1ra-2034/2019 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-2034/2019 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2034/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Ionaș Gheorghe în numele inculpatului și de către inculpatul

Vasiliev Constantin, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău

sediul Ciocana din 20 februarie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 mai 2018, în cauza penală în privința lui

Vasiliev Constantin xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.05.2017 - 20.02.2018;

Instanță de apel: 11.04.2018 - 22.05.2018;

Instanță de recurs: 06.09.2019 - 13.11.2019.

A C O N S T A T A T :

Vasiliev Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(3)

Cod penal, cu aplicarea art.82 Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Mihalachi Andrei și Batîr

Marin a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea de la Vasiliev Constantin în

beneficiul lui Mihalachi Andrei prejudiciul moral în sumă de 8 000 lei și în

beneficiul lui Batîr Marin prejudiciul moral în sumă de 8 000 lei, în rest acțiunile

civile au fost respinse.

A fost respinsă cerința procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor

judiciare în sumă de 492 lei.

2017, aproximativ la ora 03:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în

apropierea localului „Artist” de pe str. Alecu Russo 20, din sectorul Ciocana, mun.

Chișinău, încălcând grosolan ordinea publică, a inițiat un conflict spontan cu

Mihalachi Andrei și Batâr Marin și fără nici un motiv, acționând cu intenție

directă, în prezența altor persoane care se aflau în preajmă, le-a aplicat intenționat

multiple lovituri cu un obiect necunoscut ascuțit peste diferite regiuni ale corpului,

cauzându-i lui Mihalachi Andrei vătămări corporale care, conform raportului de

expertiză nr.515/D din 06.03.2017, se califică ca vătămare corporală ușoară, iar lui

1

Marin Fiodor vătămări corporale care, conform raportului de expertiză judiciară

nr.516/D din 03.03.2017, se califică ca vătămare corporală ușoară.

sentința, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din

motiv că în acțiunile acestuia nu se conțin elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate și respingerea acțiunilor civile.

În motivarea apelului a invocat că, starea de fapt constatată de prima instanță

fost bazată pe aprecierea eronată a probelor, și anume a declarațiilor inculpatului

Vasiliev Constantin, martorilor Dicusar Ecaterina și Guriță Diana, procesului-

verbal de examinare a imaginilor video din intrarea în localul „Artist”, din

25.02.2017, di care rezultă că, părțile vătămate îl așteaptă pe inculpat și pe

Discusar Ecaterina și Gurița Diana, le blochează acestora trecerea, după care

Mihalachi Andrei la lovit pe inculpatul Vasiliev Constantin.

Astfel, apărătorul a indicat că, contrar dispozițiilor art.art.24 alin.(2), 26

alin.(1), 384 alin.(4) Cod de procedură penală, prima instanță în sentința adoptată,

nu a dat apreciere cuvenită probelor administrate, nu și-a motivat soluția suficient

și a fost adoptată hotărârea de condamnare doar în baza indicării anumitor probe

ale părții acuzării enunțate în rechizitoriu.

Deși, din procesul-verbal al ședinței primei instanțe rezultă că au fost audiați

inculpatul, părțile vătămate, martorii acuzării și cercetate materialele dosarului

penal, din cuprinsul sentinței se observă că instanța nu a apreciat, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării probele

cercetate în raport cu circumstanțele stabilite în cauză.

Din conținutul sentinței rezultă că instanța face trimitere la câteva norme

generale și principii privitor la necesitatea adoptării unei hotărâri motivate însă de

fapt emite un act judecătoresc nemotivat în care nu se regăsește aprecierea

probelor, combaterea argumentelor apărării și descrierea detaliată a motivelor din

care instanța a constatat prezența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art.287 alin.(3) Cod penal în acțiunile lui Vasiliev Constantin.

De asemenea, prima instanță a omis indicarea și aprecierea în sentința

adoptată a imaginilor video din fața localului „Artist”, or, aceste înregistrări au o

importanță probantă deosebită și obiectivă a circumstanțelor cauzei și combat

integral învinuirea înaintată lui Vasiliev Constantin.

Astfel, în speță, acțiunile părților vătămate Batîr Marin și Mihalachi Andrei

asupra inculpatului au fost percepute de către acesta ca fiind un pericol real, direct,

imediat și material asupra vieții și sănătății sale și a cet. Dicusar Ecaterina și Gurița

Diana, iar Vasiliev Constantin a recurs la aplicarea violenței în scopul încetării

atacului declanșat, iar în aceste circumstanțe există o cauză care înlătură caracterul

penal al faptei - legitima apărare.

A mai invocat apărarea că, a fost încălcat dreptul inculpatului Vasiliev

Constantin la un proces echitabil, garantat de art.6 CțEDO și art.20 din Constituție.

De asemenea, prima instanță a pus la baza condamnării lui Vasiliev

Constantin declarațiile martorului Iurcu Natalia, care a fost audiată doar în cadrul

urmăririi penale și fără a fi respectată condiția confruntării cu inculpatul, prin ce nu

a fost respectat principiul egalității armelor.

Subsidiar apelantul a invocat că, vătămările corporale ușoare cauzate de

către inculpat părților vătămate Mihalachi Andrei și Batîr Marin se încadrează

2

vizibil în prevederile art.78 alin.(1) Cod contravențional, însă fapta de aplicare a

violenței de către Vasiliev Constantin a avut loc în stare de legitimă apărare. La

baza motivelor huliganice urmează a fi constatate anumite emoții negative, însoțite

de o izbucnire emoțională, aparent, fără un anumit motiv, lipsită de vreun pretext,

fie are la bază un pretext neînsemnat sau inventat.

Din totalitatea probelor administrate se atestă că, acțiunile inculpatului

Vasiliev Constantin nu au fost îndreptate împotriva ordinii publice dar au avut

scopul stopării acțiunilor jignitoare, huliganice și violente ale părților vătămate

Mihalachi Andrei și Batîr Marin. Un element esențial al infracțiunii de huliganism

îl reprezintă prezența sau lipsa stării de ebrietate deoarece aceasta condiționează

comportamentul huliganic al persoanei. La caz, a fost constatată prezența stării de

ebrietate avansate la părțile vătămate Mihalachi Andrei, Batîr Marin și lipsa

acesteia la inculpat, faptul dat fiind constatat cu certitudine, deoarece a fost

confirmat de către părțile vătămate, de martorii acuzării și de către inculpat.

Conflictul iscat între inculpat și părțile vătămate a fost provocat, inițiat de

către părțile vătămate, fiind astfel, create relații personale ostile între inculpat și

părțile vătămate, motive din care fapta inculpatului nu poate fi calificată ca fiind

îndreptată împotriva ordinii publice, ci îndreptată nemijlocit asupra persoanelor.

fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, vina inculpatului

în comiterea infracțiunii incriminate este demonstrată prin declarațiile părților

vătămate Batîr Marin și Mihalachi Andrei, martorilor Dicusar Ecaterina, Gurița

Diana, Vacarciuc (Ciuperca) Cristina, Iurcu Natalia; raportul de expertiză judiciară

nr.515/D din 06.03.2017 (f.d.69); raportul de expertiză judiciară nr.516/D din

03.03.2017 (f.d.88); raportul de expertiză judiciară nr.517/D din 06.03.2017

(f.d.103); procesul-verbal de ridicare din 28.01.2017 și de examinare a

imprimărilor video, un DVD-R de marca „acme” cu capacitatea de 4.7GB, pe care

sunt înregistrările video din 29.01.2017 din incinta localului „Artist”, amplasat pe

str. Alecu Russo 20, din sectorul Ciocana, mun. Chișinău (f.d.44.); procesul-verbal

de ridicare din 24.02.2017 și de examinare a imprimărilor video, un DVD-R de

marca „acme” cu capacitatea de 4.7GB, pe care sunt înregistrările video din

29.01.2017, din afara localului „Artist”, amplasat pe str. Alecu Russo 20, din

sectorul Ciocana, mun. Chișinău (f.d.36); ordonanța de recunoaștere și de anexare

a corpurilor delicte la cauza penală din 02.03.2017 (f.d.54).

Astfel, instanța de apel, analizând sistemul de acte și documente acumulate

și administrate în cadrul urmăririi penale, prin prisma prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenței și utilității lor, le-

a apreciat ca fiind dobândite cu respectarea prevederilor legale, la fel purtând un

caracter consecvent, utile, real, coroborând între ele, dar și cu declarațiile

martorilor și a părților vătămate, din care rezultă indubitabil că acțiunile

inculpatului Vasiliev Constantin, întemeiat au fost categorisite corespunzător

art.287 alin.(3) Cod penal.

În această ordine de idei, instanța de apel a respins argumentele apărării

invocate în apel referitor la faptul că prima instanță nu a apreciat declarațiile

participanților la proces corespunzător, or, în ședința instanței de apel declarațiile

martorilor, a părților vătămate, dar și sistemul de acte administrate în cadrul

3

urmăririi penale, repetat au fost analizate prin prisma prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, totodată, persoanele audiate au oferit declarații sub prestație de

jurământ, iar instanța de judecată le-a apreciat corespunzător.

La fel, instanță de apel a respins argumentele apărării că, prima instanță

neîntemeiat a pus la baza sentinței de condamnare declarațiile martorului Iurcu

Natalia, or, pe de o parte, aceste declarații au fost date citirii și examinate în

ședința de judecată, însă aceste declarații nu au fost puse la baza sentinței în mod

independent, ci s-a stabilit că cele relatate de acest martor la urmărirea penală,

coroborează cu alte probe, care au fost cercetate în ședințele de judecată.

În continuare, instanța a respins și alegațiile apărării referitor la mențiunea

precum că acțiunile lui Vasiliev Constantin nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiuni imputate, deoarece întreprinderea de acțiuni care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra a două persoane, și care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită cu aplicarea a

altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății, este suficientă

pentru a fi în prezența componenței de infracțiune prevăzute de art.287 Cod penal.

4.2. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a reținut că,

prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 34 alin.(2) lit. b),

75, 76, 77, 82 Cod penal și întemeiat a stabilit că față de inculpatul Vasiliev

Constantin urmează a fi aplicată sancțiunea penală sub formă de închisoare, pe

termen de 5 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Sub acest aspect, instanța de apel a notat că, aplicarea pedepsei cu

închisoarea va asigura restabilirea echității sociale și prevenirea comiterii de noi

infracțiuni și va duce la conștientizarea de către inculpat a necesității respectării

legii, ceea ce asigură îndeplinirea scopului pedepsei penale, prevăzut la art.61

alin.(2) Cod penal.

4.3. În ce privește latura civilă, instanța de apel cu trimitere la prevederile

art.219 Cod de procedură penală, art.art.14 alin.(1), 1398 alin.(1) Cod civil și art-

118 Cod de procedură civilă, a indicat că, partea vătămată Mihalachi Andrei a

solicitat încasarea prejudiciului material în sumă de 80 000 lei, iar Batîr Marin a

solicitat încasarea prejudiciului material în sumă de 20 000 lei, însă întru susținerea

cerinței privind încasarea prejudiciului material aceștia nu au prezentat probe

instanței de judecată precum că ar fi suportat cheltuieli pentru tratament precum și

pentru reabilitare din care considerente cerința dată, întemeiat a fost respinsă.

În continuare, referitor la prejudiciul moral, instanța de apel a menționat că,

în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cert că inculpatul le-a cauzat părților

vătămate suferințe fizice și psihice. Astfel, vinovăția inculpatului Vasiliev

Constantin fiind integral dovedită, cât și legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă

și prejudiciul cauzat, ținându-se cont și de nivelul de consecințe negative suferite,

pe plan fizic și psihic de către părțile vătămate, importanța valorilor morale lezate,

măsura în care au fost vătămate aceste valori, prima instanță a admis just, parțial

capătul de cerere al părților vătămate.

Astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță a pronunțat o sentință

întemeiată, careva erori nu a admis la examinarea cauzei și respectiv, pedeapsa

stabilită inculpatului este legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cât și

circumstanțelor reale și personale, corect constatate de către prima instanță,

sentința fiind legală și întemeiată.

4

alin.(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar hotărârile

adoptate, solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, iar acțiunile civile

să fie lăsate fără soluționare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, învinuirea înaintată inculpatului

Vasiliev Constantin nu și-a găsit confirmarea pe parcursul cercetării judecătorești

iar acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art.287 alin.(3) Cod penal.

Consideră că, starea de fapt constatată de instanța de fond a fost bazată pe

aprecierea eronată a probelor, și anume a declarațiilor inculpatului Vasiliev

Constantin, martorilor Dicusar Ecaterina și Guriță Diana, procesului-verbal de

examinare a imaginilor video din intrarea în localul „Artist”, din 25.02.2017, di

care rezultă că, părțile vătămate îl așteaptă pe inculpat și pe Discusar Ecaterina și

Gurița Diana, le blochează acestora trecerea, după care Mihalachi Andrei la lovit

pe inculpatul Vasiliev Constantin.

Astfel, prima instanță și instanța de apel au adoptat hotărâri eronate și

nemotivate, reieșind doar din declarațiile date în instanța de judecată de către

părțile vătămate, fără a fi examinate în ansamblu probele obiective administrate pe

parcursul cercetării judecătorești.

Din conținutul sentinței, rezultă că instanța face trimitere la câteva norme

generale și principii privitor la necesitatea adoptării unei hotărâri motivate însă de

fapt emite un act judecătoresc nemotivat în care nu se regăsește aprecierea

probelor, combaterea argumentelor apărării și descrierea detaliată a motivelor din

care instanța a constatat prezența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art.287 alin.(3) Cod penal, în acțiunile lui Vasiliev Constantin.

De asemenea, prima instanță a omis indicarea și aprecierea în sentința

adoptată a imaginilor video din fața localului „Artist”, or, aceste înregistrări au o

importanță probantă deosebită și obiectivă a circumstanțelor cauzei și combat

integral învinuirea înaintată lui Vasiliev Constantin.

Astfel, în speță, acțiunile părților vătămate Batîr Marin și Mihalachi Andrei

asupra inculpatului au fost percepute de către acesta ca fiind un pericol real, direct,

imediat și material asupra vieții și sănătății sale și a cet. Dicusar Ecaterina și Gurița

Diana, iar Vasiliev Constantin a recurs la aplicarea violenței în scopul încetării

atacului declanșat, iar în aceste circumstanțe există o cauză care înlătură caracterul

penal al faptei - legitima apărare.

Subsidiar recurentul invocă că, din totalitatea probelor administrate se atestă

că, acțiunile inculpatului Vasiliev Constantin nu au fost îndreptate împotriva

ordinii publice dar au avut scopul stopării acțiunilor jignitoare, huliganice și

violente ale părților vătămate Mihalachi Andrei și Batîr Marin. Un element esențial

al infracțiunii de huliganism îl reprezintă prezența sau lipsa stării de ebrietate

deoarece aceasta condiționează comportamentul huliganic al persoanei. La caz, a

fost constatată prezența stării de ebrietate avansate la părțile vătămate Mihalachi

Andrei, Batîr Marin și lipsa acesteia la inculpat, faptul dat fiind constatat cu

certitudine, deoarece a fost confirmat de către părțile vătămate, de martorii acuzării

și de către inculpat.

Conflictul iscat între inculpat și părțile vătămate a fost provocat, inițiat de

5

către părțile vătămate, fiind astfel, create relații personale ostile între inculpat și

părțile vătămate, motive din care fapta inculpatului nu poate fi calificată ca fiind

îndreptată împotriva ordinii publice, ci îndreptată nemijlocit asupra persoanelor.

Din probele administrate de către instanța de judecată în cadrul cercetării

judecătorești rezultă că în cazul dat nu există câteva semne obligatorii ale

infracțiunii de huliganism, nu sunt prezente laturile obiective și subiective a aceste

infracțiuni. Astfel, nu s-a confirmat starea de fapt indicată în învinuire în partea ce

ține de faptul că Vasiliev Constantin ar fi comis acțiuni huliganice intenționate de

încălcare grosolană a ordinii publice.

Este menționabil faptul că acțiunile de huliganism sunt orientate, de regulă,

spre public, spre reacția publicului, implicând jignirea demnității publice și

încălcarea grosolană a ordinii publice. Acțiunile de huliganism, în spațiu și timp, se

pot înfăptui și în locuri nepopulate sau noaptea, dar cu încălcarea ordinii publice.

Prin învinuire, lui Vasiliev Constantin i se incriminează încălcarea grosolană

a ordinii publice, însoțită de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită. Însă,

conform art.3 alin.(2) al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din

19.06.2006, ,,Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism”,

prin „acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică” se înțelege fapta săvârșită în

public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea

jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare, ce încalcă normele etice, tulbură

ordinea publică și liniștea persoanelor.

Totodată, prin obrăznicie deosebită se înțeleg acțiunile de încălcare

grosolană a ordinii publice însoțite de acte de violență asupra persoanei, de

distrugere și degradare a bunurilor proprietarului, întreruperea temporară a

activității normale a întreprinderilor, instituțiilor sau organizațiilor etc.

Consideră că a fost constatat cu certitudine faptul că momentul aplicării

loviturilor din partea inculpatului a avut loc doar în urma acțiunilor violente și

jignitoarea ale părților vătămate, fapt ce rezultă expres din înregistrarea video și

din procesul-verbal de examinare a acesteia. În acest caz acțiunile de aplicare a

violenței nu au fost îndreptate spre încălcarea grosolană a ordinii publice, ci

acțiunea de lovire a fost orientată nemijlocit asupra părților vătămate, lovituri care

au fost provocate de acostarea jignitoare a concubinei inculpatului și de violența

inițial aplicată de Mihalachi Andrei și Batîr Marin asupra lui Vasiliev Constantin.

Astfel, în acțiunile inculpatului Vasiliev Constantin nu pot fi prezente

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal.

De asemenea, prima instanță a pus la baza condamnării lui Vasiliev

Constantin declarațiile martorului Iurcu Natalia, care a fost audiată doar în cadrul

urmăririi penale și fără a fi respectată condiția confruntării cu inculpatul, prin ce nu

a fost respectat principiul egalității armelor. În acest caz, partea apărării nu a avut

posibilitatea rezonabilă să-și prezinte cauza în condiții care să nu o plaseze într-o

situație net dezavantajată în raport cu partea acuzării iar între părți nu a fost

menținut un echilibru corect (Cauza CEDO Condron v. Regatul Unit din

02.05.2000, Cauza Krcmar și alții v. Republica Cehă din 03.03.2000).

Contrar art.art.414 alin.(3), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală,

instanța de apel, în decizia sa s-a pronunțat superficial or nu s-a pronunțat asupra

motivelor respingerii apelului apărătorului, în partea ce ține de legalitatea

6

acțiunilor părților vătămate care au inițiat aplicarea loviturilor față de Vasiliev

Constantin, existența relațiilor personale ostile dintre inculpat și părțile vătămate și

lipsa în acest caz a infracțiunii de huliganism, Vasiliev Constantin a recurs la

aplicarea violenței în scopul încetării atacului declanșat asupra sa de către părțile

vătămate iar în aceste circumstanțe există o cauză care înlătură caracterul penal al

faptei-legitima apărare, etc. Sub acest aspect apărarea a făcut trimitere la practica

CtEDO Hiro Balani v. Spania.

În asemenea circumstanțe, recurentul consideră că, a fost încălcat dreptul

inculpatului Vasiliev Constantin la un proces echitabil, garantat de art.6 CțEDO și

art.20 din Constituție.

5.1. Inculpatul a contestat cu recurs ordinar hotărârile adoptate, solicitând

casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărâri corecte, deoarece, fără a se ține cont

de înregistrările video și declarațiile martorilor, a fost condamnat pentru o faptă pe

care nu a săvârșit-o.

pronunțat pentru inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit neîntemeiate și lipsite de

temeiuri legale, deoarece prima instanță și instanța de apel, în strictă conformitate

cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, au verificat, s-au pronunțat și au

apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

La fel, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar

motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii contestate.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea urmează a fi declarate

inadmisibile, din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat de avocat, Colegiul penal

constată că titularul acestuia invocă temeiurile de casare stipulate la pct.6), 8)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și

când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În esență, criticele recurenților se axează pe ideea că instanțele de fond nu au

intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind apreciate greșit,

eronat dispunând condamnarea lui C. Vasiliev în baza art.287 alin.(3) Cod penal.

Verificând alegațiile recurenților, în raport cu actele cauzei, Colegiul

conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției de

respingere a apelului și menținere a sentinței a respectat prevederile legale,

adoptând o soluție corectă și întemeiată.

Astfel, Colegiul penal ține să menționeze că, împrejurările menționate în

partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului, în

7

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în

conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța

de apel pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor pentru care a

respins versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând concludent

prezența în acțiunile lui Vasiliev Constantin a elementelor infracțiunii prevăzute la

art.287 alin.(3) Cod penal și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de

infracțiune prevăzută de art.287 alin.(3) Cod penal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și

reiterarea căreia nu o consideră necesară, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în 12 cauza Albert vs România

din 16 februarie 2010, statuează că art.6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct.5. și 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate și pe critica modului

în care instanțele de fond au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art.art.6 pct.111), 27, 414 alin.(1), (2) Cod de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o

nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune partea

apărării este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel,

este lipsită de orice temei legal.

Colegiul penal respinge ca neîntemeiat argumentul avocatului Ionaș

Gheorghe că, acțiunile părților vătămate Batîr Marin și Mihalachi Andrei asupra

inculpatului au fost percepute de către acesta ca fiind un pericol real, direct,

imediat și material asupra vieții și sănătății sale și a cet. Dicusar Ecaterina și Gurița

Diana, iar Vasiliev Constantin a recurs la aplicarea violenței în scopul încetării

atacului declanșat, deci în aceste circumstanțe există o cauză care înlătură

caracterul penal al faptei - legitima apărare, or, nu se încadrează în conceptul de

legitimă apărare presupusul atac în viitor. În cazul unui atac în viitor persoana are

posibilitatea de a preveni atacul inclusiv anunțând organele abilitate cu funcții de

combatere a criminalității. Astfel, din declarațiile inculpatului, reținute de instanța

8

de apel în decizia sa, rezultă că acesta cunoștea despre faptul că părțile vătămate îl

așteptau afară.

Referitor la argumentul avocatului că, din totalitatea probelor administrate se

atestă că, acțiunile inculpatului Vasiliev Constantin nu au fost îndreptate împotriva

ordinii publice dar au avut scopul stopării acțiunilor jignitoare, huliganice și

violente ale părților vătămate Mihalachi Andrei și Batîr Marin, Colegiul penal ține

să menționeze că instanța de apel corect a indicat că, întreprinderea de acțiuni care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra a două

persoane, și care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită,

săvârșită cu aplicarea a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau

sănătății, este suficientă pentru a fi în prezența componenței de infracțiune

prevăzute de art.287 Cod penal.

La fel, instanța de recurs respinge și argumentul apărării că, un element

esențial al infracțiunii de huliganism îl reprezintă prezența sau lipsa stării de

ebrietate deoarece aceasta condiționează comportamentul huliganic al persoanei,

iar la caz, a fost constatată prezența stării de ebrietate avansate la părțile vătămate

Mihalachi Andrei, Batîr Marin și lipsa acesteia la inculpat, deoarece pentru

infracțiunea prevăzută de art.287 Cod penal, starea de ebrietate poate fi reținută

doar ca o circumstanță agravantă, iar la caz, aceasta nu poate fi imputată părților

vătămate.

În continuare, Colegiul penal respinge ca neîntemeiate argumentele

avocatului că, prin învinuire, lui Vasiliev Constantin i se incriminează încălcarea

grosolană a ordinii publice, însoțită de aplicarea violenței asupra persoanelor,

precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită, deoarece însăși avocatul invocă că, conform art.3 alin.(2) al Hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 19.06.2006, ,,Cu privire la practica

judiciară în cauzele penale despre huliganism”, prin „acțiuni care încalcă grosolan

ordinea publică” se înțelege fapta săvârșită în public, îndreptată împotriva ordinii

publice, care se concretizează în acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni

similare, ce încalcă normele etice, tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor.

Totodată, prin obrăznicie deosebită se înțeleg acțiunile de încălcare

grosolană a ordinii publice însoțite de acte de violență asupra persoanei, de

distrugere și degradare a bunurilor proprietarului, întreruperea temporară a

activității normale a întreprinderilor, instituțiilor sau organizațiilor etc.

La fel, instanță de recurs menționează că, prin huliganism însoțit de

aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe, se conține atât violența psihică, cât și cea fizică, manifestată

prin cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot surveni în urma săvârșirii unor

acțiuni cu caracter violent, produse prin aplicarea de lovituri, prin imobilizarea,

îmbrâncirea, punerea unei piedici victimei, urmate de vătămarea integrității

corporale sau de leziuni corporale, sau fără cauzarea prejudiciului sănătății.

În acest context se reține că, instanța de apel corect a reținut că, acțiunile

inculpatului Vasiliev Constantin, au fost săvârșite în public, adică în prezența,a

două s-au mai multe persoane, exprimate prin acțiuni ce periclitează ordinea

publică și totodată provoacă vătămarea integrității corporale sau sănătății

persoanei.

Din acest considerente, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat și

9

argumentele apărării că, acțiunile de aplicare a violenței nu au fost îndreptate spre

încălcarea grosolană a ordinii publice, ci acțiunea de lovire a fost orientată

nemijlocit asupra părților vătămate, lovituri care au fost provocate de acostarea

jignitoare a concubinei inculpatului și de violența inițial aplicată de Mihalachi

Andrei și Batîr Marin asupra lui Vasiliev Constantin.

De asemenea, Colegiul penal respinge argumentul avocatului Ionaș

Gheorghe că, prima instanță a pus la baza condamnării lui Vasiliev Constantin

declarațiile martorului Iurcu Natalia, care a fost audiată doar în cadrul urmăririi

penale și fără a fi respectată condiția confruntării cu inculpatul, prin ce nu a fost

respectat principiul egalității armelor, deoarece acest fapt nu este de natură să

răstoarne hotărârile adoptate, or, aceste declarații nu au fost reținute de către

instanța de apel, iar acest fapt nu a dus la casare sentinței de condamnare, instanța

de apel stabilind vinovăția inculpatului în baza celorlalte probe, la cercetarea

cărora au avut acces toate părțile.

Totodată, se reține că motivele invocate în recursurile de pe rol, au constituit

deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct.4. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că fapta întrunește toate

elementele infracțiunii incriminate.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Ionaș

Gheorghe în numele inculpatului și de către inculpatul Vasiliev Constantin,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2018, în

cauza penală în privința lui Vasiliev Constantin xxxxx, deoarece sunt vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 12 decembrie 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

10