1ra-1953/2020 — art. 187 alin.2 lit. d, e, f CP

1ra-1953/2020 — art. 187 alin.2 lit. d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1953/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Țurcan Anatolie,

Judecători – Cobzac Elena și Guzun Ion,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpatul Vasilico Vasili și de către avocatul acestuia, Vlas Elena, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 iulie 2020, în cauza penală în

privința lui

Vasilico Vasili xxxx xxxx xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.12.2018 – 30.07.2019;

Instanța de apel: 23.08.2019 – 07.07.2020;

Instanța de recurs: 08.09.2020 – 09.12.2020.

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. d), e), f) Cod penal, la 5 ani

închisoare, fără amendă, iar în temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 5 ani.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare a fost respinsă.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Spinei Vasile, a fost admisă, fiind

dispusă încasarea din contul inculpatului a prejudiciului material în mărime de 6 760,00 lei,

22.04.2018 spre 23.04.2018, intenționat, acționând în scopul sustragerii în mod deschis a

bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, cu scop de profit, a

pătruns în casa lui Spinei Vasile, situată în xxxx xxxx, unde a aplicat violența nepericuloasă

pentru viață și sănătatea persoanei, manifestată prin aplicarea de lovituri cu obiecte

contondente peste diferite părți ale corpului părții vătămate, după ce în mod deschis a sustras

1

o verighetă bărbătească din aur în valoare de 1 700 lei, care se afla îmbrăcată pe degetul al

mâinii drepte a părții vătămate, apoi din casa acestuia, la fel în mod deschis a sustras și

însușit un monitor de la calculator de model „Samsung”, de culoare neagră în valoare de 1

600 lei, boxe de model „Samsung”, culoare neagră în valoare de 300 lei, o cameră web de

model „Samsung” în valoare de 210 lei, o tastatură de model „Samsung” în valoare de 300

lei, o brățară din aur în valoare de 1 500 lei, un telefon mobil de model „Nokia” în valoare de

1 000 lei, o găleată din fier cu volum de 10 litri în valoare de 150 lei, cauzându-i astfel părții

vătămate o pagubă materială considerabilă în sumă de totală de 6 760 lei.

Conform raportul de constatare nr. 201829P0292 din 03.05.2018 la examinarea medico-

legală a lui Spinei Vasile se determină echimoză periorbital bilateral cu hemoragii în sclera

ochiului stâng, echimoză pe obrazul stâng, excoriație pe nas și la degetul 4 pe dreapta, plagă

la degetul 4 pe dreapta care s-au produs prin acțiunea traumatică a unui sau mai multe obiecte

contondente, prin mecanism de lovire și fricțiune, pot data din 22.04.2018 și se califică ca

vătămare corporală neînsemnată.

Inițial, acțiunile inculpatului, Vasilico Vasili, au fost calificate de către organul de

urmărire penală în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, săvârșit cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Ulterior prin ordonanța procurorului din 05.07.2019 lui Vasilico Vasili i-a fost

modificată acuzare în sensul agravării ei, fiind pus sub învinuire în baza art.187 alin.(2) lit.

d), e), f) ) Cod penal, jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit prin

pătrundere în locuință cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii

stabilite pentru prima instanță, prin care lui Vasilico Vasili să-i fie numită o pedeapsă mai

aspră, sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, fără amendă, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa aplicată este prea blândă în sensul aplicării

față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal, considerând că această soluție este una

greșită și care nu corespunde scopului pedepsei penale de corectare și reeducare a

inculpatului.

Acuzatorul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit neproporțională celor

comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la criteriile generale de individualizare a

pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal.

apelul procurorului, casată sentința în latura pedepsei, cu excluderea aplicării prevederilor

art.90 Cod penal, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care, Vasilico Vasili a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.187 alin.(2) lit. d), e), f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a statuat că acțiunile inculpatului corect

au fost încadrate juridic de către prima instanță în baza art.187 alin.(2) lit. d), e), f) Cod

2

penal, însă la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de criteriile de individualizare a acesteia,

menționând că pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

Instanța de apel a considerat, că prima instanță greșit și-a motivat soluția de

individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului și nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ce privește aplicarea față de

inculpat a dispoziției art.90 Cod penal. Discordanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut

drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în privința aplicării

pedepsei cu executarea suspendată.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că modalitatea de executare aleasă

de prima instanță în privința lui Vasilico Vasili nu este în acord cu principiul

proporționalității având în vedere fapta comisă și urmările grave produse și comportamentul

inculpatului pe parcursul comiterii faptelor prejudiciabile, care a fost unul cinic, obraznic și

sfidător față de normele morale.

Mai mult, din textul sentinței primei instanței rezultă că, aceasta și-a motivat dispunerea

suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului menționând că acesta nu

are antecedente penale și se poate corija fără a executa real pedeapsa închisorii, or, instanța

de apel a considerat această concluzie eronată, care nu poate fi menținută.

Instanța de apel a conchis că, soluționând chestiunea privind stabilirea și individualizarea

pedepsei urmează a se ține cont de gravitatea infracțiunii și pericolul social al faptelor

săvârșite de către inculpat, de personalitatea inculpatului, astfel, necesită excluderea aplicării

prevederilor art.90 Cod penal, pentru a fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei.

În consecință instanța de apel a conchis că, inculpatului urmează a i se stabili pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, care va fi echitabilă și proporțională.

ordinare, inculpatul Vasilico Vasili și avocatul acestuia, Vlas Elena.

5.1. Inculpatul Vasilico Vasili, fără a indica careva temeiuri de declarare a recursului din

cele conținute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și

menținerea sentinței primei instanțe.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, soluția instanței de apel în latura penală, în

partea individualizării pedepsei penale, este prea aspră, solicitând să-i fie aplicată o pedeapsă

neprivativă de libertate.

5.2. Avocatul Vlas Elena, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicitând casarea acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe.

În argumentarea recursului partea apărării a menționat că soluția instanței de apel în

latura penală, în partea individualizării pedepsei penale, este prea aspră, consideră apărarea

că în cazul lui Vasilico Vasili este posibilă suspendarea executării pedepsei cu închisoarea și

acordarea posibilității acestuia, ca în termenul de probațiune, prin comportament exemplar și

muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat și va oferi o mai bună protecție

intereselor societății, decât izolarea lui de societate.

3

La stabilirea pedepsei instanța trebuie să țină cont de scopul legii penale, care urmărește

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni și ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

acestuia.

inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit neîntemeiate și lipsite de temeiuri legale, deoarece

instanța de apel și-a motivat corect soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor

art.art.61, 75, 85 Cod penal, în privința individualizării pedepsei stabilită inculpatului, or, în

cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască

nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru inculpatul care a comis această

infracțiune, luând în considerație regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului și duratei pedepsei.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursurilor ordinare declarate se constată că inculpatul, nu invocă nici un

temei de casare din cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă, din

conținutul argumentelor expuse, Colegiul penal atestă că inculpatul apreciază ca fiind prea

aspră pedeapsa aplicată de instanța de apel, invocând că instanța eronat a stabilit

circumstanțele cauzei care individualizează pedeapsa aplicată, solicitându-se menținerea

sentinței primei instanțe, prin urmare această poziție se circumscrie temeiului de casare

prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, iar partea apărării a indicat în

calitate de temei pentru recurs prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală,

însă, reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de recurs,

invocând de fapt numai dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei penale,

solicitându-se aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, prin urmare această poziție se

circumscrie temeiului de casare prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal se va expune în privința temeiului de casare prevăzut la art.427 alin.(1)

pct. 10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de corectitudinea individualizării pedepsei

penale aplicate inculpatului Vasilico Vasili, întrucât celălalt temei de casare nominalizat în

4

recurs nu a fost motivat de către apărare, iar în circumstanțele în care recursul nu este motivat

sub aspectul temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu este competentă să completeze

din oficiu recursul cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Astfel, analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor invocate de

recurenți, Colegiul penal menționează, că potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen

de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

Astfel, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a

aplica prevederile acestei norme.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor

fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă -

amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră,

din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în

cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Cu referire la argumentele recurenților precum că instanța de apel, ignorând prevederile

art.art.61 și 75 Cod penal, i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră, care nu este una

echitabilă, Colegiul penal consideră că acestea sunt neîntemeiate, deoarece din conținutul

deciziei instanței de apel, rezultă clar motivele pentru care a fost casată sentința în latura

pedepsei, cu excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Vasilico Vasili,

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. d), e), f) Cod

penal, i-a fost stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

5

Colegiul penal reține că, instanța de apel corect a conchis că, la stabilirea pedepsei, prima

instanță nu a ținut cont de gradul de pericol social al faptei săvârșite de către inculpat, prin

acțiunile sale intenționate, Vasilico Vasili a săvârșit o infracțiune gravă, care constituie un

pericol social sporit pentru cetățeni și sfidează normele morale.

Cu referire la cerința apărării ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă,

Colegiul penal atestă că și acest argument al recurentului este neîntemeiat, deoarece

infracțiunea prevăzută de art.187 alin.(2) lit. d), e), f) Cod penal, potrivit art.16 alin.(4) Cod

penal, face parte din categoria infracțiunilor grave, deși inculpatul Vasilico Vasili nu

figurează la evidența medicului narcolog și nu se află la evidența medicului psihiatru și a

avut un comportament adecvat în ședința de judecată, totuși instanța de apel corect a

accentuat, că realizarea scopului pedepsei penale prevăzut la art.61 Cod penal, în privința

inculpatului poate fi realizat doar prin excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal,

ținând cont de caracterul faptei prejudiciabile, de urmările acesteia, de acțiunile inculpatului

până și la momentul comiterii faptei.

Ca urmare, instanța de recurs menționează și faptul că circumstanțele la care face referire

apărarea în cererea de recurs a fost luat în calcul la aplicarea pedepsei de către instanța de

apel, care la stabilirea pedepsei închisorii, a ținut cont de personalitatea inculpatului.

Instanța de recurs reține că solicitarea inculpatului și avocatului privind menținerea

sentinței prin care în privința lui Vasilico Vasili a fost stabilită o pedeapsă cu suspendarea

condiționată a acesteia, solicitare care de fapt nici nu a fost motivată de către recurenți, este

neîntemeiată, or doar faptul că ultimii nu sunt de acord cu pedeapsa stabilită de către instanța

de apel, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința

inculpatului a unei pedepse mai blânde.

Din analiza deciziei recurate Colegiul penal a stabilit că erorile de drept invocate în

recursul părții apărării nu și-au găsit confirmare, dat fiind faptul că, argumentele indicate, în

esență au fost abordare în decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei a respectat

prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin de individualizarea pedepsei, hotărârea

emisă cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs

ordinar o însușește integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă

practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct. 37 a hotărârii Albert c. România din 16.02.2010.

Colegiul penal reține că, argumentele recurenților privind asprimea pedepsei sunt vădit

neîntemeiate, or deși recurenții au invocat incidența temeiului de casare prevăzut de art.427

alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu au expus care prevederi concrete au fost eronat

aplicate la individualizarea pedepsei.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată

în limitele legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursurilor ordinare

declarate de către inculpatul Vasilico Vasili și de către avocatul acestuia, Vlas Elena, ca fiind

vădit neîntemeiate.

D E C I D E :

6

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Vasilico Vasili și de

către avocatul acestuia, Vlas Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 07 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Vasilico Vasili xxxx, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 decembrie 2020.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Cobzac Elena

Guzun Ion

7