1ra-1920/18 — art. 151 al. 4 CP

1ra-1920/18 — art. 151 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1920/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Țurcan Anatolie

Judecători - Cobzac Elena și Boico Victor

examinând, admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Dumitran Ignat în numele inculpatului Peicov Vasili, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2017, în

cauza penală privindu-l pe

Peicov Vasili xxxxx născut la xxxxx, originar din

r-nul xxxxx, domiciliat mun. Chișinău, xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

05.06.2017 – 10.10.2017;

23.08.2018 – 24.10.2018.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 156 Cod penal, la 3 ani închisoare, iar

conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită inculpatului a fost suspendată

condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani, cu condiția, că inculpatul nu va

săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

S-a dispus încasarea din contul lui Peicov Vasili în beneficiul lui Coroi Valentina

prejudiciul moral în sumă de 25000 lei, iar în partea încasării prejudiciului material

chestiunea a fost lăsată pentru soluționarea în ordinea procedurii civile.

Peicov V. a fost învinuit, precum că la 06 noiembrie 2011, în jurul orelor 19:30, fiind

în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se in apropierea domiciliului său din satul Doina

raionul Cahul, în stradă, urmărind scopul de a-i cauza lui Coroi V. leziuni corporale

grave, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu mâinile și picioarele pe diferite părți ale

corpului, în rezultatul cărui fapt la 12 noiembrie 2011 Coroi V. a decedat în spital.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 132 din 29 iunie 2012, moartea

cet. Coroi V. a survenit în rezultatul traumei craniu-cerebrale închise cu revărsat

sanguin în țesuturile moi pericraniene al regiunii frontoparietală pe stângă, hemoragii

intracerebrale în peretele lateral drept al ventriculului lateral, în regiunea lobului

occipital pe centru și subdurale.

1

De către organul de urmărire penală acțiunile lui Peicov V. au fost calificate în

baza art. 151 alin. (4) Cod penal, conform semnelor - vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale, care este periculoasă pentru viață, care a provocat decesul

victimei.

Reîncadrând acțiunile lui Peicov V. de la art. 151 alin. (4) Cod penal la art. 156

Cod penal, instanța de fond a constatat, că Peicov V. la 06 noiembrie 2011, în jurul

orelor 19.30 în urma afectului fiziologic, apărut subit, care a fost provocat prin

acțiunile violente ale părții vătămate, aflându-se în apropierea domiciliului său din

satul Doina, raionul Cahul, în stradă, i-a aplicat părții vătămate Coroi V. multiple

lovituri cu mâinile și picioarele pe diferite părți ale corpului, cauzându-i vătămări

corporale grave, periculoase pentru viață, în rezultatul cărui fapt la 12 noiembrie 2011

Coroi V. a decedat în spital.

Gorlenco O. în interesele succesorului părții vătămate.

3.1. În apelul declarat procurorul a solicitat casarea sentinței instanței de fond în

latura penală și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Peicov V. să fie recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 9 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului procurorul a invocat următoarele argumente:

- în motivarea concluziei sale instanța de judecată a indicat, că intenția

inculpatului de aplicare părții vătămate a loviturilor, a apărut la inculpat în mod subit și

ca rezultat al acțiunilor agresive din partea părții vătămate față de el și familiei sale

(amenințare, că-l va tăia cu cuțitul pe inculpat, mama sa Peicova S. și sora lui, le va da

foc și folosirea cuvintelor necenzurate), care substanțial au modificat comportamentul

lui Peicov V., creându-i o stare de afect. Acuzarea nu contestă faptul, că acțiunile părții

vătămate au provocat infracțiunea, și acest fapt este reflectat în lista circumstanțelor

atenuate, care după opinia acuzării, urmau să fie luate în considerație la aplicarea

pedepsei inculpatului. Însă, acuzarea consideră, că infracțiunea, săvârșită de către

inculpat nu a fost săvârșită în stare de afect.

Procurorul a menționat, că potrivit raportului de expertiză psihologică judiciară

ambulatorie nr. 624 din 20.03.2012, dezechilibrul emoțional în comportamentul

inculpatului Peicov V., care a avut loc la 06 noiembrie 2011, este o reacție emoțională,

care nu a atins nivelul afectului fiziologic, despre aceasta ne mărturisește descrierea de

către inculpat completă și exactă a evenimentelor după săvârșirea infracțiunii.

Conform raportului de expertiză psihiatrică legală ambulatorie nr. 62-a 2012 din

03.02.2012, s-a constatat, că Peicov V. de careva maladii psihice nu suferă și în

perioada săvârșirii infracțiunii, în care el se învinuiește, el tulburări psihice tranzitorii

sau pasagere, de intensitate psihotică nu a manifestat, nu prezenta semne de afect

patologic, ce nu-l lipsea de discernământ, având păstrată capacitatea de prevedere și

deliberare a acțiunilor sale. În concluzie experții au indicat, că Peicov V., poate fi

recunoscut responsabil de infracțiunea, ce i se impută, poate fi interogat și audiat în

ședința de judecată, nu necesită aplicarea măsurilor de siguranță cu caracter medical.

2

Astfel, procurorul a menționat, că concluziile experților au fost ignorate

nemotivat de către instanța de judecată.

Mai mult ca atât, potrivit raportul de expertiză medico-legală nr. 352 D din

16.11.2011 în mostrele de sânge colectate de la Peicov V. a fost depistat alcool etilic în

cantitate de 0,6% echivalent a 0,6 g/l și faptul, că Peicov V. a săvârșit infracțiunea

fiind în stare de ebrietate exclude stare de afect, Peicov V. și-a recunoscut parțial

vinovăția în săvârșirea infracțiunii, ce i se incriminează.

A reiterat acuzarea, că potrivit probelor administrate la dosarul penal, inclusiv

prin declarațiile: inculpatului Peicov V., succesorului părții vătămate, Coroi Valentina,

martorului Iurașco D., martorului Cucerean D., martorii Munteanu V., Munteanu I. și

Munteanu I., care au dat declarațiile analogice cu declarațiile lui Cucereanu D.,

martorului Luchian V., martorului Macovețchi Iu., martorului Balacci M., martorului

Peicova A., martorului Balaiuș A., martorului Grosu S., martorului Roșea O.,

martorului Vahov S., martorului Popacarp S., martorului Runtova A. s-a constatat, că

aplicarea de către inculpat victimei a leziunilor corporale a fost provocată din motivul

relațiilor ostile, iar, în opinia acuzării de stat, inculpatul a avut din start intenția

cauzării vătămărilor corporale grave părții vătămate, și din acest motiv acțiunile lui

urmează a fi calificate în baza art.151 alin.(4) Cod penal.

Procurorul a menționat, că concluzia instanței de judecată precum că Peicov V. a

săvârșit infracțiunea, aflându-se în stare de afect contravine materialelor dosarului

penal, care au fost prezentate de către acuzarea de stat și au fost cercetate atât în cadrul

ședinței de judecată în instanța de fond, cât și în cadrul examinării în instanța de apel.

În acest sens procurorul a subliniat, că un timp îndelungat inculpatul și victima s-

au certat din cauza comportamentului agresiv al lui Coroi V. și această ceartă a

degenerat în vătămarea intenționată gravă a integrității corporale ultimului, care este

periculoasă pentru viață, vătămare care a provocat decesul victimei, deci starea de

afect nu a apărut imediat după acțiunile ilegale ale victimei.

Toate aceste circumstanțe indică la faptul, că inculpatul Peicov V. a acționat cu

intenția directă în scopul de a-i cauza lui Coroi V., leziuni corporale grave, nefiind în

stare de afect.

De asemenea procurorul a indicat, că în această cauză în cadrul urmăririi penale

au fost efectuate un șir de expertize psihologice. Conform expertizei nr.624 din

20.03.2012 s-a constatat, că dezechilibru emoțional în comportamentul inculpatului

Peicov V., care a avut loc la 06.11.2011 constituie o reacție afectivă, care nu a atins

nivelul afectului fiziologic. Despre aceasta ne mărturisește reproducerea completă și

certă a evenimentelor după săvârșirea infracțiunii.

Conform raportului de expertiză psihiatrică legală ambulatorie nr. 62 a - 2012 din

03.02.2012 Peicov V. de careva maladii psihice nu suferă. În perioada săvârșirii

infracțiunii, ce i se impută, el tulburări psihice tranzitorii sau pasagere, de intensitate

psihotică nu a manifestat, nu prezenta semne de afect patologic, ce nu-l lipsea de

discernământ, având capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale păstrată.

Consideră, că astfel Peicov V., poate fi recunoscut culpabil în săvârșirea infracțiunii,

ce i se incriminează.

3

Consideră apelantul, că depozițiilor inculpatului, depuse atât în cadrul examinării

în instanța de fond, cât și în instanța de apel precum că, el a acționat aflându-se în stare

de afect, urmau a fi apreciate critic, deoarece constituie un mod de eschivare de la

pedeapsă.

3.2. În apelul declarat, avocatul Gorlenco O. în interesele succesorului părții

vătămate Coroi V. a solicitat casarea sentinței instanței de fond și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Peicov V. să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal și să-i fie stabilită

o pedeapsă mai aspră, cu admiterea integrală a acțiunii civile.

În motivarea apelului avocatul a invocat argumente similare ca și cele ale

procurorului, indicând că sentința emisă de către instanța de fond este ilegală, deoarece

acuzatorul de stat a prezentat probele, prin care vinovăția lui Peicov V. în săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal a fost dovedită pe deplin.

fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței instanței de

fond fără modificări.

22.06.2016 procurorul și la data de 30.06.2016 succesorul părții vătămate Coroi

Valentina.

2017, au fost admise recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura

Unității teritoriale autonome Găgăuzia, Mihailenco Olga și de succesorul părții

vătămate Coroi Valentina, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Comrat din 04 mai 2016, în cauza penală în privința lui Peicov Vasili, și s-a dispus

rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

2017 a fost admisă cererea de strămutare cu transmiterea cauzei penale pentru

judecare la Curtea de Apel Chișinău.

2017, au fost admise apelurile procurorului Evghenii Bancov și a avocatului, casată

sentința în partea penală și în partea încasării prejudiciului moral și s-a pronunțat în

această parte o nouă hotărâre, prin care Peicov Vasili a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(4) Cod penal fiindu-i numită

pedeapsa, sub formă de închisoare pe un termen de 9 (nouă) ani, cu executarea

pedepsei închisorii în penitenciare de tip închis.

S-a dispus încasarea de la Peicov Vasili în beneficiul succesorului părții vătămate

Coroi Valentina dauna morală în mărime de 25 mii lei.

În rest, prevederile sentinței au fost menținute fără modificări.

8.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a indicat, că instanța de fond a

stabilit incorect starea de fapt, care nu corespunde probelor din dosar, care au fost

apreciate eronat, ajungând eronat la concluzia recalificării acțiunilor inculpatului de la

art. 151 alin.(4) Codul Penal la art. 156 Cod penal.

Așadar, instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 27, 99-101 Cod Procedură

Penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-le minuțios,

4

prin prisma admisibilității, pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, a

constat următoarea stare de fapt:

Peicov Vasili la data de 06 noiembrie 2011, aproximativ la orele 19:30, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în apropierea domiciliului său din satul Doina,

raionul Cahul, în stradă, urmărind scopul de a-i cauza lui Coroi Vasile leziuni

corporale grave, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu mâinile și picioarele pe

diverse părți ale corpului, în rezultatul cărui fapt la 12 noiembrie 2011 Coroi Vasile a

decedat în spital. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 132 din 29 iunie

2012, moartea cet. Coroi Vasile a survenit în rezultatul traumei craniu-cerebrale

închise cu revărsat sanguin în țesuturile moi pericraniene al regiunii frontoparietală pe

stânga, hemoragii intracerebrale în peretele lateral drept al ventriculului lateral, în

regiunea lobului occipital pe centru și subdurale, fapt confirmat prin modificările

respective depistate la expertiză medico-legală a cadavrului.

Astfel, cercetând totalitatea probelor administrate la cauza penală, instanța de

apel a conchis că prin acțiunile sale intenționate Peicov Vasili a comis infracțiunea

prevăzută la art. 151 alin. (4) Cod penal, după indicii - vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață și care a

provocat decesul victimei.

Aceste circumstanțe au fost stabilite prin: declarațiile succesorului victimei Coroi

Valentina (f.d.97-100 Vol. III); - declarațiile martorului Papacarp Vladislav (f.d.89-90

Vol. III); - declarațiile martorului Bahov Serghei (f.d.91 Vol. III); - declarațiile

martorului Munteanu Ion (f.d.92-93 Vol. III); - declarațiile martorului Iurașco Dumitru

(f.d.94-96 Vol. III); declarațiile martorului Cucereanu Dumitru (f.d.101-103 Vol. III); -

declarațiile martorului Munteanu Vitalie (f.d.104-106 Vol. III); - declarațiile

martorului Munteanu Igor (f.d.107-109 Vol. III); - declarațiile martorului Macovețchi

Iurie (f.d.110-111 Vol. III); - declarațiile martorului Grosu Snejana (f.d.112-113 Vol.

III); - declarațiile martorului Balacci Mihail (f.d.114 Vol. III); - declarațiile martorului

Runtova Antonina (f.d.115-116 Vol. III); - declarațiile martorului Roșca Olga (f.d.117

Vol. III); - declarațiile martorului Peicov Alla (f.d.118-122 Vol. III); - declarațiile

martorului Balaiuș Alexandru (f.d.123-124 Vol. III); - declarațiile martorului Luchian

Valeriu (f.d.125-126 Vol. III); - procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de

07 noiembrie 2011 cu fototabelul anexă, (f.d.10-15 Vol. I); - raportul de cercetare

medico-legală toxicologică nr. 1781 din 09 noiembrie 2011, conform căruia în mostra

de sânge, prelevată de la Peicov Vasili s-a depistat alcool etilic în cantitate de 0,6%,

echivalent a 0,6 g/l. (f.d.25 Vol. I); - procesul-verbal de percheziție, din 17 noiembrie

2011, prin care la domiciliul cet. Peicov Vasili careva obiecte, care au legătură cu

urmărirea penală, nu au fost depistate, (f.d.122-125 Vol. I); - procesul-verbal de

confruntare între Coroi Valentina și Iurașco Dumitru (f.d.129 Vol. I); - ordonanța de

ridicare și proces-verbal de ridicare, prin care de la Peicov Vasili au fost ridicate o

pereche de blugi (f.d.130-135 Vol. I); - ordonanța și procesul-verbal de colectare a

mostrelor pentru examenul comparativ (f.d.136-139 Vol. I); - rezultatul examinării cu

aparatul special „Drager alcotest 8510 Ro” nr. 1918 din 7 noiembrie 2011 și

ordonanța de recunoaștere a rezultatului dat ca document (f.d.140-141 Vol. I); -

ordonanțele de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală: un pachet

5

de țigări goală „Red White”, un șervețel, o pereche de blugi bărbătești (f.d.142-143

Vol. I); - Raportul de expertiză medico-legală nr. 239 din 15 noiembrie 2011-27

decembrie 2011, conform căruia s-a stabilit, că: Moartea cet. Coroi Vasile a survenit în

urma leziunilor corporale grave, periculoase pentru viața (f.d.152-156 Vol. I); -

Raportul de expertiză medico-legală nr. 351 D din 15 noiembrie 2011, conform căruia

la Peicov Vasili s-a constatat: edem pe mâna dreaptă, excoriații pe picior, produse la

acțiuni traumatice cu obiect contondent dur (f.d.166 Vol. I); - Raportul de expertiză

medico-legală nr. 352 D din 16 noiembrie 2011, conform căruia s-a stabilit, că în

mostra de sânge, prelevată de la Peicov Vasili, s-a epistat alcool etilic în cantitate de

0,6 %, echivalent a 0,6 g/l (f.d.175 Vol. I); - Raportul de expertiză medico-legală nr.

231/1863 din 21 noiembrie 2011, conform căruia s-a stabilit, că în sângele cet. Coroi

Vasile nu s-a depistat alcool etilic (f.d.185-186 Vol. I); - Raportul de expertiză

medico-legală (expertiza corpurilor delicte) nr. 794 din 6 decembrie 2011, (f.d.198-200

Vol. I); - Ordonanța cu privire la ridicarea descifrărilor telefonice și informația

prezentată (f.d.10-21 Vol. II); - Ordonanța de ridicare și proces-verbal de ridicare, prin

care de la Peicov Alla a fost ridicat un telefon mobil de model „Samsung” (f.d.22-25

Vol. II); - Procesul-verbal de examinare a obiectului (f.d.26 Vol. II); - Ordonanța de

recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală: un telefon mobil de model

„Samsung” (f.d.27 Vol. II); - Raportul de expertiză psihiatrică legală ambulatorie nr.

62 a - 2012 din 03 februarie 2012, prin care s-a constatat, că Peicov Vasili de careva

maladii psihice nu suferă. În perioada comiterii infracțiunii, ce i se impută, el tulburări

psihice tranzitorii sau pasagere, de intensitate psihotică nu a manifestat, nu prezenta

semne de afect patalogic, ce nu-l lipsea de discernământ, având capacitatea de

prevedere și deliberare a acțiunilor sale păstrată. Deci, Peicov Vasili poate fi

recunoscut responsabil, de infracțiunea ce i se impută. Poate fi anchetat și audiat în

ședința judiciară. Nu necesită aplicarea măsurilor de siguranță cu caracter medical

(f.d.36-37 Vol. II); - Raportul de expertiză psihologică judiciară ambulatorie nr. 624

din 20 martie 2012, prin care s-a constatat, că dezechilibrul emoțional în

comportamentul inculpatului Peicov Vasili, care a avut loc la 06 noiembrie 2011, este

o reacție afectivă, ce nu a atins nivelul afectului fiziologic. Despre aceasta ne

mărturisește includerea deplină și exactitatea reproducerii evenimentelor după

săvârșirea crimei (f.d.54-55 Vol. II); - Raportul de expertiză medico-legală în comisie

nr. 132 din 02 aprilie 2012 - 29 iunie 2012, conform căruia s-a stabilit că, la cadavrul

cet. Coroi Vasile, s-au depistat leziuni corporale care sunt în legătură cauzală directă

cu survenirea decesului. (f.d.113-120 Vol. II); - Raportul de expertiză medico-legală în

comisie nr. 276 din 18 iulie 2012 - 10 octombrie 2012, conform căruia s-a stabilit, că

leziunile corporale depistate la Coroi Vasile sunt imposibil de produs în urma căderii

decedatului de pe suport propriu, cu sau fără accelerație suplimentară (f.d.130-132

Vol. II);

Analizând cele expuse supra în raport cu circumstanțele speței, instanța de apel a

constatat cert că în acțiunile inculpatului Peicov Vasili sunt prezente elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 151 al. (4) Cod penal. Astfel, s-a

demonstrat indubitabil că, Peicov Vasili a aplicat lui Coroi Vasile lovituri cu mâinile și

picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză

6

medico-legală nr. 132 din 29 iunie 2012, leziuni corporale sub formă de traumă craniu-

cerebrală închisă, care sunt în legătură cauzală directă cu decesul victimei. Moartea

cet. Coroi Vasile a survenit în rezultatul traumei craniu-cerebrale închise.

În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel la individualizarea,

stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, a ținut cont de prevederile art.

7, 61, 75-78 Cod Penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite care este una

deosebit de gravă, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat care nu are

antecedente penale, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, nu și-a recunoscut vina, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum

și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului și în acest sens a

considerat că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală dată în

privința inculpatului, poate fi atins cu aplicarea pedepsei închisorii, cu privarea lui

reală de libertate, pe un termen de 09 (nouă) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip închis.

Cu referire la prejudiciul material instanța de apel a constatat că prima instanță

corect a ajuns la concluzia de a admite în principiu, acțiunea civilă în ce privește

încasarea daunei materiale, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile. Or, de către succesorul părții vătămate

nu a fost prezentate careva probe incontestabile pentru stabilirea cuantumului concret a

prejudiciului material.

În ce privește prejudiciul moral instanța de apel a conchis că este necesar de a

încasa suma prejudiciului moral în mărime de 25 000 (douăzeci și cinci mii) lei, din

contul inculpatului Peicov Vasili în beneficiul succesorului părții vătămate Coroi

Valentina, suma solicitată și susținută de Coroi Valentina pe parcursul examinării

cauzei, ținând cont și de practica CEDO privitor la modul de încasare a prejudiciului

moral (Opinia comună privind satisfacția echitabilă //Buletinul CSJ a RM8-9/24,

2012), cât si de prevederile art. art. 1423 Cod Civil.

Dumitran Ignat în numele inculpatului Peicov Vasili, indicând temeiul art. 427 alin.

(1) pct. 6), 12) Cod procedură penală, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Cahul din 30 iunie 2014 în cauza

penală în privința lui Peicov Vasili.

9.1. În recursul său avocatul a indicat, că acțiunile inculpatului Peicov Vasili

corect a fost reîncadrate în baza art. 156 Cod penal. Instanței de judecată în sensul

învinuirii indicate în rechizitoriu nu i-au fost prezentate probe concludente și

pertinente, care ar confirma cu certitudine vinovăția inculpatului Peicov Vasili în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 al. (4) Cod penal.

Indică apărarea, că în cadrul ședinței de judecată cu certitudine s-a constatat că

intenția de aplicare a loviturilor față de victimă a apărut la inculpat în mod subit și ca

rezultat al agresiunilor violente din partea victimei față de el și familia acestuia, care au

condiționat îngustarea câmpului de conștiință și a modificat substanțial

comportamentul lui Peicov Vasili, creându-i o stare de afect, stare în care dânsul a și

cauzat vătămări corporale grave lui Coroi Vasile. La această concluzie apărarea a ajuns

în urma cercetării probelor administrate în ședința de judecată, și anume declarațiile

7

martorilor Papacarp Vladislav, Grosu Snejana, Roșea Olga, Runtova Antonina,

Macovețchi Iurii și Peicova Alla.

Totodată, apărarea consideră necesar de a menționa unele circumstanțe constatate

la examinarea cauzei și anume că victima Coroi Vasili, fiind o persoană cu un caracter

autoritar, violent și un comportament agresiv în familie, deseori își maltrata soția din

care considerente căsătoria acestora a fost desfăcută, la fel a amenințat cu moarte și a

aplicat violență față de fosta soție Peicova Alla și mama acesteia Peicova Stepanida

după desfacerea căsătoriei. Victima l-a amenințat cu răfuială fizică și pe inculpat care a

încercat să soluționeze conflictul, inculpatul adresându-se la poliție fapt ce se confirmă

prin declarațiile martorului Runtova Antonina, însă reprezentanții statului nu au

întreprins nici o măsură efectivă pentru a stopa conflictul.

Circumstanțele enumerate nu au fost combătute prin careva alte probe, iar faptul

că prin raportul de expertiză psihiatrică legală s-a conchis că inculpatul nu s-a aflat în

stare de afect fiziologic urma de a fi apreciate în cumul cu celelalte probe.

Astfel, toate probele în cumul cu toate circumstanțele cauzei dovedesc vinovăția

lui Peicov Vasili în cauzarea vătămării corporale grave victimei, însă cert este dovedit

că acesta a săvârșit infracțiunea în stare de afect condiționată de acțiunile ilegale ale

victimei. Drept elemente necesare ale vătămării corporale săvârșit în stare de afect sunt

survenirea subită a emoției și condiționarea ei de acțiunile ilegale ale victimei -

violență sau insulte grave, elemente care sunt prezente în cauza dată.

După cum rezultă din actele cauzei, inculpatul îndată ce a fost înjosit împreună cu

rudele sale și amenințat cu moartea și că li se va da foc, a aplicat multiple lovituri pe

diferite părți ale corpului, de unde rezultă că dânsul s-a aflat într-o stare de afect,

apărută din cauza tensiunii emoționale puternice în raport cu comportamentul victimei,

manifestat înainte de începerea infracțiunii.

Totodată menționează avocatul, că reieșind din declarațiile martorilor, rezultă că

Peicov Vasili a dorit doar să vorbească cu Coroi Vasili ca să nu mai manifeste acte de

violență față de rudele acestuia (mama și sora), fapt că nu dorea să maltrateze victima

rezultă și din circumstanțele cauzei, că ultimii de mai multe ori au vorbit la telefon, iar

Peicov Vasili a avut posibilitate de a lovi pe victimă atât la ultimul în sat, cât și lângă

sauna din s. Doina, de unde victima a mers benevol spre domiciliul familiei Peicov.

Prin urmare, inculpatul a acționat aflându-se în stare de afect, care a apărut în

mod subit, provocată de acțiunile ilegale și violente comise de victimă în privința lui,

nu numai la momentul apariției conflictului în cauză, ci și anterior, și în mod repetat.

Aceste circumstanțe au fost constatate prin șirul de probe administrate, în cadrul

ședinței, iar în învinuire este greșit indicat, că în cauză lipsește starea de afect, pe

motiv că conform raportului de expertiză psihologică judiciară este indicat astfel.

inculpatului, în conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11 Cod procedură

penală, procurorul a depus referință, care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului,

ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată și încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului în strictă conformitate cu prevederile și normele procedural

penale, prin prisma cumulului de probe administrate la dosar.

8

10.1 La fel, referință, în conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11 Cod

procedură penală, a depus și avocatul Gorlenco Oleg în interesele succesorului

victimei, care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat,

invocând că instanța de apel just a constatat că starea de fapt și de drept se află în

concordanță deplină cu materialele cauzei, la fel conform art.436 alin.(4) Cod de

procedură penală corect s-a expus asupra individualizării pedepse penale stabilite

inculpatului Peicov Vasili. Prin justificarea probelor cercetate, s-a dovedit

incontestabil vinovăția inculpatului Peicov Vasili în sensul că acesta a comis

infracțiunea prevăzută de art.151 alin.(4) Cod penal.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului și

a avocatului Gorlenco Oleg în interesele succesorului victimei expusă în referințele

depuse, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor

pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit textului recursului se invocă, ca temei de casare a deciziei instanței de

apel prevederile art. 427 alin.1) pct.6) Cod procedură penală, susținând, că decizia

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, și pct.12) Cod de procedură

penală faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

11.1. Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent, prin prisma pct.6)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus

9

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

Colegiul penal constată că, temeiul menționat nu și-a găsit confirmare, dat fiind faptul

că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414, 415 al. 21),

417 alin.8) Cod de procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în

apelul procurorului motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii atacate,

dispozitivul fiind expus clar și instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de drept.

Colegiul constată că temeiul la care se referă autorul recursului nu persistă în

cauză, deoarece din decizia instanței de apel rezultă că probele administrate au fost

analizate obiectiv și a fost dat răspuns la toate argumentele apărării expuse în apel.

De fapt, din textul recursului Colegiul penal atestă, că autorul critică decizia sub

aspectul aprecierii probelor administrate de ambele instanțe, considerând-o ca

necorespunzătoare circumstanțelor de fapt ale cauzei, temei, care nu se încadrează în

prevederile legale ale art.427 Cod procedură penală.

Colegiul penal reține că instanța de apel, în baza probelor administrate legal de

către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată cu respectarea

prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit

art.101, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția lui Peicov Vasili privind săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.151 alin.4) Cod penal – vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale și a sănătății, care a provocat decesul victimei.

La concluzia enunțată instanța de apel a ajuns în rezultatul cercetării probelor,

descrise în pct.8.1 al prezentei decizii, care dovedesc cu certitudine că inculpatul a

acționat intenționat, producând vătămarea gravă a integrității corporale, care a

provocat decesul victimei, starea de afect, fiind exclusă, motiv din care urmează a fi

respins argumentul avocatului precum că, instanței de judecată în sensul învinuirii

indicate în rechizitoriu nu i-au fost prezentate probe concludente și pertinente, care ar

confirma cu certitudine vinovăția inculpatului Peicov Vasili în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.151 al.(4) Cod penal.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, inclusiv vinovăția lui Peicov Vasili, după cum rezultă din decizia instanței

de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluzia

prin cumulul de probe pertinente, concludente și utile, administrate pe parcursul

judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, în mod obiectiv.

Prin urmare, Colegiul reține că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a

sănătății, care a provocat decesul, prevăzută la art.151 alin.(4) Cod penal, dar nu cea

de cauzare a vătămărilor corporale grave periculoase pentru viața părții vătămate

săvârșită în stare de afect, prevăzută de art.156 Cod penal, precum indică recurentul că

intenția de aplicare a loviturilor față de victimă a apărut la inculpat în mod subit și ca

rezultat al agresiunilor violente din partea victimei față de el și familia acestuia, care

10

au condiționat îngustarea câmpului de conștiință și a modificat substanțial

comportamentul lui Peicov Vasili, creându-i o stare de afect, stare în care dânsul a și

cauzat vătămări corporale grave lui Coroi Vasile.

În sensul dat, Colegiul penal reține că latura obiectivă a infracțiunii date are

următoarea structură: fapta prejudiciabilă, exprimată în acțiunea sau inacțiunea de

lipsire ilegală de viață a unei alte persoane; urmările prejudiciabile sub formă de

moarte cerebrală a victimei; legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile și circumstanțele săvârșirii infracțiunii în stare de afect ce este provocată

de acte de violență sau de insulte grave ori alte acte ilegale sau imorale ale victimei.

Astfel drept cauze ale apariției stării de afect legiuitorul a stabilit patru acte

ilegale și imorale ale victimei:

- acte de violență, prin care urmează de înțeles cauzarea unei altei persoane,

intenționat și ilegal, a unui prejudiciu fizic, contrar voinței ei sau în pofida voinței

acesteia;

- insulte grave, prin care se are în vedere cuvintele de ocară care adoptă de obicei

o formă licențioasă, gesturi cinice, înjosirea cu intenție sau din imprudență a onoarei și

demnității sub aspectul afectării sentimentelor naționale, religioase, sexuale, de

rudenie;

- alte acte ilegale - fapte interzise de normele de drept, altele decât actele de

violență și insultele grave, săvârșite cu intenție sau din imprudență, pe calea acțiunii

sau a inacțiunii, ca samavolnicie, furtul, pungășia, refuzul achitării unei datorii etc.;

- alte acte imorale - faptele care contravin normelor morale dominante în

societate, ca trădarea, infidelitatea, înșelarea, încălcarea unui jurământ etc..

Astfel că, de una singură starea de afect a făptuitorului, în lipsa unei legături

cauzale care a condiționat-o, nu poate constitui temei de aplicare a art.156 Cod penal,

fiindcă această stare de afect este stare psihică ce se caracterizează printr-o emoție

intensă, de scurtă durată, legată de activitatea instinctivă și de reflexie necondiționate.

Este o stare care nu depășește limitele normalității, fiind însoțită de modificări

spontane (dar nu și psihotice) ale activității psihice. Starea de afect exprimă atitudinea

subiectului infracțiunii nu în raport cu faptul săvârșirii de către el a infracțiunii, dar în

raport cu comportamentul victimei, manifestat înainte de începerea infracțiunii.

Este esențial ca intenția de a cauza vătămarea gravă ori medie a integrității

corporale sau a sănătății victimei să apară în mod subit în starea de afect, provocată de

actele ilegale sau imorale ale victimei, ce la caz nu se regăsește. Or, însăși inculpatul

Peicov Vasili, a confirmat, că conflictul apărut cu partea vătămată a durat în timp,

victima a încercat să fugă, însă el l-a ajuns din urmă, lângă poartă, și iarăși a început

să-l lovească pe Coroi Vasile.

Astfel din declarațiile atât a inculpatului Peicov Vasili cât și a martorului Peicov

Alla reiese că conflictul și altercația dintre inculpat și victimă a durat în timp, ceea ce

exclude argumentele părții apărării precum că inculpatul Peicov Vasili a comis

infracțiunea în stare de afect.

În acest context, instanța de apel, corect și-a întemeiat soluția de condamnare a

inculpatului în baza probelor verificate și cercetate suplimentar în cadrul ședinței de

apel și descrise în pct.8.1 al prezentei decizii apreciind critic declarațiile inculpatului,

11

care a declarat că,”i-a aplicat lovituri lui Coroi Vasile fiind în stare afect”. Or, potrivit

raportului de expertiză psihiatrică legală ambulatorie nr.62 a - 2012 din 03 februarie

2012, s-a constatat, că Peicov Vasili de careva maladii psihice nu suferă. În perioada

comiterii infracțiunii, ce i se impută, el tulburări psihice tranzitorii sau pasagere, de

intensitate psihotică nu a manifestat, nu prezenta semne de afect patalogic, ce nu-l

lipsea de discernământ, având capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale

păstrată. Deci, Peicov Vasili poate fi recunoscut responsabil, de infracțiunea ce i se

impută. Poate fi anchetat și audiat în ședința judiciară. Nu necesită aplicarea măsurilor

de siguranță cu caracter medical (f.d.36-37 Vol. II).

La fel, din raportul de expertiză psihologică judiciară ambulatorie nr.624 din 20

martie 2012, rezultă, că dezechilibrul emoțional în comportamentul inculpatului

Peicov Vasili, care a avut loc la 06 noiembrie 2011, este o reacție afectivă, ce nu a

atins nivelul afectului fiziologic. Despre aceasta ne mărturisește includerea deplină și

exactitatea reproducerii evenimentelor după săvârșirea crimei (f.d.54-55 vol. II).

La fel, nu a fost probată tensiunea emoțională puternică, pentru ca inculpatul

Peicov Vasili să fie limitat în posibilitatea de a-și alege conduita, or chiar din

declarațiile inculpatului, ultimul a menționat că dat fiind faptul că Coroi Vasile a

amenințat-o pe mama sa, acesta a hotărât să clarifice situația. Injuriile invocate de

inculpatul Peicov Vasili care ar explica starea de afect nu prezintă o situație

psihotraumatizantă acută, argumente din care rezultă că atât probele cât și declarațiile

martorilor cercetate de către instanța de apel nu confirmă alegația recurentului precum

că, starea de afect exprimă atitudinea subiectului infracțiunii nu în raport cu faptul

săvârșirii de către el a infracțiunii, dar în raport cu comportamentul victimei,

manifestat înainte de începerea infracțiunii. Atitudinea inculpatului nu a fost cauzată

de comportamentul victimei, or însuși inculpatul Peicov Vasili a menționat: „văzând

că mama sa și sora sa plângeau și mai tare a început să-l lovească pe Coroi Vasile”.

Prin urmare, analizând materialul probator al cauzei și reținând declarațiile

succesorului victimei și a martorilor reiese că, Peicov Vasili intenționat i-a aplicat lui

Coroi Vasile lovituri cu mâinile și picioarele, cauzându-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr.132 din 29 iunie 2012, leziuni corporale care sunt în

legătură cauzală directă cu decesul victimei.

Astfel, Colegiul penal este solidar cu concluzia instanței de apel care a constatat,

că inculpatul fiind în stare de ebrietate, aflându-se în apropierea domiciliului său din

satul Doina raionul Cahul, în stradă, urmărind scopul de a-i cauza lui Coroi V. leziuni

corporale grave, intenționat i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu mâinile și

picioarele pe diferite părți ale corpului, în rezultatul cărui fapt la 12 noiembrie 2011

Coroi V. a decedat în spital.

Mai mult ca atât, se reține, că săvârșirea infracțiunii de către Peicov V. în stare

de ebrietate, exclude starea de afect, fapt constatat prin raportul de expertiză medico-

legală nr.352 D din 16.11.2011, motiv din care se resping alegațiile recurentului

precum că, inculpatul a comis fapta în stare de afect, deoarece acesta intenționat i-a

aplicat victimei multiple lovituri, cauzându-i vătămarea gravă integrității corporale

care a provocat decesul victimei.

12

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, referitor

la caracteristica victimei Coroi Vasili, ca fiind o persoană cu un caracter autoritar,

violent și un comportament agresiv în familie, nu pot fi reținute ca scuză pentru

aplicarea de către inculpat a violenței fizice, loviturilor cu picioarele și mâinile pe

diferite părți ale corpului care au provocat vătămări grave, periculoase pentru viață

victimei, în rezultatul cărora ultimul a decedat. Or, comportamentul și caracteristica

victimei, relațiile ostile dintre inculpat și victimă, la caz nu pot constitui temei pentru

absolvirea inculpatului de răspundere, ci în circumstanțele stabilite confirmă intenția

acestuia de a-i cauza victimei vătămări corporale grave, care au dus la deces. Or,

lovind victima cu picioarele peste diferite părți ale corpului, inclusiv peste cap,

inculpatul își dădea seama că prin acțiunile sale poate cauza vătămări grave, soldate cu

deces, ce la caz și s-a realizat.

La fel, instanța de recurs menționează, că avocatul își motivează solicitările prin

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a

probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art. 427 Cod de procedură

penală, astfel că criticele formulate împotriva hotărârilor judecătorești atacate nu sunt

motivate sub aspectul casării acestora, ca fiind ilegale. Astfel spus, reaprecierea

probelor, în modul propus de către apărătorul inculpatului, nu se încadrează în

prevederile art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, deoarece reaprecierea probelor

nu poate fi efectuată de instanța de recurs, deoarece în recurs se verifică numai

chestiunile de drept.

Totodată, în același context, urmează a se remarca, că la această etapă a

procedurilor, instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanța de apel, întrucât aceasta este atributul exclusiv al primei instanțe

și instanței de apel.

11.2. Totodată, instanța de recurs reține, că recurentul invocă în prezenta speță și

temeiul prevăzute la pct.12) alin.1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, fiindcă în asemenea abordare se

subînțelege că totuși inculpatul a săvârșit o careva infracțiune, însă aceasta nu a fost

încadrată juridic corect.

Colegiul penal conchide, că temeiul dat nu s-a confirmat în cauza dată, deoarece

instanța de apel corect a încadrat juridic acțiunile comise de către Peicov Vasili, în

baza învinuirii înaintate de procuror.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la confirmarea

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii ce i se impută, expusă clar în

rechizitoriu.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept

relevante și și-a motivat concluziile în baza cumulului de probe administrate în cauză,

cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ceea

ce contrazic argumentele aduse de recurent precum că acțiunile inculpatului urmau a fi

recalificate la art.156 Cod penal. Prin urmare, se constată că au fost respectate

13

prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată, că decizia

instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală

și întemeiată, instanța de apel și-a argumentat soluția de condamnare a inculpatului

Peicov Vasili, în comiterea infracțiunii încriminate.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, referitor

la recalificarea acțiunilor inculpatului de la art.151 al.4 la art.156 Cod penal, au fost

obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat

minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul

penal le însușește, ce este conform practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din

16.02.2010, și statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea

de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Generalizând cele expuse mai sus și constatând, că în cauză există o concordanță

deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în

privința inculpatului, de către instanța de recurs nu este identificată vreo eroare gravă

de drept, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârii judecătorești atacate prin

prisma temeiurilor invocate și prevăzute de pct.6), 12) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală și prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului declarat,

ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Dumitran Ignat în

numele inculpatului Peicov Vasili, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 10 octombrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Peicov Vasili

xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 06 decembrie 2018.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecătorii Cobzac Elena

Boico Victor

14