1ra-489/2017 — art. 309-1 alin. 3 lit. c CP

1ra-489/2017 — art. 309-1 alin. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-489/2017

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

28 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

TIMOFTI Vladimir

TOMA Nadejda

MORARU Petru

judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în procuratura

de circumscripție Chișinău, Radu Sâli și de avocatul Victor Panțîru în numele părții vătămate

Nelu Raileanu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 14 noiembrie 2016, în cauza penală privindu-i pe

ARTENII Dorin Vasilii, născut la XXX, originar din

XXX, domiciliat XXX;

CUCERESCU Simion Andrei, născut la XXX,

originar din XXX, domiciliat XXX;

PODUBNÎI Eduard Vasile, născut la XXX, originar

din XXX, domiciliat XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.06.2010 - 18.12.2013;

Instanța de apel:

1) 03.02.2014 - 20.03.2015;

2)20.07.2015 – 14.11.2016;

Instanța de recurs:

1) 21.05.2015 - 30.06.2015;

2) 26.01.2017 – 28.03.2017.

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

Cucerescu S. și Podubnîi E. au fost achitați de sub învinuirea înaintată în baza art. 3091 alin.

(3) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpați.

1

deținând în conformitate cu ordinele Ministrului Afacerilor Interne, după cum urmează: nr.

611ef. din 26 decembrie 2008, funcția de ofițer operativ de sector al sectorului de poliție

Trușeni; nr. 128ef. din 23 martie 2007 funcția de inspector al poliției criminale al sectorului

de poliție nr. 5 și nr. 458ef din 10 octombrie 2008 funcția de inspector al poliției criminale al

secției de poliție a orășelului Durlești, al CPs Buiucani CGP mun. Chișinău din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, fiind astfel persoane cu funcții de răspundere în virtutea

prevederilor art. 123 Cod penal, contrar art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950,

care stipulează că „nimeni nu poate fi supus torturii și nici la pedepse sau tratamente

inumane sau degradante” și alin. (2) al art. 24 din Constituția Republicii Moldova, adoptată

la 29 iulie 1994, care stipulează că „nimeni nu va fi supus la torturi, la pedepse sau

tratamente crude, inumane ori degradante”, și contrar art. 1, 2 pct. 2), 4), art. 12 pct. 1), art.

14 și art. 15 din Legea nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 „Cu privire la poliție”, precum și a

obligațiilor funcționale, care-i obligă să-și desfășoare activitatea pe baza respectării stricte a

legilor, să protejeze viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății și ale statului

de atentate criminale și de alte atacuri nelegitime; să prevină și să curme crimele și alte

infracțiuni, să mențină ordinea publică și să asigure securitatea publică; să ia măsuri pentru

apărarea vieții, sănătății, demnitatea și onoarea cetățenilor; să comunice despre aplicarea

forței fizice șefului său direct, să nu supună pe nimeni la torturi; să poarte responsabilitatea

personală pentru realizarea întocmai a atribuțiilor de serviciu, să răspundă de respectarea

principiilor ce guvernează conduita polițistului, legislației în domeniul drepturilor omului, a

legislației procesual-penale, alte acte normative ce reglementează activitatea de serviciu,

acționând cu titlu oficial ca persoane ce reprezintă Ministerul Afacerilor Interne, intenționat

au comis acte de tortură asupra cetățeanului Republicii Moldova Raileanu N. în următoarele

circumstanțe:

La 08 aprilie 2009, în jurul orei 19.00, ofițerul operativ de sector al sectorului de poliție

Trușeni al CPs Buiucani, Artenii D., fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aflându-se pe

coridorul etajului II al CPs Buiucani al CGP mun. Chișinău, situat pe str. Calea Ieșilor 12,

unde în acel moment se afla Raileanu N., care fusese reținut de colaboratorii de poliție, s-a

apropiat de acesta și urmărind scopul de a-l intimida, intenționat i-a aplicat mai multe lovituri

peste picioare, cap, spate și alte regiuni ale corpului, provocându-i ultimului dureri și

suferințe fizice puternice. Ulterior, Artenii D. cunoscând despre faptul că Raileanu N. a fost

dus într-un birou de la etajul II al CPs Buiucani, în jurul orei 20.00 a întrat în acest birou,

unde în acel timp inspectorul poliției criminale al secției de poliție din or. Durlești al CPs

Buiucani, Podubnîi E., î-l chestiona pe Raileanu N. pe faptul reținerii sale și conștientizând că

din partea lui Podubnîi E. este exercitată presiune psihică asupra lui Raileanu N. în vederea

obținerii de la acesta a informațiilor și mărturisirilor cu privire la participarea sa activă la

acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la data de 07 aprilie 2009 la sediul Președinției

și Parlamentului Republicii Moldova, urmărind scopul de a-i provoca în mod intenționat

dureri și suferințe puternice, fizice și psihice lui Raileanu N., în special cu scopul de a obține

de la acesta informații și mărturisiri în vederea recunoașterii că la data de 07.04.2009 a

participat activ la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la sediul Președinției și

2

Parlamentului Republicii Moldova și de a-l pedepsi pentru participarea la acțiunile de

dezordine în masă de la data respectivă, cât și pentru a-l intimida și de a face presiuni asupra

lui, a aderat la acțiunile ilegale ale lui Podubnîi E., în prezența și cu acordul tacit al acestuia,

înjurându-l pe Raileanu N. cu cuvinte necenzurate, i-a aplicat o lovitură cu piciorul peste

piciorul stâng, amenințându-l că dacă nu va scrie explicația cum îi va spune colegul său

Podubnîi E., va fi mai rău cu el, dându-i de înțeles că în caz contrar va fi bătut și mai tare.

În rezultatul acțiunilor violente cu caracter de tortură ale lui Artenii D., victimei

Raileanu N., conform raportului de expertiză medico-legală nr. 748/D din 04 mai 2010, i-a

fost cauzată contuzia rinichiului drept, ce se califică ca vătămări corporale ușoare.

De asemenea, inspectorul poliției criminale al sectorului de poliție nr. 5 a CPs Buiucani,

Cucerescu S., la 08 aprilie 2009, în jurul orei 20.00, fiind în exercitarea atribuțiilor de

serviciu, întrând în biroul amplasat la etajul II al CPs Buiucani al CGP mun. Chișinău, situat

pe str. Calea Ieșilor, 12, unde în acel timp inspectorul poliției criminale al secției de poliție

din or. Durlești al CPs Buiucani, Podubnîi E., îl chestiona pe Raileanu N. pe faptul reținerii

sale, și conștientizând că din partea lui Podubnîi E. este exercitată presiune psihică asupra lui

Raileanu N. în vederea obținerii de la acesta a informațiilor și mărturisirilor cu privire la

participarea sa activă la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la data de 07 aprilie

2009 la sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova, urmărind scopul de a-i

provoca în mod intenționat dureri și suferințe puternice, fizice și psihice lui Raileanu N., în

special cu scopul de a obține de la acesta informații și mărturisiri în vederea recunoașterii că

la data de 07.04.2009 a participat activ la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la

sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova și de a-l pedepsi pentru participarea

la acțiunile de dezordine în masă de la data respectivă, cât și pentru a-l intimida și de a face

presiuni asupra lui, a aderat la acțiunile ilegale ale lui Eduard P., și în prezența și cu acordul

tacit al acestuia, înjurându-l pe Raileanu N. cu cuvinte necenzurate, i-a aplicat câteva lovituri

cu pumnul și palma peste cap, amenințându-l că dacă nu va scrie explicația cum îi va spune

colegul său Podubnîi E., va fi mai rău cu el, dându-i de înțeles că în caz contrar va fi bătut și

mai tare.

La fel și inspectorul poliției criminale al secției de poliție din or. Durlești al CPs

Buiucani, Podubnîi E. la 08 aprilie 2009, în jurul orei 20.00, fiind în exercitarea atribuțiilor de

serviciu, aflându-se într-un birou situat la etajul II al CPs Buiucani al CGP mun. Chișinău,

situat pe str. Calea Ieșilor, 12, unde îl chestiona pe Raileanu N. pe faptul reținerii sale,

urmărind scopul de a-i provoca în mod intenționat acestuia suferințe puternice psihice, în

special cu scopul de a obține de la el informații și mărturisiri în vederea recunoașterii că la

data de 07.04.2009 a participat activ la acțiunile de dezordine în masă ce au avut loc la sediul

Președinției și Parlamentului Republicii Moldova și de a-l pedepsi pentru participarea la

acțiunile de dezordine în masă de la data respectivă, cât și pentru a-l intimida și de a face

presiuni asupra lui, amenințându-l și influențându-l psihologic, l-a impus pe ultimul să scrie o

explicație în care să recunoască că la data de 07.04.2009 a participat activ la acțiunile de

dezordine în masă ce au avut loc la sediul Președinției și Parlamentului Republicii Moldova și

că la data de 08.04.2009 a opus rezistență colaboratorilor de poliție, amenințându-l că dacă nu

va scrie explicația cum î-i va spune el, va fi mai rău cu el, dându-i de înțeles că în caz contrar

va fi bătut.

3

Ulterior, peste puțin timp, în acel birou a întrat inspectorul poliției criminale al

sectorului de poliție nr. 5 al CPs Buiucani, Cucerescu S., iar mai apoi ofițerul operativ de

sector al sectorului de poliție Trușeni al CPs Buiucani, Artenii D., care, aflându-se în

exercitarea atribuțiilor de serviciu și conștientizând că din partea lui Podubnîi E. este

exercitată presiune psihică asupra lui Raileanu N. în vederea obținerii de la acesta a

informațiilor și mărturisirilor cu privire la participarea sa activă la acțiunile de dezordine în

masă ce au avut loc la data de 07 aprilie 2009 la sediul Președinției și Parlamentului

Republicii Moldova, prin acord tacit le-a permis acestora să adere la acțiunile sale ilegale și

în prezența sa, mai întâi Cucerescu S. i-a aplicat lui Raileanu N. câteva lovituri cu pumnul și

palma peste cap, iar mai apoi Artenii D. i-a aplicat acestuia o lovitură cu piciorul peste

piciorul stâng, ambii înjurându-l cu cuvinte necenzurate și amenințându-l că dacă nu va scrie

explicația cum îi va spune colegul lor Podubnîi E., va fi mai rău cu el, dându-i de înțeles că în

caz contrar va fi bătut și mai tare.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, faptele inculpaților au fost încadrate de

către organul de urmărire penală în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal - tortura, acțiuni

intenționate, manifestate în provocarea în mod intenționat a unei dureri și suferințe

puternice, fizice și psihice unei persoane, în special cu scopul de a obține de la această

persoană mărturisiri, de a o intimida și de a face presiuni asupra ei, durere și suferință

provocată de două sau mai multe persoane cu funcții de răspundere.

401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către procuror și avocatul

Panțîru V. în numele părții vătămate Raileanu N.

3.1. Procuror a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. să fie

recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, la câte 5 ani

închisoare pentru fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în cadrul

MAI pe un termen de 5 ani, pentru fiecare.

În motivarea apelului s-a invocat că în cadrul cercetării judecătorești de către partea

acuzării au fost prezentate suficiente probe ce dovedesc vinovăția persoanelor achitate în

comiterea infracțiunii incriminate, iar instanța de judecată a pus la baza sentinței doar

declarațiile lui Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. și a martorilor apărării, omițând faptul

că acestea vin în contradicție cu probele prezentate spre cercetare de către acuzare.

Veridicitatea declarațiilor părții vătămate și a martorilor acuzării audiate în instanța de fond

nu pot fi negate, reieșind din faptul că, până la momentul actual acesta se află în stare de șoc

în rezultatul evenimentelor, în cadrul cărora a avut nefericirea să participe.

3.2. Avocatul Panțîru V. în numele părții vătămate Raileanu N., a solicitat casarea

sentinței de achitare, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Artenii D., Cucerescu S. și

Podubnîi E. să fie condamnați pentru infracțiunea imputată prin rechizitoriu, la câte 10 ani

închisoare pentru fiecare.

În motivarea apelului s-a invocat că concluziile primei instanțe prin care s-a reținut că,

în dosar nu sunt suficiente probe în vederea stabilirii vinovăției inculpaților, sânt pripite și s-

au format în urma unei analize superficiale și îndelungate a dosarului în cauză.

4

admise apelurile declarate, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi

E. au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, la

câte 5 ani închisoare, pentru fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a activa în organele MAI pe un termen de 5 ani pentru fiecare.

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală a reținut în sarcina inculpaților Artenii D.,

Cucerescu S. și Podubnîi E. toate circumstanțele de fapt ale comiterii infracțiunii prevăzute

de art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, după cum au fost descrise acestea în rechizitoriu,

menționînd că aceștia au comis infracțiunea de tortură, adică acțiuni intenționate, manifestate

spre provocarea în mod intenționat a unei dureri și suferințe puternice, fizice și psihice unei

persoane, în special cu scopul de a obține de la aceasta mărturisiri, de a o intimida și de a face

presiuni asupra ei, durere și suferință provocată de două sau mai multe persoane cu funcții de

răspundere.

Instanța de apel a considerat că, vina inculpaților cu toate că nu a fost recunoscută de

către aceștia, se dovedește prin următoarele probe: declarațiile părții vătămate Raileanu N. ce

indică direct la inculpați, ca fiind persoanele care în mod intenționat i-au provocat dureri și

suferințe puternice fizice și psihice, în special cu scopul de a obține de la el mărturisiri, de a-l

intimida și de a face presiuni asupra lui.

La fel, instanța a consemnat că vina inculpaților a fost dovedită și prin declarațiile

martorilor: Raileanu I. și Raileanu A. date în cadrul primei instanțe și susținute în instanța de

apel, precum și declarațiile martorului Boaghe I. date în cadrul primei instanțe, care

coroborează cu declarațiile părții vătămate Raileanu N.

Cu privire la declarațiile martorilor: Ceban V., Strugari V., Grozav S., Sivirean A.,

Volontir D., Zacrevschi V. și Cozma A., instanța de apel a considerat că acestea nu pot duce

la achitarea inculpaților, deoarece nu corespund adevărului și sânt date de martori cu scopul

de a-i exonera pe inculpați de răspunderea penală, cu care sânt colegi de serviciu și se combat

de probele mai sus nominalizate. Tot la acest capitol, instanța de apel a apreciat critic

declarațiile martorului Grozav S., precum că Arteni D. s-a aflat la data de 08.04.2009 de la

orele 11.00 până la 22.00 în com. Trușeni, dat fiind faptul că aceste declarații vin în

contradicție cu probele materiale anexate la dosar.

De asemenea, instanța de apel a constatat că vina inculpaților în comiterea infracțiunii

imputate se mai dovedește și prin probele scrise: raportul de examinare medico-legală nr.

1375/D din 21.05.2009 (f.d. 33-34, vol. 1); procesul-verbal de verificare a declarațiilor părții

vătămate Raileanu N. la locul comiterii infracțiunii din 16.02.2010 în incinta CPs Buiucani al

CGP mun. Chișinău (f.d. 90-99, vol. 1); procesul-verbal de confruntare din 18.05.2010 și

19.05.2010 (f.d. 96-97, vol. 1); procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere a persoanei

după fotografie din 09.04.2010 și din 18.05.2010 (f.d. 100-101, 104-105, 126-127, vol. 1);

procesul-verbal de examinare din 26.05.2010 a registrului de evidență a persoanelor aduse în

CPs Buiucani al CGP mun. Chișinău în perioada 01.01.2009-20.05.2009 (f.d. 181-188, vol.

1); extrasul din fișa medicală nr. 1199 a lui Raileanu N. eliberată la 08.04.2010 sub nr. 10 de

5

către Centrul Medical pentru Reabilitarea Victimelor Torturii „Memoria” (f.d. 191-194, vol.

1); raportul de expertiză medico-legală nr. 748/D din 04.05.2010 (f.d. 202-204, vol. 1).

Astfel, instanța de apel a considerat că toate aceste probe scrise și documente examinate

coroborează cu declarațiile părții vătămate și martorilor Raileanu I., Raileanu A., Boaghe I. și

combat argumentele părții apărării, inclusiv a inculpaților precum că dânșii nu au săvârșit

infracțiunea incriminată.

Instanța de apel a apreciat critic versiunea inculpatului Artenii D. precum că dînsul s-a

aflat de la data de 08.04.2009 până la data de 10.04.2009 în com. Trușeni, întrucît prin

dispoziția nr. 5291 (f.d. 251, vol. 1) s-a dispus aflarea lui pe teritoriul com. Trușeni la data de

07.04.2009 și nu la data de 08.04.2009, după cum invocă acesta.

La fel, de către instanța de apel a fost apreciată critic și versiunea inculpatului

Cucerescu S., precum că el s-a aflat de la data de 07.04.2009 până la data de 09.04.2009 în

com. Vatra, dat fiind faptul că, prin dispoziția nr. 5291 (f.d. 251, vol. 1) s-a dispus aflarea

inculpatului Cucerescu S. pe teritoriul com. Vatra pentru data de 07.04.2009 și nu pentru cea

de 08.04.2009, după cum invocă acesta.

Totodată, instanța de apel a constatat în contextul declarațiilor făcute de partea

vătămată, că decade categoric versiunea apariției leziunilor la partea vătămată în rezultatul

căderii de la înălțimea propriului corp, iar poziția primei instanțe de a aprecia critic

declarațiile părții vătămate ca fiind declarații cointeresate, este lipsită de temei, deoarece

concluzia dată nu este bazată pe careva argumente obiective, întrucât declarațiile părții

vătămate reprezintă probă și constituie un element de fapt, constatat prin intermediul

procesului-verbal de interogare, apreciat și admis drept probă, pe motivul pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității, precum și coroborării cu celelalte probe.

Așadar, ținând cont de caracterul și localizarea acestor vătămări corporale, instanța de

apel a conchis că ele sunt caracteristice aplicării violenței, coroborează cu probele subiective

sus-indicate, inclusiv și cu declarațiile părții vătămate și demonstrează cu certitudine, faptul

comiterii de către inculpați a infracțiunii imputate, prevăzute de art. 3091 alin. (3), lit. c)

Codul penal (redacția Legii din 18.12.2008).

Prin urmare, instanța de apel a menționat că prin Legea nr. 252 din 08.11.2012, în

vigoare din 21.12.2012, a fost abrogat art. 3091 Cod penal și tot prin această Lege a fost

introdus art. 1661 Cod penal - tortura, tratamentul inuman sau degradant.

În continuare, instanța de apel a reținut că, sancțiunea prevăzută de art. 3091 alin. (3)

Cod penal (redacția Legii din 18.12.2008) prevedea o pedeapsă cu închisoare de la 5 la 10

ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe

un termen de la 2 la 5 ani, pe când sancțiunea art. 1661 alin. (4) lit. e) Cod penal (red.

08.11.2012 ), în care ar urma reîncadrarea faptelor comise de inculpați prevede o pedeapsă cu

închisoare de la 8 la 15 ani sau amendă în mărime de la 800 la 1000 de unități convenționale,

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de la 10 la 15 ani. Astfel, instanța de apel ținând cont de prevederile art. 8 și 10 Cod

penal, a conchis că acțiunile inculpaților urmează a fi încadrate în baza art. 3091 alin. (3) lit.

c) Cod penal (redacția Legii din 18.12.2008), pentru a nu agrava situația acestora.

La stabilirea pedepsei inculpaților s-a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75-78 Cod

penal, de circumstanța atenuantă – comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni grave,

6

circumstanțe agravante nu au fost reținute, precum și de faptul că inculpații au săvârșit o

infracțiune gravă în urma înțelegerii prealabile și împreună, nu au recunoscut și conștientizat

vina, nu s-au căit, instanța de apel a considerat că, corectarea și reeducarea inculpaților este

posibilă cu aplicarea pedepsei cu închisoare și cu executarea reală a acestei pedepse, conform

sancțiunii minime prevăzută de infracțiunea imputată lor, cu scopul ca ei să nu mai comită

infracțiuni, fiind și o măsură de prevenție generală pentru alți colaboratori de poliție și pentru

ca cei care dețin funcții publice, pentru a nu comite fapte similare.

avocatul Grosu A. în numele inculpatului Podubnîi E., avocatul Mărgineanu Iu. în numele

inculpatului Cucerescu S. și avocatul Culeac-Reul N. în numele inculpatului Artenii D.

6.1. Avocatul Grosu A. acționînd în numele inculpatului Podubnîi E., a solicitat casarea

deciziei instanței de apel și menținerea sentinței de achitare, din motiv că inculpatul Podubnîi

E. nu și-a recunoscut vina, fiind legal achitat de către prima instanță, nu a comis infracțiunea

imputată lui; învinuirea înaintată inculpatului nu corespunde cerințelor art. 281 Cod de

procedură penală și nu are nici un suport probatoriu, bazându-se doar pe declarațiile părții

vătămate și rapoartele de expertiză nr. 748/D din 04.05.2010 și nr. 1375/ D din 21.05.2009;

declarațiile părții vătămate nu se confirmă de către expertizele menționate, ci din contra se

contrapun, fiindcă în actul de expertiză leziunile depistate sânt în regiunea toracelui și

membrelor anterioare, iar comoția cerebrală nu s-a confirmat; nu s-a ținut cont de către

instanța de apel că partea vătămată s-a adresat la medic peste 7 zile de la data când a fost

eliberat de sub strajă, perioadă în care se putea întâmpla orice, mai mult ca atât partea

vătămată a indicat asupra mai multor colaboratori de poliție precum că l-ar fi maltratat, însă

aceștia pe parcurs au fost scoși de sub urmărirea penală; inculpatul Podubnîi E., conform

atribuțiilor de serviciu a întocmit material contravențional în privința părții vătămate, în urma

căruia de către instanța de judecată i-a fost aplicată ultimului amendă, astfel în cazul dat dacă

ar fi existat careva ilegalități din parte lui Podubnîi E., instanța de judecată ar fi depistat

aceste încălcări și nu i-ar fi aplicat sancțiune părții vătămate.

În drept, recurentul și-a întemeiat recursul declarat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct.

10) și 12) Cod de procedură penală.

6.2. Avocatul Mărgineanu Iu. acționînd în numele inculpatului Cucerescu S., a solicitat

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și

întemeiată, reieșind din următoarele: unul din judecătorii completului de judecată din instanța

de apel și anume Ulianovschi X. nu avea dreptul să participe la examinarea acestei cauze în

ordine de apel, deoarece reieșind din materialele dosarului acesta a participat la examinarea

recursului părții vătămate împotriva deciziei Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

09.04.2009, privind sancționarea ultimului în baza art. 1745 alin. (1) și art. 1746 alin. (1) Cod

cu privire la contravențiile administrative și prin decizia aceluiași magistrat a fost casată

hotărârea primei instanțe din lipsa faptei contravenției imputate.

Mai mult ca atât, din cuprinsul acestei decizii rezultă că acest judecător și-a format

convingerea că vina lui Raileanu N. nu a fost dovedită. Totodată din acest dosar

contravențional, se evidențiază și numele lui Podubnîi E., care a și întocmit procesele-verbale

respective de constatare a contravențiilor; instanța de apel a rupt din context declarațiile

martorului audiat, Ceban V., date în prima instanță și în instanța de apel, iar instanța de apel

7

nu numai că nu a analizat această probă în coroborare cu celelalte probe, dar a evitat să-i dea

o apreciere conform art. 101 alin. (4) Cod de procedură penală. Mai mult ca atât, declarațiile

au fost date prin depunerea jurământului, fiind avertizat conform art. 312-313 Cod penal;

declarațiile martorilor audiați în instanța de apel nu demonstrează în nici un mod vinovăția

inculpatului Cucerescu S., fapt menționat chiar și de instanța de apel, ba mai mult martorii

Ceban V. și Grozav V. au dat declarații în favoarea inculpatului; instanța de apel a pus la

baza hotărârii de condamnare a inculpatului Cucerescu S., procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 09.04.2010, fără a verifica motivul recunoașterii după

fotografie și nu prin studierea amănunțită a persoanei pe viu, existând o posibilitate obiectivă

a înfăptuirii acestei acțiuni.

În drept, recurentul și-a întemeiat recursul declarat pe art. 427 alin. (1) pct. 2) și 6) Cod

de procedură penală.

6.3. Avocatul Culeac-Reul N. acționînd în numele inculpatului Artenii D., a solicitat

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele

motive: sentința adoptată de prima instanță este corectă, fiind verificată și apreciată fiecare

probă, fiind corect constatat că învinuirea înaintată inculpaților este bazată pe declarațiile

părții vătămate și care nu și-au găsit confirmarea; instanța de apel nu a cercetat careva alte

probe, decât cele la care s-a referit instanța de fond, iar condamnarea inculpaților este bazată

pe declarațiile părții vătămate, care în opinia apărătorului urmează a fi apreciate critic,

deoarece ultimul nu era sigur pe parcursul urmăririi penale care persoane l-au maltratat;

potrivit materialelor cauzei penale inculpatul Artenii D., în timpul când s-a pretins că a

maltratat partea vătămată, de fapt se afla în afara incintei comisariatului de poliție, fapt

confirmat de martorul Grozav S.; concluziile instanței de apel, în privința declarațiilor

martorilor Ceban V., Strungari V., Grozav S., Sivirean A., Volontir D., Zacrevschi V. și

Cozma A., sânt neîntemeiate, deoarece acești martori au dat declarații fiind preveniți despre

răspundere penală pentru declarații false.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate, solicitând

respingerea acestora, ca inadmisibile, deoarece sânt motivate prin prisma dezacordului cu

modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel, motive ce nu se conțin în

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, astfel rezultând că

recursurile nu conțin argumentele ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă

problema de drept de o importanță generală abordată în cauza dată, ceea ce echivalează cu

nemotivarea recursului în sensul art. 427.

recursurile declarate au fost admise, cu casarea totală a deciziei instanței de apel din 20

martie 2015 și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de

judecată.

dosarului, s-a constatat că prezenta cauză penală potrivit fișei de repartizare repetate, în

temeiul încheierii Președintelui Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2014, a fost redistribuită

judecătorului Ulianovschi X., care, potrivit dispoziției Președintelui Curții de Apel Chișinău

8

nr. 311 din 11 iulie 2014, a judecat prezenta cauză penală în calitate de președinte de complet

împreună cu judecătorii – Cobzac E. și Vrabii S., adoptând hotărârea din 20 martie 2015.

Totodată, instanța de recurs a consemnat că, anterior, judecătorul Ulianovschi X. a

participat și la judecarea cauzei contravenționale în privința lui Raileanu N. în ordine de

recurs împotriva deciziei Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 09 aprilie 2009.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2009, a fost

admis recursul declarat de către Raileanu N., fiind casată decizia contestată în cauza

contravențională intentată în baza art. 1745 alin. (1), 1746 alin. (1) Cod cu privire la

contravențiile administrative, cu încetarea procedurii administrative din lipsa faptei

contravenției administrative.

În opinia instanței de recurs, prezintă relevanță pentru dosarul dat și acel fapt că

procesul-verbal cu privire la contravenția administrativă din 08.04.2009 în privința lui

Raileanu N., care este și parte vătămată în această speță, a fost întocmit de către inspectorul

CPs Buiucani, Podubnîi E., care este inculpat în prezenta speță, respectiv și procesul-verbal

cu privire la reținerea administrativă la fel a fost întocmit de către Podubnîi E., precum și

ultimul a primit declarația scrisă de la Raileanu N.

În acest context, instanța de recurs a relevat că potrivit art. 34 alin. (1) Cod de procedură

penală, în cazul în care există circumstanțe prevăzute la art. 33, judecătorul este obligat să

facă declarație de abținere de la judecarea cauzei. Iar potrivit art. 33 alin. (2) pct. 6) Cod de

procedură penală, judecătorul nu poate participa la judecarea cauzei și urmează a fi recuzat

dacă există alte circumstanțe care pun la îndoială rezonabilă imparțialitatea judecătorului.

Prin urmare, la judecarea prezentei cauze penale în ordine de apel, a fost incident cazul

de incompatibilitate prevăzut de pct. 6) alin. (2) art. 33 Cod de procedură penală, în privința

judecătorului Ulianovschi X., deoarece la judecarea cauzei contravenționale în ordine de

recurs în privința lui Raileanu N., privind comiterea contravențiilor administrative prevăzute

de art. 1745 alin. (1), 1746 alin. (1) Cod cu privire la contravențiile administrative,

contravenientul în recursul său a invocat că a fost maltratat de către colaboratorii de poliție.

Iar, completul de judecată sub președinția aceluiași judecător, Ulianovschi X., în motivarea

hotărârii sus menționate a constatat că, nu s-a confirmat faptul ultragierii colaboratorului de

poliție aflat în exercițiul funcției și opunerii de rezistență acestora de către Raileanu N.,

instanța de fond s-a bazat exclusiv pe rapoartele colaboratorilor de poliție, fără a fi

administrate alte probe, ceea ce denotă că cauza nu a fost examinată minuțios sub toate

aspectele.

Tot la acest capitol, instanța de recurs a menționat că ordonanța de începere a urmăririi

penale din 02 noiembrie 2009 (f.d. 1 vol. I) în cauza dată, din care se reține că, inclusiv și în

urma adoptării deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2009, a

rezultat o bănuială rezonabilă că a fost săvârșită în cauza dată aplicarea actelor de tortură de

către colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne, fiind dispusă pornirea urmăririi penale pe

faptul dat.

Astfel, judecătorul Ulianovschi X., a judecat prezenta cauză penală în ordine de apel,

dând anterior apreciere declarațiilor și materialelor cauzei contravenționale intentate în

privința lui Raileanu N., pronunțându-se printr-o hotărâre judecătorească, care se află în

legătură directă cu dosarul penal supus judecării, în care s-a pretins aplicarea torturii, ce a stat

9

și la baza pornirii cauzei penale respective, figurând aceleași părți pe de o parte

contravenientul Raileanu N., care este și partea vătămată în speța dată, și colaboratorul de

poliție ce a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție, inspectorul CPs Buiucani,

Podubnîi E., care respectiv este inculpat în prezenta cauză penală.

În astfel de împrejurări, în viziunea Colegiului penal, judecătorul Ulianovschi X., era

obligat să facă declarație de abținerea de la judecarea prezentei cauze în ordine de apel, chiar

dacă în mod expres nu a fost solicitat de către participanții la proces, pentru a nu prejudicia

percepția de imparțialitate.

Totodată, în prezenta cauză recurenții în recursurile au invocat și temeiul de casare

prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Analizând hotărârea instanței de apel sub

acest aspect și verificând legalitate aprecierii probelor prin prisma prevederilor legii

procesual-penale, Colegiul a constatat că în decizie, instanța de apel a reținut ca probe ce au

fost puse la baza condamnării: „Procesele-verbale de confruntare din 18.05.2010 și din

19.05.2010, conform cărora în cadrul confruntării efectuate între partea vătămată Raileanu

N. și bănuiții Cucerescu S., Artenii D. și Podubnîi E., partea vătămată și-a menținut

declarațiile sale date în cadrul urmăririi penale, declarînd că aceștia la data de 08.04.2009

în timp ce se aflau în incinta CPs Buiucani au aplicat față de el violență psihică și fizică”.

Rezultând din procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel, s-a reținut că

proba menționată a fost verificată și nominalizată la f.d. 96-97 vol. I. Însă, din lucrările

dosarului instanța de recurs a atestat că, de fapt la f.d. 96-97 vol. I, este anexat o foto-tabelă,

iar proba sus nominalizată este anexată la f.d. 166-169, 172-173 vol. I. Instanța de recurs ar

admite că, faptul dat a fost o eroare comisă la redactarea textului, dacă ar fi în unul din aceste

acte procesual judecătorești, însă mențiunile injuste sânt indicate în ambele documente

judecătorești, iar în asemenea circumstanțe, în opinia Colegiului, a fost sfidată obiectivitatea

analizei probei menționate, ce a stat la baza concluziei de condamnare, or, potrivit alin. (3)

art. 8 Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

noiembrie 2016 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea sentinței de

achitare în privința lui Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E., din motiv că fapta nu a fost

săvîrșită de inculpați.

La decizia dată a fost formulată o opinie separată.

probele administrate și cercetate în ședința de judecată a primei instanțe, iar ulterior cercetate

și în instanța de apel, s-a conchis că prima instanță just a reținut că, atît la etapa urmăririi

penale, cît și în cadrul cercetării judecătorești, învinuirea înaintată inculpaților, bazată pe

declarațiile părții vătămate, nu și-a găsit confirmarea.

Instanța de apel nu a pus la îndoială faptul că la data de la 08 aprilie 2009 lui Raileanu

N. i-au fost provocate acțiuni de tortură, manifestate prin dureri și suferințe puternice, fizice

și psihice, în special și cu scopul de a obține de la el mărturisiri, de a-1 intimida și de a face

presiuni asupra lui, însă prin probele administrate și examinate în urma cercetării

judecătorești nu s-a confirmat că acțiunile infracționale față de acesta au fost comise anume

10

de Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E., iar nevinovăția acestora este demonstrată prin

probele din dosar.

Totodată, instanța de apel a reținut că învinuirea este înaintată inculpaților în temeiul

declarațiilor părții vătămate, care sunt contradictorii și inconsecvente. Partea vătămată

Raileanu N., în procesul identificării persoanelor care l-au maltratat, în afară de inculpați, a

mai recunoscut și alte persoane, care l-ar fi maltratat. Astfel, l-a recunoscut pe Strugari V. ca

persoană, care l-ar fi maltratat /f. d. 112-113/, pe Grozav S. /f. d. 106-107/ și pe Cozma Vl. /f.

d. 116-117/, iar ulterior a renunțat la aceste declarații și persoanele menționate au fost scoase

de sub urmărirea penală /f. d. 133, 140, 157/.

Mai mult, instanța de apel a specificat că, partea vătămată Raileanu N. l-a recunoscut pe

inculpatul Artenii D. după pantofi și pantaloni, din care motiv a considerat, că acesta a fost

una din persoanele care 1-a maltratat. Pe parcursul examinării cauzei, însă, au fost

administrate probe, prin care s-a confirmat faptul că D. Artenii în timpul cînd se pretinde, că

1-a maltratat pe N. Raileanu se afla, de fapt, în afara incintei comisariatului de poliție. Tot în

afara incintei comisariatului de poliție se afla și Cucerescu S.

Totodată, instanța de apel a mai reținut că prin declarațiile părții vătămate date în cadrul

acțiunii de recunoaștere după fotografii, acesta a indicat că inculpații s-ar fi asemănat cu

persoanele care l-au maltratat, cea ce confirmă că învinuirea înaintată inculpaților este una

bazată pe presupuneri, nefiind coroborată cu alte probe pertinente și concludente, așa cum a

fost menționat supra.

Din considerentele arătate și avînd în vedere că prin probele administrate și ulterior

cercetate în instanța de apel vinovăția lui Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. în săvîrșirea

infracțiunii incriminate nu a fost confirmată, instanța de apel a conchis că corect aceștia au

fost achitați de către prima instanță, sentința urmînd a fi menținută, fără careva modificări.

Respectiv, instanța de apel, pentru motivele sus menționate a considerat neîntemeiate

argumentele din cererile de apel declarate de procuror și avocatul Panțîru V. în numele părții

vătămate.

Or, prima instanță a stabilit toate circumstanțele de fapt și de drept, a făcut o analiză

amplă probelor prezentate, prin prisma prevederilor art. 101 CPP, nu a comis careva erori de

drept sau de ordin procedural, și drept urmare a făcut o justă concluzie cu privire la aceea că

inculpații Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. nu au săvîrșit infracțiunea imputată lor în

baza art. 3091 alin.(3), lit. c) Codul penal (redacția Legii din 18.12.2008) și a pronunțat în

privința acestora o hotărîre legală și întemeiată de achitare.

După o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, acuzatorul de stat este obligat

în instanța de apel să solicite o nouă audiere atât a inculpatului, cât și a martorilor acuzării,

declarațiile cărora sunt probe în acuzare, în măsură să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea inculpatului. Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului și încălcarea prevederilor art. 24 și art. 26 Cod de procedură penală, care obligă

acuzatorul de stat, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, să solicite

audierea inculpatului în instanța de apel și să prezinte în ședința de judecată probe în

susținerea acuzării înaintate, urmează să fie apreciată ca nesusținerea acuzării în privința

inculpatului în cadrul examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare. În atare

situație apelul procurorului urmează să fie respins ca nefondat.

11

Cucerescu S. și Podubnîi E., procurorul și avocatul Panțîru V. acționînd în numele părții

vătămate, contestă decizia instanței de apel cu recurs.

12.1. Procurorul solicită casarea deciziei instanței de apel, prin care s-a menținut

sentința de achitare în privința lui Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. și trimiterea cauzei

la rejudecare.

În recurs, se susține că nerecunoașterea vinovăției de către persoanele achitate

în comiterea acțiunilor violente cu caracter de tortură în privința părții vătămate

Raileanu N. nu echivalează cu achitarea lor, deoarece circumstanțele stabilite și

probele analizate, dovedesc cu certitudine comiterea de către dînșii a infracțiunii

incriminate.

Conform raportului de examinare medico-legală nr. 1375/D din 21.05.2009 la

capitolul „Informații din documentația medicală” reieșind din fișa medicală de

staționar nr. 7005 al IMSP CNȘPMU se constată că Raileanu N. a fost internat la data

de 15.04.2009 cu diagnosticul: comoție cerebrală, contuzia țesuturilor moi a toracelui

și membrelor superioare, contuzia rinichiului drept, sindromul asteno-vegetativ, iar

potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 748/7D din 04.05.2010 în rezultatul

examenului medical expertul judiciar a constatat contuzia rinichiului drept, care a

fost cauzată prin acțiunea traumatică a unui obiect dur - contondent, în timpul și

circumstanțele indicate de partea vătămată Raileanu N., ce duce la dereglarea

sănătății de scurtă durată și se califică ca vătămări corporale ușoare.

În contextul declarațiilor făcute de partea vătămată, decade categoric versiunea

cauzării leziunilor la partea vătămată în rezultatul căderii de la înălțimea propriului

corp, mult ca atât, poziția instanței de fond și celei de apel, de a aprecia critic

declarațiile părții vătămate, ca fiind cointeresate, este lipsită de temei, deoarece

concluzia dată, nu este bazată pe careva argumente obiective, or declarațiile părții

vătămate reprezintă probă și constituie un element de fapt, apreciat și admis drept

probă, pe motivul pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, precum și

coroborării cu celelalte probe.

Astfel, ținând cont de caracterul și localizarea acestor vătămări corporale, se

conchide că ele sunt caracteristice în cazul aplicării violenței, coroborează cu probele

din dosar și demonstrează cu certitudine, faptul comiterii de către Artenii D.,

Cucerescu S. și Podubnîi E. a infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3), lit. c) Codul

penal, iar argumentul părții apărării, inclusiv și a inculpaților precum că, nu i-au

provocat în mod intenționat dureri și suferințe puternice, fizice și psihice părții

vătămate, în special cu scopul de a obține de la această persoană mărturisiri, de a o

intimida și de a face presiuni asupra ei, este lipsit de temei și urmează să fie respins ca

nefondat, deoarece este în contradicție cu cumulul de probe din dosar.

De asemenea, faptul că, partea vătămată Raileanu N. a fost maltratată în incinta

CPs Buiucani, mun. Chișinău, a fost confirmat și de către martorul acuzării Boaghi I.

La pronunțarea soluției de achitare instanța de fond și cea de apel și-a format

concluzia reieșind din declarațiile persoanelor achitate, care pe întreg procesul penal

vina nu și-au recunoscut-o, neluând în considerație celelalte probe, care

12

demonstrează incontestabil vinovăția acestora în comiterea infracțiunii ce li se

incriminează.

Astfel, procurorul susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, adică nu au fost supuse verificării probele prezentate în sprijinul

învinuirii, nu s-a apreciat fiecare probă în parte în raport cu motivele procurorului

expuse în apelul declarat, eroare de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

12.2. Avocatul V. Panțîru, acționînd în interesele părții vătămate Raileanu N. solicită

casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei la rejudecare, în alt complet de judecată.

Recurentul susține că instanța de apel era obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora se pronunță sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a

comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar

în conformitate cu 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă următoarele: dacă întrunește elementele infracțiunii,

dacă infracțiunea a fost corect calificată, pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă

normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Apărarea apreciază, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai

respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea

procedurii de recurs.

Unul din raționamentele prezentei cereri de recurs, rezidă din faptul, că instanța de apel

în decizia sa a copiat conținutul sentinței instanței de fond. Partea acuzării și avocatul părții

vătămate în apeluri au indicat un șir de argumente și anume: aprecierea eronată de către

instanța de fond a probatoriului administrat la caz, ignorarea de către instanța de fond a

probelor care confirmă vinovăția inculpaților de cele incriminate, stabilirea eronată a situației

de fapt în dosarul supus judecării, ignorarea de către instanța de fond a faptului că declarațiile

părții vătămate sunt coerente și sunt susținute și de declarațiile altor martori. Prin

nepronunțarea asupra motivelor invocate în apeluri, instanța de apel nu a stabilit temeiurile de

fapt și de drept, care au dus la respingerea apelurilor declarate.

persoanele achitate au depus referințe privind opinia lor asupra recursurilor declarate de

partea acuzării, solicitând respingerea acestora, cu menținerea deciziei atacate.

la concluzia că acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, iar

în vederea susținerii acestei statuări se relevă următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecînd recursurile declarate

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recursuri de titularii acestora.

13

Or, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular avîndu-se în vedere

recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa

precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are

un rol preventiv și unul reparator.

În drept, soluția instanței de recurs se fundamentează pe prevederilor art. 435 alin. (1)

pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecînd recursurile instanța este în

drept să le admită, cu casarea totală a hotărîrii atacate și cu trimiterea cauzei la rejudecare în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, cînd eroarea admisă nu poate fi corectată

de instanța de recurs la această etapă a procedurilor.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze total, atunci cînd se constată admiterea unor erori de drept, care a avut drept

consecință adoptarea unei hotărîri nemotivate.

În această ordine de idei, se menționează că, potrivit dispoziției art. 414 Cod de

procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe prima instanță și

care, prin apel, se transmit instanței de apel, se referă la următoarele aspecte: dacă fapta

reținută a fost săvîrșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală. În ce privește

chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel, acestea sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal au

fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile nominalizate supra, hotărîrea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În acest sens, relevante cauzei sunt și liniile directorii trasate de Curtea Europeană

privind aplicabilitatea art. 6 din Convenție, care garantează dreptul fiecărei persoane la un

proces echitabil, unde s-a specificat că orice instanță este obligată să-și motiveze hotărîrea

adoptată, or aceasta face parte din setul de garanții stabilite de CtEDO pentru existența unui

proces echitabil. De altfel, potrivit jurisprudenței Curții, în cazurile aplicării art. 6 al

Convenției, s-a statuat că o hotărîre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal. (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85)

Din cererile de recurs declarate, se constată că criticele recurenților, în esență, se referă

la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și nu

a stabilit temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelurilor declarate, ca

nefondate, prin aceasta fiind încălcată obligația instanței de motivare a hotărîrii judecătorești,

care face parte din setul de garanții subsecvente procesului echitabil.

Verificînd și analizînd decizia instanței de apel, raportat la criticele recurenților,

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției de respingere, ca

nefondate, a apelurilor declarate de procuror și avocatul Panțîru V. în numele părții vătămate

Raileanu N., cu menținerea sentinței de achitare, nu a respectat întocmai prevederile legale,

ignorînd exigențele legii procesual-penale în partea motivării hotărîrii.

14

Așadar, Colegiul penal lărgit consideră că criticele invocate de titularii cererilor de

recurs sunt întemeiate și în contextul ce urmează va puncta raționamentele care au stat la baza

acestei soluții.

Pornim de la aceea că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile

art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (a se vedea în

acest sens cauza Boldea vs. Romania), această obligație nu presupune existența unor

răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real

problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii

trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

În continuarea aceluiași gînd, Curtea Europeană a consemnat în repetate rînduri că, la

judecarea cauzei de către instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate limita la

preluarea totală sau parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci trebuie să analizeze

din nou cauza, în fapt și în drept, și să răspundă argumentat la criticile și mijloacele de

apărare invocate de părți, or doar astfel se demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

examinării acestei cauze penale.

Cu toate acestea, verificînd decizia recurată, Colegiul penal lărgit constată că instanța de

apel nu a analizat punctual criticile invocate de cei doi apelanți, procuror și avocatul Panțîru

V., ci s-a limitat doar la expunerea unor fraze generale preluate din sentință privind

nevinovăția lui Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E. de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 3091 alin.(3), lit. c) Codul penal (în redacția Legii din 18.12.2008), în acest sens

menționînd că: „ ... analizînd probele administrate și cercetate în ședința de judecată a

primei instanțe, iar ulterior cercetate și în instanța de apel, Colegiul penal conchide că prima

instanță a făcut o justă concluzie cu privire la aceea că, atît la etapa urmăririi penale, cît și

în cadrul cercetării judecătorești, învinuirea înaintată inculpaților, bazată pe declarațiile

părții vătămate, nu și-a găsit confirmarea.

Raileanu N. i-au fost provocate acțiuni de tortură, manifestate prin dureri și suferințe

puternice, fizice și psihice, în special și cu scopul de a obține de la el mărturisiri, de a-1

intimida și de a face presiuni asupra lui, însă prin probele administrate și examinate în urma

cercetării judecătorești nu s-a confirmat că acțiunile culpabile față de acesta au fost comise

anume de inculpații Artenii D., Cucerescu S. și Podubnîi E., iar nevinovăția acestora este

demonstrată prin probele sus menționate.

Pe parcursul examinării cauzei, însă, au fost administrate probe, prin care s-a

confirmat faptul că D. Artenii în timpul cînd se pretinde, că 1-a maltratat pe N. Raileanu se

afla, de fapt, în afara incintei comisariatului de poliție. Tot în afara incintei comisariatului

de politie se afla și Cucerescu S., cum a fost menționat mai sus.”

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit reiterează că, declanșînd o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucît odată

exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atît în

fapt, cît și în drept, în privința persoanelor care l-au declarat și vizavi de problemele ce le

ridică aceștia. Prin alte cuvinte, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare

a efectuării cercetării judecătorești, în decizia adoptată trebuia să expună concluzia generală

15

pe marginea apelurilor, precum și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

criticilor invocate de apelanți, analizînd probele și indicînd expres care sunt motivele

respingerii unora și aprecierii critice a altora.

Instanța de recurs apreciază că simpla constatare a faptului că partea vătămată Raileanu

N., în procesul identificării persoanelor care l-au maltratat, în afară de inculpați, a mai

recunoscut și alte persoane, care l-ar fi maltratat, și anume l-a recunoscut pe Strugari V. ca

persoană, care l-ar fi maltratat /f. d. 112-113/, pe Grozav S. /f. d. 106-107/ și pe Cozma Vl. /f.

d. 116-117/, iar ulterior a renunțat la aceste declarații și persoanele menționate au fost scoase

de sub urmărirea penală /f. d. 133, 140, 157/, nu justifică constatarea instanței de apel,

precum că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii și neconsecvente și urmează a fi

apreciate critic.

Mai mult, instanța de apel a statuat că părții vătămate Raileanu N. i-au fost provocate

acțiuni de tortură, manifestate prin dureri și suferințe puternice, fizice și psihice, în special și

cu scopul de a obține de la el mărturisiri, de a-l intimida și de a face presiuni asupra lui, însă

nu a indicat care anume probe dovedesc elementele caracteristice infracțiunii de tortură

aplicată față de Raileanu N.

De asemenea, reieșind din decizia recurată, se conchide că instanța de apel a preluat

unele concluzii generale din sentință, indicînd că pe parcursul examinării cauzei, au fost

administrate probe, prin care s-a confirmat incontestabil faptul că D. Artenii și Cucerescu S.

în timpul cînd se pretinde, că 1-ar fi maltratat pe N. Raileanu se aflau, de fapt, în afara

incintei comisariatului de poliție, însă a omis să arate care probe dovedesc indubitabil acest

fapt.

În acest punct de analiză este important de a specifica că, principala problemă pusă în

discuție pe o cauză penală este vinovăția sau nevinovăția persoanelor trimise în judecată în

raport cu faptele pentru care acestea sunt acuzate. În cauza de față, era extrem de relevant de

a arăta direct care probe dovedesc că Artenii D. și Cucerescu S. la momentul cînd se pretinde

că 1-ar fi maltratat pe N. Raileanu se aflau, de fapt, în afara incintei comisariatului de poliție,

întrucît probele date ar fi dovedit în afara oricărui dubiu rezonabil nevinovăția ultimilor de

comiterea infracțiunii de tortură asupra părții vătămate.

Or, instanța de recurs reiterează, că potrivit art. 93 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură

penală, probele sunt elemente de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care

servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la

constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa

soluționare a cauzei și în calitate de probe în procesul penal se admit elementele de fapt

constatate prin intermediul următoarelor mijloace: 1) declarațiile bănuitului, învinuitului,

inculpatului, ale părții vătămate, părții civile, părții civilmente responsabile, martorului; 2)

raportul de expertiză, etc.

Conform art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele administrate în cauza

penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea probelor constă în

analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe, administrarea de noi probe și

verificarea sursei din care provin probele, în conformitate cu prevederile prezentului cod, prin

procedee probatorii respective, iar în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

16

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor.

Avînd la bază raționamentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel

la examinarea cauzei nu a cercetat probele prezentate de către partea acuzării sub toate

aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării acestora și nu și-a

motivat soluția adoptată, de asemenea instanța de apel nu a făcut o analiză minuțioasă a

chestiunilor de fapt criticate de părți și astfel nu a soluționat fondul apelurilor declarate.

Mai mult, în contextul dat, Colegiul penal lărgit mai specifică că, pentru corectitudinea

judecării prezentei cauze este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în

dosar, întrucît aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului

penal, iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea procedurii

desfășurate pentru toate părțile la proces. Pe cînd în decizia instanței de apel lipsește analiza

și aprecierea probelor.

În atare circumstanțe, se relevă că au fost încălcate prevederile art. 394 alin.(3) Cod de

procedură penală, unde este stipulat expres că, partea descriptivă a hotărîrii de achitare

trebuie să cuprindă: 1) indicarea învinuirii pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost

trimisă în judecată; 2) descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată și

enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care

instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării.

În consecință, procedîndu-se în asemenea mod, instanța de apel a admis încălcarea art. 6

paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice persoană are dreptul la

judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,

instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală

îndreptată împotriva sa”. În particular, instanța de apel nu a respins argumentat toate

alegațiile procurorului și avocatului Panțîru V., invocate în cererile de apel și nu a formulat o

motivare corespunzătoare vizavi de chestiunile care au importanță decisivă în cauză, prin ce a

admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Rezumînd cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel

urma să cerceteze minuțios aspectele învinuirii înaintate lui Artenii D., Cucerescu S. și

Podubnîi E. în baza art. 3091 alin.(3), lit. c) Codul penal, să verifice și să aprecieze conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării acestora și să-și argumenteze corespunzător concluziile trasate pe

marginea alegațiilor expuse de părți.

Prin urmare, instanța de recurs statuează că, decizia instanței de apel urmează a fi casată

cu remiterea cauzei în instanța de apel pentru rejudecare în alt complet de judecătă.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia, să

se pronunțe în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor

circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie, să

verifice și să aprecieze probele administrate și examinate în instanța de fond, să le dea o

apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

17

examinate, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

lărgit

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în procuratura de circumscripție

Chișinău, Radu Sâli și de avocatul Victor Panțîru în numele părții vătămate Nelu Raileanu,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2016, în

cauza penală privindu-i pe ARTENII Dorin Vasilii, CUCERESCU Simion Andrei,

PODUBNÎI Eduard Vasile, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 28 aprilie 2017.

Președinte URSACHE Petru

Judecători NICOLAEV Ghenadie

TIMOFTI Vladimir

TOMA Nadejda

MORARU Petru

18