1ra-1070/2018 — art. art. 42 alin. 3, 4, 5, 45 alin. 2, 27, 145 alin. 2 lit. a, b, i, p, 190 alin. 2 lit. b, c, 186 alin. 2, lit. b, c, d CP

1ra-1070/2018 — art. art. 42 alin. 3, 4, 5, 45 alin. 2, 27, 145 alin. 2 lit. a, b, i, p, 190 alin. 2 lit. b, c, 186 alin. 2, lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1070/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecătorii: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor și Burduh Victor,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Sandu Daniela în numele inculpatului Bivol Oleg și de către inculpatul

Bivol Oleg, de către avocatul Cerga Ion în numele inculpatului Plopan Gheorghe,

de către avocatul Mazur Svetlana în numele inculpatului Sopescu Simion, de către

avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatului Roșcovan Serghei și de către

inculpatul Tarlapan Maxim, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 11 martie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 20 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Bivol Oleg xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat xxxxx

Roșcovan Serghei xxxxx, născut la xxxxx,

originar xxxxx și domiciliat xxxxx

Sopescu Simion xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

Tarlapan Maxim xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

și

Plopan Gheorghe xxxxx, decedat la xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.05.2013 – 11.03.2016;

Instanța de apel: 15.04.2016 – 20.12.2017;

Instanța de recurs: 04.05.2018 – 09.10.2018.

A C O N S T A T AT:

fost recunoscuți vinovați și condamnați:

1

- Plopan Gheorghe în baza art. art. 42 alin. (3), (4), (5), 45 alin. (2), 27, 145

alin. (2) lit. a), b), i), p) Cod penal, la 15 (cincisprezece) ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis;

- Bivol Oleg în baza art. art. 42 alin. (3), (4), (5), 45 alin. (2), 27, 145 alin. (2)

lit. a), b), i), p) Cod penal, la 13 (treisprezece) ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis;

- Roșcovan Serghei în baza art. art. 42 alin. (3), (4), (5), 45 alin. (2), 27, 145

alin. (2) lit. a), b), i), p) Cod penal, cu aplicarea art. 34 alin. (2) lit. b) Cod penal, la

14 (paisprezece) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

închis;

- Sopescu Simion în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la 1 (unu)

an închisoare; în baza art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, la 2 (doi) ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate ce ține de gestionarea

bunurilor materiale pe termen de 3 (trei) ani și în baza art. 42 alin. (2), 45

alin. (2), 27, 145 alin. (2) lit. a), b), i), p) Cod penal, la 13 (treisprezece) ani

închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 14

(paisprezece) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a exercita activitate ce ține de gestionarea bunurilor

materiale pe termen de 3 (trei) ani.

- Tarlapan Maxim în baza art. 186 alin. (2) lit. lit. b), c), d) Cod penal, cu

aplicarea art. 34 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip închis.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa aplicată a fost adăugată

parțial, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2014, stabilindu-i pedeapsa definitivă 3

(trei) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Prin aceeași sentință au fost condamnați inclusiv și inculpații Baciu Vitalie și

Cebotari Alexei, însă în privința acestora hotărârile judecătorești nu au fost

contestate cu recurs ordinar.

Plopan Gheorghe, Bivol Oleg, Roșcovan Serghei și Sopescu Simion au comis

tentativă de omor intenționat, cu premeditare, din interes material, săvârșit de

două sau mai multe persoane, la comandă, prin participație complexă în calitate

de organizator, instigator și complice în următoarele circumstanțe.

La 03 aprilie 2012, prin decizia Curții de Apel Chișinău s-a dispus încasarea

de la xxxxx, fiica lui Plopan Gheorghe în beneficiul lui Cemortan Valerian, datoria

conform contractului de împrumut, încheiat între ultimul și xxxxx, soțul răposat

al xxxxx, în sumă de 150000 dolari SUA, dobânda de întârziere în sumă de

113183 dolari SUA, convertiți în lei la data executării hotărârii, cheltuielile de

judecată sub forma taxei de stat achitate în sumă de 10000 lei și cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 5000 lei.

2

Contestată de către reclamata xxxxx la Curtea Supremă de Justiție, prin

decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 03 octombrie 2012, s-a decis casarea integrală a deciziei

Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2012 și hotărârii Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 05 ianuarie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de xxxxx împotriva lui Cemortan Valerian cu privire la

constatarea nulității absolute a actului juridic și acțiunea reconvențională a lui

Cemortan Valerian împotriva lui xxxxx cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii

de întârziere, cheltuielilor de judecată și transmiterea în proprietate a capitalului

social, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Centru,

mun. Chișinău.

Urmare a pronunțării hotărârii Curții de Apel în defavoarea lui xxxxx,

precum și la nenumăratele insistențe ale părții vătămate Cemortan Valerian de

a-i fi restituită suma datorată, conform contractului de împrumut,

Plopan Gheorghe, întru evitarea restituirii datoriei, a organizat omorul

cet. Cemortan Valerian.

Astfel, începând cu luna iunie 2012, Plopan Gheorghe a întocmit un plan

criminal de comitere a omorului lui Cemortan Valerian și a dirijat realizarea

acestuia. În perioada următoare pronunțării deciziei Curții de Apel Chișinău,

numitul, sub diferite pretexte organiza întâlniri cu partea vătămată

Cemortan Valerian, în cadrul discuțiilor avute, solicitând eșalonarea termenului

de achitare a datoriei, în principiu neavând intenția de a o restitui, ultimul

termen de achitare fiind stabilit către 15 august 2012.

Întru realizarea intenției sale criminale de omor, Plopan Gheorghe,

folosindu-se de mijloace tehnice și anume de telefonul mobil care aparținea

ultimului, model „Nokia 6303 classic”, xxxxx, cartelă SIM SA „Orange” cu

nr. xxxxx, a fotografiat automobilul model „Mercedes” GL 350 CDI cu n/î xxxxx,

care aparține SRL „Ivaro”, cu sediul str. Calea Ieșilor, 33, mun. Chișinău, de care

se folosea fondatorul și administratorul Cemortan Valerian, urmărind și fixând

astfel orele de sosire și plecare de la domiciliu la serviciu, deplasările prin

mun. Chișinău, locurile de întâlnire a părții vătămate cu alți oameni de afaceri.

Ulterior, intenționat în calitate de organizator, instigator și complice, întru

realizarea scopului și intențiilor sale criminale, i-a familiarizat cu planul său de

omor a lui Cemortan Valerian, pe nepotul său Bivol Oleg, informându-l despre

imposibilitatea restituirii sumei datorate către acesta, contra unei recompense

bănești în sumă de 1000 dolari SUA, l-a determinat pe ultimul la executarea

omorului lui Cemortan Valerian, prezentându-i acestuia informația de ordin

personal a eventualei victime și anume fotografia acestuia, adresa de domiciliu,

adresa de la serviciu și fotografia autoturismului cu numerele de înmatriculare,

motivându-l pe acesta să primească hotărârea și să o pună în executare.

În continuare, conștientizând executarea unei infracțiuni excepțional de

grave și survenirea consecințelor pedepsei penale, întru executarea scopului și

intenției criminale propuse de Plopan Gheorghe de executare a omorului lui

Cemortan Valerian, a identificat persoana, care ar fi putut executa omorul

3

victimei, apelând la ajutorul consăteanului său, Roșcovan Serghei, anterior

condamnat pentru omor intenționat, căruia i-a propus executarea omorului și i-a

promis că din suma de 1000 dolari SUA ce le revine pentru realizarea acestui fapt

se va împărți cu el, solicitând concomitent și aportul lui Plopan Gheorghe la

angajarea în serviciu.

În vederea realizării omorului lui Cemortan Valerian, coordonării acțiunilor

participanților, metodelor de atac asupra părții vătămate, Plopan Gheorghe s-a

întâlnit de mai multe ori în parcul catedralei din Piața Marii Adunări Naționale și

alte locuri cu Bivol Oleg și Roșcovan Serghei, în cadrul discuției convenind ca

Roșcovan Serghei să-l atace violent pe Cemortan Valerian.

În continuare, Roșcovan Serghei, realizând la rândul său gravitatea comiterii

infracțiunii și consecințele pedepsei, împreună cu Bivol Oleg, în luna septembrie

2012, l-au determinat și îndemnat pe Sopescu Simion, promițându-i o

recompensă bănească în sumă de 1000 dolari SUA să comită omorul unei

persoane de gen masculin cu care se află în relații ostile pe motiv de litigiu de

judecată.

Pentru realizarea scopului și intenției criminale propuse de

Plopan Gheorghe, cu împărțirea rolurilor, Roșcovan Serghei, Bivol Oleg împreună

cu Sopescu Simion în calitate de autor, timp de 3-4 zile s-au deplasat în

apropierea domiciliului cet. Cemortan Valerian, urmărindu-l și fixând timpul,

traseul și modul de parcurgere a acestuia de la parcarea auto amplasată pe

xxxxx spre blocul locativ amplasat pe xxxxx și invers.

Astfel, la 06 septembrie 2012, aproximativ la ora 08:12, conform înțelegerii

prealabile cu Bivol Oleg, Roșcovan Serghei și Sopescu Simion, care fiind înarmat

cu o rangă de metal, cu lungimea de aproximativ 40-50 cm și cu diametrul 16

mm, pe care i-a transmis-o Roșcovan Serghei, conform planului întocmit

Roșcovan Serghei stătea afară lângă blocul locativ, urmărind ca să nu fie observat

de alte persoane, iar Sopescu Simion urmărindu-l pe Cemortan Valerian,

coordonând între ei acțiunile pe telefonul mobil, în drum spre parcarea auto din

xxxxx în scopul de a-l omorî, i-a aplicat o lovitură violentă în regiunea occipitală a

capului, organ vital, pricinuindu-i conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 532/D din 19 martie 2013, vătămare corporală ușoară, însă din motive

independente de voința sa intenția îndreptată spre săvârșirea omorului nu și-a

produs efectul dorit, victima suportând lovitura primită, Sopescu Simion

aruncând ranga metalică, a fugit de la locul săvârșirii infracțiunii.

Din motivul neatingerii scopului de omor intenționat a victimei,

Plopan Gheorghe și-a continuat acțiunile sale criminale în privința omorului lui

Cemortan Valerian și în vederea realizării planului criminal, Bivol Oleg și

Roșcovan Serghei împreună și prin înțelegere prealabilă cu o altă persoană - în

calitate de autor, au comandat acestuia omorul lui Cemortan Valerian contra unei

recompense bănești în sumă de 1000 dolari SUA.

Astfel, la 07 noiembrie 2012, aproximativ la ora 19:00, această persoană,

fiind în stare de ebrietate, conform înțelegerii prealabile cu Bivol Oleg și

Roșcovan Serghei, fiind înarmat cu o rangă metalică, care prealabil a fost

4

pregătită din timp, cu lungimea de aproximativ 40-50 cm, diametrul 16 mm pe

care i-a transmis-o Roșcovan Serghei, conform planului întocmit,

Roșcovan Serghei, stătea afara lângă blocul locativ urmărind ca să nu fie observat

de alte persoane, iar persoana respectivă, urmărindu-l pe Cemortan Valerian,

coordonând între ei acțiunile prin intermediul telefonului mobil, în drum spre

blocul locativ din xxxxx, în scopul de a-l omorî, i-a aplicat o lovitură violentă în

regiunea frontală a capului, organ vital, pricinuindu-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 5875 din 12 noiembrie 2012, plagă contuză pe cap,

echimoze pe față și brațul stâng care au provocat o dereglare a sănătății de scurtă

durată și se califică ca vătămare corporală ușoară, produsă de un obiect dur

contondent, însă din motive independente de voința sa, intenția îndreptată spre

săvârșirea omorului nu și-a produs efectul dorit, victima suportând lovitura

primită, Baciu Vitalie aruncând ranga metalică, a fugit de la locul săvârșirii

infracțiunii.

De asemenea conform rechizitoriului din 31 mai 2013, în urma petrecerii

acțiunilor de urmărire penală s-a stabilit că la 03 februarie 2013, în perioada de

timp cuprinsă între 02 februarie 2013 ora 22:00 și 03 februarie 2013 ora 08:00,

cet. Tarlapan Maxim prin înțelegere prealabilă cu cet. Sopescu Simion și o altă

persoană, având scopul de a sustrage bunurile altei persoane, au deteriorat

geamul la preț de 500 lei din spate stânga a autoturismului model „Chevrolet

Evanda” cu n/î xxxxx, parcat în curtea casei nr. 58, str. 31 august 1989,

mun. Chișinău care aparținea cet. Vrabii Ruslan și de pe bancheta din spate au

sustras două ceasuri de mână pentru bărbați de producere chineză la prețul de

200 euro total, care conform cursului BNM la 03 februarie 2013 constituia

3275,26 lei și un ceas de mână bărbătesc de producere chineză la prețul de 100

dolari SUA, după care cu bunurile sustrase au părăsit locul săvârșirii infracțiunii,

astfel pricinuindu-i părții vătămate Vrabii Ruslan o daună materială

considerabilă în sumă totală de 4983,44 lei.

Inculpatul Tarlapan Maxim în noaptea din 11 februarie 2013 spre

12 februarie 2013, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin

deteriorarea gemurilor, a pătruns în mai multe automobile parcate pe timp de

noapte în fața blocurilor locative din str. Gagarin, 1 și Gagarin, 7, mun. Chișinău,

de unde a sustras mai multe bunuri materiale cauzând părții vătămate

Zagaievschi Tereza un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 3750

lei; părții vătămate Dicusar Olga, un prejudiciu material considerabil în sumă de

2100 lei; părții vătămate Cinchivschi Serghei un prejudiciu material considerabil

în sumă totală de 3600 lei.

Inculpatul Sopescu Simion la 30 noiembrie 2012 aproximativ la ora 23:00,

aflându-se pe teritoriul Auto Gării Centru amplasate pe adresa mun. Chișinău

str. Mitropolit Varlaam, 58, urmărind scopul însușirii bunurilor altei persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere, conștientizând ilegalitatea acțiunilor sale,

împreună și prin înțelegere prealabilă cu o persoană neidentificată de gen

feminin, sub pretextul de efectua o convorbire la telefon au dobândit de la

Vizitiu Sergiu telefonul mobil model „Orange San Francisco II” în care se afla

5

cartela SIM xxxxx. Ulterior, ambii cu bunul sustras au părăsit locul comiterii

infracțiunii, cauzându-i astfel părții vătămate, Vizitiu Sergiu un prejudiciu în

proporții considerabile în sumă de 2400 lei.

declarat apel, solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care acțiunile inculpatului Roșcovan Serghei să fie recalificate.

În motivarea cerințelor sale a invocat că sentința de condamnare nu poate fi

bazată pe presupuneri, sentința este adoptată pe declarațiile unicului martor

Cașu Valeriu, care a fost adus încătușat, nu se știe de unde, personalitatea căruia

nu a fost stabilită.

sentinței cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea apelului a invocat următoarele aspecte:

- pe parcursul urmăririi penale inculpatul Roșcovan Serghei a fost

influențat psihic și fizic, a depus plângeri ce nu au fost luate în considerație de

nici un organ abilitat cu stabilirea acțiunilor ilegale întreprinse în privința sa;

- de la începutul urmăririi penale, pe tot parcursul anchetei și în instanța

de judecată ce a întrecut orice termeni legali prevăzuți de lege a drepturilor sale

constituționale și ale Codului de procedură penală, a fost de acord cu conlucrarea

cu organele de urmărire penală, precum și pe parcursul ședințelor de judecată;

- termenul de menținere în arest a constituit până la momentul de față 3

ani și 3 luni, ce contravine tuturor legilor naționale și internaționale, fiind în stare

de arest într-o instituție de tip închis, ce contravine Convenției Europene a

Drepturilor Omului în condiții degradante și inumane;

- procesul penal a fost tergiversat intenționat din motive nefondate,

pentru a îndreptăți nevoia de a menține inculpatul în stare de arest, nefiind

dovezi directe ce ar demonstra vinovăția inculpatului sau intenția de a se eschiva

de la participarea la procesele de judecată;

- pe tot parcursul menținerii în stare de arest a solicitat schimbarea

măsurii preventive de arest, cel puțin în arest la domiciliu, ce nu ar duce la

degradarea, distrugerea relațiilor de familie.

pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că acuzatorul de stat nu a adus probe

care ar demonstra în mod direct vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii

incriminate, totodată i-au fost încălcate drepturile procesuale, prin faptul că s-a

aflat în stare de arest mai mult de 12 luni, și anume pe o durată de 3 ani și 3 luni.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare.

În motivarea apelului a invocat următoarele aspecte:

- cauza penală pentru primul atac din 06 septembrie 2012 a fost pornită

(12 noiembrie 2012) peste 2 luni 6 zile și peste 14 zile după comiterea

presupusului al doilea atac (07 noiembrie 2012), fapt ce demonstrează

6

fictivitatea circumstanțelor, având în vedere că prin decizia Curții Supreme de

Justiție din 03 octombrie 2012 a fost anulată decizia Curții de Apel Chișinău din

03 aprilie 2012, act judecătoresc invocat de acuzare ca motiv a omorului.

Astfel, motivul presupus de acuzare nu s-a confirmat în cadrul cercetării

judecătorești;

- potrivit ordinii stabilite de legislația națională, în cazul internării unei

persoane cu leziuni corporale violente, Spitalul Clinic Municipal de Urgență este

obligat să informeze organele de urmărire penală, având totodată prezența unui

reprezentant al organului de urmărire penală de serviciu în acest spital.

Cauza penală este pornită la 12 noiembrie 2012, cererea părții vătămate a

fost depusă peste 2 luni și 6 zile după comiterea atacului din 06 septembrie 2012.

Potrivit declarațiilor date la urmărirea penală, partea vătămată a susținut că

s-a adresat la organele de poliție îndată după atacul săvârșit la 06 septembrie

2012, însă în acest context probe nu au fost prezentate;

- argumentul acuzării în partea motivului de a comite un omor influențat

prin emiterea deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2012 este combătut

prin alt act judecătoresc, și anume decizia Curții Supreme de Justiție din

03 octombrie 2012, prin care dispoziția judecătorească privind încasarea sumei

de 150000 dolari SUA de la xxxxx în beneficiul lui Cemortan Valerian a fost

anulată;

- partea vătămată nici la etapa urmăririi penale, nici la etapa cercetării

judecătorești nu a declarat că a fost preîntâmpinată sau amenințată de către

cet. Plopan Gheorghe în privința încetării procesului civil, desfășurat între

Cemortan Valerian și xxxxx. Totuși, acuzarea prin rechizitoriul înaintat și instanța

de fond prin sentința pronunțată menționează acest fapt, incriminându-i fapta

inculpatului Plopan Gheorghe;

- prima instanță s-a limitat la descrierea acțiunilor fiecăruia din învinuiți,

fără a încerca să constate o schemă constatată cu descrierea rolurilor, legăturii

acțiunilor fiecăruia din condamnați cu demonstrarea reală a formei de dirijare a

presupusului organizator. Iar, declarațiile martorului neidentificat în ședința de

judecată, care s-a numit Cașu Valeriu, se limitează la descrierea faptelor

petrecute la stadia presupuselor acțiuni de violență. Cu referire la acțiunile

inculpatului Plopan Ghorghe ca organizator, martorul nu a declarat instanței de

judecată careva circumstanțe în limitele învinuirii aduse;

- întâlnirile lui Cemortan Valerian și Plopan Gheorghe, în perioada anului

2012, se datorau relațiilor de muncă, inculpatul fiind administratorul

întreprinderii, fondator al căreia a fost partea vătămată. În ședința de judecată

Cemortan Valerian nu a negat acest fapt și nici nu a declarat că întâlnirile au avut

drept scop discuțiile în privința procesului civil. Partea acuzării nu a demonstrat

sursa de informație prin care se susține că data de 15 august 2012 a fost stabilită

pentru stingerea datoriei;

- la materialele cauzei nu există vreo referire directă sau indirectă ce ar

demonstra că de către Plopan Gheorghe se fixau orele de sosire - plecare de la

locul de muncă și de la domiciliu a lui Cemortan Valerian;

7

- partea acuzării nu a demonstrat prin ce acțiuni Plopan Gheorghe l-a

familiarizat pe nepotul său Bivol Oleg cu planul său de omor a lui

Cemortan Valerian și propunerea unei recompense pentru executarea

presupusului omor, or, inculpații Bivol Oleg, Roșcovan Serghei, Baciu Vitalie,

Sopescu Simion și martorul care s-a prezentat ca cet. Cașu Vitalie nu au dat

explicații în acest sens;

- este neînțeleasă și versiunea acuzării cu referire la recompensa în

mărime de 1000 dolari SUA, care potrivit rechizitoriului se propunea în lanț de

către Plopan Gheorghe lui Bivol Oleg, de către Bivol Oleg lui Roșcovan Serghei, de

către Roșcovan Sergei lui Sopescu Simion și lui Baciu Vitalie. Instanța urma să

stabilească repartizarea acestei sume și, cine anume achita această sumă și

pentru ce;

- prin declarațiile inculpaților Plopan Gheorghe, Bivol Oleg,

Roșcovan Serghei, Sopescu Simion și Baciu Vitalie este combătută și versiunea

acuzării privind întâlnirile la Piața Marii Adunări Naționale și alte locuri;

- acuzarea nu a prezentat instanței de judecată arma comiterii leziunilor:

ranga metalică ca dovadă a folosirii ei de către inculpați;

- acuzarea nu a descris în rechizitoriu, nu a demonstrat și nu a enumerat la

cercetarea judecătorească careva motive reale și independente de voința

presupușilor făptuitori Baciu Vitalie și Sopescu Simion că presupusa „intenție” de

a comite omor nu și-a produs efectul dorit;

- acuzarea nu a efectuat vreo expertiză prin care ar fi fost dat răspunsul

dacă acțiunile făptuitorilor, în cazul atingerii scopului presupus de acuzare,

puteau fi vitale pentru partea vătămată Cemortan Valerian, iar instanța nefiind

organ împuternicit stabilește tentativă de omor în lipsa răspunsului la această

întrebare;

- potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 5875 din 12 noiembrie

2012 și raportului de expertiză medico-legală nr. 532/D din 19 martie 2013,

trauma cranio-cerebrală este stabilită ca una închisă, iar partea vătămată a

prezentat poze prin care este evident că trauma a fost deschisă și insistă asupra

acestui fapt pe parcursul cercetării judecătorești. Faptul dat impune instanței de

apel la reclamarea probelor din instituțiile medicale, care au refuzat livrarea

informației la cererea apărării, iar instanța de fond a refuzat reclamarea acestora;

- cu referire la declarațiile date în cadrul urmăririi penale de către

Plopan Gheorghe, Bivol Oleg, Roșcovan Serghei, Sopescu Simion și Baciu Vitalie,

apărarea consideră inoportun aprecierea lor în sensul învinuirii, deoarece toate

declarațiile sunt contradictorii și nu compun un ansamblu de acțiuni care ar

demonstra intenția de a comite un omor;

- declarațiile date la urmărirea penală și în cadrul cercetării judecătorești

de către martorul care s-a numit Cașu Valeriu nu pot fi luate întru formarea

soluției instanței de judecată, dat fiind faptul că această probă a fost dobândită cu

încălcarea procedurii procesual-penale. Așadar, acuzarea prin rechizitoriu și lista

probelor nu a invocat în calitate de probă procesul-verbal de confruntare

petrecută între martorul Cașu Valeriu și inculpatul Sopescu Simion.

8

Potrivit procesului-verbal de confruntare din 28 februarie 2013, petrecut

între inculpatul Sopescu Simion și martorul Cașu Valeriu, martorul nu a fost

identificat. Potrivit procesului-verbal din 19 februarie 2013, persoana nu a fost

identificată printr-un document eliberat de autoritățile corespunzătoare: buletin,

pașaport ect.; în ședința de judecată același martor, care s-a numit Cașu Valeriu,

la solicitarea instanței nu a prezentat vre-un document de identificare, fiind adus

în fața instanței în cătușe;

- este inexplicabilă și apariția martorului Cașu Valeriu, care a apărut în

cadrul urmăririi penale la 19 februarie 2013, când a fost reținut inculpatul

Sopescu Simion, nu este cunoscută sursa organului de urmărire penală prin care

a fost identificat martorul respectiv;

- identificarea persoanei care s-a numit Cașu Valeriu, a fost efectuată de

către instanța de judecată contrar prevederilor alin. (3) art. 105 Cod de

procedură penală, alin. (1) art. 1 al Legii nr. 273 din 09 noiembrie 1994 „privind

actele de identitate din sistemul național de pașapoarte”;

- cu referire la probele acuzării dobândite în cadrul urmăririi penale și

folosite de instanța de fond întru susținerea soluției, apărarea a menționat, că

potrivit procesului-verbal de reconstituire a faptei din 28 februarie 2013, din

19 februarie 2013 și din 09 noiembrie 2012, aceste acte procesuale au fost

efectuate în lipsa apărătorilor inculpaților Sopescu Simion și Baciu Vitalie.

Totodată, potrivit procesului-verbal de percheziție a lui Sopescu Simion din

19 februarie 2013 (f. d. 205) este stipulat că ultimului i s-a acordat ajutor medical

în confirmarea explicațiilor acestuia date în cadrul cercetării judecătorești că a

fost torturat și influențat de a pune declarații în defavoarea lui;

- procesul-verbal de confruntare din 27 februarie 2013 efectuat între

învinuitul Plopan Gheorghe și învinuitul Bivol Oleg, respinge versiunile invocate

de către acuzare, fiind stabilite circumstanțe ce îl înlătură pe Plopan Gheorghe

din rolul organizatorului și instigatorului comiterii unui omor;

- procesele-verbale de înregistrare a comunicărilor din 10 decembrie

2012, din 08 decembrie 2012 și din 24 decembrie 2012 este o probă dobândită

cu încălcarea dreptului la apărare, au fost efectuate contrar prevederilor lit. c)

pct. 1) alin. (1) art. 132/2, art. 132/5, 132/8 Cod de procedură penală;

- acuzarea urma să dovedească legătură de cauzalitate între acțiunile

făptuitorilor și urmările prejudiciabile, în cazul dat, în urma cărora ar putea

surveni decesul victimei. Acuzarea nu a dispus numirea unei expertize care ar

avea ca scop stabilirea consecințelor în cazul acțiunilor reușite ale făptuitorilor;

- prima instanță nu a stabilit cum organizatorul a contribuit la organizarea

omorului: planificarea omorului; arma omorului; cum a efectuat el

căutarea/racolarea persoanei care execută comanda de omor; cum a transmis

informații necesare despre victimă, a remunerației;

- în ședința de judecată nu a fost cercetat telefonul inculpatului

Plopan Gheorghe, prin urmare nu a fost confirmat argumentul acuzării precum că

acesta a dispus de poze a autoturismului părții vătămate și a livrat aceasta

inculpatului Bivol Oleg;

9

- prima instanță nu a dat apreciere declarațiilor inculpatului

Sopescu Simion cu referire la tortura aplicată față de el, fapt confirmat prin

declarațiile acestuia și procesul- verbal de percheziție din 19 februarie 2013.

apel solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea cerințelor s-au invocat următoarele aspecte:

- cauza penală în privința primului atac a fost pornită la data de

12 noiembrie 2012 peste 5 zile după comiterea celui de-al doilea atac

07 noiembrie 2012. În cazul internării unei persoane cu leziuni corporale,

reprezentanții oricărei instituții medicale sunt obligați să informeze organul de

poliție. Potrivit declarațiilor părții vătămate rezultă că aceasta s-a adresat la

poliție imediat după atacul din 06 septembrie 2012, însă careva probe nu au fost

prezentate în acest sens;

- conflictul apărut în urma relațiilor contractuale dintre

Cemortan Valerian și xxxxx, decade ca urmare a anulării de către Curtea Supremă

de Justiție a dispoziției judecătorești; astfel, la momentul presupusului atac nu

exista vreo hotărâre judecătorească prin care ar fi fost dispusă încasarea sumei

de 150000 dolari SUA;

- acuzarea nu a adus vreo probă care ar demonstra că Bivol Oleg a fost

inițiat în planul său de omor de către Plopan Gheorghe și ulterior l-a pus în

aplicare;

- versiunea acuzării vis-a-vis de recompensa în mărime de 1000 dolari

SUA, care potrivit rechizitoriului se propunea în lanț de către Plopan Gheorghe

lui Bivol Oleg, de către Bivol Oleg lui Roșcovan Serghei, de către

Roșcovan Serghei lui Sopescu Simion și lui Baciu Vitalie este aberantă, deoarece

nu a fost stabilit care urma să fie profitul tuturor participanților din suma de

1000 dolari SUA;

- prin declarațiile lui Plopan Gheorghe, Bivol Oleg, Roșcovan Serghei,

Sopescu Simion și Baciu Vitalie este combătută și versiunea acuzării privind

întâlnirile din Piața Marii Adunări Naționale și alte locuri;

- pe ranga prezentată de către acuzare ca fiind arma cu care a fost

săvârșită presupusa tentativă de omor lipsesc careva amprente;

- cu referire la declarațiile date în cadrul urmăririi penale de către

Plopan Gheorghe, Bivol Oleg, Roșcovan Serghei, Sopescu Simion și Baciu Vitalie,

apărarea consideră că instanța urmează a nu le aprecia, deoarece aceste

declarații sunt contradictorii și nu demonstrează intenția comiterii omorului;

- declarațiile date în cadrul urmăririi penale de către martorul

Cașu Valeriu nu pot fi luate în considerație de către completul de judecată, din

simplu considerent că astfel va fi încălcat principiul egalității armelor, or,

apărarea nu a avut posibilitate de a forma întrebări față de acest martor;

- în ședința de judecată martorul, care s-a numit Cașu Valeriu, nu a fost

identificat de către instanța de judecată, la fel și în cadrul urmăririi penale,

lipsind datele despre actul de identificare;

10

- acuzarea urma să dovedească legătura de cauzalitate între acțiunile

făptuitorilor și urmările prejudiciabile, nu a dispus numirea unei expertize care

ar avea ca scop stabilirea consecințelor în cazul acțiunilor reușite ale

făptuitorilor;

- acuzarea nu a stabilit și nu a demonstrat ce fel de tentativă de omor este

prezentă în acțiunile făptuitorilor: simplă sau calificată și dacă se află în concurs;

tentativă întreruptă (neterminată) sau tentativa de omor perfectă (terminată);

- proba video prezentată în cadrul cercetării judecătorești a fost căpătată

cu încălcarea procedurii procesual-penale. Inculpații fiind reținuți, au fost

interceptați pe ascuns fără acordarea unui apărător.

declarat apel, solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare.

În motivarea cerințelor apărarea a invocat următoarele aspecte:

- instanța de judecată urma să țină cont de faptul că la 06 iunie 2012 ziua

în care părții vătămate Cemortan Valerian i-a fost aplicată o lovitură

pricinuindu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 532/D din

19 martie 2013 o traumă cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție

cerebrală, plagă contuză pe cap, cu o dereglare a sănătății de scurtă durată,

produsă de un obiect dur contondent, care se califică ca vătămare corporală

ușoară, inculpatul Sopescu Simion era minor;

- la 30 noiembrie 2012 ziua în care părții vătămate Vizitiu Sergiu i-a fost

sustras telefonul mobil model „Orange San Francisco II”, inculpatul

Sopescu Simion nu avea împlinită vârsta majoratului;

- suportul probatoriu în susținerea nevinovăției inculpatului - raportul de

expertiză medico-legală nr. 532/D din 19 martie 2013 și declarațiile martorului

acuzării Cașu Valeriu care a declarat că în discuții cu Sopescu Simion, ultimul i-a

spus că nu are intenția de a-l omorî pe Cemortan Valerian, doar îl va lovi ușor.

declarat apel suplimentar, solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie recalificată fapta lui Roșcovan Serghei cu aplicarea

pedepsei în conformitate cu cea executată.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:

- învinuirea lui Roșcovan Serghei în tentativa de omor lui

Cemortan Valerian nu și-a găsit confirmare;

- inculpați Baciu Vitalie, Bivol Oleg, însuși partea vătămată

Cemortan Valerian în ședința de judecată au explicat că Roșcovan Serghei nu a

comis tentativa asupra părții vătămate, nu a aplicat lovituri, nu l-a urmărit.

Partea vătămată a explicat că nu are pretenții față de Roșcovan Serghei, el nu i-a

aplicat lovituri și nu a aplicat forța;

- instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că conform actului de

expertiză medico-legală lui Cemortan Valerian au fost cauzate leziuni corporale

ușoare și nimeni nu l-a lipsit de viață și nici nu a avut intenția;

11

- instanța de judecată greșit a individualizat pedeapsa față de

Roșcovan Serghei, or, la aplicarea pedepsei atât de aspre, instanța de judecată nu

a luat în considerație faptul că Roșcovan Serghei are loc permanent de trai, are

un fecior minor la întreținere, este tată solitar.

declarat apel suplimentar prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea

unei hotărâri de achitare.

În motivarea apelului a indicat, că

- vinovăția inculpatului Roșcovan Serghei nu și-a găsit confirmare în

procesul dezbaterilor judiciare;

- Roșcovan Serghei nu a fost cunoscut nici cu Plopan Gheorghe, nici cu

Cemortan Valerian și nu a avut înțelegere prealabilă cu Baciu Vitalie sau

Bivol Oleg în privința lui Cemortan Valerian;

- inculpatul nu a atentat asupra vieții lui Cemortan Valerian, fapt

confirmat de către partea vătămată;

- inculpatul Roșcovan Serghei a arătat că la momentul reținerii în privința

lui a fost aplicată violența fizică, au fost aplicate lovituri, el a fost forțat să

semneze faptul că el a omorât un om, procedura la care el nu a fost asistat de un

avocat;

- la etapa urmăririi penale nu a fost efectuată confruntarea cu partea

vătămată Cemortan Valerian;

- în ședința de judecată inculpatul Baciu Vitalie a indicat că anume el l-a

lovit pe Cemortan Valerian, în regiunea capului, deoarece acesta la momentul

întâlnirii cu el a scos arma cu care a început să fluture și să amenințe, spunând să

plece, iar în caz contrar îl va împușca;

- partea vătămată nu a fost internată în spital, nu i-au fost cauzate careva

daune sănătății și vieții;

- instanța de fond nu a luat în considerație circumstanțele atenuante că

inculpatul Roșcovan Serghei are la întreținere un copil minor.

declarat apel suplimentar prin care a solicitat admiterea apelului, casarea

sentinței cu pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatul Bivol Oleg să fie

achitat, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:

- atât în cadrul urmăririi penale, cât și în instanța de judecată Bivol Oleg a

declarat că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate;

- conform proceselor-verbale de reconstituire a faptei din 19 februarie

2013 și din 28 februarie 2013 s-a constatat locul, circumstanțele și modul de

comitere a infracțiunii, fără a se indica comiterea unei tentative de omor

intenționat și care a fost atribuția lui Bivol Oleg la săvârșirea faptei prejudiciabile.

Aceste acte procesuale au fost efectuate în lipsa apărătorilor inculpaților

Sopescu Simion și Baciu Vitalie, din care motive actele procesuale judiciare

indicate nu pot fi puse ca probe la baza sentinței de condamnare;

12

- din procesul-verbal de percheziție a lui Sopescu Simion din 19 februarie

2013 rezultă că acestuia i s-a acordat ajutor medical, fapt ce confirmă declarațiile

acestuia, că a fost torturat de colaboratorii de poliție pentru a recunoaște

săvârșirea infracțiunii;

- inculpatul Baciu Vitalie în cadrul ședinței de judecată a declarat că la

urmărirea penală a recunoscut vina, întrucât a fost torturat de mai multe ori de

colaboratorii de poliție și impus să semneze declarațiile respective;

- procesele-verbale de înregistrare a comunicărilor din 08 decembrie

2012, 10 decembrie 2012, 24 decembrie 2012 au fost dobândite cu încălcarea

dreptului la apărare a învinuiților, întrucât discuțiile cu colaboratorii de poliție

au fost efectuate în lipsa apărătorilor;

- procesele-verbale de interceptare și înregistrare a comunicărilor

menționate, deși au fost autorizate de judecător, contravin prevederilor

art. 132/2, 132/5, 132/8 Cod de procedură penală;

- lui Bivol Oleg nu i-a fost imputat rolul de autor al infracțiunii, deci

calificarea acțiunilor lui în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal este una greșită

și contrară legii;

- în partea descriptivă a sentinței, descriind fapta criminală considerată ca

fiind dovedită, instanța de judecată, nu menționează ce acțiuni a întreprins

Bivol Oleg în calitate de organizator al omorului lui Cemortan Valerian;

- descriind episodul tentativei de omor săvârșită de Sopescu Simion, în

sentință, instanța de judecată indică că Roșcovan Serghei și Bivol Oleg l-au

determinat și îndemnat pe Sopescu Simion să comită omorul lui

Cemortan Valerian;

- din această descriere rezultă numai rolul lui Bivol Oleg de instigator, dar

nu și rolul lui de complice, întrucât în sentință nu se arată cum a contribuit

Bivol Oleg la săvârșirea infracțiunii prin sfaturi, indicații etc.;

- la descrierea celui de al doilea episod de tentativă de omor, instanța de

judecată, în sentință nu descrie care a fost rolul lui Bivol Oleg în calitate de

organizator și complice. Se menționează numai rolul lui și a lui Roșcovan Sergiu

în calitate de instigatori a lui Baciu Vitalie;

- instanța de judecată nelegitim l-a considerat pe Bivol Oleg drept

organizator și complice la săvârșirea celor două tentative de omor asupra lui

Cemortan Valerian.

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă rejudecarea cauzei de

către prima instanță.

În motivarea apelului a invocat dezacordul cu modalitatea de aplicare în

privința sa a prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal, menționând că a fost judecat

cu un alt termen de pedeapsă 3 ani 6 luni de către Judecătoria sect. Centru,

mun. Chișinău, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2014, la

5 ani închisoare. Rezultă că trebuie să execute în total 8 ani 6 luni.

2017 apelurile declarate de către avocatul Gaeva Tatiana în numele inculpatului

13

Roșcovan Serghei, de către avocatul Malanciuc Viorel în numele inculpatului

Sopescu Simion, de către avocatul Cerga Mihail în numele inculpatului Bivol Oleg,

de către inculpații Bivol Oleg, Roșcovan Serghei, Tarlapan Maxim și apelurile

suplimentare declarate de către avocatul Gaeva Tatiana în numele inculpatului

Roșcovan Serghei și de avocatul Holban Vladimir în numele inculpatului Bivol

Oleg au fost respinse ca fiind nefondate.

Apelul declarat de către avocatul Cerga Ion în numele inculpatului

Plopan Gheorghe a fost admis, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu, în baza

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care: procesul penal în cauza

penală de învinuire a lui Plopan Gheorghe, recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 42 alin. alin. (3), (4), (5), 45 alin. (2), 27, 145

alin. (2) lit. a), b), i), p) Cod penal, a fost încetat în legătură cu intervenirea

decesului inculpatului Plopan Gheorghe la data de 08 ianuarie 2017.

În rest, sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 martie 2016 și

încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 21 decembrie 2016 au fost

menținute.

13.1. Instanța de apel a reținut că deși inculpații nu au recunoscut vina,

faptul comiterii acțiunilor infracționale imputate acestora este dovedită prin

următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate Cemortan Valerian

(f.d. 168-171, vol.V); Vrabii Ruslan (f.d. 13, vol.X); Zagaevschi Tereza (f.d. 21,

vol.X); Cinchivschi Serghei (f.d. 138, vol.X); Vizitiu Sergiu (f.d. 65, vol.X);

declarațiile martorilor Postică Sergiu (f.d. 25, vol.X); Stănilă Maria (f.d. 24, vol.X);

Cașu Valeriu (f.d. 164-171, vol.XI) cât și probele scrise anexate la materialele

dosarului, astfel încadrarea juridică dată faptelor inculpaților fiind una

corespunzătoare, și anume: acțiunile inculpaților Plopan Gheorghe, Bivol Oleg,

Roșcovan Serghei fiind încadrate în baza art. art. 42 alin. (3), (4), (5), 45 alin. (2),

27, 145 alin. (2), lit. lit. a), b), i), p) Cod penal - tentativă de omor intenționat, cu

premeditare, din interes material, săvârșit de două sau mai multe persoane, la

comandă, în calitate de organizator, instigator și complice; acțiunile inculpatului

Sopescu Simion în baza art. art. 42 alin. (2), 45 alin. (2), 27, 145 alin. (2) lit. lit. a),

b), i), p) Cod penal - tentativă de omor intenționat, cu premeditare, din interes

material, săvârșit de două sau mai multe persoane, la comandă, în calitate de

autor; în baza art. 186 alin. (2) lit. lit. b), c), d) Cod penal - furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de mai multe persoane,

prin pătrundere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și în baza

art. 190 alin. (2) lit. lit. b), c) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșit de două

persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile; iar acțiunile

inculpatului Tarlapan Maxim în baza art. 186 alin. (2) lit. lit. b), c), d) Cod penal -

furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de mai

multe persoane, prin pătrundere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

14

13.2. Cu referire la apelurile declarate de către avocatul Gaeva Tatiana

în numele inculpatului Roșcovan Serghei, de către avocatul Malanciuc Viorel

în numele inculpatului Sopescu Simion, de către avocatul Cerga Mihail în

numele inculpatului Bivol Oleg, de către avocatul Cerga Ion în numele

inculpatului Plopan Gheorghe, de către inculpații Bivol Oleg,

Roșcovan Serghei, și apelurile suplimentare declarate de către avocatul

Gaeva Tatiana în numele inculpatului Roșcovan Serghei și de către avocatul

Holban Vladimir în numele inculpatului Bivol Oleg instanța de apel a stabilit că

vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor incriminate a fost deplin

confirmată, prima instanță apreciind probele administrate la cauza penală din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității acestora, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

În acest sens, instanța de apel a apreciat ca fiind pertinente și concludente

declarațiile părții vătămate Cemortan Valerian care coroborează cu declarațiile

martorului Cașu Valeriu.

În contextul argumentelor invocate de apelanți care au susținut că

declarațiile martorului Cașu Valeriu nu pot fi apreciate și reținute ca fiind

pertinente și concludente, deoarece martorului nu i s-a stabilit identitatea, acesta

a fost adus sub escortă, nefiind anterior audiat numai el din lista de probe a

acuzatorului de stat, instanța de apel a conchis că aceste argumente nu pot fi

reținute, or, la materialele cauzei penale a fost anexat extrasul de la ÎS „Registru”,

unde după fotografie s-a constatat că persoana ce a fost escortată pentru a face

declarații, este Cașu Valeriu. Mai mult ca atât, martorul a recunoscut inculpații și

i-a nominalizat, iar din întrebările care i-au fost adresate acestuia de către

inculpați, rezultă că ultimii se cunosc.

Tot în acest context, instanța de apel a relevat că din conținutul

procesului-verbal de confruntare din 28 februarie 2013 dintre învinuitul

Sopescu Simion și martorul Cașu Valeriu rezultă că atât martorul, cât și

Sopescu Simion au indicat că se cunosc din vara anului 2012 și sunt în relație de

prietenie, iar cel care le-a propus să-l omoare pe Cemortan Valerian a fost

Roșcovan Serghei.

Instanța de apel a reținut că la faza urmăririi penale Sopescu Simion și

Baciu Vitalie, fiind audiați în prezența apărătorilor, fără influența fizică sau

psihică, după cum au invocat în cadrul ședinței de judecată au dat declarații

privind reconstituirea acțiunilor la fața locului.

În acest sens, instanța de apel a reținut, că Baciu Vitalie a confirmat că

Roșcovan Serghei cu un prieten pe nume Valeriu i-a propus să omoare un om pe

nume Cemortan Valeriu, inițial a refuzat, după care ei au mai venit la el și a

înțeles că Valeriu a mai încercat să-l omoare pe Cemortan Valerian, însă nu a

reușit, zicea că l-a lovit cu o rangă metalică după cap, pe spate, iar victima nu a

decedat. Roșcovan Serghei i-a propus suma de 1000 dolari SUA și a fost de acord.

După aceasta, Roșcovan Serghei i-a dat o rangă metalică pe care a scos-o din

tufar, el a pus ranga sub scurtă și a mers la o parcare auto, unde Roșcovan

Serghei a zis că trebuie să vină cu mașina Cemortan Valerian. Când l-a văzut pe

15

Cemortan Valerian a mers din urma lui, a scos ranga de sub scurtă și l-a lovit pe

Cemortan Valerian o singură dată cu ranga metalică peste cap, în frunte din

partea stângă, la care ultimul a scos din buzunar un pistol și a început să strige

că-l împușcă, atunci a aruncat ranga jos și a început să fugă în altă direcție.

Din procesul-verbal de reconstituire a faptei din 28 februarie 2013

învinuitul Baciu Vitalie a indicat blocul locativ de pe str. Academiei, 8/2,

mun. Chișinău unde locuia persoana pe care urmau să o omoare. A indicat că

Roșcovan Serghei i-a arătat blocul locativ, la fel i l-a arătat pe Cemortan Valeriu.

De asemenea, instanța de apel a reținut ca fiind pertinente și concludente

declarațiile lui Sopescu Simion date la faza urmăririi penale, unde a mărturisit că

Roșcovan Serghei i-a propus lui și lui Vitalie să omoare un bărbat. Au fost de

acord cu propunerea lui Roșcovan Serghei. Toți trei vreo trei zile la rând au fost

pe str. Academiei, unde Roșcovan Serghei le-a arătat casa unde locuiește acea

persoană, automobilul model „Mercedes”. Sopescu Simion a indicat că dânsul l-a

lovit pe acel domn cu o vergea de metal în cap, în regiunea cefei, deși a dorit să-l

omoare, lovitura a fost slabă, deoarece nici nu a căzut, s-a ținut de cap, iar el de

frică a fugit.

Instanța de apel a respins argumentele avocaților Cerga Mihail și

Holban Vladimir care au indicat că acțiunile de reconstituire a faptelor au avut

loc în lipsa apărătorilor inculpaților Sopescu Simion și Baciu Vitalie, deoarece din

conținutul procesul-verbal de reconstituire a faptei din 19 februarie 2013 și din

28 februarie 2013 se atestă prezența apărătorului învinuitului Baciu Vitalie -

Popușoi Sergiu și a învinuitului Sopescu Simion - Seminciuc Valeriu.

Instanța de apel a punctat că deși inculpatul Bivol Oleg nu a recunoscut vina

în săvârșirea infracțiunii incriminate, prin declarațiile date la faza urmăririi

penale a confirmat circumstanțele de fapt stabilite în cadrul procesului, și anume

a indicat că Plopan Gheorghe i-a spus că este o persoană care îi calcă în

permanență calea cu care trebuie de „discutat serios”, pentru a nu mai apărea în

vizorul acestuia. Plopan Gheorghe i-a dat coordonatele acestuia și anume că se

numește Cemortan Valerian, are un automobil model „Mercedes”, de culoare sur,

cu n/î xxxxx. El a cerut ajutorul unui cunoscut Roșcovan Serghei căruia i-a spus

despre cele solicitate de către Plopan Gheorghe. La fel, Bivol Oleg a indicat că i l-a

prezentat pe Roșcovan Serghei lui Plopan Gheorghe, cu care au discutat.

Totodată, instanța de apel a reținut că Bivol Oleg a declarat că dânsul urma

să-l telefoneze pe Cemortan Valerian pentru a-i spune că a fost comandat omorul

său și pentru a nu fi executat el necesită de a transmite suma de 150000 euro

pentru a nu se executa omorul. Bivol Oleg a procurat o cartelă SIM și l-a apelat pe

Cemortan Valerian, dar acesta i-a spus că este plecat peste hotarele țării și este în

roaming, dar peste câteva zile să-l apeleze. Ulterior, posibil într-o zi de marți el

l-a telefonat pe Cemortan Valerian, căruia i-a spus cele indicate, fapt ce confirmă

declarațiile părții vătămate Cemortan Valerian și în această parte.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele avocatului Cerga Ion cu

referire la faptul că atât Plopan Gheorghe, cât și Bivol Oleg au declarat că

Plopan Gheorghe nu a organizat omorul părții vătămate și nu l-a angajat pe

16

inculpatul Bivol Oleg să organizeze omorul, deoarece aceste afirmații au fost

combătute prin probele administrate de acuzatorul de stat, care dovedesc că

inculpatul Plopan Gheorghe a avut anume intenția de a-l omorî pe

Cemortan Valerian, or, anume Plopan Gheorghe avea motiv întemeiat de a urmări

acest rezultat, iar inculpații care nemijlocit au comis atacurile asupra părții

vătămate au urmărit interesul material promis de către Roșcovan Serghei.

Tot în contextul declarațiilor inculpatului Bivol Oleg, instanța de apel a

respins argumentele avocatului Cerga Ion referitor la faptul că Bivol Oleg a vrut

doar să discute cu Cemortan Valerian, pentru a nu-l deranja pe Plopan Gherghe,

fără ca ultimul să știe, și deci, în privința inculpatului Plopan Gheorghe este

oportună aplicarea prevederilor art. 48 Cod penal, deoarece și această versiune a

apărării a fost combătură prin probele administrate de către acuzatorul de stat,

fiind constatat că inculpatul Bivol Oleg a acționat la indicațiile lui Plopan

Gheorghe, dânsul l-a contactat pe Roșcovan Serghei, care ulterior i-a atras și pe

Sopescu Simion și Baciu Vitalie în vederea săvârșirii omorului lui

Cemortan Valerian. Or, în ipoteza în care inculpatul Bivol Oleg ar fi avut intenția

doar de a vorbi cu partea vătămată, ultimul nu l-ar fi contactat pe Roșcovan

Serghei în această activitate infracțională, iar din conținutul procesului-verbal de

interceptare și înregistrare a comunicărilor rezultă că el a fost contactat anume

pentru a omorî un bărbat.

Declarațiile date de Sopescu Simion în calitate de bănuit, învinuit au fost

susținute și la acțiunea de reconstituire a faptei, astfel prin procesul-verbal de

reconstituire a faptei din 19 februarie 2013 se atestă că Sopescu Simion a indicat

xxxxx unde locuia persoana care trebuia să fie omorâtă, automobilul model

„Mercedes” care aparține părții vătămate.

Tot Sopescu Simion a indicat că la colțul stâng al blocului Institutului de

Chimie al Academiei de Științe a aplicat lovitura părții vătămate din spate, în cap,

în regiunea cefei.

Argumentele formulate de apelanți ce vizează faptul că inculpații

Sopescu Simion și Baciu Vitalie ar fi fost influențați fizic și psihic să depună astfel

de declarații, nu au fost reținute de către instanța de apel în lipsa unor dovezi

certe, înregistrările video pe deplin confirmând faptul că inculpații Sopescu

Simion, Baciu Vitalie nu au fost influențați de către colaboratorii de poliție,

declarând în stare psihoemoțională calmă toate circumstanțele cauzei, ceea ce

ulterior și-au găsit confirmare.

Totodată, în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel, la demersul

avocatului Cerga Ion au fost vizionate înregistrările video a audierii lui

Sopescu Simion și Baciu Vitalie, la vizionarea cărora instanța de apel nu a

constatat careva abateri sau ilegalități admise de către colaboratorii de poliție,

astfel fiind constatat și în instanța de apel că inculpații Sopescu Simion și Baciu

Vitalie nu au fost influențați de către colaboratorii de poliție, declarând în stare

psihoemoțională calmă toate circumstanțele cauzei.

La fel, instanța de apel a respins și argumentele avocatului Gaeva Tatiana și

ale inculpatului Roșcovan Serghei care au indicat că la momentul reținerii, în

17

privința lui a fost aplicată violența fizică, au fost aplicate lovituri, el a fost forțat

să semneze faptul că el a omorât un om, or, prin ordonanța din 07 octombrie

2016 privind refuzul începerii urmăririi penale s-a dispus de a refuza începerea

urmăririi penale pe faptul pretinsei maltratări a lui Roșcovan Serghei, deoarece

există o hotărâre neanulată de neîncepere a urmăririi penale pe aceleași acuzații.

De asemenea instanța de apel a constatat, că la materialele cauzei este

prezentă și ordonanța de refuz de începere a urmăririi penale pe faptul pretinsei

maltratări a lui Sopescu Simion, deoarece nu există faptul infracțiunii și se

clasează procesul penal (f. d. 153-155, vol. XII).

Declarațiile inculpaților Sopescu Simion, Baciu Vitalie, Plopan Gheorghe,

Roșcovan Serghei, Bivol Oleg date în cadrul ședinței de judecată nu coincid nici

cu raportul de analiză operațională, conform căruia în detaliu s-a efectuat analiza

descifrărilor convorbirilor telefonice ale inculpaților în perioada vizată, antenele

precum și rezultatele examinării telefonului mobil al inculpatului Plopan

Gheorghe (numerele de telefon din agenda telefonică, rubrica cu imagini).

În continuare, instanța de apel a apreciat că vina inculpaților de săvârșirea

infracțiunilor incriminate se mai confirmă inclusiv prin procesele-verbale de

recunoaștere a persoanei din 27 noiembrie 2012 prin care partea vătămată

Cemortan Valerian i-a recunoscut pe Roșcovan Serghei și Bivol Oleg ca persoane

care îl urmărea timp de o săptămână în curtea blocului locativ, cât și până la

parcare.

Cu referire la argumentele avocatului Cerga Ion care a indicat că prin

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 27 noiembrie

2012 se atestă că Cemortan Serghei l-a recunoscut pe Roșcovan Serghei,

nicidecum nu constată tentativa comiterii unui omor, instanța de apel a notat că

această probă apreciată prin coroborare cu probele administrate de acuzatorul

de stat confirmă că Roșcovan Serghei împreună cu inculpații Plopan Gheorghe,

Bivol Oleg, Baciu Vitalie și Sopescu Simion au comis infracțiunea imputată.

Instanța de apel a apreciat ca pertinente concluziile din raportul de expertiză

medico-legală nr. 5875 din 12 noiembrie 2012 prin care la partea vătămată

Cemortan Valerian au fost constatate plagă contuză pe cap, echimoze pe față și

brațul stâng, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

contondent dur.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 3422/D din 26 noiembrie 2012

se atestă că la partea vătămată Cemortan Valerian au fost stabilite plagă contuză

pe cap, echimoze pe față și brațul stâng, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii

traumatice a unui obiect contondent dur.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele avocatului Cerga Ion referitor

la faptul că acuzarea nu a efectuat vreo expertiză prin care ar fi fost dat răspuns

dacă acțiunile făptuitorilor, în cazul atingerii scopului presupus de acuzare,

puteau fi vitale pentru partea vătămată, iar instanța de judecată nefiind organ

împuternicit stabilește tentativă de omor în lipsa răspunsului la această

întrebare, or, în speță prin probele administrate s-a stabilit că fapta

prejudiciabilă începută de inculpați a fost întreruptă și nu a mai putut fi

18

continuată pentru a-și produce efectul din cauze independente de voința

făptuitorilor, din motivul că victima în ambele cazuri a reușit să fugă de la locul

comiterii infracțiunii, suportând doar loviturile primite stabilite prin raporturile

de expertiză medico-legală nr. 532/D din 19 martie 2013 și nr. 5875 din 12

noiembrie 2012.

Din conținutul raportului de analiză a descifrărilor convorbirilor efectuate în

cadrul antenelor ce acoperă fața locului și a descifrărilor convorbirilor telefonice

ale abonaților SA „Orange”, instanța de apel a constatat prezența nr. xxxxx în

telefonul cu nr. de IMEI xxxxx care este înregistrat după cet. Roșcovan Serghei.

Acesta a efectuat 6 apeluri telefonice cu nr. xxxxx, la data de 05 noiembrie 2012,

iar nr. xxxxx are un apel telefonic la data de 05 noiembrie 2012 cu nr. xxxxx.

Telefoanele cu numerele xxxxx și xxxxx se află în zona de acoperire a antenelor

de la tentativa de omor, iar referitor la nr. xxxxx nu se cunoaște locul aflării lui.

Instanța de apel a reținut că din conținutul procesului-verbal de examinare a

obiectului din 13 decembrie 2012 prin care a fost examinat telefonul mobil

model „Nokia 6303 clasic”, care a fost ridicat în urma percheziției corporale de la

cet. Plopan Gheorghe rezultă că în agenda telefonică a lui Plopan Gheorghe au

fost regăsite numărul xxxxx (Bivol Oleg) care este înregistrat sub numele

„Cumătru”, numărul xxxxx (Roșcovanu Serghei) este înregistrat sub numele

„Sergiu”, numărul xxxxx (Pereu Vitalie) este înregistrat sub numele „Vitea”,

numărul xxxxx este înregistrat sub numele Cemort Valerii”, numărul xxxxx este

înregistrat sub numele „Cemort Valerian”. La fel, în telefon în rubrica imagini s-a

regăsit fotografia unui automobil model „Mercedes” GL 350 CDI cu numerele de

înmatriculare xxxxx, care aparține părții vătămate Cemortan Valerian. La fel,

instanța de apel a apreciat ca fiind pertinente și concludente procesele-verbale

privind interceptarea și înregistrarea comunicărilor din 21 decembrie 2012, 24

decembrie 2012, 10 decembrie 2012, 08 decembrie 2012 și din 24 decembrie

2012, astfel Baciu Vitalie, Plopan Gheorghe, Roșcovan Serghei prin răspunsurile

oferite colaboratorilor de poliție confirmă învinuirile incriminate lor.

Obiecția avocaților Cerga Ion și Holban Vladimir precum că aceste probe au

fost dobândite cu încălcarea dreptului la apărare, mai mult, legea

procesual-penală nu prevede așa tip de probă și nu reglementează procedura

dobândirii lor în modul căpătat de acuzare nu se reține ca fiind întemeiată,

deoarece aceste acțiuni au fost autorizate în modul corespunzător de către

judecătorul de instrucție, fiind efectuate înregistrarea comunicărilor cu utilizarea

mijlocului tehnic special pentru înregistrare în conformitate cu art. 132/9 Cod de

procedură penală.

În contextul argumentelor avocaților Cerga Ion și Cerga Mihail referitor la

lipsa motivului infracțiunii, instanța de apel atestă că în cadrul cercetării

judecătorești s-a constatat cu certitudine existența motivului infracțiunii și

anume că inculpatul Plopan Gheorghe a urmărit săvârșirea omorului părții

vătămate Cemortan Valerian, ca urmare a datoriei existente a fiicei sale

xxxxx către Cemortan Valerian în mărime de 150000 dolari.

19

În acest sens, instanța de apel a notat că prin decizia Colegiului civil și de

contencios administrativ al Curții de Ape Chișinău din 03 aprilie 2012 s-a respins

apelul declarat de către xxxxx, s-a admis apelul declarat de Cemortan Valerian și

s-a casat parțial hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 05 ianuarie

2012 fiind pronunțată o nouă hotărâre prin care s-a admis cererea

reconvențională depusă de Cemortan Valerian către xxxxx și s-a dispus încasarea

de la xxxxx în beneficiul lui Cemortan Valerian datoria conform contractului de

împrumut în sumă de 150000 dolari SUA, dobânda de întârziere în sumă de

113183 dolari SUA și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 50000 lei.

Prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție din 03 octombrie 2012 s-a decis casarea integrală a

deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2012 și hotărârii Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 05 februarie 2012, cu restituirea pricinii spre

rejudecare la Judecătoria Centru, mun. Chișinău.

Instanța de apel a remarcat că nu poate fi reținută decizia Curții Supreme de

Justiție din 09 septembrie 2015 prin care acțiunea lui Cemortan Valerian depusă

împotriva lui xxxxx și alții privind încasarea sumei de 150000 dolari a fost

respinsă, pentru confirmarea poziției apărării referitor la inexistența motivului

săvârșirii omorului părții vătămate, deoarece Plopan Gheorghe a organizat

omorul părții vătămate în perioada următoare pronunțării deciziei Curții de Apel

Chișinău din 03 aprilie 2012.

Tot în contextul argumentelor invocate de către avocații Cerga Ion și

Cerga Mihail referitor la faptul că, cauza penală a fost pornită la data de

12 noiembrie 2012, iar cererea părții vătămate a fost depusă peste 2 luni și 6 zile

după comiterea atacului din 06 septembrie 2012, instanța de apel a apreciat că

acestea nu și-au găsit confirmare, or, la materialele cauzei penale a fost anexată

cererea părții vătămate din 06 septembrie 2012 prin care solicită organelor de

poliție să atragă la răspundere penală persoane necunoscute care la data de 06

septembrie 2012, la ora 07:55 în timp ce se deplasa pe xxxxx, fără nici un motiv

i-a aplicat o lovitură în regiunea capului după care s-a deplasat într-o direcție

necunoscută (f.d. 51, vol.I).

Totodată, la materialele cauzei penale se regăsește și raportul de constatare

medico-legală nr. 4840 din 20 septembrie 2012 prin care la partea vătămată

Cemortan Valerian a fost constatată traumă cranio-cerebrală închisă manifestată

prin comoție cerebrală, plagă contuză pe cap, care au fost cauzate prin acțiunea

traumatică a unui obiect contondent dur (f.d. 54 vol.I).

Instanța de apel a respins și argumentele avocatului Cerga Ion referitor la

faptul că partea vătămată nici la etapa urmăririi penale, nici la etapa cercetării

judecătorești nu a declarat că a fost preîntâmpinată sau amenințată de către

cet. Plopan Gheorghe în privința încetării procesului civil, desfășurat între

Cemortan Valerian și xxxxx, deoarece acest aspect nu influențează la calificarea

acțiunilor inculpatului Plopan Gheorghe în tentativa de omor a părții vătămate.

Fiind relevant și faptul că după comiterea primului atac partea vătămată

20

Cemortan Valerian a fost telefonată de către Plopan Gheorghe pe niște întrebări

de serviciu și care l-a întrebat despre sănătate.

La fel, după săvârșirea celui de al doilea atac, partea vătămată a fost

telefonată și i s-a spus că îi cunoaște familia, că moșul are probleme cu el, că a

avut 2 atentate de omor și că pentru suma de 16000 euro sunt gata să-i rezolve

toate problemele, dacă ceva pot să-l distrugă. Persoana care l-a telefonat, a

indicat numele fiicei lui Plopan Gheorghe, care se numește Tatiana și a numit

sumele de bani concrete care figurează în dosarul civil. El a spus că știe că are

probleme și că a fost „comandat” de 2 ori de Gheorghe Plopan.

În cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit că anume inculpatul Bivol Oleg

l-a telefonat pe Cemortan Valerian, fapt recunoscut de către inculpat.

Instanța de apel a apreciat critic și argumentele avocatului Cerga Ion care a

susținut că nu au fost demonstrate acțiunile inculpatului îndreptate spre

urmărirea și fixarea orelor de sosire-plecare de la locul de muncă și de la

domiciliu a părții vătămate, deoarece în cadrul cercetării judecătorești s-a

constatat că inculpatul Plopan Gheorghe l-a contactat pe inculpatul Bivol Oleg,

căruia i-a spus că este o persoană care îi calcă în permanență calea cu care

trebuie de „discutat serios”, pentru a nu mai apărea în vizorul acestuia.

Plopan Gheorghe i-a dat coordonatele acestuia și anume că se numește

Cemortan Valerian, are un automobil model „Mercedes”, de culoare sur, cu

n/î xxxxx. El a cerut ajutorul unui cunoscut Roșcovan Serghei căruia i-a spus

despre cele solicitate de către Plopan Gheorghe.

Din declarațiile părții vătămate Cemortan Valerian instanța de apel a

constatat că acesta timp de o săptămână i-a văzut pe Roșcovan Serghei și Bivol

Oleg în curtea blocului său, fapt pentru care i-a memorat, iar în cadrul acțiunii

procesuale de recunoaștere a persoanei, i-a recunoscut pe ultimii, astfel instanța

deducând că inculpații Roșcovan Serghei și Bivol Oleg la solicitarea lui

Plopan Gheorghe l-au urmărit mai mult timp pe Cemortan Valerian în vederea

săvârșirii omorului acestuia.

Instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate și argumentele avocaților

Cerga Ion și Cerga Mihail referitor la recompensa în mărime de 1000 dolari SUA

propusă în lanț de către Plopan Gheorghe lui Bivol Oleg, de către Bivol Oleg lui

Roșcovan Serghei, de către Roșcovan Serghei lui Sopescu Simion și Baciu Vitalie

și care în viziunea apărării constituie o împlinire fictivă a componenței de

infracțiune, deoarece inculpații au urmărit interesul material la comiterea

infracțiunii, iar pentru calificarea faptei potrivit lit. b) alin. (2) art. 145 Cod penal

nu are importanță când va putea beneficia făptuitorul de foloasele sau avantajele

materiale: îndată după omor sau după trecerea unei perioade mai lungi de timp,

la fel nu are importanță dacă s-a fixat definitiv în ce constă interesul material sau

dacă făptuitorul are o reprezentare aproximativă despre ceea ce-i poate satisface

interesul material, în funcție de împrejurări aspirând să beneficieze „de tot ce se

poate”. Important este ca anume interesul material să fie cel ce ghidează pe

făptuitor să săvârșească infracțiunea de omor.

21

Neîntemeiate au fost apreciate și argumentele avocatului Cerga Ion referitor

la faptul că nu a fost prezentată arma comiterii leziunilor - ranga metalică ca

dovadă a folosirii ei de către inculpații Sopescu Simion și Baciu Vitalie, iar partea

vătămată a declarat că ranga prezentată este asemănătoare cu cea cu care a fost

presupus lovit, or, partea vătămată Cemortan Valerian atât în prima instanță cât

și în ședința de judecată în instanța de apel a declarat că a recunoscut vergeaua

de metal și a făcut descrierea acesteia, deoarece atunci când Baciu Vitalie l-a lovit,

el a opus rezistență și Baciu Vitalie a scăpat-o din mâină și a văzut-o.

Prin raportul de expertiză nr. 1204 din 19 decembrie 2012 a fost examinată

vergeaua din metal ruginit, de pe un capăt al acesteia au fost ridicate două fire,

care s-au dovedit a fi fibre.

Instanța de apel a reținut din cererile de apel formulate de avocatul

Gaeva Tatiana în interesul inculpatului Roșcovan Serghei că s-a solicitat

recalificarea acțiunilor inculpatului, însă, avocatul nu a specificat norma penală

de drept în baza căruia să fie recalificate acțiunile ultimului.

La acest capitol, instanța de apel a stabilit că vinovăția inculpatului

Roșcovan Serghei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (3), (4),

(5), 45 alin. (2), 27, 145 alin. (2) lit. a), b), i), p) Cod penal și-a găsit pe deplin

confirmare prin probele administrate de acuzatorul de stat, ce au servit obiect de

cercetare în prima instanță, fiind suplimentar cercetate și verificate în instanța de

apel în conformitate cu prevederile art. art. 414 alin. (1), 415 alin. (2/1) Cod de

procedură penală.

Instanța de apel a respins argumentele avocatului Gaeva Tatiana care a

susținut în cererile de apel că inculpații Baciu Vitalie, Bivol Oleg, însuși partea

vătămată Cemortan Valerian au explicat că Roșcovan Serghei nu a comis

tentativa de omor, nu a aplicat lovituri, nu l-a urmărit, iar partea vătămată nu are

careva pretenții față de el, deoarece în cadrul cercetării judecătorești a fost

stabilit faptul că inculpatul Bivol Oleg acționând la indicațiile lui Plopan Gheorghe

l-a contactat pe Roșcovan Serghei anume pentru a planifica și organiza omorul

părții vătămate Cemortan Valerian.

În acest sens, partea vătămată a indicat, că l-a recunoscut pe

Roșcovan Serghei ca fiind persoana care împreună cu Bivol Oleg l-au urmărit

timp de o săptămână, totodată, susținând că Sopescu Simion l-a atacat la data de

06 septembrie 2012, iar argumentul apărării precum că inculpatul

Roșcovan Serghei nu a aplicat careva lovituri părții vătămate nu poate fi reținut

ca temei de achitare a inculpatului, deoarece inculpatul Roșcovan Serghei a

acționat în calitate de organizator, instigator și complice, pe când inculpații

Sopescu Simion și Baciu Vitalie în calitate de autori, care nemijlocit au realizat

fapta infracțională.

Totodată, faptul că partea vătămată nu are pretenții față de Roșcovan

Serghei nu constituie temei de achitare a acestuia sau de a recalifica acțiunile

infracționale ale ultimului, această chestiune având relevanță doar în procesul de

individualizare a pedepsei penale.

22

Instanța de apel nu a reținut ca pertinente nici argumentele avocatului

Gaeva Tatiana ce ține de faptul că prima instanță nu a luat în considerație faptul

că conform actului de expertiză medico-legală lui Cemortan Valerian i-au fost

cauzate leziuni corporale ușoare și nimeni nu l-a lipsit de viață și nici nu a avut

intenția, or, inculpatului Roșcovan Serghei, precum și inculpaților

Plopan Gheorghe, Baciu Vitalie, Bivol Oleg, Baciu Vitalie, Sopescu Simion le-a fost

incriminată tentativă la infracțiunea de omor, dat fiind faptul că din motive

independente de voința acestora, nu au fost produse urmările prejudiciale -

moarte cerebrală a victimei.

Au fost apreciate critic și argumentele avocatului Gaeva Tatiana care a

invocat că la etapa urmăririi penale nu a fost efectuată confruntarea dintre

Roșcovan Serghei cu partea vătămată Cemortan Valerian, deoarece organul de

urmărire penală nu a constatat necesitatea folosirii acestui procedeu probatoriu,

iar careva cereri în acest sens nu au parvenit.

Instanța de apel a respins și argumentele avocatului Holban Vladimir

referitor la faptul că lui Bivol Oleg nu i-a fost imputat rolul de autor al infracțiunii,

deci calificarea acțiunilor în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal este una

greșită, constatând că acțiunile inculpatului Bivol Oleg corect au fost încadrate în

contextul agravantei prevăzute de lit. i) alin. (2), art. 145 Cod penal, în acest sens

urmând a se indica că infracțiunea incriminată s-a constatat că a fost comisă cu

participație complexă, or, la săvârșirea ei participanții au contribuit în calitate de

organizator, instigator și complice.

La fel, au fost apreciate ca fiind neîntemeiate și argumentele avocatului

Holban Vladimir precum că prima instanță nu a menționat ce acțiuni a întreprins

Bivol Oleg în calitate de organizator și complice al omorului lui

Cemortan Valerian, fiind indicat că Bivol Oleg a apelat la consăteanul Roșcovan

Serghei, căruia i-a propus executarea omorului și i-a promis suma de 1000 dolari,

aceste acțiuni fiind caracteristice instigatorului și nu organizatorului, deoarece

pentru existența complicității nu are relevanță dacă între autor și complice a

existat sau nu o înțelegere, complicele cunoscând prevederea acțiunii sau

inacțiunii pe care urmează să o execute autorul, conștientizând urmările

periculoase.

În contextul argumentului susținut de către avocatul Holban Vladimir în sens

că prima instanță nu a descris rolul lui Bivol Oleg în calitate de organizator și

complice, se menționează numai rolul lui și a lui Roșcovan Serghei în calitate de

instigatori a lui Baciu Vitalie, instanța de apel a notat că prima instanță a

constatat săvârșirea acțiunii prejudiciabile prin realizarea condiției participației

complexe, or, inculpații au cooperat intenționat la săvârșirea infracțiunii.

Cu referire la argumentele avocatului Malanciuc Viorel care a indicat că la

data săvârșirii infracțiunii inculpatul Sopescu Simion era minor, instanța de apel

a notat că la aplicarea pedepsei penale pentru faptele prejudiciabile comise,

prima instanță a ținut cont de prevederile art. art. 70 alin. (4), 81 alin. (4), 83 Cod

penal.

23

Cu referire la argumentele inculpaților Bivol Oleg și Roșcovan Serghei, în

ceea ce privește faptul că inculpații s-au aflat în stare de arest preventiv pe un

termen ce depășește 1 an de zile, și anume 3 ani și 3 luni, instanța de apel a

menționat că prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 3 din 23 februarie 2016

privind excepția de neconstituționalitate a alineatelor (3), (5), (8) și (9) ale

articolului 186 din Codul de procedură penală s-a hotărât că, „ în sensul

articolului 25 alineatul (4) din Constituție, arestul preventiv poate fi aplicat

pentru o perioadă totală de cel mult 12 luni, care include atât etapa urmăririi

penale, cât și etapa judiciară, până la emiterea încheierii judecătorești prin care

persoana este eliberată din arest sau momentul pronunțării sentinței de către

instanța de fond”; la fel, Curtea a decis că, efectele acestei hotărâri nu se extind

asupra persoanelor care se află în stare de arest, în privința cărora există o

sentință de condamnare, iar cauza se examinează în instanța de apel.

Au fost respinse și argumentele inculpaților Bivol Oleg și Roșcovan Serghei,

referitor la faptul că aceștia au solicitat schimbarea măsurii preventive din arest

preventiv și arest la domiciliu, or, instanța de apel examinează legalitatea și

temeinicia sentinței de condamnare pronunțată în privința ultimilor și nu verifică

chestiunea referitor la înlocuirea sau revocarea măsurii preventive.

Cu referire la criticile din apelul declarat de către avocatul Gaeva Tatiana în

numele inculpatului Roșcovan Serghei sub aspectul individualizării pedepsei

penale, instanța de apel a punctat că prima instanță în privința lui

Roșcovan Serghei a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod

penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest sens, prima instanță a reținut că inculpatul Roșcovan Serghei s-a

reținut că acesta este văduv, are la întreținere un copil minor, neangajat în

câmpul muncii, anterior judecat pentru infracțiuni similare.

Totodată, Roșcovan Serghei nu a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii

incriminate, care potrivit art. 16 Cod penal, se califică ca infracțiune excepțional

de gravă. Astfel, instanța de apel nu a determinat nici un temei pertinent de a

admite solicitarea avocatului Gaeva Tatiana în numele inculpatului

Roșcovan Serghei privind aplicarea unei pedepse mai blânde, or, circumstanțele

stabilite în cadrul ședinței de judecată au conturat convingerea referitor la faptul

că pedeapsa stabilită de prima instanță va aduce atingere deplină a scopului legii

penale privind corectarea și reeducarea acestora în vederea neadmiterii pe viitor

a cărorva încălcări a ordinii de drept, în acest sens fiind subliniat faptul că

inculpații nu au recunoscut vina și anterior au fost judecați, infracțiunea săvârșită

de aceștia fiind una excepțional de gravă.

13.3. Cu referire la apelul declarat de inculpatul Tarlapan Maxim prin

care acesta a invocat că dânsul a fost judecat pe un alt termen de pedeapsă de 3

ani 6 luni de către Judecătoria Centru, mun. Chișinău, iar în tot acest timp a fost

24

condamnat de către Curtea de Apel Chișinău la 22 aprilie 2014 la 5 ani închisoare

și rezultă că inculpatul trebuie să execute în total 8 ani 6 luni.

Instanța de apel a notat că prin încheierea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 21 decembrie 2016 a fost corectată greșeala strecurată în

dispozitivul sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 martie 2016 prin

excluderea din dispozitiv a sintagmei „A calcula termenul pedepsei perioada

aflării în stare de arest preventiv lui Tarlapan Maxim - din 22 februarie 2013

până la 11 martie 2016”.

Astfel, instanța de apel a respins argumentele invocate de către apelantul

Tarlapan Maxim, or, prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

21 decembrie 2016 s-a dispus corectarea erorii materiale ce ține de termenul

stabilit al pedepsei a perioadei deținerii în stare de arest.

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 martie 2016

inculpatul Tarlapan Maxim a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

cu aplicarea art. 34 alin. (2) lit. a) Cod penal, sub formă de închisoare pe termen

de 3 ani, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Potrivit prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită i s-a

adăugat parțial, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 22 aprilie 2014, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 3 ani 6 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

În sentința nominalizată a fost indicat că termenul executării pedepsei

urmează a fi calculat din 11 martie 2016, cu includerea perioadei aflării în stare

de arest din 22 februarie 2013 până la 11 martie 2016.

La includerea perioadei aflării în stare de arest s-a comis o greșeală,

deoarece prima instanță a adăugat parțial la pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 martie 2016, perioada neexecutată

stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinăul din 22 aprilie 2014, care la data de

11 martie 2016 a constituit 10 luni.

În perioada 22 februarie 2013 până la 11 martie 2016, inculpatul

Tarlapan Maxim și-a ispășit pedeapsa în baza deciziei Curții de Apel Chișinău din

22 aprilie 2014, iar prin sentința adoptată lui Tarlapan Maxim i s-a adăugat

parțial partea neexecutată, stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din

22 aprilie 2014, ceea ce denotă că prima instanță eronat a mai inclus odată

această perioadă (executată prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie

2014) în termenul pedepsei stabilite, greșeală ce a fost corectată prin excluderea

acestei sintagme, prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

21 decembrie 2016.

Sub aspectul argumentelor inculpatului în privința individualizării greșite a

pedepsei penale, instanța de apel a notat că prima instanță a reținut că ultimul nu

este angajat în câmpul muncii, anterior a fost judecat de mai multe ori.

În opinia instanței de apel prima instanță la stabilirea pedepsei penale în

privința inculpatului Tarlapan Maxim a ținut cont în deplină măsură de criteriile

generale de individualizare a pedepsei penale prevăzute de art. 75 Cod penal, și

25

anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Prin urmare, instanța de apel nu a determinat nici un temei pertinent de a

admite solicitarea inculpatului privind stabilirea unei pedepse mai blânde,

constatând că circumstanțele stabilite în cadrul ședinței de judecată au conturat

convingerea referitor la faptul că pedeapsa stabilită de prima instanță va aduce

atingere deplină scopului legii penale privind corectarea și reeducarea

inculpatului Tarlapan Maxim în vederea neadmiterii pe viitor a cărorva încălcări

a ordinii de drept.

13.4. Având în susținere prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de apel a remarcat că în cadrul ședinței de judecată a fost anexat

la materialele cauzei certificatul de deces prin care se confirmă că

Plopan Gheorghe, a.n. xxxxx a decedat la xxxxx, motiv din care în temeiul art. 391

alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, a fost admis apelul declarat de avocatul

Cerga Ion în numele inculpatului Plopan Gheorghe, cu casarea parțială a

sentinței, inclusiv din oficiu și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal în cauza penală de

învinuire a lui Plopan Gheorghe, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. art. 42 alin. (3), (4), (5), 45 alin. (2), 27, 145 alin. (2) lit. a), b), i),

p) Cod penal, a fost încetat în legătură cu intervenirea decesului inculpatului

Plopan Gheorghe la data de 08 ianuarie 2017.

recursuri ordinare

14.1. Inculpatul Bivol Oleg, susținând că este nevinovat și greșit a fost

condamnat în baza art. 42 alin. (3), (4), (5), 45 alin. (2), 27, 145 alin. (2) lit. a), b),

i), p) Cod penal.

De asemenea a menționat că instanțele de fond greșit l-au ținut în arest

preventiv mai mult de 3 ani.

Susține că nu a fost îndemnat de Plopan Gheorghe să-l omoare pe

Cemortan Valerian.

14.2. Avocatul Sandu Daniela în numele inculpatului Bivol Oleg,

solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În argumentarea recursului a invocat că decizia instanței de apel este

nefondată și pasibilă de a fi casată.

14.3. Avocatul Mazur Svetlana în numele inculpatului Sopescu Simion,

în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea

parțială a hotărârilor instanțelor de fond, în privința inculpatului Sopescu Simion,

cu pronunțarea unei hotărâri de achitare de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 190 alin. (2), 42 alin. (2), 45 alin. (2), 27, 145

alin. (2) Cod penal.

În argumentarea recursului apărarea menționează că, cauza penală pentru

primul atac din 06 septembrie 2012 a fost pornită la 12 noiembrie 2012, peste 2

26

luni la cererea părții vătămate Cemortan Valerian, fapt ce demonstrează

fictivitatea circumstanțelor, iar în cazul internării unei persoane cu leziuni

corporale violente, Spitalul Clinic Municipal de Urgență era obligat să informeze

organele de urmărire penală, având totodată prezența unui reprezentant al

organului de urmărire penală de serviciu în acest spital.

Susține că nu au fost confirmate declarațiile părții vătămate care susține că

s-a adresat la organele de poliție îndată după atacul săvârșit la 06 septembrie

2012.

Declarațiile date la urmărirea penală și în cadrul cercetării judecătorești de

către martorul care s-a numit Cașu Valeriu nu pot fi luate întru formarea soluției

instanței de judecată, dat fiind faptul că această probă a fost dobândită cu

încălcarea procedurii procesual-penale. Așadar, acuzarea prin rechizitoriu și lista

probelor nu a invocat în calitate de probă procesul-verbal de confruntare

petrecută între martorul Cașu Valeriu și inculpatul Sopescu Simion.

Totodată, martorul Cașu Valeriu nu a fost identificat printr-un document

eliberat de autoritățile corespunzătoare, iar în ședința de judecată acesta nu a

prezentat careva document de identificare, fiind adus în fața instanței în cătușe.

Relevă apărarea, că partea acuzării s-a limitat la descrierea acțiunilor

fiecăruia din inculpați, fără să prezinte o schemă constatată cu descrierea

rolurilor, legăturii acțiunilor fiecăruia din condamnați cu demonstrarea reală a

formei de dirijare a presupusului organizator.

La fel, nu este clară versiunea acuzării cu referire la recompensa în mărime

de 1000 dolari SUA, care potrivit rechizitoriului se propunea în lanț de către

Plopan Gheorghe lui Bivol Oleg, de către Bivol Oleg lui Roșcovan Serghei, de către

Roșcovan Serghei lui Sopescu Simion și lui Cașu Valeriu, anume care profit

rămânea celui ce propunea următorului complice aceeași sumă.

Totodată, martorul Cașu Valeriu a declarat instanței că el cu Sopescu Simion

urma să primească 8000 lei, pe când 1000 dolari SUA a constituit în luna

octombrie 2012 suma de 12250 lei, respectiv instanța urma să stabilească

repartizarea acestei sume și cine anume achita această sumă și pentru ce.

Recurentul este de opinia, că acuzarea nu a prezentat instanțelor de judecată

arma comiterii leziunilor, și anume ranga metalică ca dovadă a folosirii ei de

către inculpatul Sopescu Simion (amprente), iar partea vătămată a declarat

instanței că ranga prezentată este asemănătoare cu cea cu care a fost presupus

lovit.

De asemenea, acuzarea nu a efectuat vreo expertiză prin care ar fi fost dat

răspunsul dacă acțiunile lui Sopescu Simion, în cazul atingerii scopului presupus

de acuzare, puteau fi vitale pentru partea vătămată Cemortan Valerian, iar

instanța nefiind organ împuternicit stabilește tentativă de omor în lipsa

răspunsului la această întrebare.

Cu referire la probele acuzării dobândite în cadrul urmăririi penale și

folosite de instanțele de fond întru susținerea soluției, apărarea menționează că

potrivit procesului-verbal de reconstituire a faptei din 19 februarie 2013, s-a

constatat locul, circumstanțele și modul de comitere a infracțiunii, fără referire la

27

comiterea unui omor sau rolul inculpatului Sopescu Simion în fapta ilicită, aceste

acte procesual-penale au fost efectuate în lipsa apărătorului inculpatului

Sopescu Simion.

Totodată, potrivit procesului-verbal de percheziție a lui Sopescu Simion din

19 februarie 2013 (f.d. 205) este stipulat că ultimului i s-a acordat ajutor medical,

acesta explicând în cadrul cercetării judecătorești că a fost torturat și influențat

de a pune declarații în defavoarea lui, însă instanțele de fond nici nu au încercat

să pătrundă în conținutul acestor probe.

Relevă că procesele-verbale de interceptare a comunicărilor din

21 decembrie 2012 și din 24 decembrie 2012, nu dezvăluie tema și conținutul

convorbirilor, dar numai stabilesc locul aflării persoanei ce folosea cartela cu

numărul abonatului la moment, procesele-verbale de înregistrare a

comunicărilor din 10 decembrie 2012, din 08 decembrie 2012 și din

24 decembrie 2012 este o probă dobândită cu încălcarea dreptului la apărare:

discuția cu colaboratorii de poliție a fost petrecută în lipsa apărătorului,

persoanele având deja calitate procesuală.

Cu referire la componența infracțiunii, apărarea atenționează că acuzarea nu

a dispus numirea unei expertize care ar avea ca scop stabilirea consecințelor în

cazul acțiunilor reușite ale făptuitorilor, nu a stabilit și nu a demonstrat ce fel de

tentativă de omor este prezentă în acțiunile făptuitorilor: simplă sau calificată și,

dacă se află în concurs, tentativă întreruptă (neterminată) sau e o tentativă de

omor perfectă (terminată).

14.4. Avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatului Roșcovan Serghei,

invocând temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, declară recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În argumentarea recursului susține că instanța de apel s-a expus succint în

privința argumentelor apelurilor declarate de avocatul Gaeva Tatiana în numele

inculpatului Roșcovan Serghei și de inculpat, însă nu le-a combătut și nu și-a

expus propria poziție referitor la aceste motive.

Relevă că instanța de apel nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele și

elementele de fapt și de drept invocate în rechizitoriu, pentru fiecare inculpat în

parte, în funcție de acțiunile infracționale concrete imputate ultimilor; a tolerat

faptul, că acuzarea nu a descris în rechizitoriu, nu a demonstrat și nu a elucidat

careva motive reale și independente de voința celui care a atacat partea

vătămată, că presupusa „intenție” de a comite omorul nu și-a produs efectul

dorit.

La fel, instanța de fond, constatând existența tentativei nu invocă

circumstanțele acesteia în sentință; nu a dat apreciere critică declarațiilor părții

vătămate, care în cadrul cercetării judecătorești, a menționat, că presupusul atac

din 06 septembrie 2012 a fost întrerupt datorită faptului că s-a întors brusc cu

fața la făptuitor, iar atacul din 07 noiembrie 2012, în momentul săvârșirii

loviturii s-a întors la atacant și a făcut un pas spre acesta, ca rezultat lovitura

28

fiind aplicată asupra mâinii și o parte din rangă a nimerit peste cap. Astfel, din

aceste declarații nu rezultă intenția făptașilor de a săvârși un omor.

Remarcă recurentul că instanța de apel nu a apreciat concluziile cuprinse în

Raportul de expertiză medico-legală nr. 5875 din 12 noiembrie 2012 și Raportul

de expertiză medico-legală nr. 532/D din 19 martie 2013, potrivit cărora,

leziunile stabilite de către experți au fost calificate ca vătămare corporală ușoară.

În materialele cauzei lipsesc alte careva concluzii, care ar fi dat răspuns la

întrebarea care ar fi fost probabilitatea de a comite un omor cu o rangă de metal

cu lungimea de 40-50 cm și cu diametrul 16 mm și cum urma să deruleze

acțiunile făptuitorilor în cazul atingerii scopului criminal, puterea loviturii

aplicate și alte circumstanțe importante. De asemenea, prin Rapoartele de

expertiză indicate supra nu s-a stabilit legătura de cauzalitate dintre acțiunea

făptuitorului și probabilele urmări prejudiciabile sub formă de moarte a victimei.

Consideră că instanța de apel nejustificat a pus la baza sentinței de

condamnare declarațiile martorului Cașu Valeriu date la urmărirea penală și în

cadrul cercetării judecătorești, dat fiind faptul că această probă a fost dobândită

cu încălcarea procedurii procesual-penale. Aceasta deoarece, în rechizitoriu și

lista probelor, acuzarea nu a invocat în calitate de probă procesul-verbal de

confruntare petrecută între martorul Cașu Valeriu și condamnatul

Roșcovan Serghei. Or, cum rezultă din conținutul procesului-verbal de

confruntare din 28 februarie 2013, efectuată între inculpatul Sopescu Simion și

martorul Cașu Valeriu, ultimul nu a fost identificat.

De asemenea, potrivit procesului-verbal din 19 februarie 2013, persoana nu

a fost identificată printr-un document eliberat de autoritățile corespunzătoare:

buletin, pașaport ect.; în cadrul cercetării judecătorești, același martor, la

solicitarea instanței nu a prezentat un document de identificare, fiind adus în fața

instanței în cătușe.

Instanța în ședința de judecată nu a dispus o procedură de identificare a

martorului în cadrul unei ședințe de judecată publică, pentru că după susținerile

verbale (în cadrul căreia apărarea a solicitat inadmisibilitatea probei) prin

sentință să descrie identificarea martorului prin extrasul eliberat de către ÎS

Registru. Acest extras nu a fost examinat în cadrul cercetării judecătorești și fiind

imprimat în alb-negru nu poate servi ca document oficial de identificare.

În opinia apărării, instanța de apel a preluat, fără a da apreciere cuvenită,

versiunea acuzării privind presupusa recompensă în mărime de 1000 dolari SUA,

care potrivit rechizitoriului se propunea în lanț de către Plopan Gheorghe lui

Bivol Oleg, de către Bivol Oleg lui Roșcovan Serghei, de către Roșcovan Serghei

lui Sopescu Simion, etc. Deci, care ar fi fost recompensa tuturor participanților,

(în special a lui Roșcovan Serghei), la săvârșirea omorului, dacă ultimul propunea

următorilor complici aceeași sumă? Or, instanța de judecată urma să stabilească

cert modalitatea de repartizare a acestei sume și presupusul profit al fiecăruia.

La fel, instanța de apel nu a examinat obiectul, cu care se presupune că a fost

comisă tentativa de omor - ranga metalică, or, partea vătămată a declarat

29

instanței că ranga prezentată este asemănătoare cu cea cu care a fost presupus

lovit.

Mai susține avocatul, că instanța de apel nu s-a referit și nici nu a dat

apreciere probelor acuzării, în special: proceselor-verbale de reconstituire a

faptei din 28 februarie 2013, 19 februarie 2013 și 09 noiembrie 2012, care au

fost efectuate în lipsa apărătorilor învinuiților, inclusiv și a lui Roșcovan Serghei.

Or, potrivit procesului-verbal de percheziție, întocmit în privința lui

Roșcovan Serghei la 19 februarie 2013 (f.d. 205), ultimului i s-a acordat ajutor

medical. Acest fapt confirmă explicațiile lui Roșcovan Serghei, date în cadrul

cercetării judecătorești în instanțele de fond potrivit cărora a fost torturat și

influențat de a face declarații în defavoarea lui.

Instanța de apel a lăsat fără apreciere abaterile comise de prima instanță,

care contrar prevederilor art. 336 Cod de procedură penală, a întocmit neglijent

procesul-verbal al ședințelor de judecată, fără a reda chestiuni esențiale ale

mersului cercetării judecătorești, fapt care atrage, în consecință și casarea

sentinței.

14.5. Avocatul Cerga Ion în numele inculpatului decedat

Plopan Gheorghe, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

contestă hotărârile instanțelor de fond cu recurs ordinar, solicitând casarea

acestora și pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În argumentarea recursului menționează că examinarea apelului a fost

petrecută superficial, cu admiterea abaterilor procesuale, fiind folosite doar

argumente formale.

Instanța de apel contrar prevederilor art. 414 alin. (5) Cod de procedură

penală a evitat (sau a respins formal) să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

În susținerea cererii de recurs avocatul a invocat aceleași argumente

indicate anterior în cererea de apel.

Mai invocă recurentul, că instanța de apel a încetat procesul penal în privința

lui Plopan Gheorghe, ignorând cererea succesorului acestuia, Plopan V., de a

participa în ședința de judecată.

Instanța de apel nu s-a expus asupra actului procesual neanulat, încheierea

de refuz în pornirea urmăririi penale (f. d. 48, vol.I) pe faptul primului atac din

06 septembrie 2012, precum și a încălcat dreptul apelantului la justiție prin

faptul că a ignorat contestația încheierii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

26 februarie 2016 privind respingerea revocării măsurii preventive în formă de

arest la domiciliu aplicat față de Plopan Gheorghe și a încheierii Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 26 februarie 2016 privind respingerea recuzării

completului judecătorilor Mazur Nadejda, Brînză Liubovi, Andronic Adela.

14.6. Inculpatul Tarlapan Maxim, la data de 28 februarie 2018, a

contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând reindividualizarea

pedepsei aplicate și eliberarea sa din penitenciar în legătură cu constatarea

încălcării art. 3 CțEDO.

30

Sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, recurentul menționează că la individualizarea

pedepselor instanța de apel nu a ținut cont că ultimul la faza urmăririi penale a

recunoscut vina și a relatat împrejurările săvârșirii infracțiunii, că se căiește

sincer.

Sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 13)

Cod de procedură penală, recurentul solicită aplicarea prin prisma prevederilor

art. art. 10, 101 Cod penal, a Legii nr. 616 din 20 noiembrie 2017, și anume

examinarea posibilității aplicării prevederilor art. art. 82 alin. (2), 901 alin. (2)

Cod penal, art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală.

14.7. La 16 martie 2018, prin intermediul ÎS „Poșta Moldovei”,

inculpatul Tarlapan Maxim a mai depus un recurs adițional la cererea de

recurs inițială, prin care a solicitat anexarea scrisorii Penitenciarului nr. 13 din

06 martie 2018, nr. 3/T-417/18.

pledând pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate, deoarece

instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de

recurenți.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi

respinse din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs

și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a

fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu

este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată

și motivată.

Reieșind din conținutul cererilor de recurs declarate, Colegiul penal atestă,

că recurenții invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de

apel art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 13) Cod de procedură penală, care stabilesc,

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

31

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, când 8) nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, ori 10) s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale, precum și când 13) a intervenit o lege penală mai

favorabilă condamnatului.

Cu referire la recursurile ordinare declarate de către avocatul

Sandu Daniela în numele inculpatului Bivol Oleg și de către inculpatul

Bivol Oleg, de către avocatul Mazur Svetlana în numele inculpatului

Sopescu Simion și de către avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatului

Roșcovan Serghei.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că

asemenea eroare nu se confirmă la examinarea recursurilor declarate, dat fiind

faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art.

414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

La caz, reieșind din esența criticilor invocate în recursuri de către titularii

acestor cereri, Colegiul penal reține că argumentele recursurilor sunt aceleași

care au fost invocate și în textul cererilor de apel declarate de către apărare și se

fundamentează pe dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor.

Sub acest aspect, însă, Colegiul penal lărgit consideră că se impune

precizarea că aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale

procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de către organele de

urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se

concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub

32

aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs

nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată

de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de

instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpaților conform

învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de către

autorii recursurilor, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură

penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii

primei instanțe, apoi verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării

cauzei în fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

În acest sens Colegiul penal lărgit atestă, că la soluționarea cauzei instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind

recunoașterea vinovăției inculpaților Bivol Oleg și Roșcovan Serghei în baza

art. art. 42 alin. (3), (4), (5), 45 alin. (2), 27, 145 alin. (2), lit. lit. a), b), i), p) Cod

penal - tentativă de omor intenționat, cu premeditare, din interes material,

săvârșit de două sau mai multe persoane, la comandă, în calitate de organizator,

instigator și complice; a inculpatului Sopescu Simion în baza art. art. 42 alin. (2),

45 alin. (2), 27, 145 alin. (2) lit. lit. a), b), i), p) Cod penal - tentativă de omor

intenționat, cu premeditare, din interes material, săvârșit de două sau mai multe

persoane, la comandă, în calitate de autor și în baza art. 190 alin. (2) lit. lit. b), c)

Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, săvârșit de două persoane, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

Astfel, cu referire la argumentele invocate de către avocatul Mazur Svetlana

în numele inculpatului Sopescu Simion precum că cauza penală pentru primul

atac din 06 septembrie 2012 a fost pornită la 12 noiembrie 2012, peste 2 luni la

cererea părții vătămate Cemortan Valerian, fapt ce demonstrează fictivitatea

circumstanțelor, iar în cazul internării unei persoane cu leziuni corporale

violente, Spitalul Clinic Municipal de Urgență era obligat să informeze organele

de urmărire penală, având totodată prezența unui reprezentant al organului de

urmărire penală de serviciu în acest spital.

Colegiul penal menționează că instanța de apel corect a reținut la acest

segment că, la materialele cauzei penale a fost anexată cererea părții vătămate

din 06 septembrie 2012 prin care solicită organelor de poliție să atragă la

răspundere penală persoane necunoscute care la data de 06 septembrie 2012, la

ora 07:55 în timp ce se deplasa pe str. xxxxx, fără nici un motiv i-a aplicat o

lovitură în regiunea capului după care s-a deplasat într-o direcție necunoscută

(f.d. 51, vol.I).

33

Totodată, la materialele cauzei penale se regăsește și raportul de constatare

medico-legală nr. 4840 din 20 septembrie 2012 prin care la partea vătămată

Cemortan Valerian a fost constatată traumă cranio-cerebrală închisă manifestată

prin comoție cerebrală, plagă contuză pe cap, care au fost cauzate prin acțiunea

traumatică a unui obiect contondent dur (f.d. 54 vol.I).

Cu referire la argumentele invocate de către avocatul Mazur Svetlana în

numele inculpatului Sopescu Simion și de către avocatul Zamfir Pavel în numele

inculpatului Roșcovan Serghei precum că declarațiile date la urmărirea penală și

în cadrul cercetării judecătorești de către martorul care s-a numit Cașu Valeriu

nu pot fi luate întru formarea soluției instanței de judecată, dat fiind faptul că

această probă a fost dobândită cu încălcarea procedurii procesual-penale,

precum că acest martor nu a fost identificat printr-un document eliberat de

autoritățile corespunzătoare, iar în ședința de judecată acesta nu a prezentat

careva document de identificare, fiind adus în fața instanței în cătușe și că nici

unul din inculpați nu l-a identificat pe acest martor, Colegiul penal atestă că

aceste argumente nu pot fi reținute în vederea admiterii recursului, întrucât

instanța de apel s-a expus detaliat și amplu argumentat la acest segment, soluția

căreia este descrisă în pct. 13.2 din prezenta decizie, pe care instanța de recurs o

însușește și nu consideră necesar de a o reitera.

De asemenea instanța de recurs apreciază ca fiind declarative argumentele

acelorași titulari ai recursurilor prin care se invocă că partea acuzării s-a limitat

la descrierea acțiunilor fiecăruia din inculpați, fără să prezinte o schemă

constatată cu descrierea rolurilor, legăturii acțiunilor fiecăruia din condamnați

cu demonstrarea reală a formei de dirijare a presupusului organizator, că nu este

clară versiunea acuzării cu referire la recompensa în mărime de 1000 dolari SUA,

care potrivit rechizitoriului se propunea în lanț de către Plopan Gheorghe lui

Bivol Oleg, de către Bivol Oleg lui Roșcovan Serghei, de către Roșcovan Serghei

lui Sopescu Simion și lui Cașu Valeriu, anume care profit rămânea celui ce

propunea următorului complice aceeași sumă.

Or, instanța de apel corect a statuat că inculpații au urmărit interesul

material la comiterea infracțiunii, iar pentru calificarea faptei potrivit lit. b)

alin. (2) art. 145 Cod penal nu are importanță când va putea beneficia făptuitorul

de foloasele sau avantajele materiale: îndată după omor sau după trecerea unei

perioade mai îndelungate de timp, la fel nu are importanță dacă s-a fixat definitiv

în ce constă interesul material sau dacă făptuitorul are o reprezentare

aproximativă despre ceea ce-i poate satisface interesul material, în funcție de

împrejurări aspirând să beneficieze „de tot ce se poate”. Important este ca anume

interesul material să fie cel ce ghidează pe făptuitor să săvârșească infracțiunea

de omor.

Cu referire la argumentele recurenților prin care se susține că în materialele

cauzei lipsesc alte careva concluzii, care ar fi dat răspuns la întrebarea care ar fi

fost probabilitatea de a comite un omor cu o rangă de metal cu lungimea de

40-50 cm și cu diametrul 16 mm și cum urma să deruleze acțiunile făptuitorilor

în cazul atingerii scopului criminal, puterea loviturii aplicate și alte circumstanțe

34

importante, iar prin rapoartele de expertiză indicate supra nu s-a stabilit legătura

de cauzalitate dintre acțiunea făptuitorului și probabilele urmări prejudiciabile

sub formă de moarte a victimei, Colegiul penală lărgit remarcă faptul, că atât

prima instanță, cât și instanța de apel, cercetând probatoriul administrat la dosar,

au stabilit că fapta prejudiciabilă începută de inculpați a fost întreruptă și nu a

mai putut fi continuată pentru a-și produce efectul din cauze independente de

voința făptuitorilor, din motivul că victima în ambele cazuri a reușit să fugă de la

locul comiterii infracțiunii, suportând doar loviturile primite stabilite prin

raporturile de expertiză medico-legală nr. 532/D din 19 martie 2013 și nr. 5875

din 12 noiembrie 2012.

Colegiul penal lărgit consideră, că nu pot constitui temei de admitere a

recursurilor declarate de către avocatul Mazur Svetlana în numele inculpatului

Sopescu Simion și de către avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatului

Roșcovan Serghei nici alegațiile acestora cu referire la faptul, că potrivit

proceselor-verbale de percheziție, întocmite în privința lui Roșcovan Serghei și a

lui Sopescu Simion la 19 februarie 2013, acestora le-a fost acordat ajutor medical,

iar acest fapt confirmă explicațiile inculpaților date în cadrul cercetării

judecătorești în instanțele de fond precum că au fost torturați și influențați de a

face declarații în defavoarea lor. Or, instanța de apel a indicat clar, că prin

ordonanța din 07 octombrie 2016 a fost refuzată începerea urmăririi penale pe

faptul pretinsei maltratări a lui Roșcovan Serghei, deoarece există o hotărâre

neanulată de neîncepere a urmăririi penale pe aceleași acuzații. Totodată, a fost

refuzată începerea urmăririi penale pe faptul pretinsei maltratări a lui

Sopescu Simion, deoarece nu există faptul infracțiunii, fiind dispusă clasarea

procesului penal (f.d. 153-155, vol.XII), ordonanțe ce nu au fost contestate de

către partea apărării, la materialele dosarului lipsind careva documente, care ar

reflecta existența cărorva soluții ale procurorului ierarhic superior sau al

instanțelor de judecată.

Urmează a fi apreciate ca neîntemeiate și argumentele invocate de avocatul

Mazur Svetlana precum că acuzarea nu a prezentat instanțelor de judecată arma

comiterii leziunilor, și anume ranga metalică ca dovadă a folosirii ei de către

inculpatul Sopescu Simion (amprente), iar partea vătămată a declarat instanței că

ranga prezentată este asemănătoare cu cea cu care a fost presupus lovit,

deoarece Colegiul penală lărgit constată că instanța de apel corect a reținut, că,

partea vătămată Cemortan Valerian atât în prima instanță cât și în ședința de

judecată în instanța de apel a declarat că a recunoscut vergeaua de metal și a

făcut descrierea acesteia, deoarece atunci când Baciu Vitalie l-a lovit, el a opus

rezistență și Baciu Vitalie a scăpat-o din mînă și a văzut-o, iar prin raportul de

expertiză nr. 1204 din 19 decembrie 2012 a fost examinată vergeaua din metal

ruginit, de pe un capăt al acesteia au fost ridicate două fire, care s-au dovedit a fi

fibre.

De asemenea, instanța de recurs constată că instanța de apel corect a

remarcat, că la efectuarea procesul-verbal de reconstituire a faptei din

19 februarie 2013 a participat avocatul învinuitului Sopescu Simion –

35

Seminciuc Valeriu, în acest sens fiind catalogate ca declarative argumentele

apărării precum că actele procesuale nominalizate au fost efectuate în lipsa

apărătorului inculpatului Sopescu Simion.

Cu referire la argumentele invocate de avocatul Zamfir Pavel prin care se

susține că instanța de apel, contrar prevederilor art. 336 Cod de procedură

penală, a lăsat fără apreciere abaterile comise de către prima instanță la

întocmirea procesului–verbal al ședinței de judecată, Colegiul penal menționează

că împotriva procesului-verbal al ședințelor de judecată din prima instanță nu a

fost înaintate obiecții de către părți în ordinea prevăzută de legislația procesuală,

și respectiv acest argument nu poate constitui temei de admitere a recursului.

Având în vedere cele menționate mai sus, Colegiul penal lărgit conchide, că

instanța de apel a dat apreciere tuturor probele din dosar în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală și nu a dat prioritate celor în

favoarea condamnării inculpaților, le-a analizat în ansamblul lor prin coroborare,

corect ajungând la concluzia că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o

acuzație penală în privința inculpaților.

Totodată, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia, că în speță nu a fost

admisă o eroare gravă de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea

de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției

cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu

privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au

avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul

probator o susține.

Totodată Colegiul penal lărgit menționează, că recurenții nu au motivat

recursul sub acest aspect de drept invocat, limitându-se la critici privind

aprecierea probelor, iar instanța de recurs ordinar atestă, că în cadrul examinării

prezentei cauze o atare eroare nu a fost comisă.

Cu referire la criticile invocate de către avocatul Sandu Daniela în numele

inculpatului Bivol Oleg și de către inculpatul Bivol Oleg, de către avocatul

Mazur Svetlana în numele inculpatului Sopescu Simion și de către avocatul

Zamfir Pavel în numele inculpatului Roșcovan Serghei sub aspectul pct. 8 alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează, că temeiul de

drept menționat, prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci

când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1)

Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu

36

au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, prima instanță i-a condamnat pe inculpații

Bivol Oleg și Roșcovan Serghei în baza art. art. 42 alin. (3), (4), (5), 45 alin. (2),

27, 145 alin. (2), lit. lit. a), b), i), p) Cod penal - tentativă de omor intenționat, cu

premeditare, din interes material, săvârșit de două sau mai multe persoane, la

comandă, în calitate de organizator, instigator și complice; iar pe inculpatul

Sopescu Simion în baza art. art. 42 alin. (2), 45 alin. (2), 27, 145 alin. (2) lit. lit. a),

b), i), p) Cod penal - tentativă de omor intenționat, cu premeditare, din interes

material, săvârșit de două sau mai multe persoane, la comandă, în calitate de

autor și în baza art. 190 alin. (2) lit. lit. b), c) Cod penal - escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de

încredere, săvârșit de două persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, soluție care integral a fost menținută și de către instanța de apel.

Sub acest aspect Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a

constatat vinovăția inculpaților Bivol Oleg, Roșcovan Serghei și Sopescu Simion în

săvârșirea infracțiunilor incriminate, analizând și apreciind obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor.

Or, analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel la

judecarea apelurilor declarate, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și art. 417 alin. (8) Cod

de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apeluri, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 13. -13.2. din prezenta decizie,

soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o

consideră necesară, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs România din 16 februarie 2010,

statuează că art. 6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu

toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit atestă, că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, fapt ce impune și respingerea, ca inadmisibile a

recursurilor ordinare declarate de către avocatul Sandu Daniela în numele

inculpatului Bivol Oleg și de către inculpatul Bivol Oleg, de către avocatul

Mazur Svetlana în numele inculpatului Sopescu Simion și de către avocatul

Zamfir Pavel în numele inculpatului Roșcovan Serghei.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpatul

Tarlapan Maxim la data de 28 februarie 2018.

37

Colegiul penal atestă că inculpatul, invocând temeiul pentru recurs prevăzut

la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, consideră că instanța de

apel la individualizarea pedepsei penale nu a luat în considerare că ultimul la

faza urmăririi penale a recunoscut vina și a relatat împrejurările săvârșirii

infracțiunii, precum și că se căiește sincer.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de

la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

La caz, Colegiul penal consideră că instanțele de fond corect au reținut că

Tarlapan Maxim nu este angajat în câmpul muncii, este celibatar, anterior fiind

de mai multe ori judecat, și astfel au acordat deplină eficiență prevederilor

art. art. 7, 61, 75, 77, 84 Cod penal, ținând cont de scopul pedepsei, caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, că pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului în

scopul restabilirii echității sociale, corectării acestuia, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane,

iar pedeapsa stabilită este motivată, individualizată și aplicată în limitele

prevăzute de lege.

38

Distinct de cele relatate, Colegiul penal atestă că inculpatul Tarlapan Maxim

invocând temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 13) Cod de

procedură penală, solicită aplicarea prin prisma prevederilor art. art. 10, 101 Cod

penal, a Legii nr. 616 din 20 noiembrie 2017, și anume examinarea posibilității

aplicării prevederilor art. art. 82 alin. (2), 901 alin. (2) Cod penal, și a art. 385

alin. (4) Cod de procedură penală,

Raportând prevederile normelor invocate la circumstanțele cauzei, Colegiul

penal atestă că în speță nu sunt temeiuri de aplicare a prevederilor art. 82

alin. (2) Cod penal, întrucât pedeapsa stabilită de către instanțele de fond, a fost

calculată corect, în limitele admise de lege.

Totodată, cu referire la prevederile art. 901 Cod penal, instanța de recurs,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, consideră

că în privința lui Tarlapan Maxim nu au fost identificate careva împrejurări care

ar servi temei de a dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate

acestuia.

Mai mult, nu pot fi reținute nici alegațiile recurentului cu privire la

necesitatea aplicării prevederilor art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală,

deoarece la caz nu au fost constatate încălcări care au afectat grav drepturile

inculpatului ce derivă din calitatea procesuală a acestuia.

În concluzie, având în vedere că în speță nu s-au constatat erorile de drept

invocate de inculpatul Tarlapan Maxim, Colegiul penal consideră necesară

respingerea ca inadmisibilă a recursului declarat de acesta la data de

28 februarie 2018.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpatul

Tarlapan Maxim la data de 16 martie 2018.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul

de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită

prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage

decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost

declarat după expirarea termenului, el urmează a fi respins ca peste termen, cu

excepția când întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.

Potrivit dispozițiilor art. 230 Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată, că conform

procesului-verbal al ședinței de judecată din 20 decembrie 2017 (f.d. 231,

vol.XIII), a fost pronunțat dispozitivul deciziei instanței de apel în prezența

inculpatului Tarlapan Maxim și avocatul acestuia Chian Ana, cu înștiințarea lor

despre pronunțarea și primirea deciziei integrale la 17 ianuarie 2018.

Reieșind din actele cauzei, rezultă că la data stabilită, pronunțarea deciziei

integrale nu a avut loc, fiind amânată pronunțarea deciziei integrale pentru data

39

de 01 februarie 2018, iar la data fixată nici inculpatul și nici apărătorul acestuia

nu s-a prezentat.

Cu toate acestea, Colegiul penal atestă că în speță, termenul de declarare a

recursului conform art. 422 Cod de procedură penală, a început să decurgă din

02 februarie 2018, iar ultima zi pentru declararea recursului fiind 05 martie

2018, pe când recursul ordinar a fost declarat de către inculpatul

Tarlapan Maxim, prin intermediul ÎS „Poșta Moldovei” la data de 16 martie 2018,

prin urmare, cu omiterea termenului de 30 de zile stabilit de lege.

În astfel de circumstanțe, rezultă că recursul declarat de inculpatul Tarlapan

Maxim la data de 16 martie 2018, urmează a fi respins ca inadmisibil, deoarece

este declarat peste termen.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Cerga Ion în

numele inculpatului decedat Plopan Gheorghe.

Colegiul penal lărgit atestă că recurentul invocă în susținerea dezacordului

cu hotărârile instanțelor de fond prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicitând casarea acestora și pronunțarea unei hotărâri de

achitare.

Din analiza deciziei contestate, Colegiul penal lărgit reține că prin decizia

instanței de apel în speță, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură

penală, procesul penal intentat în privința lui Plopan Gheorghe Dumitru în baza

art. art. 42 alin. (3), (4), (5), 45 alin. (2), 27, 145 alin. (2) lit. a), b), i), p) Cod penal,

a fost încetat în legătură cu intervenirea decesului inculpatului la data de xxxxx,

fapt confirmat prin certificatul de deces nr. 187 din 10 ianuarie 2017 (f.d. 136,

vol.XIII).

În asemenea circumstanțe, bazându-se pe constatările relevante din

hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 08 aprilie 2008, în cauza

Grădinar vs. Moldova, Colegiul penal lărgit concluzionează că continuarea

post-mortem a procesului penal și constatarea vinovăției sau nevinovăției

decedatului în săvârșirea infracțiunii incriminate este inechitabilă și

incompatibilă cu ansamblul de garanții acordate de art. 6 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că instanța de apel corect a dispus

încetarea procesului penal în privința lui Plopan Gheorghe, deoarece în situația

decesului celui acuzat, acesta nu mai poate purta răspundere penală, și astfel se

încetează procesul penal. Întrucât răspunderea penală este personală, iar în caz

de deces al făptuitorului dispare subiectul activ al acesteia, organele judiciare nu

pot adopta decât soluția de încetare a procesului penal.

Astfel spus, odată ce făptuitorul a decedat, apare ca lipsită de fundament

juridic orice continuare a procesului penal, pentru că o acțiune penală nu se mai

poate exercita față de un subiect care nu există.

În acest aspect, Curtea Europeană în hotărârea sa din 29.08.1997, în cauza

A.P., M.P. et T.P. c. Suisse, a menționat că: „…răspunderea penală încetează odată

cu moartea autorului infracțiunii și a succede culpabilității defunctului nu este

40

compatibil cu normele justiției penale într-o societate guvernată de preemțiunea

dreptului”.

Având în vedere cele menționate, Colegiul penal consideră că argumentele

invocate în recursul declarat de către avocatul Cerga Ion, sunt lipsite de

fundament juridic, fapt ce impune respingerea recursului declarat de acesta, ca

inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se resping, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către avocatul

Sandu Daniela în numele inculpatului Bivol Oleg și de către inculpatul Bivol Oleg,

de către avocatul Cerga Ion în numele inculpatului Plopan Gheorghe, de către

avocatul Mazur Svetlana în numele inculpatului Sopescu Simion, de către

avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatului Roșcovan Serghei și de către

inculpatul Tarlapan Maxim, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 20 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Bivol Oleg

xxxxx, Roșcovan Serghei xxxxx, Sopescu Simion xxxxx, Tarlapan Maxim xxxxx

și Plopan Gheorghe xxxxx.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

Burduh Victor

41