1ra-180/2020 — art.190 al. 5, 326 al. 3 lit. a CP

1ra-180/2020 — art.190 al. 5, 326 al. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-180/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Boico Victor,

Judecători – Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Burduh Victor, Filincova Svetlana,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui

Ghirișan Veaceslav xxxx, născut la

xxx, originar din r-nul xxx sat. Xxx și

domiciliat în mun. xxx, str. xxxx nr.

xxx, ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 27.07.2011 – 23.07.2012

instanța de apel: 07.09.2012 – 13.10.2015

15.07.2016 – 22.02.2017

18.08.2017 – 09.04.2019

instanța de recurs ordinar: 01.02.2016 – 07.06.2016

15.05.2017 – 27.06.2017

07.08.2019 – 24.03.2020

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

Ghirișan Veaceslav, a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că nu s-a constat existența

faptei infracțiunii și condamnat în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, la

3 ani închisoare cu amendă în mărime de 500 unități convenționale,

echivalentul a 10 000 lei.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, s-a dispus

suspendarea executării pedepsei stabilite pe termen de probă de 1 an.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Ghirișan Veaceslav, se învinuiește de faptul că la 12 februarie 2009, în

timpul când se afla în oficiul SRL „Auto Expert” amplasat lângă hotelul

„Turist” în mun. Chișinău, urmărind scopul de a obține un profit, susținând

că are influență asupra unor funcționari din cadrul Primăriei mun. Chișinău,

de a-i face să îndeplinească acțiuni ce intră în obligațiile lor de serviciu, și

1

anume în semnarea documentelor necesare, și favorizarea emiterii de către

Consiliul municipal Chișinău a deciziei privind privatizarea de către Urechi

Sergiu a unor terenuri amplasate pe str. Odessa, Melestiu, Vorniceni și pe

str. xxxx din mun xxxx, a estorcat și primit de la ultimul, bani în sumă totală

de 4 600 euro, echivalentul a 74 888 lei.

Tot Ghirișan Veaceslav, urmărind scopul de profit, susținând că are

influență asupra unor funcționari din cadrul Primăriei mun. Chișinău, prin

a-i face să îndeplinească acțiuni ce intră în obligațiile lor de serviciu, și

anume în semnarea documentelor necesare, și favorizarea emiterii de către

Consiliul municipal Chișinău a deciziei privind privatizarea de către Urechi

Sergiu a terenului aferent imobilului din str. xxxx nr. xxx din mun. Chișinău,

la 03 septembrie 2008, în timp ce se afla lângă hotelul „Turist” din mun.

Chișinău a estorcat și primit de la Urechi S., bani în sumă totală de 4 000

euro, echivalentul a 55 655,52 lei, după care fără a realiza obiectivele

asumate, s-a ascuns, cauzând părții vătămate pagubă materială în proporții

mari.

În perioada martie 2008 - 15 mai 2008, Ghirișan Veaceslav,

continuându-și acțiunile sale criminale având scopul de profit, intenționat,

susținând că are influență asupra unor funcționari din cadrul Ministerului

Transportului al Republicii Moldova, în scopul de a-i determina să

îndeplinească acțiuni ce intră în obligațiile lor de serviciu, și anume în

semnarea documentelor necesare pe numele SRL „Timitrans” pentru

deschiderea unei rute de transportare a pasagerilor, în timp ce se afla pe str.

xxx din mun. xxx, a estorcat și primit de la Mitroșeru V., bani în sumă totală

de 2 000 euro, echivalentul a 31 920 lei, după care cu banii însușiți s-a ascuns,

fără a realiza obiectivele asumate.

Tot Ghirișan Veaceslav, continuându-și acțiunile sale criminale, în

perioada 27 iunie 2009 - 09 martie 2010, având scopul de profit, susținând că

are influență asupra unor funcționari din cadrul Primăriei mun. Chișinău,

prin a-i face să îndeplinească acțiuni ce intră în obligațiile lor de serviciu, și

anume în semnarea, și eliberarea autorizației privind amplasarea, și

funcționarea unor gherete pe str. xxxxdin mun. Chișinău, în timpul când se

afla lângă Primăria mun. Chișinău, a estorcat și primit de la xxx., bani în

sumă totală de 6 800 euro, echivalentul a 109 381,02 lei, după care cu banii

însușiți s-a ascuns.

Tot el, la 03 decembrie 2009, aflându-se lângă „Casa Presei”, din str.

Pușkin din mun. Chișinău, susținând că are influență asupra unor

funcționari din cadrul Primăriei mun. Chișinău, prin a-i face să

îndeplinească acțiuni ce intră în obligațiile lor de serviciu, și anume în

acordarea în arendă xx a unui teren situat în mun. Chișinău, str. xxxxxnr. 7,

a estorcat și primit de la Melinic V. bani în sumă de 4 000 euro, echivalentul

2

a 67 098,40 lei, după care cu banii însușiți s-a ascuns, fără a realiza obiectivele

asumate.

Tot el, la 14 ianuarie 2010, în timp ce se afla lângă Primăria mun.

Chișinău, urmărind același scop, susținând că are influență asupra unor

funcționari din cadrul Primăriei mun. Chișinău, prin a-i face să

îndeplinească acțiuni ce intră în obligațiile lor de serviciu, și anume în

semnarea, și eliberarea autorizației pe numele ÎI „Bodrug Anatolie” la

amplasarea și funcționarea a unor gherete pe str. Tighina din mun. Chișinău,

a estorcat și primit de la Bodrug Anatolie, bani în sumă totală de 4 000 Euro,

echivalentul a 71 497,60 lei, după care cu banii însușiți s-a ascuns fără a

realiza obiectivele asumate.

Tot el, continuându-și acțiunile sale criminale, având scopul de profit,

intenționat, susținând că are influență asupra unor funcționari din cadrul

Primăriei mun. Chișinău, prin a-i face să îndeplinească acțiuni ce intră în

obligațiile lor de serviciu, și anume în perfectarea, semnarea și eliberarea pe

numele SRL „Joc-total” a unei autorizații privind amplasarea pe teritoriul

mun. Chișinău a trei localuri cu jocuri de noroc, la 24 mai 2010, în timp ce se

afla lângă Primăria mun. Chișinău, a estorcat și primit de la Sprîncean S.,

bani în sumă totală de 4 000 Euro, echivalentul a 63 958 lei.

În continuare, la 10 decembrie 2010, în jurul orei 11:30, Ghirișan V.,

susținând că are influență asupra unor funcționari din cadrul Preturii sect.

Ciocana, mun. Chișinău, prin a-i face să îndeplinească acțiuni ce intră în

obligațiile lor de serviciu, și anume în perfectarea, semnarea și eliberarea pe

numele SRL „Paladi Gudvin”, autorizație de amplasare a gheretelor pentru

comercializarea mărfurilor industriale pe str. I. Vieru și str. P. Zadnipru din

mun. Chișinău, aflându-se, în incinta Preturii sect. Ciocana, din mun.

Chișinău, bd. xxx, a primit de la xxx., suma de 500 euro, echivalentul a 9782

lei, unde a fost reținut în flagrant de către colaboratorii de poliție. Astfel,

Ghirișan Veaceslav, în perioada martie 2008 - 10 decembrie 2010 a primit în

total suma de 484.180.54 lei, ce constituie proporții deosebit de mari.

De către organul de urmărire penală, Ghirișan Veaceslav a fost

învinuit de faptul, că la 23 mai 2008 aflându-se în mun. Chișinău, în

apropierea blocului locativ din str. xxxx, a primit în locațiune de la

Moscaliov D., pe o perioadă de 3 luni autocamionul de model „Mercedes-

Sprinter” cu n/î xxxx, în valoare de 12.500 euro, echivalentul a 195 140 lei.

Ulterior, după semnarea contractului de locațiune, Ghirișan Veaceslav

ilegal a transmis autocamionul sus menționat lui Mitroșeru V., în scopul

stingerii datoriei de 4 500 Euro, prin ce a cauzat lui Moscaliov D., o pagubă

materială în proporții deosebit de mari.

Tot, el continuându-și acțiunile criminale, intenționat cu scopul de a

obține un profit la finele lunii mai 2008 în timpul când se afla în mun.

Chișinău, str. Calea Ieșilor, abuzând de încredere l-a înșelat pe Botnari Piotr,

3

precum că este proprietarul autocamionului de model „Mercedes-Sprinter”

cu n/î C MS 125 și că dorește să-l transmită în locațiune SA „BTA 35”, pentru

a fi utilizat în activitatea de transportare a călătorilor, unde sub pretextul că

are nevoie de bani pentru înregistrarea acestui camion pentru a fi posibilă

perfectarea actelor privind transmiterea în folosință, a primit și a însușit ilicit

de la Botnari Piotr, suma de 500 euro, echivalentul a 7 976,50 lei.

Acțiunile lui Ghirișan Veaceslav au fost calificate de către instanța de

judecată în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, traficul de influență, adică

pretinderea, acceptarea sau primirea, personal de bani, pentru sine sau

pentru o altă persoană, de către o persoană care are influență sau care susține

că are influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să

îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea

acțiuni au fost sau nu săvârșite, cu primirea de bunuri sau avantaje în

proporții deosebit de mari.

De asemenea de către organul de urmărire penală, acțiunile lui

Ghirișan Veaceslav, au fost încadrate și în baza art. 190 alin. (5) Cod penal -

escrocheria, adică, dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit mari.

inculpatului pe capătul de învinuire în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, prin

care a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei noi hotărâri conform ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care

Ghirișan Veaceslav să fie declarat vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și condamnat la închisoare pe un

termen de 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani.

A-i stabili inculpatului Ghirișan Veaceslav în baza art.326 alin.(3) lit. a)

Cod penal pedeapsa de 5 ani închisoare cu amendă în mărime de 1 000

unități convenționale.

În conformitate cu art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumulul total a-l pedepselor aplicate, a-i stabili lui Ghirișan

Veaceslav pedeapsa definitivă de 15 ani închisoare cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani, cu

amendă în mărime de 1 000 unități convenționale.” (vol. III. f. d. 78).

3.1 În susținerea apelului procurorul a invocat că:

- acuzarea a prezentat suficiente probe care confirmă vinovăția

inculpatului la comiterea escrocheriei, probe care nu au fost apreciate la justa

valoare;

- a exprimat dezacordul cu concluzia primei instanțe privind stabilirea

pedepsei în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, menționând că pedeapsa

numită este prea blândă și nu va atinge scopul prevăzut la art. 61 Cod penal.

4

octombrie 2015, apelul procurorului a fost admis, casată sentința în partea

achitării lui Ghirișan Veaceslav în baza art. 190 alin. (5) Cod penal și în partea

numirii pedepsei în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care,

Ghirișan Veaceslav a fost condamnat:

- în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani 6 luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de administrarea bunurilor

materiale pe un termen de 3 ani;

- în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal (red. 23.12.2013), la 4 ani

închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, definitiv

i-a fost stabilită lui Ghirișan Veaceslav, pedeapsa închisorii pe un termen de

9 ani, cu executare în penitenciar de tip închis cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții legate de administrarea bunurilor materiale pe un termen de 3

ani. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

inculpatul Ghirișan Veaceslav prin care, invocând temeiurile prevăzute la

pct. 8), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat, casarea

acesteia și menținerea sentinței.

5.1. În motivarea recursului ordinar, inculpatul a menționat că:

- în instanța de apel cauza a fost examinată în componența a mai

multor complete de judecată, astfel că un complet a audiat inculpatul și

părțile vătămate, iar ultimul complet care a pronunțat decizia nu a reluat

examinarea cauzei, fiind încălcate prevederile art. 30, 31 Cod de procedură

penală;

- în speță a fost încălcat art. 6 CEDO, care prevede dreptul persoanei

la un proces echitabil;

- probele au fost eronat apreciate și doar formal s-a indicat respectarea

legii procesual penale;

- la stabilirea pedepsei nu s-a luat în considerație, că inculpatul are la

întreținere 2 copii minori și nu a fost analizată personalitatea acestuia;

- pe parcursul unei perioade îndelungate și anume 1 an și 5 luni s-a

aflat în detenție, fiind astfel încălcat art. 11 al CEDO și art. 21 din Constituție,

precum și art. 14.2 al Pactului Internațional asupra Drepturilor civile și

politice, care stipulează, că până la adoptarea unei hotărâri de condamnare

și rămânerea definitivă a acesteia inculpatul are statut de persoană

nevinovată și dispune de toate drepturile constituționale.

07 iunie 2016 a fost admis recursul ordinar declarat de inculpatul Ghirișan

Veaceslav, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

5

din 13 octombrie 2015, și dispusă rejudecarea cauzei în ordine de apel în

aceeași instanță, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a constatat, că

completul care a pronunțat decizia, nu a fost constituit legal, iar la

materialele cauzei lipsește încheierea motivată a președintelui Curții de Apel

în acest sens.

Prevederile referitor la schimbarea completului de judecată au fost

încălcate de către instanța de apel, iar potrivit art. 251 alin. (2) și (3) Cod de

procedură penală, încălcarea prevederilor legale referitoare la compunerea

instanței atrage nulitatea actului procedural. Nulitatea respectivă nu se

înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului și se ia

în considerare de instanță, inclusiv din oficiu.

Instanța de recurs a menționat, că în contextul jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului și, în special, a hotărârii din 09.10.2008 în

cauza lui Moiseev vs Federația Rusă, s-a susținut că schimbarea completului

de judecată din motive ce nu pot fi stabilite și care nu au fost prevăzute de

careva garanții procesuale, se consideră ca o încălcare a art.6 CEDO –

dreptului la un proces echitabil.

În asemenea circumstanțe instanța de recurs a concluzionat, că este în

imposibilitate de a realiza controlul judiciar al fondului hotărârii, deoarece

situația de drept enunțată în speță, când se percepe nulitatea absolută a

actului procedural (hotărârea instanței), se impune concluzia că lipsește

judecata, astfel recursul declarat se va admite si se va dispune rejudecarea

cauzei în instanța de apel.

În conformitate cu art. 435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, a casat total hotărârea atacată și a dispus

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale menționate, au fost

comise de către instanța de apel, acestea au constituit erori de drept,

prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, ce nu pot fi

corectate de către instanța de recurs, și s-a impus soluția admiterii recursului

ordinar declarat, casată total decizia contestată, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel. Totodată, la rejudecarea cauzei, instanța de apel

trebuie să țină cont de prevederile art. 6 al Convenției Europene pentru

Drepturile Omului și de jurisprudența CEDO privind aplicarea acestui

articol, de motivele expuse în prezenta hotărâre, urmând să respecte

prevederile art. 414, 419 Cod de procedură penală, și să adopte o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

Chișinău din 22 februarie 2017, a fost admis apelul procurorului, casată

6

parțial sentința în partea în care inculpatul a fost achitat de învinuirea în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și în partea

stabilirii pedepsei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.

(3) lit. a) Cod penal, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ghirișan Veaceslav a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani și 6 luni închisoare cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții legate de administrarea bunurilor materiale pe

termen de 3 ani;

- art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 4 ani închisoare.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 9 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții legate de administrarea bunurilor materiale pe termen de

3 ani.

Potrivit art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită

a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 decembrie 2013, fiindu-i stabilită

pedeapsa definitivă 14 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de

tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de administrarea

bunurilor materiale pe termen de 3 ani.

În rest sentința a fost menținută.

inculpat și avocatul acestuia, Dragomir Aliona, prin care invocând drept

temeiuri încălcarea dispozițiilor art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală, au solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri prin care Ghirișan Veaceslav să fie achitat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, iar pentru infracțiunea

prevăzută de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă

neprivativă de libertate.

8.1 În motivarea recursurilor au invocat:

- în ședințele de judecată nu au fost prezentate probe ce ar demonstra

faptul că inculpatul a transmis bunul mobil în contul stingerii datoriei în

sumă de 4 500 euro;

- nu a fost prezentată nici o probă, care să demonstreze că inculpatul

ar fi întreprins măsuri spre înregistrarea bunului mobil pe numele său,

acuzația fiind întemeiată doar pe presupuneri;

- nu a fost stabilită intenția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal.

27 iunie 2017 au fost admise recursurile ordinare declarate de către inculpat

și avocatul acestuia, Dragomir Aliona, casată parțial decizia Colegiului penal

7

al Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017, în partea condamnării

privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și

aplicării prevederilor art. 84, 85 Cod penal, în cauza penală privindu-l pe

Ghirișan Veaceslav și dispusă rejudecarea cauzei în această parte de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

9.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a constatat, că

conform rechizitoriului și sentinței inculpatul a fost învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere

săvârșită în proporții deosebit de mari, precum și în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, traficul de influență, adică

pretinderea, acceptarea sau primirea, personal de bani, pentru sine sau pentru o altă

persoană, de către o persoană care are influență sau care susține că are influență

asupra unei persoane publice, pentru a-l face să îndeplinească acțiuni în exercitarea

funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite, cu primirea

de bunuri sau avantaje în proporții deosebit de mari, instanța de apel a emis

hotărâre de condamnare în privința acestuia.

Cât privește criticile invocate de către autorii recursurilor referitor la

individualizarea pedepsei ce ține de infracțiunea prevăzută de art. 326 alin.

(3) lit. a) Cod penal, instanța de recurs s-a expus separat.

Referitor la capătul de infracțiune prevăzut de art. 190 alin. (5) Cod

penal, instanța de recurs, analizând conținutul deciziei recurate în raport cu

învinuirea adusă inculpatului, a considerat, că instanța de apel nu a verificat

minuțios toate probele în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, fiind reținută la baza deciziei adoptate probe ce nu

coroborează între ele, fără a fi supuse analizei minuțioase în coroborare cu

celelalte probe existente și administrate pe învinuirea adusă acestora.

Mai mult, instanța de recurs ținut să menționeze, că instanța de apel

urma să aprecieze totalitatea probelor prezentate de către părți, stabilind cu

certitudine scopul transmiterii bunului mobil, ținând cont și de prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, adică fiecare probă trebuie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Colegiul penal a reținut, că la stabilirea adevărului instanțele de

judecată urmează să aprecieze fiecare probă în conformitate cu legislația în

vigoare, să argumenteze suficient cauza respingerii sau admiterii acestei,

făcând o analiză mult aspectuală tuturor circumstanțelor elucidând

adevărul, dar conducându-se cu strictețe de prezentul Cod.

În acest context, Colegiul menționând prevederile art. 100 alin. (4) și

art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică

națională, a remarcat faptul, că verificarea probelor este o activitate a

instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii

8

datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea

constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe, verificarea

sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar

prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la

toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât

și mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin

efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o

analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor. Aprecierea probelor

este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe

soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Analiza probelor după intima

convingere trebuie să se bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă

se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate

aspectele complet și obiectiv. Termenul „convingere intimă” exprimă

atitudinea imparțială, independentă, fără prejudecăți față de o probă sau

alta. Judecătorul este independent la aprecierea probelor, nefiind legat de

opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea probelor nu pot fi date

anumite indicații referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe.

Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor - nici o

probă nu are o valoare dinainte stabilită.

Totodată, instanța de recurs a notat, că la judecarea apelului, instanța

de apel urma să cerceteze probele prezentate, pentru a stabili cu certitudine

scopul transmiterii bunului imobil (Mercedes-Benz ”Sprinter” n/î C MS 125),

ce intenție a avut inițial inculpatul când a obținut dreptul de folosință de la

partea vătămată Moscaliov D., asupra bunului imobil, de importanță majoră

este și faptul, că în cazul rejudecării cauzei penale de către instanța de apel

și adoptând o soluție de condamnare, aceasta urma să audieze partea

vătămată, Moscaliov D., în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel

(procesul-verbal de audiere a părții vătămate Moscaliov D., și alte materiale

precum că acesta a fost audiat lipsesc de la materialele dosarului) cât și alte

probe prezentate de către părți, acestea, urmând să coroboreze între ele,

dându-le o apreciere corespunzătoare.

Analizând conținutul deciziei recurate în raport cu învinuirea adusă

inculpatului, în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, Colegiul penal a considerat,

că instanța de apel nu a verificat minuțios toate probele în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, fiind reținută la baza deciziei

adoptate probe ce nu coroborează între ele, fără a fi supuse analizei

minuțioase în coroborare cu celelalte probe existente și administrate pe

învinuirea adusă inculpatului.

Mai mult, instanța de recurs a ținut să menționeze, că instanța de apel

a pus la baza condamnării inculpatului, declarațiile părții vătămate

9

Moscaliov D., date în cadrul urmării penale și a cercetării judecătorești în

primă instanță, acestea fiind la baza unei sentințe de achitare pe fapta

incriminată și prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Totodată, instanța de apel urma să delimiteze și să argumenteze

diferența în prezenta cauză dintre relații civile și componența infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Colegiul penal lărgit a reținut, că la stabilirea adevărului instanțele de

judecată urmează să aprecieze fiecare probă în conformitate cu legislația în

vigoare, să argumenteze suficient cauza respingerii sau admiterii acestei,

făcând o analiză mult aspectuală tuturor circumstanțelor elucidând

adevărul, dar conducându-se cu strictețe de prezentul Cod.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit a ajuns la concluzia că

decizia instanței de apel urmează a fi casată cu trimiterea cauzei pentru

rejudecarea apelului declarat în această parte, din motivul prezenței erorii

de drept semnalate de recurenți și prevăzute de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța de recurs a ținut să menționeze, că odată ce s-a ajuns

la concluzia de casare a deciziei instanței de apel în partea ce ține de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal (rămân în

vigoare dispozițiile sentinței din 23 iulie 2012, prin care inculpatul a fost

achitat), iar în partea ce ține de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326

alin. (3) lit. a) Cod penal, dispozițiile deciziei au fost menținute fără

modificări, iar în asemenea circumstanțe decizia urmează a fi casată și în

partea ce ține de prevederile art. 84, 85 Cod penal, deoarece cauza penală

urmează a fi rejudecată de către instanța de apel în cadrul căreia se va decide

asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului privind comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, după care se va decide

necesitatea aplicării prevederilor art. 84, 85 Cod penal.

Cu referire la temeiul pentru recurs semnalat de către autori că s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, specificat la pct.

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs a menționat,

că recurentul critică hotărârea dată în partea pedepsei stabilite de instanța

de apel și anume consideră că, lui Ghirișan Veaceslav urma să-i fie aplicată

o pedeapsă în limitele legii penale, în conformitate cu prevederile art. 326

alin. (3) lit. a) Cod penal, stabilindu-i acestuia pedeapsa cu amendă.

Colegiul a considerat, că acest temei pentru recurs invocat de recurent

nu este incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei

10

inculpatului, stabilite conform prevederilor Părții generale a Codului penal

fapt menționat la pct. 10 al prezentei decizii.

Astfel, conform principiului individualizării răspunderii penale și

pedepsei penale, în coraport cu criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică

pedeapsă luând în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat,

caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate

asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Instanța de recurs a reținut, că inculpatul a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, iar

cauza a fost examinată în procedura generală.

Totodată, Colegiul penal a menționat, că sancțiunea infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, prevede pedeapsă cu amendă

în mărime de la 4.000 la 6.000 sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar conform

art. 16 alin. (4) Cod penal, aceasta se clasifică ca infracțiune gravă.

Mai mult ca atât, Colegiul penal a apreciat ca fiind juste concluziile

instanței de apel referitoare la pedeapsa aplicată, aceasta menționând faptul,

că prima instanță nu a ținut cont în deplină măsură de pericolul social al

infracțiunii.

Astfel, reieșind din materialele cauzei penale, instanța de apel, just a

stabilit, că inculpatul anterior a fost judecat, la evidența medicului narcolog

și psihiatru nu se află, circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost

stabilite.

Prin urmare, având în vedere circumstanțele cauzei, ținând cont de

prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, reieșind din caracterul infracțiunii, de

limitele pedepsei prevăzute, de atitudinea inculpatului față de cele săvârșite,

dat fiind că pedeapsa stabilită de prima instanță este prea blândă, iar

suspendarea executării pedepsei cu închisoarea este neîntemeiată.

În asemenea circumstanțe instanța de apel a conchis, că în privința

inculpatului urmează a fi stabilită o pedeapsă cu închisoarea pe termen de 4

ani aceasta fiind întemeiată, echitabilă și rațională, fiind una ce implică o

suferință pe măsură a-și atinge scopul de constrângere, reeducare și

exemplaritate.

Totodată, instanța de recurs a reținut, că pedeapsa este echitabilă și

atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale

pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni, atât de către condamnat, precum și de alte persoane.

Practica judiciară demonstrează, că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în

11

lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De

asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

În consecință, Colegiul a statuat, că pedeapsa individualizată de

instanța de apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Instanța de recurs, în temeiul celor enunțate mai sus, a considerat că

instanța de apel a realizat o individualizare corectă a pedepsei, atât sub

aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, în corespundere cu

prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, fiind motivată și aplicată în limitele

prevăzute de lege, hotărârea dată fiind legală și întemeiată.

În aceste condiții, Colegiul penal, a considerat că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei

de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate în

partea ce ține de condamnarea inculpatului în baza art. 326 alin. (3) lit. a)

Cod penal.

Chișinău, din 09 aprilie 2019, a fost respins, ca fiind nefondat, apelul

procurorului și menținută sentința Judecătoriei Ciocana, municipiul

Chișinău din 23 iulie 2012 privindu-l pe Ghirișan Veaceslav Nicolai.

10.1 Instanța de apel în motivarea soluției adoptate, a constatat că

starea de fapt și de drept constatată de prima instanță concordă cu

circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul

sentinței.

Instanța a pus la baza sentinței probele menționate la cercetarea cărora

au avut acces toate părțile în egală măsură, fiind asigurate cu posibilități

egale pentru susținerea pozițiilor lor.

Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, fiind

obținute legal, sânt admisibile și sânt apreciate conform prevederilor

articolului 101 Cod de procedură penală. Astfel, sânt pertinente,

concludente, utile și veridice probele puse la baza achitării inculpatului.

Fiecare probă este apreciată din punct de vedere al pertinenții, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor, astfel concluziile instanței cu privire la achitarea

inculpatului sunt formate în urma cercetării și examinării probelor

prezentate de părți, în cumul, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege.

Versiunea inculpatului nu este combătută prin probele prezentate de

partea învinuirii, totodată sentința cuprinde descrierea circumstanțelor

12

cauzei constatate de instanța de judecată și enunțarea temeiurilor pentru

achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care se resping probele

aduse în sprijinul acuzării.

Probatoriul administrat demonstrează cu certitudine că inculpatul nu

a urmărit scopul criminal în cazul în care a transmis în arendă autocamionul

Mercedes-Benz „Sprinter” cu numărul de înmatriculare CMS 1251 pentru

transportarea călătorilor pe ruta Sângerei – Bălți - Alexandreni.

Concluzia respectivă rezultă din declarațiile inculpatului coroborate

cu cele ale părții vătămate Moscaliov D., ,,a încheiat cu ultimul la biroul

notarial un contract de arendă a microbuzului i-a transmis cheile și

microbuzul. Până atunci microbuzul nu funcționa pe rută deoarece nu

întrunea condițiile, inculpatul urma să pună microbuzul pe rută”; partea

vătămată Botnari P. „ în anul 2008 a făcut cunoștință cu Ghirișan Veaceslav

care a solicitat ajutorul la deschiderea unei rute în r. Sîngerei și anume

întreprinderea să dea în arendă un microbuz, la ce el a fost de acord. Peste

câteva zile la întreprindere a venit inculpatul la volanul unui microbuz”,

precum și din recipisele anexate la dosar.

Astfel, instanța de apel a conchis că, nu poate servi temei pentru a fi

recunoscut vinovat inculpatul în dobândirea ilicită a bunului mobil

Mercedes-Benz „Sprinter” cu numărul de înmatriculare xxxx pretins de

partea vătămată prin înșelăciune și abuz de încredere, odată ce partea

acuzării nu a prezentat instanței nici o probă din care ar rezulta vinovăția

inculpatului.

Instanța de apel a concluzionat că, ansamblul de probe cercetate în

ședința de judecată nu dovedește vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate, astfel, potrivit prevederilor articolului 390 alin. (1). pct.

3) Cod de procedură penală conjugate cu cele din articolele 8 alin. (3) și 389

alin. (1) - (2) Cod de procedură penală, se impune soluția de achitare - soluție

dată de primă instanța.

Or, inculpatul nu a dobândit ilicit bunurile altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere, nu a acționat în mod fraudulos în scopul

dobândirii valorilor materiale străine, nu a indus în eroare părțile vătămate,

iar acestea n-au avut o reprezentare greșită a raporturilor cu inculpatul între

ei persistând relații cu caracter juridic-o civil.

Instanța de apel, a concluzionat că, sentința atacată în partea achitării

inculpatului în baza articolului 190 alin. (5) Cod penal este legală, întemeiată

și motivată, prima instanță acordând deplină eficiență prevederilor stipulate

în articolele 8 alin. (3), 101, 384, alin. (3) și (4), articolele 390 alin. (1), pct. 3),

394 alin. (3) și 396 Cod de procedură penală, precum și a ținut seama de

recomandările oferite prin Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.

5 din 19.06.2006 „Privind sentința judecătorească”, care, în punctul 6

prevede: „Vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se consideră dovedită

13

numai în cazul când instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul

prezumției nevinovăției, cercetând nemijlocit toate probele prezentate, iar

îndoielile, care nu pot fi înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului

și în limita unei proceduri legale, a dat răspunsuri la toate chestiunile

prevăzute în articolul 385 Cod de procedură penală”.

Instanța de apel a mai reținut că, în ședință nu a fost prezentată nici o

probă că inculpatul a întreprins careva acțiuni îndreptate spre

reînregistrarea microbuzului pe numele lui acest capăt de învinuire

bazându-se doar pe presupuneri.

Alte probe pentru a demonstra vina inculpatului Ghirișan Veaceslav

nu au fost aduse în ședința de judecată. În ședința de judecată nu au fost

stabilite probe ce ar demonstra că inculpatul a transmis microbuzul lui

Mitroșeru Valeriu în contul stingerii datoriei și că a însușit ilicit de la Botnari

Piotr suma de 500 euro, din care considerente instanța de judecată î-l va

achita pe Ghirișan Veaceslav pe învinuirea adusă în baza art.190 alin.(5) Cod

Penal din motiv că, nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”. (vol. III, f.d.

65 - 65 verso).

Față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a constatat

motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul

de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta

incriminată prin rechizitoriu inculpatului, prevăzută de articolul 190 al.(5)

Cod penal, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu împotriva

deciziei, prin care, invocând temeiurile prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, a solicitat, casarea acesteia cu rejudecarea cauzei

în instanța de apel, de către un alt complet de judecată.

11.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul a menționat:

- instanța de apel nu a îndeplinit cerințele prevederilor art. 414 Cod de

procedură penală, precum și explicațiile date de Plenul Curții Supreme de

Justiție la pct. 14 al hotărârii nr.22 din 12.12.2005 Cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

fapt care echivalează cu nerezolvarea fondului apelului;

- nu au fost supse verificării probele prezentate de acuzare și nu au fost

apreciate multilateral și obiectiv probele administrate, care în cumul

dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, ori nu s-a expus asupra tuturor motivelor apelului;

- atât prima instanță cât și instanța de apel au dat apreciere numai la

unele probe care în opinia instanțelor dovedesc nevinovăția inculpatului,

14

însă cu toate acestea au încălcat prevederile art. 394 alin. (3), pct. 2) Cod de

procedură penală;

- prima instanță eronat a conchis de a-l achita pe inculpat pe învinuirea

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, în acest

sens în acțiunile inculpatului se întrunesc elementele infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (5) Cod penal, circumstanțe care nu au fost stabilite nici de

prima instanță nici de instanța de apel contrar prevederilor art. 385 alin. (1),

pct. 1), 4) Cod de procedură penală;

- consideră că probele nu au fost cercetate sub toate aspectele fiind

încălcate prevederile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală;

- la emiterea deciziei, instanța de apel urma să țină cont de declarațiile

părților vătămate Botnari Piotr și Mitroșeru Valeriu, date la etapa urmării

penale care au fost făcute la propria inițiativă, or, ei au depus plângeri penale

împotriva inculpatului și au solicitat intervenția organelor de drept;

- atât prima instanță cât și instanța de apel nu au dat o apreciere critică

declarațiilor părților vătămate Botnari Piotr și Mitroșeru Valeriu, date în

ședința de judecată în prima instanță, deoarece aceștia se cunoșteau de mai

mult timp cu inculpatul și astfel declarațiile acestora date în ședința de

judecată în prima instanță au fost depuse sub influența relațiilor amicale pe

care le aveau cu inculpatul;

- atât prima instanță cât și instanța de apel nu au indicat motivul

respingerii probelor acuzării contrar prevederilor art. 394 alin. (3) Cod de

procedură penală, astfel consideră că sentința fiind una nemotivată și ilegală.

penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins, din

considerentele ce urmează.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost

declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu

este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când

hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Din cuprinsul recursului ordinar se reține că autorul acestuia invocă

ca temei de drept pentru casarea hotărârii contestate pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală și anume că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Verificând legalitatea hotărârii atacate prin prisma temeiului invocat

de recurent, Colegiul penal lărgit, în urma cercetării materialelor cauzei a

15

reținut că acesta nu este incident speței, dat fiind faptul că, instanța de apel

la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414, 415 alin. (21), 417 alin.

(8) Cod de procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată. Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor relevante invocate în apelul declarat, motivarea soluției

corespunde dispozitivului hotărârii atacate, dispozitivul fiind expus clar,

instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de drept.

Colegiul penal lărgit constată că temeiul dat la care sa referit autorul

recursului nu persistă în cauză, deoarece din decizia instanței de apel rezultă

că probele administrate au fost analizate obiectiv și a fost dat răspuns la toate

argumentele expuse în apel.

Argumentele esențiale a procurorului expuse în apelul declarat, au

primit aprecierea instanței care, le-a respins și a menționat că, la pronunțarea

soluției în partea achitării inculpatului în baza articolului 190 alin. (5) Cod

penal, a fost acordată deplină eficiență prevederilor art. 8 alin. (3), 101, 384,

alin. (3) și (4), art. 390 alin. (1), pct. 3), 394 alin. (3) și art. 396 Cod de procedură

penală, aceste concluzii sunt în corespundere cu prevederile Hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 5 din 19.06.2006 „Privind sentința

judecătorească”, care stipulează că vinovăția persoanei în săvârșirea faptei

se consideră dovedită numai în cazul când instanța de judecată, călăuzindu-

se de principiul prezumției nevinovăției, cercetând nemijlocit toate probele

prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi înlăturate, fiind interpretate în

favoarea inculpatului și în limita unei proceduri legale, a dat răspunsuri la

toate chestiunile prevăzute în articolul 385 Cod de procedură penală”.

Astfel, în cauză a fost stabilit că inculpatul nu a dobândit ilicit bunurile

altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere și respectiv, nu a

acționat în mod fraudulos în scopul dobândirii valorilor materiale străine,

nu a indus în eroare părțile vătămate. Prin urmare, argumentele acuzării,

precum că în acțiunile inculpatului se întrunesc elementele infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, contravin materialelor cauzei,

deoarece, instanță de fond, ulterior cea de apel menținând sentința, corect

au menționat că nu a fost dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate.

Instanța de recurs, conchide asupra legalității și temeiniciei

concluziilor instanțelor inferioare, care nu au constatat existența faptei și

vinovăției inculpatului Ghirișan Veaceslav în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, nefiind stabilite în cauză elementele

constitutive ale acestei infracțiuni.

Atât în cadrul examinării cauzei penale în instanța de fond cât și în

ordine de apel nu s-a confirmat prin probe pertinente, concludente, utile și

veridice vinovăția inculpatului Ghirișan Veaceslav.

16

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit conchide, că instanța de

apel nu a comis erorile de drept invocate de către recurent, deoarece eroarea

gravă de fapt constă în stabilirea eronată a faptelor, în existența sau

inexistența lor, prin neluarea în considerație a probelor, care le confirmau

sau prin denaturarea conținutului acestora.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă,

adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte,

să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt reprezintă discordanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente

ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții, decât cea pe care

materialul probator o susține.

Tot la acest capitol, Colegiul penal lărgit reieșind din criticile

procurorului invocate în recurs, reține că acestea se referă în mare parte doar

la chestiunea de apreciere a probelor. Mai mult, reieșind din analiza textuală

a recursului ordinar declarat, se constată că autorul face o proprie evaluare

a materialului probator, considerând că aceasta confirmă vinovăția

inculpatului Ghirișan Veaceslav în comiterea infracțiunii prevăzute la

art.190 alin. (5) Cod penal.

Elocvent în acest sens, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția

ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima

convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar

convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că

probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența,

veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblu lor sunt

apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate

fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că la

etapa judecării recursului ordinar nu analizează conținutul mijloacelor de

probă, nu dă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație

de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, aceasta fiind

atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Ținând cont de cele expuse mai sus și constatând, că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

instanța de apel în privința inculpatului Ghirișan Veaceslav, nefiind

identificată de instanța de recurs ordinar prezența unei erori grave de fapt,

ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârii judecătorești atacate prin

17

prisma temeiului de casare invocat de către recurent și prevăzut la pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal lărgit apreciază că criticile recurentului în

această parte sunt neîntemeiate și declarative.

Prin urmare, se relevă că potrivit art. 384 alin. (3), 410 alin. (1), 414 alin.

(1), 417 alin. (1) pct. 8) și 419 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul a îndeplinit obligația legală de a supune verificării

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, drept urmare decizia

instanței de apel cuprinde raționamente, care au dus la respingere cererii de

apel declarat de către procurorul în procuratura mun. Chișinău, Balan

Veaceslav.

Astfel, instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în decizia

atacată, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se

admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către

instanțele ierarhic superioare, în cazul când constatările acestora sunt

fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în hotărârile atacate,

constatându-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile

și libertățile constituționale ale participanților la proces, iar probele puse la

baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența

autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

Respectiv, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a menționa că,

potrivit statuărilor expuse de Curtea Europeană în hotărârile sale, aceasta a

evidențiat cu titlul de principiu că, instanțele judecătorești trebuie să-și

motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (cauza Ruiz Torija vs.

Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt obligate să ofere un

răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă el este

invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a

prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și

circumstanțele cauzei, or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă

refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale

pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele

art.6 din Convenție (cauza Bachowski vs. Polonia din 02.11.2010).

Având ca reper cele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit apreciază ca

justificate concluziile instanței de apel, prin care s-a menținut sentința

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 23 iulie 2012, în partea achitării

inculpatului Ghirișan Veaceslav în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, fiind

condamnat în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, nefiind stabilite careva

erori de drept, ce ar justifica necesitatea intervenirii în hotărârea instanței de

apel, în sensul casării acesteia, recursul declarat de către procurorul urmând

a fi respins ca inadmisibil, deoarece este neîntemeiat.

18

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, cu

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09

aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Ghirișan Veaceslav xxxxx

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 iunie 2020.

Președinte Boico Victor

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Burduh Victor

Filincova Svetlana

19