1ra-1223/2019 — art. 145 alin. 2 lit. b, e, i, j CP

1ra-1223/2019 — art. 145 alin. 2 lit. b, e, i, j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1223/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Țurcan Anatolie,

Judecători – Boico Victor, Vascan Nina, Bejenaru Iurie, Cobănenu Ala,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Popescu Ion în numele inculpatului,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04

martie 2019, în cauza penală în privința lui

Nazarov Vasile XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de judecare:

prima instanță: 03.06.2015 – 11.12.2015

instanța de apel: 28.01.2016 – 20.04.2016

instanța de recurs ordinar: 03.08.2016 – 07.02.2017

instanța de apel: 05.04.2017 – 26.01.2018

instanța de recurs ordinar: 23.03.2018 – 15.05.2018

instanța de apel: 15.06.2018 – 04.03.2019

instanța de recurs ordinar: 16.05.2019 – 10.12.2019

A C O N S T A T A T:

Vasile a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 145 alin. (2) lit. b), e), i), j) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost

săvârșită de inculpat.

Prin aceiași sentință, XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art.145 alin.(2) lit. b), e), i), j) Cod penal, la detențiune pe viață, însă

în privința lui decizia nu se contestă.

Acțiunea civilă înaintată de către succesorul victimei Pînzari

Constantin, în partea reparării prejudiciului material, a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască

instanța, în ordinea procedurii civile.

Acțiunea civilă în partea reparării prejudiciului moral și compensării

cheltuielilor de asistență juridică a fost admisă, fiind dispusă încasarea de

la XXXXX în beneficiul lui Pînzari Constantin a prejudiciului moral în

mărime de 100000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

1

1000 lei, în total 101000 lei.

A fost dispusă încasarea din contul lui XXXXX în beneficiul

Spitalului Clinic de Psihiatrie a cheltuielilor judiciare suportate pentru

efectuarea expertizei medico-legală de psihiatrie în mărime de 1988 lei.

urmărire penală, Nazarov Vasile a fost învinuit că, la XXXXX, în jurul orei

XXXXX, împreună cu XXXXX și o altă persoană în privința căreia cauza

penală a fost disjunsă, de comun acord și după o înțelegere prealabilă,

acționând cu intenție directă, având interes material, cu scop de omor, au

pătruns în casa consăteanului lor XXXXX din s. XXXXX, r-ul XXXXX,

unde pentru realizarea scopului infracțional, împreună i-au aplicat

ultimului multiple lovituri cu pumnii, picioarele, dar și cu alte obiecte

dure, inclusiv cu un obiect tăietor-înțepător peste diferite părți ale corpului,

cauzându-i leziuni corporale grave periculoase pentru viață, în urma

cărora aceasta a decedat la scurt timp la fața locului, leziunile corporale

fiind în legătură directă cu survenirea decesului.

- procuror la 29 decembrie 2015, solicitând casarea parțială a sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Nazarov Vasile să fie recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 145 alin. (2) lit. b), e), i), j) Cod penal la 20 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis;

- avocatul Zagaiciuc Victor, în numele inculpatului XXXXX, și

avocatul Pavlov Victor în numele inculpatului XXXXX, solicitând casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat, pe motiv că fapta nu a fost comisă de către

inculpat sau să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, diminuată suma

prejudiciului dispus spre încasare și respingerea cererea privind încasarea

cheltuielilor judiciare.

3.1. În motivarea apelului, procurorul a menționat că:

- instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei și eronat

a conchis că inculpatul urmează a fi achitat, vinovăția acestuia fiind pe

deplin dovedită prin probele administrate și prezentate de către partea

acuzării;

- sentința de achitare se bazează selectiv pe declarațiile învinuitului,

care nu coroborează cu celelalte probe cercetate în ședință;

aprilie 2016, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate și menținută

sentința fără modificări.

2

- procurorul care a solicitat casarea acesteia și dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, invocând că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, precum și hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- inculpatul Guțul Vasile care a solicitat casarea deciziei instanței de

apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel și stabilirea unei

pedepse mai blânde.

din 07 februarie 2017, recursul ordinar declarat de către procuror a fost

admis, casată decizia instanței de apel în partea achitării inculpatului

Nazarov Vasile și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

De asemenea, a fost admis recursul ordinar declarat de către

inculpatul XXXXX, casată sentința și decizia în partea stabilirii pedepsei,

rejudecată cauza în partea casată și pronunțată o nouă hotărâre, prin care

lui XXXXX, condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. b), e), i), j) Cod penal, i-

a fost stabilită pedeapsă sub formă de 20 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

Celelalte dispoziții ale deciziei atacate au fost menținute.

6.1. În motivarea soluției instanța de recurs a apreciat că instanța de

apel nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei, și prematur a

ajuns la concluzia de menținere a sentinței în partea achitării inculpatului

Nazarov Vasile, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Cu referire la categoria și termenul pedepsei penale stabilite

inculpatului XXXXX, instanța de recurs a reținut că instanțele de fond nu

au dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal și eronat au

aplicat față de acesta detențiunea pe viață, or, inculpatul nu are

antecedente penale, pentru prima dată a săvârșit o infracțiune, nu se află la

evidența medicului narcolog sau psiholog, la locul de trai se caracterizează

satisfăcător, circumstanțe agravante nu au fost stabilite, și corectarea și

reeducarea acestuia va fi posibilă în cazul stabilirii unei pedepse sub formă

de 20 ani închisoare.

Chișinău din 26 ianuarie 2018, apelul declarat de către procuror a fost

admis, casată sentința în partea achitării lui Nazarov Vasile de sub

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. b), e),

i), j) Cod penal, rejudecată cauza în partea casată și pronunțată o nouă

3

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Nazarov Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

145 alin. (2) lit. b), e), i), j) Cod penal la 20 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă, în partea prejudiciului material, înaintată de către

succesorul părții vătămate Pînzari Constantin, a fost admisă în principiu

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunța instanța în

ordinea procedurii civile.

Acțiunea civilă în partea prejudiciului moral a fost admisă, fiind

dispusă încasarea din contul inculpatului Nazarov Vasile în beneficiul

succesorul părții vătămate Pînzari Constantin, a prejudiciului moral în

mărime de 100000 lei.

- avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Nazarov Vasile, care a

solicitat casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță,

în alt complet de judecată, invocând că instanța a apreciat arbitrar probele

și circumstanțele cauzei, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- succesorul părții vătămate Pînzari Constantin care a solicitat casarea

deciziei și menținerea sentinței, invocând că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, precum și că nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

din 15 mai 2018, recursul ordinar declarat de către succesorul părții

vătămate Pînzari Constantin a fost respins ca inadmisibil, iar recursul

ordinar declarat de către avocatul Popescu Ion în numele inculpatului

Nazarov Vasile a fost admis, casată decizia instanței de apel și dispusă

rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

9.1. În motivarea soluției emise, instanța de recurs ordinar a

menționat că recursurile ordinare declarate de către succesorul părții

vătămate Pînzari Constantin, cel dintâi declarat - nu corespunde

prevederilor art.430 Cod de procedură penală, fiind nemotivat, iar cel

declarat la data de 03 mai 2018 - a fost depus în afara termenului de 30 de

zile, prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Popescu Ion

în numele inculpatului Nazarov Vasile, instanța de recurs a menționat că

instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor legale și a

conchis asupra vinovăției inculpatului bazându-se preponderent pe

4

probele cercetate de prima instanță, puse la baza achitării lui Nazarov V.,

mai mult ca atât, unor probe li s-a dat doar citire, întrucât marea majoritate

a martorilor nici nu au fost prezenți la ședințe.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs a reținut că, în partea

descriptivă a deciziei, instanța de apel a reflectat conținutul declarațiilor

date de martori, precum și a celorlalte mijloace probatorii, redând cu

exactitate conținutul acestora, concluzionând fără careva analiză că, prin

acestea se confirmă indubitabil vinovăția inculpatului Nazarov Vasile de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit.b), e), i), j) Cod penal.

De asemenea, instanța de recurs a considerat întemeiată critica

apărătorului, precum că la rejudecarea cauzei de către instanța de apel

presupusul coparticipat la omorul comis în privința lui Pînzari Pavel, adică

XXXXX, în privința căruia există o hotărâre definitivă și irevocabilă de

condamnare pentru omor, nici nu a fost citat pentru audiere în cadrul

instanței de apel, or, în calitate de autori ai infracțiunii urmează să fie

recunoscute persoanele care acționau în comun, în intenția îndreptată spre

săvârșirea omorului și cei care au participat nemijlocit la procesul realizării

acestei intenții.

Instanța de recurs a mai remarcat că, instanța de apel, la constatarea

faptei comise de către Nazarov Vasile, nu a arătat în ce mod a fost realizată

înțelegerea prealabilă între Nazarov Vasile, XXXXX și cealaltă persoană în

privința căreia cauza a fost disjunsă, care au fost rolurile fiecăruia la

săvârșirea infracțiunii, a cui a fost ideea de a-l lipsi de viață pe Pînzari

Pavel, cine, în ce fel și câte lovituri i-a aplicat victimei, în rezultatul cărora

aceasta a decedat.

Nu a fost soluționată corect nici acțiunea civilă, or, partea civilă, în

acțiunea formulată în prima instanță, a solicitat încasarea de la inculpați a

prejudiciului material în mărime de 40000 lei și a celui moral în mărime de

100000 lei. Respectiv, revendicarea sumei de 100000 lei ar trebui să fie

imputabilă tuturor celor găsiți vinovați de comiterea infracțiunii de omor,

cu încasarea în mod solidar a acesteia.

Instanța de recurs a subliniat că, în respectiva cauză penală, la plata

prejudiciului moral în mărime de 100000 lei, a fost deja obligat Guțul

Vasile.

Chișinău din 04 martie 2019, apelul declarat de către procuror a fost admis,

casată sentința în partea achitării lui Nazarov Vasile de sub învinuirea în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. b), e), i), j) Cod

penal, rejudecată cauza în partea casată și pronunțată o nouă hotărâre,

5

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Nazarov Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

145 alin. (2) lit. b), e), i), j) Cod penal la 20 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă, în partea prejudiciului material, înaintată de către

succesorul victimei Pînzari Constantin, a fost admisă în principiu, urmând

ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța ordinea

procedurii civile.

10.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a menționat că analizând

probele, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, a

constatat că:

Nazarov Vasile, la XXXXX, în jurul orei XXXXX, împreună cu XXXXX

și o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o

procedură separată, de comun acord și după o înțelegere prealabilă, acționând

cu intenție directă, având interes material, cu scopul de omor, au pătruns în

casa lui Pînzari Pavel din s. XXXXX, r-nul XXXXX, unde, în vederea

realizării scopului lor infracțional, împreună i-au aplicat lui Pînzari Pavel

multiple lovituri cu pumnii, picioarele și alte obiecte dure, inclusiv cu un

obiect tăietor-înțepător peste diferite părți ale corpului, cauzându-i leziuni

corporale grave periculoase pentru viață sub formă de traumatism asociat

al capului și cutiei toracice, traumă cranio-cerebrală acută, hemoragie

intracerebrală abundentă, fractura coastelor 4 - 7 pe dreapta cu lezarea

plămânului drept, hemoragie a cavității pleurale pe dreapta, multiple plăgi

tăiate-înțepate a capului, gâtului, mânii drepte, în număr de 12, multiple

echimoze a cutiei toracice și feții, leziuni care au provocat soc traumatic-

hemoragic, în urma cărora, Pînzari Pavel a decedat la scurt timp la fața

locului. Leziunile corporale sunt în legătură directă cu survenirea

decesului.

Astfel, instanța de apel a apreciat că acțiunile inculpatului, contrar

celor constatate de către prima instanță, se încadrează în prevederile art.

145 alin. (2) lit. b), e), i), j) Cod penal - omorul unei persoane săvârșit de

mai multe persoane, din interes material, cu deosebită cruzime, profitând de

neputința victimei de a se apăra din cauza vârstei înaintate.

În opinia instanței de apel, vinovăția inculpatului este probată prin:

declarațiile succesorului părții vătămate Pînzari Constantin, ale martorilor

Strășeneanu Svetlana, Barbaros Varvara (f.d. 162-163, vol. 3), Pînzari

Victor (f.d.144-148, 184, 185 v.3), Velicu Emilian (f.d. 169-173 v.3),

6

Nicolaescu Ion și actele cauzei: procesele-verbale de examinare din

26.01.2015 (f.d.38 v.1), de ridicare din 27.03.2015 (f.d.85 v.1), de examinare

din 17.02.2015 (f.d.146 v.1), de ridicare din 22.01.2015 (f.d.170 v.1),

rapoartele de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 26.01.2015 (f.d.166-

167 v.1), nr. XXXXX din 04.02.2015 (f.d.177 v.1), nr. XXXXX din 04.02.2015

(f.d.175-176 v.1), nr. XXXXX din 04.02.2015, de expertiză psihiatrico-legală

ambulatorie nr. XXXXX (f.d.235-237 v.1).

Consecvent, instanța de apel a considerat că, nerecunoașterea

vinovăției de către inculpat de comiterea infracțiunii incriminate nu

echivalează cu achitarea lui, or, circumstanțele stabilite și probele cercetate

dovedesc cu certitudine comiterea de către acesta a faptelor descrise în

învinuire și respectiv, a calificat faptul nerecunoașterii vinovăției drept o

metodă de apărare.

Cu referire la declarațiile date de către inculpat și puse la baza

sentinței de achitare, instanța de apel a menționat că acestea nu sunt

plauzibile și contravin celor altor probe administrate de către organul de

urmărire penală.

Cu referire la declarațiile inculpatului, precum că a fost agresat de

către colaboratorii poliției, instanța de apel a menționat că aceste declarații

nu s-au confirmat, la 28.11.2017, fiind adoptată ordonanța de neîncepere a

urmăririi penale.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel,

ținând cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal, de criteriile

generale de individualizare a pedepsei penale, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de persoana inculpatului, care anterior nu a fost judecat, că nu a

conștientizat gravitatea faptei comise, că circumstanțe atenuante sau

agravante nu au fost stabilite, precum și de scopul pedepsei penale, a

conchis că pedeapsa penală de 20 ani închisoare, va fi echitabilă și

proporțională faptei comise.

Cu referire la acțiunea civilă în partea prejudiciului moral, având în

vedere că prima instanță a dispus încasarea din contul lui XXXXX în

beneficiul succesorului părții vătămate Pînzari Constantin a prejudiciului

moral în mărime de 100000 lei, în privința acestuia hotărârea fiind

irevocabilă, având puterea lucrului judecat, instanța de apel nu s-a expus.

Cu referire la acțiunea civilă în partea prejudiciului material, instanța

de apel, ținând cont de prevederile art. 387 alin. (3) Cod de procedură

penală, a constatat că succesorului victimei Pînzari Constantin nu a

prezentat probe incontestabile întru stabilirea cuantumului exact al

pagubelor cauzate prin infracțiune, motiv pentru care, a admis acțiunea

7

civilă în această parte în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

motivată fiind pronunțată la 03 aprilie 2019, a declarat recurs ordinar

avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Nazarov Vasile, la data de 20

aprilie 2019, prin care indicând în calitate de temeiuri pentru recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecat.

11.1. În motivarea recursului, avocatul a menționat că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- instanța nu a ținut cont de faptul că succesorul victimei Pînzari

Constantin a menționat că Nazarov Vasile nu este vinovat de omorul

tatălui său și nu a dat nici o apreciere acestor declarații;

- instanța a dat interpretare greșită declarațiilor martorului

Strășeneanu Svetlana, fiind influențată de poziția nefondată a acuzatorului;

- nu a dat o apreciere cuvenită declarațiilor martorului Niculăescu

Ion, potrivit cărora, Nazarov Vasile nu a fost văzut în curtea casei unde a

fost comisă infracțiunea, în perioada comiterii ei;

- declarațiile martorilor puse la baza deciziei de condamnare, de fapt

nu dovedesc vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate,

mai mult că conținutul acestora a fost denaturat;

- instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul nu avea nici un

motiv să comită infracțiunea de omor asupra lui Pînzari Pavel;

- în respectiva cauză penală a fost încălcat principiul prezumției

nevinovăției întrucât vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate nu este probată;

- instanța de apel nu a stabilit rolul fiecărui inculpat la săvârșirea

infracțiunii de omor și nu a avut în vedere că presupusul coparticipant

Guțul Vasile, care deja a fost condamnat, nu a fost citat pentru audieri la

etapa rejudecării cauzei penale;

- instanța de apel nu a arătat care acțiuni au fost săvârșite de către

inculpatul Nazarov Vasile și care de către ceilalți participați la săvârșirea

omorului, nefiind indicat nici gradul de participație al fiecăruia din ei;

- instanța de apel, în cadrul procesului de rejudecare a cauzei penale,

nu s-a expus asupra obiecțiilor și indicațiilor formulate de către Curtea

8

Supremă de Justiție, lăsând astfel în vigoare omisiunile admise de instanța

de apel în decizia din 26 ianuarie 2018.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi S., prin care a optat pentru dispunerea inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat și de către succesorul părții vătămate,

Pînzari Constantin, prin care a solicitat admiterea recursului părții apărării

în sensul declarat.

penal lărgit ajunge la concluzia că, recursul avocatului Popescu Ion în

numele inculpatului Nazarov V., urmează a fi admis, cu remiterea cauzei la

rejudecare din considerentele ce urmează.

Concluzia instanței de recurs ordinar se întemeiază, în drept, pe

prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit

cărora, judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea

totală a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată la această etapă a procedurilor.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând

recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza

materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

recurs de titularul acestuia.

Astfel, instanța de recurs ordinar poate să intervină în soluția

instanței de apel, inclusiv și să dispună casarea integrală a acesteia, atunci

când se constată admiterea unor erori de drept, care au dus, în consecință,

la afectarea echității procedurii desfășurate în privința persoanei deferite

judecății.

Declanșând o continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale

de atac sub aspect de fapt și de drept, adică odată exercitat produce un

efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atât în

fapt, cât și în drept, instanța având posibilitatea de a da o nouă apreciere

probelor acumulate în dosar însă la caz fiind necesară și respectarea

prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, potrivit cărora,

judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel

nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea

învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți.

Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor

constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod

9

substanțial condamnarea inculpatului.

Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze

suplimentar probele administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel,

apreciate diferit față de prima instanță), precum și să administreze probe

noi, pentru elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii

temeinice vizavi de acuzația imputată inculpatului prin actul de învinuire

și cel de sesizare a instanței.

În general, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze, este

evidentă necesitatea obligatorie de a supune analizei complete, minuțioase

a tuturor probelor acumulate în dosar, cu aprecierea corespunzătoare a

acestora, întrucât în cadrul cercetării judecătorești se administrează probe

anume pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor importante, sub toate

aspectele, în condiții de nemijlocire, publicitate și contradictorialitate, în

scopul perceperii directe a probelor de către instanța de judecată pentru

formularea opiniei vizavi de vinovăția persoanei trimise în judecată, ce iar

permite dincolo de orice îndoială sub prisma prezumției de nevinovăție, de

a concluziona ferm asupra vinovăției inculpatului Nazarov Vasile de

comiterea unei infracțiuni excepțional de grave.

Atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei fapte

penale și i se aduce o acuzație, mai cu seamă pentru săvârșirea infracțiunii

de omor, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și

concludente care ar dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta

există, constituie infracțiune și a fost comisă anume de inculpat, la caz

Nazarov Vasile.

Totodată, până la cercetarea vinovăției inculpatului Nazarov Vasile,

instanța de apel, odată ce a ajuns la concluzia de admitere a apelului

procurorului, reluând cercetarea judecătorească potrivit ordinii stabilite

pentru prima instanță, a constatat fapta inculpatului și anume:

„Nazarov Vasile, la XXXXX, în jurul orei XXXXX, împreună cu XXXXX

și o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură

separată, de comun acord și după o înțelegere prealabilă, acționând cu intenție

directă, având interes material, cu scopul de omor, au pătruns în casa lui

Pînzari Pavel din s. XXXXX, r-nul XXXXX, unde, în vederea realizării scopului

lor infracțional, împreună i-au aplicat lui Pînzari Pavel multiple lovituri cu

pumnii, picioarele și alte obiecte dure, inclusiv cu un obiect tăietor-înțepător peste

diferite părți ale corpului, cauzându-i leziuni corporale grave periculoase pentru

viață sub formă de traumatism asociat al capului și cutiei toracice, traumă cranio-

cerebrală acută, hemoragie intracerebrală abundentă, fractura coastelor 4 - 7 pe

dreapta cu lezarea plămânului drept, hemoragie a cavității pleurale pe dreapta,

10

multiple plăgi tăiate-înțepate a capului, gâtului, mânii drepte, în număr de 12,

multiple echimoze a cutiei toracice și feții, leziuni care au provocat soc traumatic-

hemoragic, în urma cărora, Pînzari Pavel a decedat la scurt timp la fața locului.

Leziunile corporale sunt în legătură directă cu survenirea decesului.”, după care

instanța de apel a apreciat că prin acțiunile sale Nazarov Vasile a comis

infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. b), e), i), j) Cod penal.

Cercetând aspectul dat și anume corespunderea între fapta reținută

de instanța de apel și încadrarea de drept a acesteia, Colegiul penal lărgit a

stabilit erori vădite în sensul calificativelor (agravantelor) de la lit. b) interes

material, e) profitând de starea de neputință cunoscută sau evidentă a victimei,

care se datorează vârstei înaintate, bolii, dezabilității ori altui factor, j) cu deosebită

cruzime, precum și din motive sadice.

La acest capitol se notează faptul că instanța de apel nici în fapta

constatat a fi dovedită, nici în descriptivul deciziei nu sa expus asupra

calificativelor menționate și prin care acțiuni și probe cercetate concret în

sensul respectiv, s-au realizat agravantele de interes material, starea de

neputință și deosebita cruzime.

Nu în ultimul rând, instanța de apel nu sa expus asupra modalității

de constatare a faptei infracționale reținute în sarcina inculpatului Nazarov

V., și anume că instanța a conchis că acesta împreună și prin înțelegere prealabilă

cu Guțul V. și o persoană în privința căreia cauza a fost disjunsă într-o procedură

separată, au urmărit un scop comun, de a-l omorî pe Pînzari P., nefiind arătat în

ce modalitate a fost întocmită înțelegerea între cei trei, ce roluri fiecare au

avut, de la cine a parvenit ideea de a-l lipsi de viață pe Pînzari P., cine,

cîte și cum i-a aplicat lovituri victimei, în rezultatul cărora aceasta a

decedat.

Instanța de recurs reiterează că potrivit art. 414 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) al aceleiași norme, prevede că în

vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor, pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de

drept, asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel, sunt: dacă fapta

reținută ori imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă probele au fost

11

apreciate corect de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate

la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept

procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate. În cazul în

care s-ar constata încălcări ale prevederilor legale referitor la ele, hotărârea

instanței de fond urmează a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Astfel, Colegiul penal lărgit apreciază că instanța de apel în primul

rând a examinat superficial învinuirea înaintată inculpatului Nazarov

Vasile, nerespectând prevederile art. 394 alin. (1) pct. 1) și 5) Cod de

procedură penală, și anume prin faptul necorespunderii faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită cu încadrarea corespunzătoare a acesteia și

ulterioara condamnare în baza calificativelor ce nu au fost constatate de

instanță și expuse în decizie.

Colegiul penal lărgit stabilește că respectiva eroare se încadrează în

temeiul de cazare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța admițând și o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția emisă.

Cu referire la probele administrate în speță, instanța de recurs a

reținut că, în partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reflectat

conținutul declarațiilor date de martori, precum și a celorlalte mijloace

probatorii, redând cu exactitate conținutul acestora exprimând o concluzie

generală asupra faptului că, prin acestea se confirmă indubitabil vinovăția

inculpatului Nazarov Vasile de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145

alin. (2) lit. b), e), i), j) Cod penal, însă la acest capitol Colegiul penal lărgit

atestă că instanța de apel nu a descris și apreciat care din probele cercetate

reprezintă proba directă pe care și-ar întemeia concluzia de vinovăție, toate

cele cercetate fiind indirecte ce nu au primit o apreciere clară și întemeiată.

Se consideră că fondul cauzei nu a fost rezolvat când în

considerentele hotărârii instanței de apel nu se arată dacă există sau nu

fapta imputată, dacă inculpatul este sau nu vinovat, dacă există

circumstanțe care atenuează ori agravează răspunderea inculpatului, dacă

trebuie ori nu admisă acțiunea civilă ș.a. Fondul cauzei se va considera

nerezolvat ori de câte ori atât prima instanță cât și instanța de apel nu a

examinat și nu s-a pronunțat asupra chestiunilor de fond ale procesului,

vizând problema stabilirii faptei ca fiind dovedite sau a învinuirii

12

înaintate, vinovăției, a răspunderii penale sau civile ori a nevinovăției lui

în comiterea infracțiunii imputate.

În sensul dat Colegiul penal lărgit apreciază că, instanța de apel,

rejudecând cauza, având obligația de a înlătura omisiunile constatate

conform indicațiilor expuse de către instanța de recurs în decizia

anterioară, fără înlăturarea neajunsurilor expuse, pripit a statuat asupra

poziției de condamnare a inculpatului Nazarov Vasile. Or, în esență

temeiurile ce au servit pentru casarea deciziei instanței de apel constituiau

procedura eronată de cercetare a probelor după emiterea sentinței de

achitare, fără audierea nemijlocită a învinuitului, martorilor și probelor

materiale prin ce au fost încălcate prevederile art. 415 alin. (21) Cod de

procedură penală.

Astfel, Colegiul penal lărgit notează că, instanța de apel, rejudecând

cauza nu a motivat suficient decizia de condamnare și nu a abordat

suficient probele prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, nu le-a

analizat separat și în coroborare, pronunțând îndoielnic concluzia de

vinovăție a inculpatului Nazarov Vasile, întrucât nu a combătut complet

argumentele primei instanțe prin care ultimul a fost achitat, lăsându-le fără

o careva apreciere, ceea ce în opinia Colegiului indică la nerezolvarea

fondului cauzei, constituind temei de casare prin prisma pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală.

Cu titlu de principiu, Colegiul penal lărgit subliniază că, din moment

ce o declarație avansată de un martor, este susceptibilă să fondeze,

substanțial, concluzia despre vinovăția unei persoane despre comiterea

unei infracțiuni, aceasta constituie o mărturie în sprijinul acuzării, ceea ce

denotă că garanțiile prevăzute de art. 6 alin. (1) din Convenție îi sunt

aplicabile. Nu se contestă faptul că era de competența instanței de apel să

aprecieze probatoriul din dosar, cu toate acestea, este inadmisibil ca

persoana să fie declarată vinovat de comiterea unei infracțiuni excepțional

de grave pe baza acelorași probe care au făcut ca prima instanță să se

îndoiască de temeinicia acuzației incriminată acestuia prin rechizitoriu.

Instanța de apel în susținerea opiniei privind vinovăția inculpatului a

reținut în decizie: declarațiile succesorului părții vătămate Pînzari

Constantin, ale martorilor Strășeneanu Svetlana, Barbaros Varvara (f.d.

162-163, vol. 3), Pînzari Victor (f.d.144-148, 184, 185 v.3), Velicu Emilian

(f.d. 169-173 v.3), Nicolaescu Ion și actele cauzei: procesele-verbale de

examinare din 26.01.2015 (f.d.38 v.1), de ridicare din 27.03.2015 (f.d.85 v.1),

de examinare din 17.02.2015 (f.d.146 v.1), de ridicare din 22.01.2015 (f.d.170

v.1), rapoartele de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 26.01.2015

13

(f.d.166-167 v.1), nr. XXXXX din 04.02.2015 (f.d.177 v.1), nr.60 din

04.02.2015 (f.d.175-176 v.1), nr. XXXXX din 04.02.2015, de expertiză

psihiatrico-legală ambulatorie nr. XXXXX (f.d.235-237 v.1).

În ședința de judecată a instanței de apel au fost cercetate: f.d. 144-

148, 184, 185 vol. III - declarațiile martorului Pînzari Victor; f.d. 93-94 vol. I -

declarațiile martorului Nicolăescu Ion ; f.d. 153-156 vol. III, 32-33 vol. IV -

declarațiile martorului Strășăneanu Svetlana; f.d. 169-173 vol. III - declarațiile

martorului Velicu Emilian; f.d. 162, 163 vol. II - declarațiile concubinei lui

Nazarov în persoana lui Bărbos Varvara; f.d. 16-26 vol. I - proces verbal de

cercetare la fața locului cu foto tabel și anexă; f.d. 85 vol. I - proces verbal de

ridicare; f.d. 87 vol. I - proces verbal de examinare a obiectului ridicat; f.d. 146 vol.

I - proces verbal de examinare a apelurilor de intrare și ieșire din 17.02.2015; f.d.

162 vol. I - proces verbal de examinare a apelurilor de intrare și ieșire; f.d. 166-167

vol. I - raportul de expertiză medico legală nr. 20 la 26 ianuarie 2015; f.d. 166-167

- raport de expertiză medico-legală nr. 20 terminat la 26.01.2015; f.d. 175-176 vol.

I - proces verbal de ridicare de la Nazarov Vasile a mai multor haine; f.d. 170 vol. I

- proces verbal de ridicare din 22.01.2015; f.d. 175-176 vol. I - raport de expertiză

medico legală nr. 60 terminat la 04.02.2015; f.d. - raportul de expertiză medico-

legală nr. 61 din 04.02.2015; f.d. - corpurile delicte; f.d. 8-12 vol. II - declarațiile

bănuitului Nazarov Vasile; f.d. 235-237 vol. I - raportul de expertiză psihiatrico

ambulatorie nr. 244a din 2015 efectuat în privința lui Nazarov; f.d. 177-178 vol.

IV - ordonanță de pornire a urmăririi penale; f.d. 85 - proces verbal de ridicare din

27.03.2015; f.d. 177 - raport de expertiză medico-legală nr. 59 terminat la

04.02.2015.

Din suprapunerea acestor probe, Colegiul penal lărgit a stabilit că

instanța de apel și-a format concluzia de vinovăția a inculpatului Nazarov

Vasile pe probe necercetate în ședința de judecată și anume declarațiile

Barbaros Varvara (f.d. 162-163, vol. 3), Pînzari Victor (f.d.144-148, 184, 185

v.3), Nicolaescu Ion și actele cauzei: procesul-verbal de examinare din

26.01.2015 (f.d.38 v.1).

La acest capitol instanța de recurs ordinar menționează că potrivit

art. 414 alin. (2) și (6) Cod de procedură penală, instanța de apel verifică

declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor

în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. Instanța de apel

nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima

instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de

apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Astfel, la caz Colegiul penal lărgit a stabilit că instanța de apel a

reținut probe ce nu au fost cercetate în ședința instanței de apel cu

14

consemnarea în procesul verbal prin ce a admis o eroare de drept

prevăzută la art. 414 alin. (6) Cod de procedură penală.

Un alt aspect importat pentru justa soluționare a cauzei reprezintă

motivarea corespunzătoare a deciziei emise, mai cu seamă la condamnarea

unei persoane pentru comiterea unei infracțiuni excepțional de grave, în

acest sens, Colegiul penal lărgit notează faptul că instanța de apel la

rejudecarea cauzei urma să-și motiveze decizia pronunțată prin prisma atât

a indicațiilor Curții Supreme de Justiție, cât și să cerceteze suplimentar

probele administrate, argumentele apelantului în coraport cu sentința de

achitare.

Astfel, Colegiul penal lărgit notează că, instanța de apel nu a motivat

suficient decizia de condamnare și nu a abordat suficient baza probatorie,

lăsând-o fără o apreciere completă și multilaterală, ceea ce în opinia

Colegiului indică la nerezolvarea fondului cauzei, astfel, erorile menționate

supra sunt erori de drept procedural și se încadrează în art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a

soluției instanței de apel și sunt temei de recurs.

Subsecvent, Colegiul penal lărgit amintește că, Curtea de la

Strasbourg menționează că, judecătorii trebuie să indice cu suficientă

claritate motivele pe care-și întemeiază deciziile, căci numai astfel, un

acuzat poate exercita căile de atac prevăzute de legislația națională.

Instanța europeană a subliniat că „motivarea unei decizii judiciare este strâns

legată de preocupările privitoare la asigurarea desfășurării unui proces echitabil,

aceasta permițând respectarea dreptului la apărare. Motivarea este indispensabilă

însăși calității actului de justiție și constituie o pavăză împotriva arbitrarului.”

(cauza Fomin vs Moldovei din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06).

Astfel, instanța de apel prin decizia de condamnare a lui Nazarov

Vasile, nu motivează clar și complet pe care probe concret sa bazat la

concluzionarea vinovăției inculpatului, cu expunerea unor aprecieri

desfășurate din care considerent a apreciat concret proba, într-un mod sau

altul, nefiind indicate motivele pe care s-a întemeiat convingerea ei.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar statuează că, decizia instanței

de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării

soluției adoptate, nefiind oferite răspunsuri la toate chestiunile importante

pentru justa soluționare a cauzei.

Pe cale de consecință, erorile admise de către instanța ierarhic

inferioară nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece

instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se

pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat

15

apelul cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea

hotărârii judecătorești.

Având în vedere cele expuse, Colegiul penal lărgit nu este convins că

chestiunile asupra cărora Curtea de Apel trebuia să se pronunțe, atunci

când a conchis asupra vinovăției inculpatului Nazarov Vasile și, astfel, a

anulat hotărârea de achitare în privința acestuia dată de către prima

instanță, au fost examinate în mod corespunzător, ca o chestiune de proces

echitabil.

În rezumat la cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că,

instanța de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate,

să verifice și să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor cu indicarea probelor care direct și concret

determină vinovăția inculpatului Nazarov Vasile în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. b), e), i), j) Cod penal și în concluziile sale

să prezinte raționamentele cale și întemeiate care au stat la baza răsturnării

soluției de achitare.

În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile

comise nu pot fi înlăturate de către instanța de recurs în prezenta

procedură, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a

judeca cauza în fond, substituind instanța care a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor legii procesual-penale.

Din atare considerente, încălcările enunțate determină incontestabil

concluzionarea necesității de a casa decizia instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, în

cadrul căreia urmează a fi apreciate toate probele în cumul, la justa lor

valoare, pentru adoptarea unei soluții corecte și întemeiate.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează

procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe corespunzător

și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra

tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei și să țină seama de

cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele

administrate în cauză, să le dea o apreciere corespunzătoare cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe în parte

examinate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să înlăture

omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

16

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Popescu Ion în

numele inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 04 martie 2019, în cauza penală în privința lui Nazarov

Vasile XXXXX și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Nazarov Vasile XXXXX se eliberează imediat din penitenciar dacă

nu execută arest preventiv sau pedeapsa cu închisoare, în baza altor

hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 24 ianuarie 2020.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Boico Victor

Vascan Nina

Bejenaru Iurie

Cobăneanu Ala

17