1ra-1559/20 — art. 187 al. 2 lit. f, 187 al. 2 lit. d, e, 217 al. 2 CP

1ra-1559/20 — art. 187 al. 2 lit. f, 187 al. 2 lit. d, e, 217 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1559/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpatul Vasiliev Vadim, cu avocatul acestuia, Frunze Alexei și de către partea

vătămată Pavlenco Galina, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 08 aprilie 2019 și a deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 02 octombrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Vasiliev Vadim xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Vasiliev Vadim a fost

condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. f) la 4 ani închisoare, fără amendă, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, în baza art. 187 alin. (2) lit. d), e) Cod

penal la 3 ani și 8 luni închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 6 luni închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform prevederilor art. 901 Cod penal, din termenul de pedeapsă stabilit, s-

a dispus executarea reală a pedepsei închisorii pe un termen de 2 ani și 6 luni, în

penitenciar de tip semiînchis, din momentul rămânerii definitive a sentinței, iar

1

pentru restul termenului de 2 ani și 6 luni, s-a instituit o perioadă de probațiune de 3

ani.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

aproximativ la ora 14:00, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, acționând cu intenție directă îndreptată spre atingerea scopului stabilit, aflându-

se la domiciliu, situat în mun. Chișinău, xxxxx, având scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, în mod deschis, a sustras de la mama sa, Pavlenco Galina, telefonul

mobil de model „Samsung Galaxy J5” cu nr. xxxxxx, în care activa cartela SIM cu

xxxxx la prețul de 5300 lei, care se afla în husă, la prețul de 350 lei, iar ulterior bunul

sustras l-a predat la casa de amanet CA „Lazurit”, situată în mun. Chișinău, str. M.

Varlaam 74/a, contra sumei de 800 lei, cauzându-i astfel părții vătămate o daună

materială considerabilă în sumă totală de 5 650 lei.

Acțiunile inculpatului Vasiliev Vadim, au fost calificate în baza art. 187 alin.

(2) lit. f) Cod penal, ca jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Tot el, Vasiliev Vadim, la 29 octombrie 2018, în jurul orelor 12:00, având

scopul sustragerii în mod deschis a bunurilor altei persoane, prin acces liber, a

pătruns în apartamentul xxxxx, ce aparține cet. Pavlenco Galina și prin aplicarea

violenței nepericuloase pentru viață și sănătate, în mod deschis a sustras din

portmoneul acesteia, bani în sumă de 16 MDL, astfel cauzându-i victimei dureri

fizice și o daună materială considerabilă în sumă totală de 16 MDL, după care a

părăsit locul comiterii infracțiunii.

Acțiunile inculpatului Vasiliev Vadim, au fost calificate în baza art. 187 alin.

(2) lit. d), e) Cod penal, ca jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, prin pătrundere în încăpere, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru

viața și sănătatea persoanei ori cu amenințarea aplicării unei asemenea violențe.

Tot el, Vasiliev Vadim, în perioada nestabilită de către organul de urmărire

penală, până la data de 20 septembrie 2018, aproximativ la ora 12:00, a păstrat în

apartamentul xxxxx droguri. La 20 septembrie 2018, în jurul orelor 12:00, în timpul

cercetării la fața locului, într-un dulap din odaia nr. 86, în care locuiește Vasiliev

Vadim a fost depistată și ridicată o masă vegetală mărunțită uscată de culoare verde,

cu miros specific. Conform raportului de expertiză nr. 34/12/1 -R-4471 din 21

noiembrie 2018, masa vegetală de culoare verde -cafenie ridicată în rezultatul

efectuării cercetării la fața locului pe xxxxx reprezintă marijuana, care se atribuie la

substanțele stupefiante. Cantitatea substanței stupefiante (marijuana - materie

uscată) constituie 9,561 g. și, conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a

plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile

2

acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006 și

modificările ulterioare, constituie proporții mari.

Acțiunile inculpatului Vasiliev Vadim, au fost calificate în baza art. 217 alin.

(2) Cod penal, ca păstrarea drogurilor săvârșită în proporții mari și fără scop de

înstrăinare.

inculpatului, prin care a solicitat admiterea apelului declarat, casarea parțială a

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 08 aprilie 2019 și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatului Vasiliev Vadim să-i fie aplicată o pedeapsă de 4

ani închisoare, cu suspendarea executării, pe o perioadă de probațiune de 4 ani,

conform prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea cererii de apel, a invocat următoarele:

- în instanța de judecată, inculpatul Vasiliev Vadim a înaintat cerere de

examinare a cauzelor penale în procedură simplificată în baza probelor administrate

la faza de urmărire penală indicate în rechizitoriu în baza art. 3641 Cod de procedură

penală. La fel, inculpatul a recuperat integral prejudiciul cauzat părții vătămate

Pavlenco Galina, care nu are pretenții față de inculpat, deoarece acesta este fiul său;

- urma a fi stabilită inculpatului pedeapsa minimă de 3 ani și 3 luni închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) Cod penal și 3 luni închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal;

- pedeapsa aplicată conform art. 901 Cod penal este prea aspră, iar la aplicarea

ei, instanța nu a ținut cont de circumstanțele atenuante care persistă în speța dată,

precum contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, recunoașterea vinovăției și

recuperarea benevolă a pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate, motiv

pentru care pedeapsa cu închisoare pe un termen de 5 ani este una prea aspră care

nu-și va atinge scopul de reeducare a inculpatului;

- instanța de fond nu a indicat motivele care au stat la baza aplicării

prevederilor art. 901 Cod penal în privința inculpatului.

2019, apelul a fost respins, ca fiind nefondat, cu menținerea fără modificări a

sentinței contestate.

4.1. În motivarea soluției date instanța de apel a reținut că judecata în instanța

de fond s-a desfășurat pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, potrivit

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și legalitatea sentinței atacate este

verificată sub aspectele de drept: dacă există erori procesuale și dacă măsura de

pedeapsă este stabilită în limitele legii.

Instanța de fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art. 3641 alin. (1) Cod

de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit

procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale nu au fost încălcate

3

normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce condiționează concluzia

că instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută

în rechizitoriu și de către prima instanță.

Astfel, la caz se constată, că instanța de fond, corect a concluzionat că

inculpatul Vasiliev Vadim a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 187 alin. (2), lit.

f), 187 alin. (2), lit. d), e) și 217 alin. (2) Cod penal.

Cu referire la stabilirea și individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de

apel a reținut că instanța de judecată la individualizarea, stabilirea categoriei și

termenului pedepsei inculpatului Vasiliev Vadim a ținut cont de prevederile art. 6,

7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se

atribuie la categoria infracțiunilor grave și ușoare prin prisma prevederilor art. 16

Cod penal, de faptul că infracțiunile au fost săvârșite din intenție, de personalitatea

inculpatului care anterior a fost condamnat de mai multe ori, inclusiv pentru

infracțiuni similare, se află la medicul narcolog și ținând cont de prevederile art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, a constatat că atingerea scopului pedepsei penale

de corectare și reeducare a inculpatului va fi posibilă doar prin aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal, 3 ani 8 luni pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. d), e) Cod penal și 6 luni pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, iar în conformitate

cu prevederile art. 84 alin. (l) Cod penal, având în vedere că inculpatul Vasiliev

Vadim a comis trei infracțiuni, cu intenție, instanța de judecată a stabilit legal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, pedeapsa de 5 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu dispunerea

suspendării parțiale a executării acesteia, conform prevederilor art. 901 Cod penal.

A reiterat instanța de apel, că recunoașterea vinovăției și căința sinceră a

inculpatului Vasiliev Vadim, nu constituie temei de aplicare față de acesta a unei

pedepse mai blânde, or, în cadrul cercetării judecătorești nu au fost constatate careva

circumstanțe, ce ar genera aplicarea rigorilor art. 90 Cod penal, în situația în care,

inculpatul, anterior de mai multe ori a fost supus răspunderii penale, însă nu a făcut

concluzii de rigoare și a comis alte fapte infracționale cu intenție.

În opinia instanței de apel, instanța de fond corect a conchis că inculpatul

Vasiliev Vadim întrunește condițiile art. 901 Cod penal, având în vedere că ultimul

a recunoscut vinovăția incriminată, solicitând examinarea cauzei în procedură

simplificată prin prisma art. 3641 Cod de procedură penală, or, în sensul dat, instanța

de apel nu a stabilit careva restricții, fapt ce denotă că prima instanță legal a dispus

executarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni în

penitenciar de tip semiînchis în privința lui Vasiliev Vadim, totodată, fiind dispusă

4

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, pe o

perioadă de probațiune de 3 ani.

În concluzie, s-a reținut că, pedeapsa numită de instanța de fond sub formă de

închisoare, este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea

comisă de către inculpat, iar pedeapsa stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini

funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social al faptei comise

de inculpat, cât și personalitatea inculpatului.

5.1. – inculpatul Vasiliev Vasile în comun cu avocatul Alexei Frunze, indicând

temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

au solicitat casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei la rejudecare, în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurenții au indicat următoarele argumente:

- instanțele inferioare nu au indicat motivele care au dus la concluzia aplicării

prevederilor art. 901 Cod penal, iar instanța de apel nu a ținut cont de faptul că în

ședința de judecată, partea vătămată Pavlenco Galina a solicitat admiterea apelului

declarat în interesele inculpatului, de circumstanțele atenuante – contribuirea activă

la descoperirea infracțiunii, recunoașterea vinovăției cu recuperarea benevolă a

pagubei pricinuite, înlăturarea daunei cauzate cât și căința activă și sinceră a

inculpatului;

5.2. – partea vătămată Pavlenco Galina, care indicând temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea totală a deciziei

atacate, cu trimiterea cauzei la rejudecare, în aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurenta a indicat motive identice cu cele

indicate în cererea de recurs declarată de inculpat și apărătorul acestuia, avocatul

Alexei Frunze.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Iar, potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este

în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul

5

declarat nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute de art. 429 și 430 Cod de

procedură penală.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursuri ordinare în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

6.1. Cu privire la recursul declarat de partea vătămată Pavlenco Galina.

Conform art. 420 alin. (4), 427 alin. (2) Cod de procedură penală, nu poate fi

atacată cu recurs sentința în privința căreia partea vătămată nu a folosit calea

apelului. În recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat, conform materialelor cauzei penale, se reține că partea vătămată

Pavlenco Galina nu a contestat cu apel sentința instanței de fond, iar poziția acesteia

din cadrul ședinței instanței de apel, prin care a indicat că este de acord cu apelul

declarat și dorește admiterea acestuia, nu poate fi echivalată cu exercitarea dreptului

de apel, împotriva sentinței.

Pe cale de consecință, în situația în care partea nu a declarat apel, Colegiul penal

conchide că recursul ordinar al părții vătămate Pavlenco Galina, nu are nici un

suport juridic, neîndeplinind cerințele de formă și conținut, prevăzute de art. 429 și

430 Cod de procedură penală (pct. 3.- 5.2 din decizie).

Ținând cont de cele enunțate, Colegiul penal constată că recursul ordinar

declarat de partea vătămată urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece nu

corespunde cerințelor de formă și conținut.

6.2. Cu privire la recursul declarat de inculpatul Vasiliev Vasili și avocatul

Alexei Frunze.

Recurenții în textul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, potrivit cărui hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurenți nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei.

6

Totodată, reieșind din motivele indicate de recurenți, Colegiul deduce că

motivele recursului se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul când pedeapsa nu a fost individualizată corect.

Instanța de recurs menționează însă că, atât prevederile la care se referă autorii

recursului expres, cât și cele deduse din textul recursului, nu sunt aplicabile din

punctul de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar servi ca temei de implicare a

instanței în sensul casării deciziei instanței de apel.

Colegiul reține că, recurenții deși sunt de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

criticând decizia contestată doar în partea ce ține de aplicarea pedepsei inculpatului,

considerând-o prea aspră, solicitând în acest sens dispunerea rejudecării cauzei, în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Colegiul penal raportând temeiurile invocate de recurenți în recurs cu textul

deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către instanța de apel

nu au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de aceștia, care ar servi

drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate,

deoarece argumentele expuse în recursul depus au fost examinate și cercetate în

conformitate cu legislația și asupra tuturor argumentelor și motivelor relevante

invocate inclusiv în prezentul recurs instanța de apel s-a pronunțat clar în decizia

atacată. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, fără a fi identificate neclaritățile

specificate de recurenți, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiurilor

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală.

Totodată, referitor la argumentul invocat de recurenți precum că instanța de

apel a admis o eroare de fapt, ce ar cădea sub incidența pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat și menționează în acest

sens că soluția instanței de apel este una corectă și legală, instanțele inferioare dând

o motivare corespunzătoare asupra necesității aplicării prevederilor art. 901 Cod

penal, în privința inculpatului, totodată expunând clar temeiurile pentru care la caz,

este imposibilă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, corect ținând cont de

gravitatea infracțiunilor săvârșite, de numărul acestora cât și de personalitatea

inculpatului care anterior a fost condamnat, prin sentința Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 08 mai 2013, în baza art. 217 alin. (3), 217 alin. (3), 84, 85 Cod penal

la închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, iar la 10 august 2016 a fost liberat din

locul de detenție după ispășirea pedepsei.

În acest sens, Colegiul penal reține că inculpatul nu a mers pe calea corijării,

însă la data de 16 ianuarie 2019, când antecedentul penal încă nu era stins conform

7

prevederilor art. 111 alin. (1) lit. h) Cod penal, a comis din nou infracțiuni, motiv

pentru care, instanțele inferioare corect au ținut cont de faptul că acesta a recunoscut

vina, s-a căit sincer, a contribuit la descoperirea infracțiunii, a reparat prejudiciul

cauzat părții vătămate Pavlenco Galina, considerând oportună aplicarea prevederilor

art. 901 Cod penal, în privința acestuia.

Subsidiar, Colegiul penal notează, că instanțele inferioare și-au motivat just

soluția adoptată în acest sens, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75,

Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, la soluționarea chestiunii cu privire

la individualizarea pedepsei, stabilite conform sancțiunii articolelor incriminate, iar

în sprijinul statuării respective relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanțele inferioare au

pronunțat hotărâri întemeiate și motivate prin aplicarea în privința inculpatului a

pedepsei cu închisoarea pe un termen de 5 ani, cu dispunerea suspendării parțiale a

termenului executării, în temeiul art. 901 Cod penal, pedeapsă care răspunde scopului

de corectare și reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce

la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de

conviețuire socială și principiile morale, iar solicitarea invocată de recurent privind

dispunerea rejudecării cauzei, fiind declarativă.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de

apel în decizia sa sunt juste, iar criticile recurenților nu constituie temeiuri de a

răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic

superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel.

8

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de

recurenți prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu și-

au găsit confirmare la examinarea recursului declarat. Astfel de erori de drept în

speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2019, în cauza penală privindu-l

pe Vasiliev Vadim xxxxxx, pe motiv că recursul declarat de inculpatul Vasiliev

Vadim, cu avocatul acestuia, Frunze Alexei este vădit neîntemeiat, iar recursul

declarat de către partea vătămată Pavlenco Galina, nu îndeplinește cerințele de formă

și de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

9