1ra-1813/18 — art. 287 alin.3; 27, 145 alin.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 21 martie 2018, Pilețkii Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 145 alin. (1) și art. 287 alin. (3) Codul penal, fiindu-i stabilită pedeapsa: - în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal - 10 (zece) ani închisoare; - în baza art. 287 alin. (3) Cod penal - 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Pilețkii Victor i s-a stabilit pedeapsă definitivă sub formă de 11 (unusprezece) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Pilețkii Victor la 14.12.2014, aproximativ ora 16.30, fiind în stare de ebrietate alcoolică, trecând pe lângă fântâna din apropierea gospodăriei sale, amplasată în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, l-a observat pe vecinul său Barbacari Aurel aruncând apa în drum după ce spălase o căldare ce o avea asupra sa. Manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, Pilețkii Victor cu toate că și-a dat bine seama că se afla într-un loc public, pe una din străzile s. Suruceni, urmărind scopul încălcării în mod grosolan a ordinii publice, fără motiv vădit, a luat un lanț de la motoferăstrău ce-l avea legat de o canistră pe care o ducea în mână și a încercat să-i aplice lui Barbacari Aurel o lovitură în regiunea capului și toracelui, însă ultimul s-a ferit aplecându-se. Concomitent, Pilețkii Victor 1 manifestând un cinism și o obrăznicie deosebită în public l-a numit pe Barbacari Aurel cu numeroase cuvinte obscene. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Pilețkii Victor a comis huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor și de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, acțiuni care au fost săvârșite cu încercarea aplicării a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale și a sănătății, adică infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal. Tot el, Pilețkii Victor, continuându-și acțiunile sale criminale, la 14.12.2014, aproximativ ora 16.45, urmărind scopul lipsirii de viață a lui Barbacari Aurel, având intenția de a se răzbuna pentru un conflict neînsemnat ce a avut loc anterior între ei, s- a înarmat de acasă cu un topor și în fața gospodăriei lui Barbacari Aurel, situată în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, i-a aplicat ultimului o lovitură cu muchia toporului în regiunea capului. Dorind să-și realizeze voința sa îndreptată nemijlocit spre săvârșirea omorului consumat, Pilețkii Victor a încercat din nou să-i aplice o lovitură cu toporul lui Barbacari Aurel, însă el nu și-a putut duce intenția sa până la capăt, deoarece în cadrul conflictului a intervenit fiul său vitreg, Lungu Victor care 1-a deposedat de topor, astfel, curmându-i acțiunile sale criminale, circumstanțe ce au prevenit decesul victimei. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 6242 din 15 decembrie 2014, în rezultatul acțiunilor criminale ale lui Pilețkii Victor, partea vătămată Barbacari Aurel s-a ales cu plagă contuză la nivelul capului care condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare ușoară. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Pilețkii Victor a comis tentativă la omorul unei persoane, adică infracțiunea prevăzută de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal.

Împotriva sentinței au declarat apeluri: 3.1. avocatul Rudenco Mihai în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința lui Pilețkii Victor, pe motiv că faptele acestuia nu întrunesc elementele infracțiunii. În motivarea apelului a invocat că instanța de fond, în baza art. 101 Cod de procedură penală era obligată să administreze și să aprecieze probele din punctul de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedre al coroborări lor. 3.2. avocatul Lazur Irina în numele inculpatului, care a solicitat casarea totală a sentinței cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința ultimului, deoarece faptele incriminate nu întrunesc elementele infracțiunilor. În motivarea apelului a invocat că sentința este neîntemeiată din care considerente urmează a fi casată, deoarece instanța nu a stabilit toate circumstanțele cauzei, dar a recurs la aprecierea critică a declarațiilor martorilor, iar aceste aprecieri nu pot sta la 2 baza motivării unei sentințe deoarece contravine prevederilor art. 8, 27, 95, 99, 100, 101 Cod de procedură penală. Respingerea de către instanță a declarațiilor martorilor care au depus declarații sub jurământ, s-a bazat pe percepții eronate cu referire la relațiile de rudenie cu inculpatul. Faptele incriminate lui Pilețkii Victor nu întrunesc elementele infracțiunilor imputate, deoarece au existat alte circumstanțe și anume lipsa intenției de a omorî caracterizată prin legitima apărare de acțiunile lui Barbacaru Aurel, care se îndrepta spre Pilețkii Victor cu lopata. Reieșind din cumulul de probe și declarațiile martorilor, săvârșirea tentativei de omor, nu s-a confirmat. Chiar și dacă a existat vătămarea corporală, aceasta a fost calificată ca fiind ușoară, prin urmare se constată că puterea loviturii nu a fost de natură să provoace moartea persoanei. Intenția directă de a săvârși omorul în acțiunile lui Pilețkii Victor lipsește din considerentul că acesta instinctiv a ridicat toporul pentru a se apăra de Barbacaru Aurel care venea spre el cu lopata, apoi a dat toporul fiului său vitreg spunându-i să-l ducă acasă. Apărarea nu este de acord nici cu încadrarea faptelor inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, considerând-o eronată deoarece Pilețkii Victor nu s-a certat cu Barbacaru Aurel din motive huliganice, ci i-a făcut observație de a nu murdări fântâna, însă ultimul a reacționat agresiv și 1-a îmbrâncit în gard. Toți martorii au declarat că în final ambii erau agresivi, deci nu se poate califica că doar inculpatul a comis acțiuni ilegale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2018, s- au respins apelurile declarate ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În susținerea soluției instanța de apel a menționat că la pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că, inculpatul a săvârșit infracțiunile prevăzută de art. 27, 145 alin. (1) și art. 287 alin. (3) Cod penal. Instanța de apel a considerat că vina inculpatului este dovedită deplin prin probele pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele, inclusiv declarațiile părții vătămate, martorilor Șaptefrați Taisa, Șaptefrați Oleg, Gusicov Mihail, Barbacari Ana, Aga Constantin, Lungu Victor, Aga Anastasia, expertului Scurtu Iurie, precum și prin probele materiale anexate la dosar, cum ar fi: - plângerea depusă de partea vătămată Barbacari Aurel din 14.12.2014, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a lui Pilețkii Victor, care la 14.12.2014, ora 16:00, fără motive l-a numit cu cuvinte necenzurate și l-a lovit cu toporul în cap, toate acestea s-au întâmplat în stradă, în fața casei sale (Vol.I, f.d. 8); 3 - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 14.12.2014, cu imaginile foto anexate, prin care s-a cercetat porțiune de traseu din fața porții gospodăriei lui Barbacari Aurel din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, (Vol. I, f.d. 10-12); - raportul de constatare medico legală nr. 6242 din 15.12.2014, conform căruia la examinarea medico-legală a părții vătămate Barbacari Aurel s-a constatat plagă contuză la nivelul capului care putea fi produsă prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur cu suprafața de interacțiune limitată, posibil în rezultatul mușcării în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califica ca vătămare ușoară (Vol.I, f.d. 29); - raportul rectificat la data de 02.03.2015, exclusă sintagma ”în rezultatul mușcării” (Vol. I, f.d.161); - ordonanța, procesul-verbal de ridicare din 14.12.2014, ordonanța de recunoaștere a corpului delict și procesul verbal de examinare a corpului delict din 16.12.2014, cu imaginile foto anexate din care rezultă că de la Pilețkii Victor a fost ridicat taporul cu care a fost comisă fapta infracțională, (Vol. I, f.d. 32-36); - raportul de expertiză medico-legală nr. 368a-2015 din 20.05.2015, conform căruia s-a constatat că, Pilețkii Victor a fost recunoscut RESPONSABIL, la momentul comiterii infracțiuni, se afla în stare de ebrietate alcoolică voluntară, ce nu-1 lipsea de capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale (Vol.I, f.d. 186-189). Colegiul a conchis că întreaga sistemă de probe examinate și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, coroborează între ele și demonstrează incontestabil faptul că inculpatul a comis infracțiunile de huliganism, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor și de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, acțiuni care au fost săvârșite cu încercarea aplicării a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale și a sănătății, adică infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, precum și tentativă la omorul unei persoane, adică infracțiunea prevăzută de art. 27, 145 alin.(1) Cod penal. Colegiul a apreciat critic declarațiile inculpatului, considerându-le ca fiind făcute cu scopul de a se eschiva de la răspunderea și pedeapsa penală, fiind combătute prin probatoriul administrat, vinovăția acestuia fiind dovedită deplin prin ansamblul de probe administrate și cercetate în ședința instanței de apel. Instanța de apel nu a admis și nu a reținut argumentul părții apărării, precum că, acțiunile lui Pilețkii Victor nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, și anume obiectul juridic special, deoarece acesta se combate prin declarațiile părții vătămate Barbacari Aurel și a martorilor Șaptefrați Taisia, Șaptefrați Oleg și Gusicov Mihail, care au fost martori oculari la cele întâmplate, și anume, inculpatul fiind în stare de ebrietate alcoolică, la numit pe Barbacari Aurel cu diferite cuvinte necenzurate, fapt care nu este negat de inculpat, ulterior încălcând în mod 4 grosolan ordinea publică, fără motiv vădit, a luat un lanț de la motoferăstrău ce-l avea legat de o canistră pe care o ducea în mână și a încercat să-i aplice lui Barbacari Aurel o lovitură în regiunea capului și toracelui, însă acesta s-a ferit aplecându-se, după care l-a împins pe Pilețkii Victor în partea gardului. Declarațiile martorilor Șaptefrați Taisia, Șaptefrați Oleg și Gusicov Mihail au fost apreciate de către instanță ca fiind veridice, or acestea au fost consecvente pe tot parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, fiind date sub jurământ. Astfel, în conformitate cu art. 27 Cod de procedură penală, verificând probele administrate prin prisma prevederilor art. 95 Cod de procedură penală, Colegiul nu a stabilit circumstanțe care să indice la careva încălcări esențiale, ce ar determina neadmiterea acestora în calitate de probe, argumentele apărării sub acest aspect fiind considerate ca declarative. Colegiul a mai conchis că instanța de fond corect a constatat și semnele calificative a infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, or potrivit declarațiilor părții vătămate „...Pilețkii Victor s-a ridicat și mergând spre casă i-a zis că „acuș va vedea, că îi va arăta el”, însă nu a specificat ce anume v-a face. Peste aproximativ 5 min. la poarta a văzut cum Pilețkii Victor îl striga, având un topor în mână, numindu-l cu cuvinte necenzurate. Concomitent îl amenința că, îi va tăia gâtul cu toporul ce-l are asupra sa…”, aceste declarații ale părții vătămate fiind confirmate prin declarațiile martorilor Șaptefrați Taisia, Șaptefrați Oleg, Gusicov Mihail și Barbacari Ana. Totodată Colegiul a reținut că, însăși martorul Aga Constantin a declarat că ” … La 14 decembrie 2014, a fost la biserică, apoi trebuia să plece cu cumătrul Pilețkii Victor la o casă pentru a se înțelege cu stăpânul referitor la efectuarea unor lucrări. Când a ieșit în drum l-a văzut pe Pilețkii Victor care se certa cu Barbacari Aurel. Pilețkii Victor avea un topor, iar Barbacar Aurel ieșise cu o lopată pentru a se apăra”, însă instanța a apreciat critic declarațiile acestuia și ale martorului Aga Anastasia în partea în care aceștia au declarat că ” încercat să-i despartă pe Pilețkii și Barbacari, l- a împins pe Pilețkii în drum, iar soția lui Barbacari, a zis să le dea pace să se clarifice. Ana Barbacari l-a împins și el a căzut jos, nu a văzul ca Pilețkii să-l fi lovit cu toporul pe Barbacari Aurel”, or însăși din materialele cauzei penale și din declarațiile părții vătămate și a martorilor s-a constatat că, Barbacari Ana nu era aproape de conflictul apărut între Pilețkii Victor și Barbacari Aurel, deoarece aceasta se afla în casă. Colegiul a considerat neîntemeiat argumentul avocatului că, în cazul în care inculpatul avea intenția de a omorî partea vătămată, atunci aplica o lovitură mai puternică și nu una, or însăși din materialele cauzei penale s-a constatat că ,inculpatul nu și-a dus intenția până la capăt fiind oprit de fiul său vitreg Lungu Victor. Prin urmare instanța a menționat că, cauzele independente de voința făptuitorului care împiedică producerea efectului în cazul tentativei sunt diverse, ele se constituie din împrejurări apărute contrar voinței făptuitorului, care întrerup acțiunile și fac imposibilă continuarea lor sau care înlătură producerea rezultatului. În funcție de gradul de 5 realizare a tentativei, ea poate apărea în formă întreruptă (neconsumată) sau în formă consumată. Mai mult, Colegiul a conchis, că declarațiile date de inculpat sunt incerte și ireale, după intima convingere a instanței, nefiind constatate ca fapt, și anume „ inculpatul a luat toporul pentru a se apăra în caz de ceva de partea vătămată, iar după ce s-a început cearta și a văzut că partea vătămată se îndreaptă spre el cu lopata a ridicat toporul sus încercând să se apere”. Astfel, apreciind aceste declarații, Colegiul a constatat că inculpatul recunoaște că a luat toporul din ogradă, însă nu este clar despre care pericol pentru viața sa vorbește, or cum este posibil să te îndrepți cu toporul spre gospodăria părții vătămate, ca fiind percepere că cineva vrea să te atace. Prin urmare, au fost considerate absolut nefondate declarațiile inculpatului și nejustificate argumentele părții apărării precum că Pilețkii Victor s-a aflat în legitimă apărare, având loc un atac direct, imediat real și material, or aceste circumstanțe nu au fost constatate la caz. Referitor la motivele invocate în cererea de apel precum că sentința judecătorească este nefondată, Colegiul a menționat că, o astfel de eroare în cauza dată nu se constată, deoarece sentința este una argumentată inclusiv în raport cu susținerile verbale ale avocatului în ședința de judecată, care sunt identice cu argumentele apelului declarat. Cât ține de pedeapsa numită inculpatului, Colegiul a considerat că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75-79 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor comise, de motivul acestora, de persoana celui vinovat, care este fără antecedente penale, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, cât și de faptul că inculpatul are 1 copil minor la întreținere, în localitate se caracterizează pozitiv. Astfel, Colegiul a ajuns la concluzia că scopul prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului, v-a fi pe deplin atins doar prin menținerea pedepsei sub formă de închisoare.

Împotriva hotărârilor emise, recursuri ordinare declară: 5.1. avocatul Lazur Irina în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora cu emiterea unei hotărâri prin care Pilețkii Victor să fie achitat din lipsa în acțiunile acestuia a elementelor infracțiunilor incriminate. În motivarea recursului avocatul indică: - instanța de apel incorect a dat apreciere probelor prezentate, fapt ce constituie o eroare gravă de fapt, totodată nu s-a expus asupra declarațiilor unor martori, iar concluzia de vinovăție a inculpatului este bazată pe presupuneri; - în argumentarea hotărârii, instanța de fond nu a stabilit toate circumstanțele comiterii infracțiunilor imputate, dar a recurs la aprecieri critice a declarațiilor martorilor, unele fiind respinse din motiv că persoanele ar fi rude sau vecini cu 6 inculpatul, fără a fi stabilită rea-credința acestora, iar aceste aprecieri neîntemeiate au fost preluate și de către instanța de apel; - contrar faptului că partea apărării a făcut referire în apel la declarațiile martorilor Aga Constantin și Aga Anastasia, iar în ședințele de judecată a solicitat reaudierea lor, instanța de apel s-a limitat doar la relatarea în decizie a declarațiilor acestora, nefiind efectuată măcar citirea lor în ședința de judecată, or aceste declarații au relevanță la constatarea lipsei elementelor infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal; - motivându-și hotărârea de condamnare a inculpatului, instanța de apel a reținut probe care însă nu au fost date citirii în ședința de judecată, totodată nefiind consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată, așa cum este prevăzut în art. 414 Cod de procedură penală; - instanța de apel nu a ținut cont de faptul că pericolul pentru viață sau amenințarea de vătămare corporală a fost din partea părții vătămate, care a și provocat altercațiile, or acesta venind cu lopata spre Pilețkii Victor, care se deplasa pe drum, a și provocat acțiunea, inculpatul aflându-se în situația de legitimă apărare; - consideră apărarea că atât la examinarea cauzei în instanța de fond, cât și în instanța de apel, nu s-a confirmat prin probe existența laturii subiective, și anume intenția în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, precum și nu s-a demonstrat existența laturii subiective și obiective a infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal; - instanțele de fond au respins neîntemeiat poziția apărării în confirmarea lipsei elementelor infracțiunilor imputate, operând în argumentare doar cu aprecieri declarative asupra probelor, iar cele invocate de apărare au fost respinse doar din motiv că au fost apreciate critic, nepunându-se în dezbatere calitatea acestora. 5.2. inculpatul, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor emise de instanțele de fond, rejudecarea cauzei cu dispunerea achitării sale din motivul lipsei în acțiuni a elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) și 27, 145 alin. (1) Cod penal cu recalificarea acțiunilor în baza art. 155 Cod penal și 354, 78 Cod contravențional. În motivarea recursului inculpatul indică: - învinuirea înaintată nu a fost examinată sub toate aspectele, or formal, faptele invocate în rechizitoriu ar întruni elementele altor infracțiuni, cum ar fi art. 155 Cod penal dar și elementele contravențiilor prevăzute de art. 78 sau 354 Cod contravențional; - cât privește încadrarea acțiunilor în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, recurentul consideră că instanța incorect a apreciat faptele produse la fântână, iar vinovăția lui Pilețkii Victor s-a constatat eronat, mai ales că lipsesc careva probe directe ce ar dovedi 7 vinovăția acestuia în comiterea respectivei infracțiuni, inclusiv aplicarea lanțului de la motoferestrău drept obiect în vederea vătămării integrității corporale; - instanțele de fond nu s-au expus asupra existenței sau inexistenței din partea inculpatului a intenției directe în vederea săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 27, 145 alin. (1) Cod penal; - fiind reținut faptul că inculpatul a fost văzut cu toporul în mână, instanța urma să stabilească ce scop a avut acesta, dacă avea posibilitatea reală de a-și duce până la capăt acțiunile, sau dacă a avut drept scop de a speria victima, legătura cauzală dintre scop, acțiune și rezultat; - ca rezultat al calificării incorecte a faptelor inculpatului, instanța de apel eronat a menținut pedeapsa aplicată de către instanța de fond, care este una prea aspră, nefiind respectate prevederile art. 75 Cod penal, or inculpatul întrunește un cumul de circumstanțe atenuante, care cad inclusiv și sub incidența art. 79 Cod penal; 5.3. Pe marginea recursurilor declarate procurorul depune referință prin care solicită respingerea acestora ca fiind vădit neîntemeiate și lipsite de temeiuri legale, deoarece instanța de apel, în decizia sa, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor apelanților și motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii contestate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului. Analizând recursurile declarate de către avocatul Lazur Irina în numele inculpatului și inculpatul Pilețkii Victor, instanța de recurs constată că sunt bazate pe aceleași temeiuri, fiind invocate în principiu aceleași argumente, prin urmare asupra acestora Colegiul se va expune concomitent. În același timp recurenții au și cerințe distincte față de instanța de recurs, avocatul solicitând achitarea inculpatului pe când inculpatul solicită achitarea sa cu recalificarea acțiunilor în baza art. 155 Cod penal, precum și în baza art. 354, 78 Cod contravențional. Potrivit recursurilor declarate drept temeiuri de casare a deciziei instanței de apel se invocă pct. 6), 8), 12) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care 8 stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, și când faptei săvârșite i s- a dat o încadrare juridică greșită. Însă, aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurenți. Colegiul remarcă că din conținutul recursurilor rezultă că recurenții invocă dezacordul cu aprecierea probelor și a vinovăției inculpatului stabilită în comiterea infracțiunilor incriminate, însă Colegiul reiterează că o nouă reapreciere a probelor, după cum solicită recurenții, nu poate fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță. Astfel, Colegiul consideră că temeiul invocat de recurenți prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, adoptând o decizie fondată și întemeiată. Contrar celor invocate de avocatul recurent, vis-a-vis de martorii Aga Constantin și Aga Anastasia, Colegiul remarcă că potrivit procesului verbal al ședinței de judecată în instanța de apel, la etapa cererilor și demersurilor, inculpatul sau avocatul acestuia nu au înaintat demers privind audierea acestor martori în instanța de apel, or potrivit art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală în cazul în care declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă de către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Totodată, potrivit aceluiași proces verbal, după ce au fost audiați participanții la proces, instanța conducându-se de prevederile art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, a purces la verificarea declarațiilor și probelor materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, acestea fiind consemnate în procesul verbal, probe care au și fost puse la baza deciziei instanței de apel. Toate aceste momente combat cele invocate de către avocat în recursul său, or asupra procesului verbal al ședinței de judecată în instanța de apel nu au fost formulate careva obiecții după cum prevede art. 336 alin. (6) Cod de procedură penală. 9 Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală invocat de recurenți, Colegiul penal menționează că, temeiul respectiv este prezent atunci când instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale infracțiunii respective. Prin urmare, temeiul la care se face trimitere în recursuri, nu este aplicabil în speța examinată din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar determina necesitatea casării deciziei instanței de apel. Deși se invocă că inculpatul Pilețkii Victor nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor incriminate, Colegiul consideră că instanțele de fond întemeiat au conchis că afirmațiile respective nu generează achitarea acestuia, or în cursul judecării cauzei au fost cercetate probe care înlătură orice dubiu și dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în cele incriminate. Necătând la faptul că inculpatul vina nu a recunoscut, instanța de judecată a constatat că vinovăția acestuia pe deplin a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate, fiind întru totul confirmate prin declarațiile martorilor Șaptefrați Taisa, Șaptefrați Oleg, Gusicov Mihail, Barbacari Ana, care au fost audiați în conformitate cu prevederile legale și avertizați asupra răspunderii ce o poartă conform art. 312 Cod penal precum și prin materialele cauzei care au fost cercetate atât în instanța de fond cât și în cea de apel. Colegiul menționează că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, analizând probele administrate, corect a stabilit și a reținut în sarcina lui Pilețkii Victor încadrarea juridică corespunzătoare prevăzută la art. 287 alin. (3) și 27, 145 alin. (1) Cod penal. Instanța de recurs consideră corectă poziția instanțelor de fond privind aprecierea critică atât a declarațiilor inculpatului cât și a martorilor Aga Constantin, Aga Anastasia și Lungu Victor date în ședința de judecată, care au declarat în favoarea inculpatului cu scopul de a-l ajuta să nu fie pedepsit pentru cele comise, or aceștia în cadrul urmăririi penale au făcut alte declarații prin care au confirmat faptul că Pilețkii Victor l-a lovit pe Barbacari Aurel cu toporul în regiunea capului, declarații similare fiind făcute și de către partea vătămată, martorii Șaptefrați Taisa, Șaptefrați Oleg, Gusicov Mihail, Barbacari Ana, care pe tot parcursul procesului penal au dat declarații identice. Însăși inculpatul în cadrul urmăririi penale a declarat că a luat toporul din gospodăria sa și s- a îndreptat spre gospodăria lui Barbacari Aurel cu scopul de a-l speria și a se răfui cu acesta pentru cele întâmplate la fântână, iar ulterior, în ședința instanței de fond, Pilețkii 10 Victor și-a schimbat poziția, declarând că toporul l-a luat pentru a merge la lucru, la tăiat lemne. Cu referire la invocarea avocatului privind lipsa în acțiunile inculpatului a laturii subiective, și anume intenția în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, Colegiul remarcă că inculpatul având asupra sa toporul pe care l-a luat din gospodăria sa, și îndreptându-se spre gospodăria părții vătămate, a aplicat acesteia o lovitură în regiunea capului, care este un organ vital al corpului, fapt ce mărturisește despre prezența intenției directe a inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor, iar absența urmării prejudiciabile - a morții - atestă faptul că ne aflăm în prezența tentativei de omor, prin urmare inculpatul, a planificat și a conștientizat rezultatul final al acțiunilor sale, însă acestea nu și-au produs efectul, independent de voința inculpatului, deoarece în cadrul conflictului a intervenit fiul său vitreg Lungu Victor, care l-a deposedat de topor, și martorul Aga Constantin, care au curmat acțiunile criminale ale inculpatului, circumstanțe ce au prevenit decesul victimei. De asemenea, argumentul avocatului precum că inițiatorul conflictului a fost partea vătămată, inculpatul acționând în condiția legitimei apărări, Colegiul îl consideră declarativ și neîntemeiat, în acest sens nefiind aduse careva probe concrete. Prin urmare, Colegiul penal relevă că în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, fiind dovedită vina acestuia prin întreg cumulul de probe cercetate și invocate în pct. 4.1. din prezenta decizie. Astfel, Colegiul reține că argumentul precum că nu au fost întrunite elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o interpretare subiectivă a recurenților, or, instanțele ierarhic inferioare corect au constatat că în acțiunile lui Pilețkii Victor sunt prezente toate elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) și 27, 145 alin. (1) Cod penal, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În privința temeiului de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală invocat de către inculpat, Colegiul evidențiază că temeiul dat se invocă numai în cazul când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, iar în cazul supus judecării inculpatul își exprimă dezacordul și cu neîntrunirea elementelor infracțiunilor imputate, solicitând achitarea sa, temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, asupra căruia Colegiul s-a expus supra. Prin urmare, în situația dată rămâne incertă poziția inculpatului, or ultimul declarând că nu este vinovat 11 și acțiunile sale nu întrunesc elementele infracțiunilor incriminate, solicită achitarea, și concomitent recalificarea acțiunilor sale în baza art. 155 Cod penal și 354, 78 Cod contravențional. Mai mult, prin apelurile declarate, avocații au solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care Pilețkii Victor să fie achitat și nu reîncadrate acțiunile, iar potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. Reieșind din cele expuse, Colegiul conchide că în cauză nu s-au comis erorile de drept prevăzute în pct. 6), 8) și 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la care fac referință recurenții, deci nu persistă temeiuri de casare a soluției adoptate de către instanța de apel. Având în vedere considerentele expuse și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel instanța de apel a respectat prevederile legale relevante prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar recursurile declarate de inculpat și avocatul acestuia, Lazur Irina sunt inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpat și avocatul acestuia, Lazur Irina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2018, în cauza penală în privința lui Pilețkii Victor, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 28 noiembrie 2018. Președinte Elena Covalenco Judecători Liliana Catan Iurie Diaconu 12