1ra-712/2015 — Art. 309-1 alin. 3 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 18 decembrie 2013, Artenii Dorin Vasile, Cucerescu Simion Andrei și Podubnîi Eduard Vasile au fost achitați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de către inculpați. 1

Potrivit sentinței, s-a stabilit că Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. au fost învinuiți de organul de urmărire penală precum că ei, deținând în conformitate cu ordinele Ministrului Afacerilor Interne, respectiv în ordinea precum urmează: nr. 611ef. din 26 decembrie 2008, funcția de ofițer operativ de sector al sectorului de poliție Trușeni; nr. 128ef. din 23 martie 2007 funcția de inspector al poliției criminale al sectorului de poliție nr. 5 și nr. 458ef din 10 octombrie 2008 funcția de inspector al poliției criminale al secției de poliție orășelul Durlești, al CPs Buiucani CGP mun. Chișinău al Ministerului Afacerilor Interne, fiind astfel persoane cu funcții de răspundere în virtutea prevederilor art. 123 Cod penal, contrar prevederilor art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950, care stipulează că „nimeni nu poate fi supus torturii și nici la pedepse sau tratamente inumane sau degradante” și alin. (2) al art. 24 din Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, care stipulează că „nimeni nu va fi supus la torturi, la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante”, și contrar art. 1, art. 2, pct. 2), 4), art. 12, pct. 1), art. 14 și art. 15 din Legea nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 „Cu privire la poliție”, precum și a obligațiunilor funcționale, care-i obligă să-și desfășoare activitatea pe baza respectării stricte a legilor, să protejeze viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății și ale statului de atentate criminale și de alte atacuri nelegitime; să prevină și să curme crimele și alte infracțiuni, să mențină ordinea publică și să asigure securitatea publică; să ia măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, demnitatea și onoarea cetățenilor; să comunice despre aplicarea forței fizice șefului său direct, să nu supună pe nimeni la torturi; să poarte responsabilitatea personală pentru realizarea întocmai a atribuțiilor de serviciu, să răspundă de respectarea principiilor ce guvernează conduita polițistului, legislației în domeniul drepturilor omului, a legislației procesual-penale, alte acte normative ce reglementează activitatea de serviciu, acționând cu titlu oficial ca persoane ce reprezintă Ministerul Afacerilor Interne, intenționat au comis acte de tortură asupra cetățeanului Republicii Moldova Raileanu Nelu în următoarele circumstanțe: La 08 aprilie 2009, în jurul orei 19.00, ofițerul operativ de sector al sectorului de poliție Trușeni al CPs Buiucani, Artenii D., fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aflându-se în coridorul etajului II al CPs Buiucani al CGP mun. Chișinău, situat pe str. Calea Ieșilor, 12, unde în acel moment se afla Raileanu Nelu, care fusese reținut de colaboratorii de poliție, s-a apropiat de acesta și urmărind scopul de a-l intimida, intenționat i-a aplicat mai multe lovituri peste picioare, cap, spate și alte regiuni ale corpului, provocându-i ultimului dureri și suferințe fizice puternice. Ulterior, Artenii D. cunoscând despre faptul că Raileanu N. a fost dus într-un birou de la etajul II al CPs Buiucani, în jurul orei 20.00 a întrat în acest birou, unde în acel timp inspectorul poliției criminale al secției de poliție din or. Durlești al CPs Buiucani, Podubnîi Eduard, î-l chestiona pe Raileanu N. pe faptul reținerii sale, și conștientizând că din partea lui Podubnîi E. este exercitată presiune psihică asupra lui Raileanu N. în vederea obținerii de la acesta a informațiilor și mărturisirilor cu 2 privire la participarea sa activă la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la data de 07 aprilie 2009 la sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova, urmărind scopul de a-i provoca în mod intenționat dureri și suferințe puternice, fizice și psihice lui Raileanu N., în special cu scopul de a obține de la acesta informații și mărturisiri în vederea recunoașterii că la data de 07.04.2009 a participat activ la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova, și de al pedepsi pentru participarea la acțiunile de dezordine în masă de la data respectivă, cât și pentru a-l intimida și de a face presiuni asupra lui, a aderat la acțiunile ilegale ale lui Podubnîi E., și în prezența și cu acordul tacit al acestuia, înjurându-l pe Raileanu N. cu cuvinte necenzurate, i-a aplicat o lovitură cu piciorul peste piciorul stâng, amenințându-l că dacă nu va scrie explicația cum î-i va spune colegul său Podubnîi E., va fi mai rău cu el, dându-i de înțeles că în caz contrar va fi bătut și mai tare. În rezultatul acțiunilor violente cu caracter de tortură ale lui Artenii D., victimei Raileanu N., conform raportului de expertiză medico-legală nr. 748/D din 04 mai 2010, i-a fost cauzată contuzia rinichiului drept, ce se califică ca vătămări corporale ușoare. De asemenea, inspectorul poliției criminale al sectorului de poliție nr. 5 a CPs Buiucani, Cucerescu S., la 08 aprilie 2009, în jurul orei 20.00, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, întrând în biroul amplasat la etajul II al CPs Buiucani al CGP mun. Chișinău, situat pe str. Calea Ieșilor, 12, unde în acel timp inspectorul poliției criminale al secției de poliție din or. Durlești al CPs Buiucani, Podubnîi E., îl chestiona pe Raileanu N. pe faptul reținerii sale, și conștientizând că din partea lui Podubnîi E. este exercitată presiune psihică asupra lui Raileanu N. în vederea obținerii de la acesta a informațiilor și mărturisirilor cu privire la participarea sa activă la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la data de 07 aprilie 2009 la sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova, urmărind scopul de a-i provoca în mod intenționat dureri și suferințe puternice, fizice și psihice lui Raileanu N., în special cu scopul de a obține de la acesta informații și mărturisiri în vederea recunoașterii că la data de 07.04.2009 a participat activ la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova și de a-l pedepsi pentru participarea la acțiunile de dezordine în masă de la data respectivă, cât și pentru a-l intimida și de a face presiuni asupra lui, a aderat la acțiunile ilegale ale lui Eduard P., și în prezența și cu acordul tacit al acestuia, înjurându-l pe Raileanu N. cu cuvinte necenzurate, i-a aplicat câteva lovituri cu pumnul și palma peste cap, amenințându-l că dacă nu va scrie explicația cum îi va spune colegul său Podubnîi E., va fi mai rău cu el, dându-i de înțeles că în caz contrar va fi bătut și mai tare. La fel și inspectorul poliției criminale al secției de poliție din or. Durlești al CPs Buiucani, Podubnîi E. la 08 aprilie 2009, în jurul orei 20.00, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aflându-se într-un birou situat la etajul II al CPs Buiucani al CGP mun. Chișinău, situat pe str. Calea Ieșilor, 12, unde îl chestiona pe Raileanu N. 3 pe faptul reținerii sale, urmărind scopul de a-i provoca în mod intenționat acestuia suferințe puternice psihice, în special cu scopul de a obține de la el informații și mărturisiri în vederea recunoașterii că la data de 07.04.2009 a participat activ la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova și de a-l pedepsi pentru participarea la acțiunile de dezordine în masă de la data respectivă, cât și pentru a-l intimida și de a face presiuni asupra lui, amenințându-l și influențându-l psihologic, l-a impus pe ultimul să scrie o explicație în care să recunoască că la data de 07.04.2009 a participat activ la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova și că la data de 08.04.2009 a opus rezistență colaboratorilor de poliție, amenințându-l că dacă nu va scrie explicația cum î-i va spune el, va fi mai rău cu el, dându-i de înțeles că în caz contrar va fi bătut. Ulterior, peste puțin timp, în acel birou a întrat inspectorul poliției criminale al sectorului de poliție nr. 5 al CPs Buiucani, Cucerescu S., iar mai apoi ofițerul operativ de sector al sectorului de poliție Trușeni al CPs Buiucani, Artenii D., care, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu și conștientizând că din partea lui Podubnîi E. este exercitată presiune psihică asupra lui Raileanu N. în vederea obținerii de la acesta a informațiilor și mărturisirilor cu privire la participarea sa activă la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la data de 07 aprilie 2009 la sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova, prin acord tacit le-a permis acestora să adere la acțiunile sale ilegale și în prezența sa, mai întâi Cucerescu S. i-a aplicat lui Raileanu N. câteva lovituri cu pumnul și palma peste cap, iar mai apoi Artenii D. i-a aplicat acestuia o lovitură cu piciorul peste piciorul stâng, ambii înjurându-l cu cuvinte necenzurate și amenințându-l că dacă nu va scrie explicația cum îi va spune colegul lor Podubnîi E., va fi mai rău cu el, dându-i de înțeles că în caz contrar va fi bătut și mai tare. Acțiunile lui Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal - tortura, acțiuni intenționate, manifestate în provocarea în mod intenționat a unei dureri și suferințe puternice, fizice și psihice unei persoane, în special cu scopul de a obține de la această persoană mărturisiri, de a o intimida și de a face presiuni asupra ei, durere și suferință provocată de două sau mai multe persoane cu funcții de răspundere.

Sentința a fost atacată cu apel de către: 3.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, la câte 5 ani închisoare fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în cadrul MAI pe un termen de 5 ani, pentru fiecare. În motivarea apelului a invocat că în cadrul cercetării judecătorești de către partea acuzării au fost prezentate suficiente probe ce dovedesc vina inculpaților în 4 comiterea infracțiunii incriminate, iar instanța de judecată a pus la baza sentinței, declarațiile inculpaților și a martorilor apărării, omițând faptul că, acestea vin în contradicție cu probele prezentate spre cercetare de către acuzare. Sinceritatea și veridicitatea declarațiilor părții vătămate și a martorilor acuzării audiate în instanța de fond nu pot fi negate, reieșind din faptul că, până la momentul actual acesta se află în stare de șoc în rezultatul evenimentelor, în cadrul cărora a avut nefericirea să participe. 3.2 Avocatul Panțîru Victor în numele părții vătămate Raileanu N., prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații să fie condamnați pentru infracțiunea imputată lor, la câte 10 ani închisoare pentru fiecare. În motivarea apelului său a invocat că concluziile primei instanțe prin care a fost reținut că, la momentul examinării dosarului nu sunt suficiente probe în vederea stabilirii vinovăției inculpaților, sânt pripite și care s-au format în urma unei analize superficiale, și îndelungate a dosarului în cauză.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2015, au fost admise apelurile declarate, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, la câte 5 ani închisoare, fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a activa în organele MAI pe un termen de 5 ani, fiecare.

În motivarea soluției, instanța de apel analizând și apreciind probele, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală a constatat că, Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. deținând în conformitate cu ordinele Ministrului Afacerilor Interne, respectiv în ordinea precum urmează: nr. 611ef. din 26 decembrie 2008, funcția de ofițer operativ de sector al sectorului de poliție Trușeni; nr. 128ef. din 23 martie 2007 funcția de inspector al poliției criminale al sectorului de poliție nr.5 și nr. 458ef din 10 octombrie 2008 funcția de inspector al poliției criminale al secției de poliție orășelul Durlești, al CPs Buiucani al CGP mun. Chișinău al Ministerului Afacerilor Interne, fiind astfel persoane cu funcții de răspundere în virtutea prevederilor art. 123 Cod penal, contrar prevederilor art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950, care stipulează că „nimeni nu poate fi supus torturii și nici la pedepse sau tratamente inumane sau degradante” și alin. (2) al art. 24 din Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, care stipulează că „nimeni nu va fi supus la torturi, la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante”, și contrar art. 1, art. 2, pct. 2), 4), art. 12, pct. 1), art. 14 și art. 15 din Legea nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 „Cu privire la poliție”, precum și a obligațiunilor funcționale, care-i obligă să-și desfășoare activitatea pe baza respectării stricte a legilor, să protejeze viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății și ale statului de atentate criminale și de alte atacuri nelegitime; să prevină și să curme crimele și alte infracțiuni, să mențină ordinea publică și să 5 asigure securitatea publică; să ia măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, demnitatea și onoarea cetățenilor; să comunice despre aplicarea forței fizice șefului său direct, să nu supună pe nimeni la torturi; să poarte responsabilitatea personală pentru realizarea întocmai a atribuțiilor de serviciu, să răspundă de respectarea principiilor ce guvernează conduita polițistului, legislației în domeniul drepturilor omului, a legislației procesual-penale, alte acte normative ce reglementează activitatea de serviciu, acționând cu titlu oficial ca persoane ce reprezintă Ministerul Afacerilor Interne, intenționat au comis acte de tortură asupra cetățeanului Republicii Moldova Raileanu Nelu în următoarele circumstanțe: La 08 aprilie 2009, în jurul orei 19.00, ofițerul operativ de sector al sectorului de poliție Trușeni al CPs Buiucani, Artenii D., fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aflându-se în coridorul etajului II al CPs Buiucani al CGP mun. Chișinău, situat pe str. Calea Ieșilor, 12, unde în acel moment se afla Raileanu Nelu, care fusese reținut de colaboratorii de poliție, s-a apropiat de acesta și urmărind scopul de a-l intimida, intenționat i-a aplicat mai multe lovituri peste picioare, cap, spate și alte regiuni ale corpului, provocându-i ultimului dureri și suferințe fizice puternice. Ulterior, Artenii D. cunoscând despre faptul că Raileanu N. a fost dus într-un birou de la etajul II al CPs Buiucani, în jurul orei 20.00 a întrat în acest birou, unde în acel timp inspectorul poliției criminale al secției de poliție din or. Durlești al CPs Buiucani, Podubnîi Eduard, î-l chestiona pe Raileanu N. pe faptul reținerii sale, și conștientizând că din partea lui Podubnîi E. este exercitată presiune psihică asupra lui Raileanu N. în vederea obținerii de la acesta a informațiilor și mărturisirilor cu privire la participarea sa activă la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la data de 07 aprilie 2009 la sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova, urmărind scopul de a-i provoca în mod intenționat dureri și suferințe puternice, fizice și psihice lui Raileanu N., în special cu scopul de a obține de la acesta informații și mărturisiri în vederea recunoașterii că la data de 07.04.2009 a participat activ la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova, și de al pedepsi pentru participarea la acțiunile de dezordine în masă de la data respectivă, cât și pentru a-l intimida și de a face presiuni asupra lui, a aderat la acțiunile ilegale ale lui Podubnîi E., și în prezența și cu acordul tacit al acestuia, înjurându-l pe Raileanu N. cu cuvinte necenzurate, i-a aplicat o lovitură cu piciorul peste piciorul stâng, amenințându-l că dacă nu va scrie explicația cum î-i va spune colegul său Podubnîi E., va fi mai rău cu el, dându-i de înțeles că în caz contrar va fi bătut și mai tare. În rezultatul acțiunilor violente cu caracter de tortură ale lui Artenii D., victimei Raileanu N., conform raportului de expertiză medico-legală nr. 748/D din 04 mai 2010, i-a fost cauzată contuzia rinichiului drept, ce se califică ca vătămări corporale ușoare. De asemenea, inspectorul poliției criminale al sectorului de poliție nr. 5 a CPs Buiucani, Cucerescu S., la 08 aprilie 2009, în jurul orei 20.00, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, întrând în biroul amplasat la etajul II al CPs Buiucani al CGP 6 mun. Chișinău, situat pe str. Calea Ieșilor, 12, unde în acel timp inspectorul poliției criminale al secției de poliție din or. Durlești al CPs Buiucani, Podubnîi E., îl chestiona pe Raileanu N. pe faptul reținerii sale, și conștientizând că din partea lui Podubnîi E. este exercitată presiune psihică asupra lui Raileanu N. în vederea obținerii de la acesta a informațiilor și mărturisirilor cu privire la participarea sa activă la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la data de 07 aprilie 2009 la sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova, urmărind scopul de a-i provoca în mod intenționat dureri și suferințe puternice, fizice și psihice lui Raileanu N., în special cu scopul de a obține de la acesta informații și mărturisiri în vederea recunoașterii că la data de 07.04.2009 a participat activ la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova și de a-l pedepsi pentru participarea la acțiunile de dezordine în masă de la data respectivă, cât și pentru a-l intimida și de a face presiuni asupra lui, a aderat la acțiunile ilegale ale lui Podubnîi E., și în prezența și cu acordul tacit al acestuia, înjurându-l pe Raileanu N. cu cuvinte necenzurate, i-a aplicat câteva lovituri cu pumnul și palma peste cap, amenințându-l că dacă nu va scrie explicația cum îi va spune colegul său Podubnîi E., va fi mai rău cu el, dându-i de înțeles că în caz contrar va fi bătut și mai tare. La fel și inspectorul poliției criminale al secției de poliție din or. Durlești al CPs Buiucani, Podubnîi E. la 08 aprilie 2009, în jurul orei 20.00, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aflându-se într-un birou situat la etajul II al CPs Buiucani al CGP mun. Chișinău, situat pe str. Calea Ieșilor, 12, unde îl chestiona pe Raileanu N. pe faptul reținerii sale, urmărind scopul de a-i provoca în mod intenționat acestuia suferințe puternice psihice, în special cu scopul de a obține de la el informații și mărturisiri în vederea recunoașterii că la data de 07.04.2009 a participat activ la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova și de a-l pedepsi pentru participarea la acțiunile de dezordine în masă de la data respectivă, cât și pentru a-l intimida și de a face presiuni asupra lui, amenințându-l și influențându-l psihologic, l-a impus pe ultimul să scrie o explicație în care să recunoască că la data de 07.04.2009 a participat activ la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova și că la data de 08.04.2009 a opus rezistență colaboratorilor de poliție, amenințându-l că dacă nu va scrie explicația cum î-i va spune el, va fi mai rău cu el, dându-i de înțeles că în caz contrar va fi bătut. Ulterior, peste puțin timp, în acel birou a întrat inspectorul poliției criminale al sectorului de poliție nr. 5 al CPs Buiucani, Cucerescu S., iar mai apoi și ofițerul operativ de sector al sectorului de poliție Trușeni al CPs Buiucani, Artenii D., care, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu și conștientizând că din partea lui Podubnîi E. este exercitată presiune psihică asupra lui Raileanu N. în vederea obținerii de la acesta a informațiilor și mărturisirilor cu privire la participarea sa activă la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la data de 07 aprilie 2009 la sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova, prin acord tacit le-a permis 7 acestora să adere la acțiunile sale ilegale și în prezența sa, mai întâi Cucerescu S. i-a aplicat lui Raileanu N. câteva lovituri cu pumnul și palma peste cap, iar mai apoi Artenii D. i-a aplicat acestuia o lovitură cu piciorul peste piciorul stâng, ambii înjurându-l cu cuvinte necenzurate și amenințându-l că dacă nu va scrie explicația cum îi va spune colegul lor Podubnîi E., va fi mai rău cu el, dându-i de înțeles că în caz contrar va fi bătut și mai tare. În opinia instanței de apel, prin acțiunile sale intenționate inculpații Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. au comis infracțiunea prevăzută de art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal - tortura, acțiuni intenționate, manifestate în provocarea în mod intenționat a unei dureri și suferințe puternice, fizice și psihice unei persoane, în special cu scopul de a obține de la această persoană mărturisiri, de a o intimida și de a face presiuni asupra ei, durere și suferință provocată de două sau mai multe persoane cu funcții de răspundere. Instanța de apel a considerat că, vina inculpaților cu toate că nu a fost recunoscută de către ei, se dovedește prin următorul cumul de probe cum ar fi: declarațiile părții vătămate Raileanu N., date în cadrul cercetării judecătorești în prima instanță și susținute în instanța de apel, ce indică direct la inculpați, ca fiind persoanele care în mod intenționat i-au provocat dureri și suferințe puternice, fizice și psihice, în special cu scopul de a obține de la el mărturisiri, de a-l intimida și de a face presiuni asupra lui. La fel, vina inculpaților în viziunea instanței de apel este dovedită și de declarațiile martorilor Raileanu I. și Raileanu A. date în cadrul primei instanțe și susținute în instanța de apel, precum și declarațiile martorului Boaghe I. date în cadrul primei instanțe, care coroborează cu declarațiile părții vătămate. În ce privește declarațiile date în cadrul cercetării judecătorești de către martorii Ceban V., Strugari V., Grozav S., Sivirean A., Volontir D., Zacrevschi V., Cozma A., instanța de apel a considerat că aceste declarații nu echivalează cu achitarea inculpaților, deoarece nu corespund adevărului și sânt date de către acești martori cu scopul de a-i exonera pe inculpați de la răspundere penală, cu care sânt colegi de serviciu și se combat de probele mai sus nominalizate. La acest capitol, instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului Grozav S., precum că Arteni D. s-a aflat la data de 08.04.2009 de la orele 11.00 până la 22.00 în com. Trușeni, dat fiind faptul că aceste declarații vin în contradicție cu probele materiale anexate la dosar. De asemenea, instanța de apel a constatat că vina inculpaților în comiterea infracțiunii imputate se mai dovedește și prin probele scrise și documente cum ar fi: raportul de examinare medico-legală nr. 1375/D din 21.05.2009 (f.d. 33-34 v. 1); procesul-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate Raileanu N. la locul comiterii infracțiunii din 16.02.2010 în incinta CPS Buiucani al CGP mun. Chișinău (f.d. 90-99 v. 1); procesul-verbal de confruntare din 18.05.2010 și 19.05.2010 (f.d. 96- 97, v. 1); procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere a persoanei după fotografie din 09.04.2010 și 18.05.2010 (f.d. 100-101, 104-105, 126-127 v. 1); procesul- verbal de examinare din 26.05.2010 a registrului de evidență a persoanelor aduse în CPs Buiucani al CGP mun. Chișinău în perioada 01.01.2009-20.05.2009 (f.d. 181-188 v. 1); extrasul din fișa medicală nr. 1199 a lui Răileanu N. eliberată la 08.04.2010 sub 8 nr. 10 de către Centrul Medical pentru Reabilitarea Victimelor Torturii „Memoria” (f.d. 191-194 v. 1); raportul de expertiză medico-legală nr. 748/D din 04.05.2010 (f.d. 202-204 v. 1). Astfel, instanța de apel a considerat că toate aceste probe scrise și documente examinate coroborează cu declarațiile părții vătămate și martorilor Raileanu I., Raileanu A., Boaghe I. și combat argumentele părții apărării, inclusiv a inculpaților precum că dânșii nu au săvârșit infracțiunea imputată lor. Instanța de apel a apreciat critic versiunea inculpatului Artenii D. precum că, s- a aflat de la data de 08.04.2009 până la data de 10.04.2009 în com. Trușeni, dat fiind faptul că, prin dispoziția nr. 5291 (f.d. 251 v. 1) inculpatului Arteni D. i s-a dispus aflarea pe teritoriul com. Trușeni la data de 07.04.2009 și nu 08.04.2009 cum invocă acesta. La fel de către instanța de apel a fost apreciată critic și versiunea inculpatului Cucerescu S., precum că el s-a aflat de la data de 07.04.2009 până la data de 09.04.2009 în com. Vatra, dat fiind faptul că, prin dispoziția nr. 5291 (f.d. 251 v. 1) inculpatului Cucerescu S. i s-a dispus aflarea pe teritoriul com. Vatra la data de 07.04.2009 și nu 08.04.2009, cum invocă acesta. Totodată, instanța de apel a constatat în contextul declarațiilor făcute de partea vătămată, că decade categoric versiunea apariției leziunilor la partea vătămată în rezultatul căderii de la înălțimea propriului corp, iar poziția primei instanțe de a aprecia critic declarațiile părții vătămate ca fiind declarații cointeresate, este lipsită de temei, deoarece concluzia dată nu este bazată pe careva argumente obiective, întrucât declarațiile părții vătămate reprezintă probă și constituie un element de fapt, constatat prin intermediul procesului-verbal de interogare, apreciat și admis drept probă, pe motivul pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, precum și coroborării cu celelalte probe. Astfel, ținând cont de caracterul și localizarea acestor vătămări corporale, instanța de apel a conchis că ele sunt caracteristice în cazul aplicării violenței, coroborează cu probele subiective sus-indicate, inclusiv și cu declarațiile părții vătămate și demonstrează cu certitudine, faptul comiterii de către inculpați a infracțiunii imputate, prevăzute de art. 3091 alin. (3), lit. c) Codul penal (redacția Legii din 18.12.2008). Prin urmare, instanța de apel a menționat că prin Legea nr. 252 din 08.11.2012, în vigoare din 21.12.2012 a fost abrogat art. 3091 Cod penal, fiind totodată modificate și completate un șir de acte legislative, având ca scop intensificarea activității și ridicarea eficienței în combaterea torturii, printre ele și Codul penal al Republicii Moldova. Tot, prin această Lege a fost introdus art. 1661 Cod penal - tortura, tratamentul inuman sau degradant. În continuarea concluziilor sale, instanța de apel a reținut că, sancțiunea prevăzută de art. 3091 alin. (3) Cod penal (red. 18.12.2008) prevedea o pedeapsă cu închisoare de la 5 la 10 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, pe când sancțiunea art. 1661 alin. (4) lit. e) Cod penal (red. 08.11.2012 ), în care ar urma reîncadrarea faptelor comise de inculpați prevede o pedeapsă cu închisoare de la 8 la 15 ani sau cu 9 amendă în mărime de la 800 la 1000 de unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani. Astfel, instanța de apel ținând cont de prevederile art. 8 și 10 Cod penal, a conchis că acțiunile lor urmează a fi încadrate în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal (redacția Legii din 18.12.2008), pentru a nu agrava situația inculpaților. La numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpaților, ținând cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal, de circumstanța atenuantă – comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni grave, faptul că circumstanțe agravante nu au fost reținute, precum și faptul că inculpații au săvârșit o infracțiune gravă în urma înțelegerii prealabile și împreună, nu au recunoscut și conștientizat vina, nu s-au căit, instanța de apel a considerat că, corectarea și reeducarea inculpaților este posibilă cu aplicarea pedepsei cu închisoare și cu executarea reală a acestei pedepse, conform sancțiunii minime prevăzută de infracțiunea imputată lor, cu scopul ca ei să nu mai comită infracțiuni, fiind și o măsură de prevenție generală pentru alți colaboratori de poliție și pentru ca cei care dețin funcții publice, pentru a nu comite fapte similare.

Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către: 6.1 Avocatul Grosu Aurel în numele inculpatului Podubnîi Eduard, prin care solicită casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe. În susținerea poziției sale, recurentul invocă că: - inculpatul Podubnîi E. nu și-a recunoscut vina, fiind legal achitat de către prima instanță, deoarece nu a comis infracțiunea imputată lui; - învinuirea înaintată inculpatului nu corespunde cerințelor art. 281 Cod de procedură penală și nu are nici un suport probatoriu, bazându-se doar pe declarațiile părții vătămate și rapoartele de expertiză nr. 748/D din 04.05.2010 și nr. 1375/ D din 21.05.2009; - declarațiile părții vătămate nu se confirmă de către expertizele menționate, ci din contra se contrapun, fiindcă în actul de expertiză leziunile depistate sânt în regiunea toracelui și membrelor anterioare și comoția cerebrală nu s-a confirmat; - nu s-a ținut cont de către instanța de apel că partea vătămată s-a adresat la medic peste 7 zile de la data când a fost eliberat de sub strajă, perioadă în care se puteau întâmpla orice, mai mult ca atât partea vătămată a indicat la mai mulți colaboratori de poliție care precum că l-au maltratat, însă care pe parcurs au fost scoși de sub urmărire penală; - inculpatul Podubnîi E., conform atribuțiilor de serviciu a întocmit material contravențional în privința părții vătămate, în urma căruia de către instanța de judecată i-a fost aplicată ultimului amendă, astfel în cazul dat dacă ar fi existat careva ilegalități din parte lui Podubnîi E., instanța de judecată ar fi depistat aceste încălcări și nu i-ar fi aplicat sancțiune părții vătămate; - inculpatul Podubnîi E. și-a îndeplinit obligațiunile de serviciu și indicațiile șefilor superiori, cu respectarea actelor normative. 10 În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 10) și 12) Cod de procedură penală. 6.2 Avocatul Mărgineanu Iurie în numele inculpatului Cucerescu Simion, prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și întemeiată. În motivarea recursului invocă că: - unul din judecătorii completului de judecată în instanța de apel și anume Ulianovschi X. nu avea dreptul să participe la examinarea acestei cauze în ordine de apel, deoarece reieșind din materialele cauzei acesta a participat la examinarea recursului părții vătămate împotriva deciziei Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 09.04.2009, privind sancționarea ultimului în baza art. 1745 alin. (1) și art. 1746 alin. (1) Cod cu privire la contravențiile administrative și prin decizia aceluiași magistrat a fost casată hotărârea primei instanțe din lipsa faptei contravenției imputate. Mai mult ca atât, din cuprinsul acestei decizii rezultă că acest judecător și- a format convingerea că vina lui Railean N. nu a fost dovedită. Totodată din acest dosar contravențional, se evidențiază și numele lui Podubnîi E., care a și întocmit procesele-verbale respective de constatare a contravențiilor; - instanța de apel, rupe din context declarațiile martorului audiat, Ceban V., date în prima instanță și în instanța de apel, iar instanța de apel nu numai că nu a analizat această probă în coroborare cu celelalte probe, dar a evitat să-i dea o apreciere conform art. 101 alin. (4) Cod de procedură penală. Mai mult ca atât, declarațiile au fost date prin depunerea jurământului, fiind avertizat conform art. 312-313 Cod penal; - declarațiile martorilor audiați în instanța de apel nu demonstrează în nici un mod vinovăția inculpatului Cucerescu S., fapt menționat chiar și de instanța de apel, ba mai mult martorii Ceban V. și Grozav V. au dat declarații în favoarea inculpatului; - instanța de apel a pus la baza hotărârii de condamnare a inculpatului Cucerescu S., procesul verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 09.04.2010, fără a verifica motivul recunoașterii după fotografie și nu prin studierea amănunțită a persoanei pe viu, existând o posibilitate obiectivă a înfăptuirii acestei acțiuni; - în declarațiile părții vătămate sânt incertitudini, inexactități și poziții contradictorii, iar instanța de apel le-a dat o apreciere mai credibilă decât celorlalte probe în care nu sânt contradicții, inexactități și persistă consecvență; - instanța de apel a desconsiderat valoarea dispoziției nr. 5291 din 07.04.2009, în calitate de probă, care în pct. 3, clar stabilește că acest document oficial se pune în aplicare pentru data de 07.04.2009, până la o indicație suplimentară; - instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, concluzionând că anume Cucerescu S. i-a aplicat lovituri cu pumnul victimei, deși nu există probe directe care să indice cu exactitate asupra lui. 11 În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 2) și 6) Cod de procedură penală. 6.3 Avocatul Culeac-Reul Natalia în numele inculpatului Artenii Dorin, prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului invocă că: - sentința adoptată de prima instanță este corectă, fiind verificată și apreciată fiecare probă, fiind corect constatat că învinuirea înaintată inculpaților este bazată pe declarațiile părții vătămate și care nu și-au găsit confirmarea; - instanța de apel nu a cercetat careva alte probe, decât cele la care s-a referit instanța de fond, iar condamnarea inculpaților este bazată pe declarațiile părții vătămate, care în opinia apărătorului urmează a fi apreciate critic, deoarece ultimul nu era sigur pe parcursul urmăririi penale care persoane l-au maltratat; - potrivit materialelor cauzei penale inculpatul Artenii D., în timpul când s-a pretins că a maltratat partea vătămată, de fapt se afla în afara incintei comisariatului de poliție, fapt confirmat de martorul Grozav S.; - concluziile instanței de apel, în privința declarațiilor martorilor Ceban V., Strungari V., Grozav S., Sivirean A., Volontir D., Zacrevschi V. și Cozma A., sânt neîntemeiate, deoarece acești martori au dat declarații fiind preveniți despre răspundere penală pentru declarații false: - probele acumulate la cauza penală dovedesc nevinovăția absolută a inculpatului Arteni D. și anume că leziunile corporale nu au fost provocate de către ultimul, mai ales luând în considerație depozițiile martorilor Grozav S., Strugari V., Volontir D.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate, solicitând respingerea acestora ca inadmisibile, deoarece sânt motivate prin prisma dezacordului cu modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel, motive ce nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, astfel rezultând că recursurile nu conțin argumentele ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă problema de drept de o importanță generală abordată în cauza dată, în conformitate cu cerințele art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului în sensul art. 427 al aceluiași Cod.

Judecând recursurile declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a hotărârii contestate din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. 12 Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Reieșind din cerințele aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal, contravențional ori civil au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate. Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sânt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel. În prezenta speță, recursul declarat de către avocatului Mărgineanu Iurie în numele inculpatului Cucerescu S., a fost întemeiat de către apărător și prin prisma cazului de casare stipulat la pct. 2) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, invocând nerespectarea de către instanța de apel a dispozițiilor de drept formal și anume incompatibilitatea judecătorului Ulianovschi X. la judecarea apelurilor declarate în prezenta cauză penală. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art. 30, 31 și 33. Din materialele dosarului, Colegiul atestă faptul că, prezenta cauză penală potrivit fișei de repartizare repetate a dosarului, în temeiul încheierii Președintelui Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2014, la aceiași dată a fost repartizată judecătorului Ulianovschi X. și care, potrivit dispoziției Președintelui Curții de Apel Chișinău nr. 311 din 11 iulie 2014, a judecat prezenta cauză penală în calitate de președinte de complet împreună cu judecătorii – Cobzac E. și Vrabii S., adoptând hotărâre asupra cazului dat, menționată la pct. 4 al prezentei decizii. La fel, din lucrările dosarului, Colegiul penal reține că judecătorul Ulianovschi X. a participat și la judecarea în ordine de recurs împotriva deciziei Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 09 aprilie 2009, în cauza contravențională în privința lui 13 Raileanu Nelu. Prin urmare, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2009, a fost admis recursul declarat de către Raileanu N., fiind casată decizia contestată în cauza contravențională intentată în baza art. 1745 alin. (1), 1746 alin. (1) Cod cu privire la contravențiile administrative, cu încetarea procedurii administrative din lipsa faptei contravenției administrative (f.d. 64, 256 v. 1). În opinia Colegiului penal, semnificativ este și acel fapt că procesul verbal cu privire la contravenția administrativă din 08.04.2009 în privința lui Raileanu N., care este și parte vătămată în prezenta speță, a fost întocmit de către inspectorul CPs Buiucani, Podubnîi Eduard (f.d. 39 verso v. 1), care este inculpat în prezenta speță, respectiv și procesul-verbal cu privire la reținerea administrativă (f.d. 40-41 v. 1) la fel a fost întocmit de către Podubnîi E., precum și ultimul a primit declarația scrisă de la Raileanu N. (f.d. 42 v. 1). În acest context, instanța de recurs relevă prevederile art. 34 alin. (1) Cod de procedură penală, unde este stipulat că în cazul în care există circumstanțe prevăzute la art. 33, judecătorul este obligat să facă declarație de abținere de la judecarea cauzei. Iar potrivit art. 33 alin. (2) pct. 6) Cod de procedură penală, judecătorul nu poate participa la judecarea cauzei și urmează a fi recuzat dacă există alte circumstanțe care pun la îndoială rezonabilă imparțialitatea judecătorului. Prin urmare, Colegiul lărgit consideră că, la judecarea prezentei cauze penale în ordine de apel, judecătorul Ulianovschi X., a fost incident cazului de incompatibilitate prevăzut la pct. 6) alin. (2) art. 33 Cod de procedură penală, deoarece la judecarea cauzei contravenționale în ordine de recurs în privința lui Raileanu N., privind comiterea contravențiilor administrative prevăzute de art. 1745 alin. (1), 1746 alin. (1) Cod cu privire la contravențiile administrative, contravenientul în recursul său (f.d. 49 v. 1) a invocat că a fost maltratat de către colaboratorii de poliție. Iar, completul de judecată sub președinția aceluiași judecător, Ulianovschi X., în motivarea hotărârii sus menționate a constatat că, nu s-a confirmat faptul ultragierii colaboratorului de poliție aflat în exercițiul funcției și opunerii de rezistență acestora de către Raileanu N., iar instanța de fond s-a bazat exclusiv pe rapoartele colaboratorilor de poliție, fără a fi administrate alte probe, astfel nu a examinat cauza minuțios sub toate aspectele. Tot la acest capitol, instanța de recurs menționează și ordonanța de începere a urmăririi penale din 02 noiembrie 2009 (f.d. 1 v. 1) în cauza dată, din care se reține că, inclusiv și în urma adoptării deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2009, supra menționată, a rezultat o bănuială rezonabilă că a fost săvârșită în cauza dată aplicarea actelor de tortură de către colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne, fiind dispusă pornirea urmăririi penale pe faptul dat. Astfel, Colegiul atestă că, judecătorul Ulianovschi X., a judecat prezenta cauză penală în ordine de apel, dând anterior apreciere declarațiilor și materialelor cauzei contravenționale intentate în privința lui Raileanu N., pronunțându-se printr-o hotărâre judecătorească, care se află în legătură directă cu dosarul penal supus judecării, în care s-a pretins aplicarea torturii, ce a stat și la baza pornirii cauzei 14 penale respective, figurând aceleași părți pe de o parte contravenientul Raileanu N., care este și partea vătămată în speța dată, și colaboratorul de poliție ce a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție, inspectorul CPs Buiucani, Podubnîi E., care respectiv este inculpat în prezenta cauză penală. În astfel de împrejurări, în viziunea Colegiului penal, judecătorul Ulianovschi X., era obligat să facă declarație de abținerea de la judecarea prezentei cauze în ordine de apel, chiar dacă în mod expres nu a fost solicitat de către participanții la procesul penal în cauză, pentru a nu prejudicia percepția de imparțialitate, instituție consfințită și în lumina art. 6§1 CEDO, care stipulează că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Elocvent, în acest sens s-a expus și CtEDO în speța Kyprianou c. Ciprului § 118, și anume „Curtea reiterează la început că este foarte important într-o societate democratică ca tribunalele să inspire încredere în public și, mai presus de orice, în ceea ce privește acțiunile penale, în acuzat (a se vedea Padovani vs. Italia sentința din 26 februarie 1993, Seria A nr. 257-B, p. 20, § 27). În acest scop articolul 6 cere ca un tribunal care intră în incidența sa, să fie imparțial. Imparțialitatea denotă în mod normal absența de prejudiciu sau părtinire și existența sa sau altfel poate fi testată în diverse moduri.” În continuare, rezultă că prevederile cu privire la compunerea completului de judecată au fost încălcate de către instanța de apel, iar potrivit dispozițiilor alin. (2) și (3) art. 251 Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor legale referitoare la compunerea instanței atrage nulitatea actului procedural. Nulitatea respectivă nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului și se ia în considerare de instanță. Așadar, la judecarea cauzei respective în ordine de apel a participat un judecător care, potrivit legii, nu avea dreptul să judece cauza respectivă, astfel fiind încălcate cerințele art. 33 și 34 Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată de către instanța de apel în prezenta cauză este incidentă cazului de casare invocat de avocatul Mărgineanu Iurie în numele inculpatului Cucerescu S. și prevăzut la pct. 2) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și care prin efectul devolutiv prevăzut de art. 424 al aceluiași cod, se va referi și la inculpații Artenii D. și Podubnîi E. Totodată, în prezenta cauză recurenții în recursurile sale invocă și semnalează temeiul de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. La cest capitol, instanța de recurs menționează că acest temei de casare poate fi aplicat în cazul când nu s-a motivat întemeiat hotărârea judecătorească. Este necesar ca hotărârea pronunțată să fie motivată atât în fapt, cât și în drept. Obligația hotărârilor judecătorești este cuprinsă în dispozițiile art. 385-388, 394, 415-417 Cod de procedură penală. Motivarea deciziei permit instanțelor superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită de avut în vedere că nu numai nemotivarea 15 hotărârii, dar și motivarea insuficientă, sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Analizând hotărârea instanței de apel sub acest aspect și verificând legalitate aprecierii probelor prin prisma prevederilor legii procesual penale, și dacă nu a condiționat comiterea unor erori grave de fapt, Colegiul constată că în decizia sa, instanța de apel în motivarea soluției sale (f.d. 64 v. 3) a reținut ca probă ce a fost pusă la baza concluziei de condamnare „-Procesul-verbal de confruntare din 18.05.2010 și 19.05.2010 conform cărora în cadrai confruntării efectuate între partea vătămată Raileanu Nelu și bănuiții Cucerescu Simion, Artenii Dorin și Podubnîi Eduard, în procesul căreia partea vătămată Raileanu Nelu și-a menținut declarațiile sale date în cadrul urmăririi penale în cadrul audierii în calitate de parte vătămată, declarînd că acestea la data de 08.04.2009 în timp ce se afla în incinta CPS Buiucani au aplicat față de el violență psihică și fizică”, fiind menționat că a fost examinată f.d. 96 - 97, v. 1. Rezultând din procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel, Colegiul reține că proba menționată a fost verificată și nominalizată la f.d. 96-97 v. 1. Însă, din lucrările dosarului instanța de recurs atestă că, de fapt la f.d. 96-97 v. 1, este anexat o foto-tabelă, iar proba sus nominalizată este de fapt anexată la f.d. 166-169, 172-173 v. 1. Instanța de recurs ar admite că, faptul dat a fost o eroare comisă la tehno-redactarea textului, dacă ar fi în unul din aceste acte procesual judecătorești, însă mențiunile injuste sânt indicate în ambele documente judecătorești, iar în asemenea circumstanțe, în opinia Colegiului, este sfidată obiectivitatea analizei probei menționate, ce a stat la baza concluziei de condamnare, or, potrivit alin. (3) art. 8 Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. În acest context, Colegiul menționând prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică națională, remarcă faptul că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor. Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire, instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să se bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv. 16 Termenul „convingere intimă” exprimă atitudinea imparțială, independentă, fără prejudecăți față de o probă sau alta. Judecătorul este independent la aprecierea probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea probelor nu pot fi date anumite indicații referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe. Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor - nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită. Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, conclu- denta și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care o probează această dată. Toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al coroborării lor. Alt aspect, pe care Colegiul îl consideră necesar de elucidat având în vedere dispozițiile art. 6 al CEDO, așa cum acestea au fost interpretate și aplicate, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, instanța de apel nu poate dispune condamnarea persoanei, fără o analiză mai aprofundată și atentă a tuturor probelor administrate la judecarea cauzei în ordine de apel. La acest capitol, instanța consideră necesar a remarca și prevederile pct. 2) alin. (1) art. 394 Cod de procedură penală ce stipulează că, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe. În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de apel în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise de către această instanță, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale. La rejudecarea cauzei Curtea de Apel Chișinău urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia: să înlăture eroare comisă în ce privește formarea unui complet de judecată imparțial; să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în cererile de apel și recurs; să verifice și să aprecieze profund probele prezentate instanței în susținerea învinuirii inculpaților, precum și în susținerea nevinovăției acestora, în strictă conformitate cu cerințele legii; să le dea apreciere cuvenită în ansamblu, cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate în ce privește vinovăția sau nevinovăția inculpaților; să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, probatoriul și de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO și să pronunțe 17 o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE: Se admit recursurile ordinare declarate de către avocatul Grosu Aurel în numele inculpatului Podubnîi Eduard, avocatul Mărgineanu Iurie în numele inculpatului Cucerescu Simion și avocatul Culeac-Reul Natalia în numele inculpatului Artenii Dorin, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2015 în cauza penală privindu-i pe Artenii Dorin Vasilii, Cucerescu Simion Andrei, Podubnîi Eduard Vasile și se dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune căilor de atac. Decizia motivată pronunțată la data de 10 iulie 2015. Președinte Gordilă Nicolae Judecător Covalenco Elena Judecător Diaconu Iurie Judecător Catan Liliana Judecător Alerguș Constantin 18