1), pct. 6 Cod de procedură penală a solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri legale și întemeiate. 29.1 În motivarea recursului, procurorul a indicat că: - instanța de apel a interpretat greșit probele administrate de acuzarea de stat, probe din care rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil că Belîi Leonid aste vinovat de săvârșirea infracțiunilor incriminate și că nu sunt motive întemeiate de a interveni în vederea casării deciziilor Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015 și respectiv a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2015 prin care Belîi Leonid a fost condamnat irevocabil pentru săvârșirea acțiunilor prevăzute la art.3091 alin.(3) lit. a), c) și art.328 alin.(1) Cod penal, la 5 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 150 unități convenționale cu privare de dreptul de a ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 5 ani. - instanța de apel a pus la baza adoptării deciziei de achitare în exclusivitate faptul că părțile vătămate XXXși XXXX și-ar fi schimbat în cadrul examinării cererii de revizuire a procesului penal declarațiile făcute anterior în cadrul urmăririi penale dar și în cadrul celorlalte proceduri derulate în fața instanțelor de judecată, declarații din care ar rezulta că Belîi Leonid nu a aplicat în privința lor tratamente inumane și degradante și că au făcut declarații acuzatorii în privința acestuia doar pentru a se răzbuna pentru reținerile lor anterioare în cadrul altor proceduri penale.; - instanța de apel nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 101 alin. (1) cod de procedură penală și a ignorat faptul că, cu excepția declarațiilor părților vătămate XXXși XXXX pe care le consideră compromise datorită dualității comportamentului procesual al acestora, vinovăția lui Belîi Leonid în săvârșirea acțiunilor prevăzute la art.3091 alin.(3) lit. a), c) și art.328 alin.(1) Cod penal o consideră dovedită și prin alte probe asupra utilității, veridicității, concludenții și pertinenții lor instanța de apel nu a obiectat; - declarațiile inculpaților Belîi Leonid și Andreev Nicolae nu au fost verificate în ședința instanței de apel nici de către acuzatorul de stat nici de către avocați; - instanța de apel greșit a pus la baza decizi declarațiile martorului Negru Olesea din care rezultă că dânsa a auzit careva discuții dintre partea vătămată XXXși inculpatul Belîi Leonid referitor la careva împrejurări în care respectivul (partea vătămată) v-a declara adevărul în fața instanței de judecată; 33 - instanța de apel a pus la baza deciziei probe la care nu au avut acces părțile în proces și care nici nu au fost invocate de către partea apărării la etapa respectivă de examinare a cauzei în apel, considerând astfel, că instanța e apel a încălcat prevederile art. 384 alin. (4) Cod de procedură penală; - datorită expunerii defectuoase a primului alineat de la pct. 24 al deciziei, nu este posibil de constatat dacă instanța de apel pune sau nu la baza adoptării deciziei recurate declarațiile: părților vătămate; a reprezentantului legal Pavalachi Svetlana; a martorilor precum și materialului probator conținut din înscrisuri; - instanța de apel nu a supus analizei din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității doar declarațiile inculpaților Belîi Leonid și Andreev Nicolae făcute în cadrul cercetărilor judecătorești în instanța de fond în primul set de proceduri dar și declarațiile părților vătămate XXXși XXXX făcute în cadrul cercetărilor judecătorești în instanța de apel în ultimul set de proceduri; - instanța de apel, fără a argumenta din care motive exclude probele administrate de către acuzarea de stat nemijlocit în fața instanței de apel în ultimul set de proceduri, și-a însușit o abordare preconcepută cu privire la identitatea eventualei soluții de caz (achitarea condamnatului Belîi Leonid) doar datorită faptului modificării declarațiilor părților vătămate XXXși XXXX în setul de proceduri privind revizuirea procesului penal; - instanța de apel nu argumentează motivat care sânt criteriile care au determinat-o să considere dincolo de orice dubiu rezonabil că declarațiile făcute de către aceleași părți vătămate XXXși XXXX în cadrul urmăririi penale dar și în cadrul primelor seturi de proceduri în fața instanțelor de fond și apel de până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de condamnare a inculpatului Belîi Leonid nu corespund adevărului și că ar contraveni celorlalte probe administrate de caz; - instanța de apel nu a luat în considerare faptul că dacă nu inculpatul XXXX atunci inculpatul Stratulat Iurie, pe parcursul examinării cauzei în instanța de apel în ultimul set de proceduri a pledat dual cu privire la veridicitatea declarațiilor prezentate în cadrul urmăririi penale și în seturile de proceduri de până la deschiderea procedurii de revizuire; - instanța de apel, inexplicabil pentru acuzarea de stat nu a descris iar parțial a descris în mod incomplet și neobiectiv (a omis intenționat să descrie unele declarații) toate declarațiile făcute în cadrul cercetărilor judecătorești în instanțele de fond și apel în ultimul set de proceduri (revizuirea procesului penal) de către partea vătămată XXXcare și-a modificat pe parcurs declarațiile și a insistat că declarațiile făcute în cadrul urmăriri penale și cercetărilor judecătorești în instanțele de fond și apel în 34 primele seturi de proceduri sânt corecte și că declarațiile modificate în folosul condamnatului Belîi Leonid au fost făcute sub influență; - instanța de apel a omis în mod nejustificat să descrie și să supună unei analize ample în sensul prevederilor art.101 Cod de procedură penală alte probe decât cele menționate, probe care au fost verificate nemijlocit în cadrul cercetărilor judecătorești în instanța de apel; - instanța de apel greșit a admis apelurile declarate de către avocatul Alexandru Luca în interesele condamnatului Belîi Leonid și respectiv de către avocatul Dumitru Carabețchi în interesele părților vătămate XXXși XXXX, greșit a anulat parțial deciziile Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015 și respectiv a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2015, de vreme ce argumentele invocate de către instanța de apel în sprijinul soluției dispuse vin în contradicție împrejurările de fapt și de drept ale cauzei. 29.2 În motivarea recursului, partea vătămată a indicat că: - instanța de apel nu a fost în drept să anuleze deciziile instanței ierarhic superioare care au dus la achitarea ilegală a inculpaților și încălcarea drepturilor părții vătămate, la un proces echitabil; - toate ședințele de judecată în instanța de apel, au fost petrecute în lipsa părții vătămate XXXprin care a fost lipsit de ași expune liber obiecțiile în ordine de apel, toate cererile de refuz în petrecerea procesului în lipsa părții vătămate XXXnu corespund voinței sale. Consideră că procesul a fost ilegal;

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă a fost corect aplicată legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. În temeiul art.434 din Codul de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza 35 materialului din dosarul cauzei ținând seama, după caz, de opinia părților expusă în referință ori în ședință, dacă au participat la ea, și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs. Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b), c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța este în drept să admită recursul, să dispună achitarea persoanei sau încetarea procesului penal în cazurile prevăzute de lege, să rejudece cauza și pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se agravează situația condamnatului. Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, cu dispunerea achitării inculpatului, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale. Judecând recursurile declarate în baza materialelor dosarului și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit conchide respingerea acestora din următoarele considerente. După cum s-a constatat, în temeiul art.458 alin.(3), pct.1) Cod de procedură penală, prin încheierea din 08 octombrie 2018, în urma stabilirii faptului comiterii unei infracțiuni în timpul urmăririi penale sau în legătură cu judecarea cauzei, Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, a dispus revizuirea procesului penal privindu-l pe Belîi Leonid, învinuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.309/1 alin.(3) lit. a), c), art.328 alin.(1) Cod penal, cu rejudecarea cauzei penale conform regulilor procedurii de judecare în prima instanță. Încheierea instanței de apel privind dispunerea revizuirii cauzei penale este una motivată de fapt și de drept. Pentru a se pronunța referitor la deschiderea procedurii de revizuire, instanța de apel a reținut solicitările avocatului Luca Alexandru în interesele condamnatului Belîi Leonid Nicolae și a avocatului Carabețchi Dumitru în interesele părților vătămate XXXX și XXXprivind necesitatea revizuirii cauzei, a audiat în ședința de judecată din 08.10.2018, părțile vătămate XXXși Păvălache Efim, constatând că, ultimii fiind audiați în cadrul procedurii de revizuirii și respectiv fiind preîntâmpinați de răspundere Păvălache Efim și XXXau comunicat că în realitate nu au fost maltratați de Belîi Leonid ci de o altă persoană însă l-au incriminat pe ultimul cu scop de răzbunare, a cercetat ordonanțele procurorului din 28.10.2016 prin care fost dispus deschiderea procedurii de revizuire, ordonanța de transmitere a materialelor cauzei acumulat suplimentar în cadrul cercetării privind revizuirea procesului penal în instanța de judecată, ordonanța procurorului în Procuratura Dubăsari, Vladimir Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost dispusă încetarea urmăririi penale în cauza penală nr 2017138006, privind învinuirea lui Păvălache Efim Isidor 36 și XXXIon în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, în temeiul intervenirii actului de amnistie. Instanța de apel, apreciind ca fiind greșit interpretată de către prima instanță norma prevăzută de art.458 alin.(3) Cod de procedură penală care reglementează procedura de revizuire a procesului penal, a statuat justificat precum că, actul procedural - ordonanța procurorului în Procuratura Dubăsari, Vladimir Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost dispusă încetarea urmăririi penale în cauza penală nr 2017138006, privind învinuirea lui XXXIon și Păvălache Efim în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, în temeiul intervenirii actului de amnistie, este asimilat prin prisma regulii non bis in idem și art. 22 din Codul de procedură penală, unei hotărâri judecătorești irevocabile, având puterea lucrului judecat, ceea ce impune constatarea necondiționată a faptului desfășurării unei anchete eficiente și exigente față de o procedură penală finalizată. Suplimentar, instanța de apel a menționat și ignorarea de către prima instanță la emiterea sentinței de respingere a cererii de revizuire a jurisprudenței CtEDO (cauza Gradinger vs. Austria, din 23.10.1995), prin care se interzice repetarea procedurilor care s-au finalizat printr-o decizie definitivă. Or, instanța de fond la examinarea în ordine de revizuire a cauzei a admis repetarea procedurilor care s-au finalizat prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Dubăsari Vladimir Idriceanu din 07.04.2017, prin care a fost constatat faptul comiterii de către părțile vătămate XXXși Păvălache Efim a infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal în cadrul examinării cauzei penale de învinuire pe art. 3091 alin. (3) lit. a), c) și art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal în privința lui Belîi Leonid, ultimul rămânând a fi condamnat în, baza declarațiilor false ale părților vătămate. Astfel, Colegiul penal apreciază soluția instanței de apel privind rejudecarea cauzei penale dispusă prin încheierea din 08.10.2018 ca fiind una amplu argumentarea, întemeiată corect pe faptul întrunirii condițiilor prevăzute de art. art.458 alin.(3) Cod de procedură penală. Referitor la argumentele recurentului despre prezența, în viziunea s-a, a temeiului de recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) din Codul de procedură penală, potrivit căror instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanțele de fond au admis erori grave de fapt și de drept, care au afectat soluțiile instanțelor Colegiul penal constată că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea 37 adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. În acest sens, se atestă că, la soluționarea cauzei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a verificat și a cercetat probele sub toate aspectele, apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor. Procurorul în argumentarea cererii de recurs își exprimă de fapt, dezacordul cu aprecierea probelor efectuată de către Curtea de apel, punerea în exclusivitatea la baza sentinței de achitare a noilor declarații ale părților vătămate XXXși Păvălache Efim, lipsa oricăror obiecții din partea instaței de apel asupra utilității, veridicității, concludenței și pretinenței altor probe, neverificarea declarațiilor inculpaților Belîi Leonid și Andreev Nicolae, întemeierea concluziilor și pe alte probe care nu au fost cercetate în ședința de judecată. Astfel, criticele procurorului se conturează în jurul modului în care instanța de apel a apreciat probele, neprevăzut în calitatea sa de temei pentru recurs la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală. Verificând conținutul deciziei instanței de apel în raport cu criticele aduse, Colegiul penal constată inconsistența alegațiilor procurorului, dat fiind că, instanța de apel, de fapt, reexaminând cauza potrivit regulilor de examinare în prima instanță, instanța de apel a constatat pentru care fapte au fost înviniuți Belîi Leonid și Andreev Nicolae a cercetat probele, a verificat declarațiile inculpaților, părților vătămate, martorilor, consemnându-le în procesul-verbal (vol. VII, f.d.79-80). Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se încadrează în prevederile art.427 Cod de procedură penală, iar o altă apreciere a probelor de către instanțele de fond poate să fie recunoscută ca o eroare gravă de fapt și reținută de instanța de recurs, doar în cazul unor expuneri denaturate - ce nu corespund conținutului faptic a probelor, sau neluarea în considerare a acestora. În context, Colegiul penal menționează că instanța de apel, analizând probele administrate de organul de urmărire penală, cercetate de prima instanță, verificate și re-apreciate de instanța de apel, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia achitării lui Belîi Leonid pe învinuirea adusă în baza art.309/1 alin.(3) lit. a), c), art.328 alin.(1) Cod penal din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii. 38 Colegiul penal reține că, referitor la argumentele invocate de către procuror în cererea de recurs, instanța de apel s-a expus în decizia motivată astfel, în lipsa constatării unor contradicții sau omisiuni grave și esențiale, este inutilă repetarea răspunsurilor la aceleași argumente. Astfel, instanța de apel a dat o apreciere clară circumstanțelor cauzei, ajungând la o concluzie corectă, pe care instanța de recurs o însușește, din motivul temeiniciei acesteia, fiind inoportună repetarea acestora, fapt ce este în corespundere și cu practica constantă a CtEDO, expusă în pct.37 din hotărârea Albert vs România din 16.02.2010, potrivit cărei art.6 §1 deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61). Cu referire la cererea de recurs înaintată de către Stratulat Iurie, care de fapt conține doar opinia privind incorectitudinea casării hotărârilor emise de către instanțe de până la revizuirea cauzei, precum și neparticiparea sa în ședințele judiciare, Colegiul penal de asemenea remarcă netemeinicia acestora, dat fiind necorespunzătoare situației de fapt și de drept. Astfel, în conformitate cu art.464 Cod de procedură penală instanța, dacă constată că cererea de revizuire este întemeiată, anulează hotărârea în măsura în care a fost admisă revizuirea sau hotărârile care nu se pot concilia și pronunță o nouă hotărâre potrivit dispozițiilor art.382-399 și 410, care se aplică în mod corespunzător. Potrivit-procesului verbal al ședinței de judecată în Curtea de Apel, partea vătămată Stratula Iurie a fost prezent în ședința de judecată din 11.06.2018, 08.10.108, 07.11.2018, 06.03.2019, 25.03.2019, 08.05.2018, 29.05.2019, lipsind doar la pronunțarea deciziei motivate din 26.06.2019. În cadrul procesului de judecată la Curtea de Apel a dat declarații, (f.d.55, vol.VII) unde a negat faptul întocmirii și semnării cererii prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a lui Belîi Leonid (vol.vi, f.d.267). Rezumând cele expuse, Colegiul penal statuează că, temeiurile pe care s- a bazat partea apărării în recursul declarat, nu sunt imputabile deciziei atacate, deoarece în urma examinării acesteia, se conchide că instanța de apel a analizat obiectiv circumstanțele cauzei și a dat răspuns la toate motivele expuse în apel, în coraport cu poziția părților și a argumentelor de motivare a soluției emise, astfel fiind atestat că decizia instanței de apel corespunde normelor procesual- penale, este legală și întemeiată. Din considerentele expuse, instanța de recurs conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile enunțate la art.art.414-419 Cod de procedură penală, pronunțând o hotărâre legală și întemeiată sub toate aspectele. 39

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg și partea vătămată XXXîmpotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, din 29 mai 2019, în cauza penală în privința lui Belîi Leonid Nicolae. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 30 iulie 2020. Președinte Boico Victor Judecători Burduh Victor Vascan Nina Craiu Nicolae Bejenaru Iurie 40