2ra-2291/13 — Încasarea datoriei

dosarul nr. 2ra-2291/13 prima instanţă: A. Spoială instanţa de apel: N. Budăi, N. Craiu şi M. Guzun ÎNCHEIERE 10 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Clima Nicolae şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Oleg Revencu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Caciur împotriva lui Oleg Revencu cu privire la încasarea datoriei şi a dobânzii de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Oleg Revencu cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 05 aprilie 2012, c o n s t a t ă La 18 iulie 2011, Vasile Caciur a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Oleg Revencu cu privire la încasarea datoriei şi a dobânzii de întârziere.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 30 martie 2010, în baza contractului de împrumut a dat cu împrumut lui Oleg Revencu suma de 20 000 Euro, la 20 septembrie 2010 suma de 10 000 Euro, iar la 21 septembrie 2010 suma de 10 000 Euro. Ulterior, la 20 septembrie 2010, părţile au semnat un acord adiţional. Conform prevederilor contractului de împrumut, modificat prin acordul adiţional din 20 septembrie 2010, termenul limită pentru rambursarea împrumutului a fost stabilit până la 01 noiembrie 2010. Susţine reclamantul că pârâtul nu îşi onorează obligaţiile contractului de împrumut şi nu a rambursat împrumut acordat în termenul stabilit. Pentru a soluţiona litigiul pe cale amiabilă, la 17 iunie 2011, Vasile Caciur a expediat în adresa lui Oleg Revencu somaţie, prin care a solicitat achitarea benevolă a datoriei în sumă de 40 000 Euro.

Cere, reclamantul Vasile Caciur încasarea din contul lui Oleg Revencu a datoriei în sumă de 40000 Euro şi a cheltuielilor de judecată. 1 La 28 decembrie 2011, Oleg Revencu a depus cerere reconvenţională împotriva lui Vasile Caciur cu privire la încasarea datoriei (f.d. 57-59). Prin încheierea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 08 februarie 2012 a fost refuzată în primirea cererii reconvenţionale depusă de Oleg Revencu (f.d. 76). La 05 martie 2012, Vasile Caciur a depus cerere de majorarea a cuantumului pretenţiilor, solicitând încasarea din contul lui Oleg Revencu a datoriei în sumă de 40000 Euro şi dobânda de întârziere în sumă de 52 592,55 lei (f.d. 87-88). Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 05 aprilie 2012 acţiunea a fost admisă, fiind încasat din contul lui Oleg Revencu în beneficiul lui Vasile Caciur datoria în sumă de 40000 Euro, dobânda de întârziere în sumă de 52 592,55 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 11184 lei.

A fost încasat din contul lui Oleg Revencu în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 10 138, 92 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, a fost respinsă cererea de apel declarată de Oleg Revencu cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 05 aprilie 2012. A fost încasat din contul lui Oleg Revencu în beneficiul lui Vasile Caciur cheltuielile pentru acordarea asistenţei juridice în instanţa de apel în sumă de 3130 lei. La 26 aprilie 2013, Oleg Revencu a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu remiterea pricinii spre rejudecare.

În conformitate cu art. 434 al.(1) Cod Procedură Civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data pronunţării deciziei, iar în cazul redactării acesteia, de la data înştiinţării scrise a părţilor despre semnarea hotărârii redactate. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, deoarece conform cererii, recurentul a recepţionat decizia instanţei de apel la 11 aprilie 2013 (f.d. 147). Recurentul Oleg Revencu, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă au pricinii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. 2 La 03 iunie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Vasile Caciur, cererea de recurs depusă de Oleg Revencu cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, Vasile Caciur nu a depus referinţă la cererea de recurs, pentru a-şi exprima opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că Oleg Revencu în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de 3 şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Oleg Revencu, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Oleg Revencu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Clima Nicolae Tatiana Vieru 4