1ra-1780/2018 — art. 42, alin.5-188 alin. 2 lit. b,e,f CP

1ra-1780/2018 — art. 42, alin.5-188 alin. 2 lit. b,e,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul 1ra-1780/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

11 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componentă:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Victor Boico, Ion Guzun

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul Roman

Medeleanu în numele inculpatului Stanislav Colev, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2018, de către avocatul Victor Lupu

în numele inculpatului Vladislav Antonișen și de către Oleg Antonișen și Larisa Antonișen,

prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25 ianuarie

2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2018, în cauza penală

în privința lui

Antonișen Vladislav XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în or.

XXXXX, str. XXXXX, nr. XXX, ap. XX

și

Colev Stanislav XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în or.

XXXXX, str. XXXXXX, nr. XX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.06.2016– 25.01.2017;

Instanța de apel: 24.06.2017– 16.05.2018;

Instanța de recurs: 06.08.2018 – 11.12.2018.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Vladislav și Colev Stanislav au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.art.42

alin.(5) - 188 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis, fiecare.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Ciakir Serghei, în privința căruia recursuri

ordinare nu s-au declarat.

aproximativ ora 1830, Reih Alexandr în urma unei înțelegeri prealabile cu Buga Andrei (în

privința cărora cauza penală a fost disjungată în procedură separată), urmărind scopul

comiterii unui atac tâlhăresc în scopul sustragerii bunurilor persoanei săvârșit de mai multe

persoane, însoțit de amenințarea aplicării violenței periculoase pentru viața sau sănătatea

persoanei, cu aplicarea armei, i-au organizat pe Antonișen Vladislav, Colev Stanislav și

Ciakir Serghei, precum și pe Pasecinik Gleb și Țvigun Roman (în privința cărora cauza la

1

fel a fost disjungată în procedură separată), să se deplaseze din or. Tiraspol și or. Bender în

mun. Chișinău, unde la intrarea în oraș i-a întâlnit și le-a explicat că contra unei recompense,

trebuie să comită un atac tâlhăresc asupra unei persoane cu scopul de a sustrage telefonul

mobil de model „Iphone 6S” după ce i-a împărțit pe roluri după cum urmează:

Antonișen Vladislav, aflându-se în mun. Chișinău, în apropierea str. Valea Crucii, în

urma unei înțelegeri prealabile cu ceilalți participanți, a transmis automobilul personal de

modei XXXXXX E-class n/î XXXXX, lui Țvigun Roman pentru ca ultimul să-l folosească

la comiterea infracțiunii. După aceasta, la indicația lui Reih Alexandr și Buga Andrei -

Antonișen Vladislav, Colev Stanislav, Ciakir Serghei și Pasecinik Gleb, s-au urcat în

automobilul lui Reih Alexandr de model XXXXX cu n/î XXXXX, de culoare neagră, unde

în timp ce el - Reih Alexandr se afla pe scaunul din fată, șofer, a scos de sub scaun pistolul

de model „Perfecta mod FBI 8000” și electroșoc herul Police 20000W de model ZZ

1108TYPE, pe care le-a transmis lui Pasecinik Gleb, pentru a le folosi la comiterea

atacului tâlhăresc, explicându-i totodată că se vor deplasa cu automobilul de

XXXXX E-class n/î XXXXX din urma automobilului XXXXX cu n/î XXXXX la volanul

căruia se va afla Reih Alexandr și dânsul o să le facă semn unde să se oprească. După ce se

vor opri, la ei în automobil se va urca un bărbat cu un telefon mobil. Șoferul, Țvigun Roman

trebuia să intre în vorbă cu persoana dată, iar Pasecinik Gleb în acest timp trebuia să-l

electrocuteze cu electroșocherul și să-l deposedeze de telefon.

În continuare, Pasecinik Gleb, în scopul realizării atacului tâlhăresc, a urcat pe bancheta

din spate a automobilului de model XXXXX n/î XXXXX, la volanul căruia se afla Țvigun

Roman și s-au deplasat în urma automobilului de model Toyota Land Cruiser, la volanul

căruia se afla Reih Alexandr, iar în calitate de pasageri Buga Andrei, Antonișen Vladislav,

Ciakir Serghei și Colev Stanislav.

Astfel, toți s-au deplasat la locul unde se afla victima, pe str. Trandafirilor 5/1, mun.

Chișinău, unde conform înțelegerii, Reih Alexandr a făcut semn la automobilul de model

Mercedes-Benz, la volanul căruia se afla Țvigun Roman și pe scaunul din urmă Pasecinik

Gleb, ce se deplasa din urmă, să se oprească, iar Reih Alexandr a oprit automobilul său în

apropiere și toți au coborât din automobil pentru a urmări acțiunile lui Pasecinik Gleb și

Țvigun Roman (în privința cărora cauza penală a fost disjungată în procedură separată),

astfel demonstrând susținerea lor.

În momentul staționării, automobilului de model XXXXX n/î XXXXX, aproximativ ora

2210, în automobil a urcat Cîșlari Simion cu scopul de a le vinde un telefonul mobil de model

„Iphone 6S”în valoare de 14 000 lei. În timpul dat Pasecinik Gleb și Țvigun Roman (în

privința cărora cauza penală a fost disjungată în procedură separată), aplicând pistolul de

model „Perfecta mod FBI 8000” și electroșocherul Police 20000W de model ZZ 1108TYPE,

în mod deschis l-au deposedat pe Cîșlari Simion de telefonul mobil de model „Iphone 6S”,

după care au solicitat de la ultimul să coboare din automobil și să stea cu fața la peretele

clădirii cu mâinile în sus, iar ei în același timp, cu bunul sustras au părăsit locul comiterii

faptei, deplasându-se spre bd. Dacia mun. Chișinău, unde s-au întâlnit cu ceilalți participanți

și i-au transmis bunul sustras lui Reih Alexandr (în privința căruia cauza penală a fost

disjungată în procedură separată), prin ce i-au cauzat lui Cîșlari Simion un prejudiciu

material în proporții considerabile.

acestuia Negru Olesea, care au solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare, argumentând următoarele:

- vina inculpatului Colev Stanislav în săvârșirea infracțiunii incriminate în urma

2

cercetării judecătorești nu a fost dovedită;

- Colev, Antonișen și Ciakir nu au cunoscut despre intenția lui Pasecinic și Reih,

precum și nu au avut nici o înțelegere cu aceștia referitor la săvârșirea atacului tâlhăresc;

- procesul-verbal de audiere suplimentară a părții vătămate din 07.03.2016, procesele-

verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie din 15.03.2017, 07.03.2016 și

05.05.2016 (f.d.29, 33, 35, 37, 39, 41, 43), procesul-verbal de cercetare la fața locului din

06.04.2016, procesul-verbal de audiere a învinuitului Colev Stanislav din 10.03.2016,

ordonanța de recunoaștere în calitate de învinuit din 05.05.2016 și procesul-verbal de audiere

a învinuitului din 05.05.2016 (f.d.195) urmează a fi declarate nule deoarece au fost întocmite

cu încălcarea normelor procesual penale, or, toți inculpații sunt vorbitori de limbă rusă, iar

aceste acte au fost întocmite în limba de stat;

- în urma cercetării judecătorești nu s-a confirmat și nu a fost argumentată în nici un

mod învinuirea adusă lui Colev Stanislav nefiind dovedite în acțiunile acestuia prezența

elementelor constitutive a infracțiunii incriminate.

3.1 Apel împotriva sentinței a declarat și avocatul Prodan Lilia în numele inculpatului

Antonișen Vladislav, care a solicitat, casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri cu

reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza art.323 Cod penal. Aplicarea în privința lui

Antonișen Vladislav a prevederilor Legii nr.210 din 29.07.2016 cu privire la amnistie.

În argumentarea apelului declarat s-au invocat următoarele:

- în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești vina lui Antonișen Vladislav în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2) Cod penal nu s-a confirmat;

- în speță nu s-a constatat și nu s-a confirmat intenția și înțelegerea prealabilă între alți

participanți pentru săvârșirea infracțiunii prin participație;

- partea vătămată a declarat că Antonișen, Colev și Ciakir nu au întreprins nici o acțiune

de tâlhărie, acesta nu a discutat cu ei și nici nu-i cunoaște;

- în cadrul cercetării judecătorești apărarea a solicitat declararea nulității unor probe,

care au fost administrare cu încălcarea normelor procedurale, însă instanța neîntemeiat a

respins demersul, fapt care a dus la încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil;

- acuzatorul de stat a prezentat în calitate de probă sentința de condamnare emisă în

privința lui Pasecinic Gleb, iar apărarea a solicitat audierea persoanei date în calitate de

martor. Ulterior Pasecinic Gleb a refuzat de a se prezenta în instanță pentru a depune

mărturii, iar instanța neîntemeiat a refuzat aducerea forțată a persoanei, prin ce i-a încălcat

grav lui Antonișen Vladislav dreptul la un proces echitabil și la apărare;

- sentința în privința lui Pasecinic Gleb nu poate fi pusă la baza unei hotărâri de

condamnare;

- Pasecinic Gleb urmează a fi interogat în cadrul instanței de apel;

- la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către Pasecinic Gleb a fost folosit automobilul

de model „Mercedes” care aparține cu drept de proprietate lui Antonișen Vladislav, fapt care

nu a fost negat de ultimul, însă Antonișen Vladislav nu a cunoscut despre intențiile lui

Pasecinic Gleb din seara de 05.03.2016 și nici nu a bănuit că Pasecinic Gleb ar putea să

comită o infracțiune, astfel că acțiunile lui Antonișen Vladislav urmau a fi încadrate în baza

art.323 Cod penal;

- Reih Alexadnr și Pasecinic Gleb au folosit automobilul de model „Mercedes” pentru

săvârșirea infracțiunii fără acordul lui Antonișen Vladislav ;

- Antonișen Vladislav a declarat că dânsul, fără să cunoască, a transmis automobilul

său infractorilor, astfel a favorizat săvârșirea infracțiunii și se căiește de acest fapt;

- consideră că Reih Alexadnr și Pasecinic Gleb s-au folosit de încrederea lui abuzând

3

de relația de prietenie și l-au implicat în această crimă prin folosirea automobilului său.

declarate au fost respinse ca nefondate.

fond corect a stabilit situația de fapt și deși inculpații nu și-au recunoscut vina în săvârșirea

infracțiunilor imputate, vinovăția acestora este dovedită pe deplin prin:

- declarațiile părții vătămate Cîșlari Simion care au fost cercetate în cadrul ședinței

instanței de fond și verificate în ședința instanței de apel, cu audierea acestuia, prin care se

confirmă faptul că Antonișen Vladislav și Colev Stanislav au fost prezenți la fața locului

când asupra sa a fost comis atacul tâlhăresc (f.d.15-17, 22 vol. I, f.d..119-121 vol. V);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 11.03.2016 din care rezultă că în

autoturismul de model XXXXX cu n/î XXXXX, a fost depistat și ridicat pistolul de model

PERFECTA Mod FBI 8000 și o lanternă de model POLICE 2000 cu un cablu electric de

culoare neagră pentru încărcarea ultimei (f.d.62-63, vol. I);

- procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei din 07.03.2016, conform

căruia partea vătămată l-a recunoscut pe Pasecinik Gleb ca persoana care l-a atacat (f.d.25-

26 vol. I);

- procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei din 15.03.2016, conform

căruia Antonișen Vladislav l-a recunoscut pe Reih Alexandr ca fiind persoana care a

organizat actul tâlhăresc (f.d.27-28 vol. I);

- procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei din 15.03.2016, conform

căruia Colev Stanislav l-a recunoscut pe Reih Alexandr ca persoana care a organizat actul

tâlhăresc și a transmis pistolul și electroșocherul în ziua când s-a comis infracțiunea și

persoana în cauză i-a propus lui și prietenului său, Ciakir Serghei, ca să se plimbe prin oraș

cu automobilul, ceia ce au și făcut, totodată a concretizat că pistolul l-a dus în automobilul

Mercedes și l-a pus în husa de la scaun (f.d.29-30 vol. I);

- procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere după fotografie din data de

07.03.2016, conform căruia partea vătămată Cîșlari Simion l-a recunoscut pe Reih Alexandr

ca persoana ce era prezent în cercul celor cinci persoane care s-au coborât din automobilul

de model Toyota Land Cruiser, în momentul în care asupra sa a fost săvârșit atacul tâlhăresc

(f.d.33-34 vol. I);

- procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere după fotografie din 07.03.2016, din

care rezultă că Cîșlari Simion l-a recunoscut pe Antonișen Vladislav ca persoană ce era

prezent în momentul comiterii actului tâlhăresc asupra sa (f.d.35-36 vol. I)

- procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere după fotografie din 05.05.2016,

conform căruia învinuitul Pasecinik Gleb l-a recunoscut pe Buga Andrei ca persoana care

împreună cu Reih Alexandr au organizat comiterea actului tâlhăresc (f.d.31-32, vol. I);

- procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere după fotografie din data de

07.03.2016, conform căruia partea vătămată Cîșlari Simion l-a recunoscut pe Țvigun Roman

ca persoana ce era prezent în momentul comiterii actului tâlhăresc, fiind la volanul

automobilului Mercedes (f.d.37-38 vol. I).

- procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere după fotografie din 07.03.2016,

conform căruia partea vătămată Cîșlari Simion l-a recunoscut pe Buga Andrei ca persoană

ce era prezent în momentul comiterii actului tâlhăresc (f.d.41-42 vol. I).

- procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei din 12.05.2016, conform

căruia partea vătămată Cîșlari Simion l-a recunoscut pe Colev Stanislav ca persoană care a

coborât din automobilul Toyota Land Cruiser și a fost prezent în momentul comiterii

4

atacului tâlhăresc asupra sa (f.d.47-48 vol. I);

- procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei din 12.05.2016, conform

căruia partea vătămată Cîșlari Simion l-a recunoscut pe Ciakir Serghei ca persoană care a

coborât din automobilul Toyota Land Cruiser și a fost prezent în momentul comiterii

atacului tâlhăresc asupra sa;

- procesul-verbal de confruntare din 12.05.2016 între partea vătămată Cîșlari Simion

și Colev Stanislav, în cadrul căruia Cîșlari Simion a declarat că pe această persoană (Colev

Stanislav) nu o cunoaște, însă la data de 05.03.2016, în timpul când el se deplasa spre

automobilul Mercedes, a văzut această persoană care a coborât din automobilul Toyota Land

Cruiser împreună cu alte persoane. A menționat că nu a memorizat în totalmente numerele

de înmatriculare de la automobilul Toyota Land Cruiser, dar erau asemănătoare cunumerele

de înmatriculare ale autoturismului Mercedes și anume înregistrarea PMR T, cifrele nu le-a

memorizat si ultimele două litere fiind KO sau OK. Automobilul menționat staționa pe str.

Trandafirilor cu fața spre bd. Dacia, mun. Chișinău. Persoanele care au coborât din mașină

se aflau la o distanta de aproximativ 5-6 metri (f.d.51 vol. I);

- procesul-verbal de confruntare din 12.05.2016 între partea vătămată Cîșlari Simion

și Ciakir Serghei, în cadrul căruia Cîșlari Simion a declarat că pe Ceakir Serghei personal

nu-1 cunoaștem, dar îl recunoaște pe acesta ca fiind o una din cele cinci persoane care au

coborât din automobilul de model Toyota Land Cruiser de culoare neagra. Ceakir Stanislav

a comunicat că la 05.03.2016 aproximativ la orele 2200 împreună cu Colev Stanislav,

Pasecinic Gleb, Roma, familia nu o cunoaștem, Antonișen Vladislav, Reih Alexandr și Buga

Andrei se aflau în or. Chișinău, strada nu cunoaștem cum se numește. Câșlari Simion a mai

declarat, că l-a văzut în seara respectivă pe Ciakir Stanislav cum a coborât împreună cu alte

patru persoane din automobilul Toyota Land Cruiser și se uita lung la el (partea vătămată),

l-a văzut pe acesta în momentul când se deplasa spre automobilul Mercedes (f.d.52 vol. I);

- imaginile video și foto ridicate de la Serviciul Tehnologii Informaționale al MAI, prin

care au fost identificate automobilele și perioada de timp în care inculpații s-au deplasat către

partea vătămată (f.d.70-71 vol. I);

- descifrările telefonice prin care s-au identificat telefoanele și perioada de timp în care

s-au purtat discuțiile între partea vătămată și persoanele care au comis infracțiunea (f.d.91-

93 vol. I).

- raportul de expertiză medico-legală nr.845/D din31.03.2016, în privința lui Cîșlari

Simion, prin care s-a constatat că excoriația zimțată la nivelul fetei pe stânga, a fost cauzată

în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect ascuțit posibil partea mecanică a electroșocului,

posibil în timpul și circumstanțele indicate și se califică ca vătămare neînsemnată (f.d.167

vol. I);

- raportul de expertiză nr.34/12/l-R-1602 din 05.04.2016, conform căruia „pistolul

prezentat la examinare, nu face parte din categoria armelor de foc letale, dar este un pistol

de autoapărare cu gaze și de alarmă cal.8mm, cu lovitură centrală, cu țeava scurtă, de model

„PERFECTA Mod. FBI 8000. Pistolul prezentat la examinare, este în stare de funcționare si

util pentru trageri (f.d.145-147 vol. I);

- raportul de expertiză nr.34/12/1-R-1588 din 05.04.2016, din care rezultă că în urma

examinării dispozitivului de culoare neagră cu inscripția „Police 20000W” de model „ZZ-

1108 TYPE” s-a constatat că acesta reprezintă o lanternă cu un dispozitiv electric ce creează

un arc electric cu tensiuni foarte înalte (f.d.158-159 vol. I).

Colegiul penal în urma cercetării probelor sub toate aspectele, a conchis că, vinovăția

lui Antonișen Vladislav și Colev Stanislav în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.art.42

5

alin.(5) - 188 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, a fost dovedită pe deplin.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că în acțiunile inculpaților se atestă prezența

laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie, fiind prezentă atât acțiunea principală, exprimată

în sustragere, cât și acțiunea adiacentă, manifestată prin atacul săvârșit asupra părților

vătămate, cu amenințarea cu aplicarea unei violente periculoase pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate, cu aplicarea unui obiect folosit în calitate de armă.

Colegiul a respins alegația apărării prin care se susține că, prin acțiunile sale, inculpatul

Antonișin Vladislav a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.323 Cod penal, pe motiv că

ultimul a coparticipat la infracțiunea imputată lui conștientizând că transmite bunul său cu

intenție directă pentru a fi utilizat la comiterea infracțiunii prevăzute de art.art.42 alin.(5) -

188 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, rolul lui Antonișin Vladislav nefiind redus doar la

transmiterea automobilului personal cu care a fost comisă infracțiunea, dar și participarea

nemijlocită a acestuia de rând cu ceilalți inculpați Colev Stanislav și Ciakir Sergiu, la

comiterea atacului tâlhăresc asupra părții vătămate Cîșlari Simion, prin prezența inculpaților

la locul comiterii infracțiunii în timpul comiterii atacului și susținerea autorilor infracțiunii

Țvigun Roma și Pasecinic Gleb, care nemijlocit l-au atacat pe pătimit în scopul sustragerii

averii, iar favorizarea este o formă de sine stătătoare de activitate infracțională reglementată

în art.49 Cod penal și constituie o implicare la infracțiunea deja săvârșită

Subsecvent Colegiul a mai reținut că, în cadrul cercetării judecătorești cu certitudine

s-a constatat că inculpații Antonișen Vladislav, Colev Stanislav și Ceakir Serghei au

cunoscut despre faptul transmiterii pistolului și a electroșocherului pentru comiterea atacului

tâlhăresc. Astfel, s-a constată că apărarea eronat indică asupra faptului că inculpații au

infirmat despre „cunoașterea transmiterii de către cineva altcuiva a căror va arme”, or

inculpații au refuzat să facă careva declarații și să răspundă la întrebări în cadrul ședinței de

judecată în acest sens.

Referitor la argumentele apărătorului Negru Olesea în numele inculpatului Colev

Stanislav, instanța de apel a reținut că instanța de fond s-a expus corect și clar asupra constării

nulității procesului-verbal de audiere suplimentară a părții vătămate Cîșlari Simion din

07.03.2016 ora 10:00-11:57, fiind invocat motivul că pentru ora și data respectivă partea

vătămată nu ar fi fost audiată, nefiind prezentă în incinta IP Botanica, ceia ce se confirmă

prin graficul evidenței orelor de muncă prezentat la materialele cauzei penale, precum și prin

raportul de constatare medico-legală conform căruia rezultă că la orele de 10:00 data de

07.03.2016,partea vătămată era prezentă la examinarea medico-legală, or, instanța de fond

corect a respins această solicitare, deoarece fiind audiat suplimentar în cadrul ședinței de

judecată, partea vătămată Cîșlari Simion a relatat în ce mod a fost audiat în cadrul urmării

penale, cum a fost examinat la medicul legist, și care a fost ordinea evenimentelor din ziua

de 07.03.2016. La fel, instanța de apel a stabilit că, la 07.03.2016, partea vătămată Cîșlari

Simion a fost la OUP al IP Botanica și a participat la acțiunile de urmărire penală în cadrul

cauzei penale.

În continuare Colegiul a conchis că este justă și întemeiată concluzia instanței de fond

cu referire la netemeinicia solicitării părții apărării de constatare a nulității proceselor-

verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie de către partea vătămată Cîșlari Simion

la data de 07.03.2016 (f.d.33, 35, 37, 45), deoarece partea vătămată a relatat instanței că, deși

la data de 07.03.2016 conform graficului a fost la serviciu, acesta a fost înlocuit de către un

coleg, iar ofițerul de urmărire penală l-a învoit de la șeful lui, astfel că în ziua respectivă a

participat la mai multe acțiuni de urmărire penală, inclusiv și la recunoașterea persoanelor

după fotografie și după persoană. Instanța de apel a respins ca nefondată solicitarea apărării

6

de constatare a nulității proceselor-verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie din

05.05.2016, prin care Ciakir Serghei și Antonișen Vladislav l-au recunoscut pe Buga Andrei

ca fiind persoana care a organizat actul tâlhăresc, pe motiv că actele menționate sunt acte

procesuale ce se referă la învinuirea înaintată lui Buga Andrei în privința căruia dosarul penal

a fost disjungat în procedură separată și pot fi contestate în cadrul cauzei penale în învinuirea

lui Buga Andrei în privința căruia la moment se efectuează urmărirea penală.

Concomitent Colegiul a respins ca neîntemeiată solicitarea apărării referitoare la

constatarea nulității procesului-verbal de cercetare la fața locului din 11.03.2016 pe motiv

că acțiunea procesuală s-a efectuat în lipsa translatorului și avocatului, indicând că la

07.03.2016, prin ordonanța organului de urmărire penală, de la inculpatul Antonișen

Vladislav, în temeiul art.126 CPP, a fost ridicat automobilul de model ,. XXXXX XXXXX”

cu n/î XXXXX, care la data de 11.03.2015 a fost supus examinării, în temeiul art. 118 CPP

prin procesul-verbal de cercetare la fața locului, iar la efectuarea acestei acțiuni prezența

avocatului nu este obligatorie și nici facultativă, acțiunea de cercetare la fața locului nefiind

similară percheziției și/sau ridicării de obiecte, unde avocatul poate participa la solicitarea

persoanei percheziționate. Totodată s-a menționat că Antonișen Vladislav nu a fost implicat

direct la efectuarea cercetării la fața locului, de la acesta nu a fost cerut să predea benevol

obiectele cu care a fost comisă infracțiunea sau alte obiecte interzise în circuitul civil, adică

nu a fost supus sau constrâns la acțiuni cu caracter de auto incriminare.

La fel instanța de apel a respins și solicitarea apărării de constatare a nulității actului

procesual: procesul-verbal de cercetare la fata locului din 06.04.2016 și anume cu motivele

apărării precum că informația înserată în conținutul acestuia nu ar corespunde imaginilor de

pe suport CD vizualizat în cadrul ședinței de judecată, instanța de fond just și întemeiat a

constatat că aceasta se combate prin probele examinate în ședința de judecată. Astfel, în

cadrul ședinței de judecată a instanței de fond, la etapa examinării cererii apărării de

constatare a nulității acestui act procesual, la cererea participanților la proces, au fost

examinate și vizionate, repetat, înregistrările video în cadrul cărora s-a stabilit cu certitudine

că procesul-verbal de cercetare la fața locului din 06.04.2016 corespunde întocmai cu

înregistrările video vizionate și temei de nulitate instanța nu a constatat.

Victor în numele inculpatului Antonișen Vladislav, care invocând temeiurile de drept

prevăzute la pct.6), 8) alin.(1) art.427 cod de procedură penală, solicită casarea acestora cu

pronunțarea unei noi hotărâri, cu reîncadrarea acțiunilor lui Antonișen Vladislav din

prevederile art.art.42 alin.(5) - 188 alin.(2) Cod penal în cele ale art.323 Cod penal.

În motivarea recursului s-au invocat argumente identice cu cele menționate în cererea

de apel declarată de avocatul Prodan Lilia menționate la pct.3.1 al prezentei decizii.

6.1 Împotriva hotărârilor judecătorești au declarat recurs ordinar cet. Antonișen Oleg

și cet. Antonișen Larisa, care au solicitat casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare în privința inculpatului Antonișen Vladislav, din motiv că acesta nu a săvârșit

infracțiunea incriminată, iar instanțele de fond nu au examinat cauza multilateral nefiind

luate în considerație argumentele și probele apărării.

6.2 Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Medeleanu Roman în

numele inculpatului Colev Stanislav a declarat recurs ordinar, care invocând prevederile

art.427 alin.(1) pct.6), 8), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele:

- pe parcursul cercetării judecătorești nu s-a confirmat vinovăția lui Colev Stanislav

7

în săvârșirea infracțiunii incriminate;

- atât sentința cât și decizia nu conțin nici o motivare în vederea justificării

condamnării lui Colev Stanislav de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.art.42 alin.(5) -

188 alin.(2) Cod penal;

- acțiunile lui Colev Stanislav nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate;

- declarațiile părții vătămate, că a văzut mai multe persoane care au coborât din

automobilul Toyota, urmează a fi apreciate critic, or, despre faptul dat partea vătămată nu a

indicat nici în plângere și nici în procesul verbal de audiere în calitate de parte vătămată.

Despre faptul dat acesta a menționat ulterior la 07.03.2016, schimbându-și declarațiile la

instigarea ofițerului de urmărire penală, deoarece anume la 07.03.2016 persoanele care se

deplasau cu automobilul de model Mercedes, dar care după cum s-a dovedit nu erau autorii

tâlhăriei comise, deja erau reținute „dar trebuiau cumva a fi implicate în aceasta”;

- instanța de apel ajungând la concluzia privind vinovăția lui Colev Stanislav în

comiterea infracțiunii incriminate, la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de prevederile art.70

alin.(31) Cod penal și nu a redus pedeapsa stabilită de instanța de fond, astfel a comis o eroare

prevăzută la art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare declarate,

solicitând respingerea acestora ca inadmisibile pe motiv că recurenții în argumentarea

recursurilor și-au exprimat dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele

de reapreciere a materialului probator nu se conțin în temeiurile pentru recurs prevăzute de

art.427 alin.(1) Cod de procedură penală.

Referitor la argumentul avocatului Medeleanu Roman precum că instanța de apel a

examinat cauza vizată și i-a stabilit lui Colev Stanislav pedeapsa cu încălcarea prevederilor

art.70 alin.(31) Cod penal, s-a menționat că dispoziția acestei Legi este o prioritate a

instanțelor de judecată și nu o obligație, iar instanțele judecătorești și-au argumentat

concluzia în acest sens.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către

avocatul Lupu Victor în numele inculpatului Antonișen Vladislav și de către cet. Antonișen

Oleg și Antonișen Larisa, urmează a fi respinse ca inadmisibile, iar cel declarat de avocatul

Medeleanu Roman în numele inculpatului Colev Stanislav, admis, din următoarele

considerente:

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Lupu Victor în numele

inculpatului Antonișen Vladislav

În conformitate cu art.424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427

Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar

în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța

respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând soluția respectivă

8

în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale

(este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal atestă, că apărarea invocă în

calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel prevederile din art.427 alin.(1)

pct.6), 8) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile,

când: 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, instanța a admis o

eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței; când 8) nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Astfel, analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că asemenea eroare

nu se confirmă la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), 417 alin.(8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

părții apărării, aceasta cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, în speță

nefiind comisă nici o eroare gravă de fapt.

Potrivit prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

La caz, reieșind din criticele apărătorului invocate în recurs, care de altfel repetă toate

argumentele invocate în apel, Colegiul penal reține că acestea se referă în mare parte doar la

chestiunea de apreciere a probelor.

În acest sens, Colegiul consideră că se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile

în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe

prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența,

veridicitatea și utilitatea acestora, iar toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punct

de vedere al coroborării acestora.

Cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la

această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele de reapreciere a

probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, și

astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegale hotărârile contestate,

deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

9

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond,

corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform infracțiunii incriminate, astfel

că reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se încadrează în

prevederile art.427 Cod de procedură penală și nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont de

prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate

aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării întregul material probator

anexat la cauza penală și întemeiat a ajuns la concluzia privind menținerea sentinței de

condamnare în privința lui Antonișen Vladislav.

Cu referire la criticile invocate de recurent sub aspectul pct.8) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, Colegiul penal menționează, că temeiul de drept prescris în alineatul

susmenționat, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute

de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele

care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În aspectul vizat instanța de recurs remarcă că conform rechizitoriului Antonișen

Vladislav a fost învinuit de faptul că, prin acțiunile sale intenționate, a comis complicitate

la atac săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor persoanei, săvârșit de

mai multe persoane, însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viața

sau sănătatea persoanei.

Astfel potrivit doctrinei penale complicele nu ia parte nemijlocit la săvârșirea faptei

prevăzută de legea penală, el doar ajută alte persoane la săvârșirea ei până la începutul

infracțiunii sau în momentul săvârșirii ei, dar întotdeauna până la consumarea ei.

În această ordine de idei, urmează a se menționa că complicitatea poate fi morală și

materială. Astfel complicitatea materială constă în efectuarea diferitor acte de sprijin

material la săvârșirea infracțiunii, iar în speță Antionișen Vladislav a contribuit la săvârșirea

faptei în calitate de complice nu doar prin punerea la dispoziția autorilor (Pasecinik Gleb și

Țvigun Roman) a mijlocului său de transport XXXXX cu n/î XXXXX, dar și prin

participarea nemijlocită având rolul de susținător de rând cu Colev Stanislav și Ciakir

Serghei, la comiterea atacului tâlhăresc.

Așadar, Colegiul penal lărgit conchide că, Antionișen Vladislav, prin acțiunile sale, a

contribuit în calitate de complice la săvârșirea infracțiunii, creând posibilitatea autorilor să

realizeze infracțiunea de tâlhărie.

Versiunea inculpatului Antonișen Vladislav, precum că el doar a transmis automobilul

lu Pasecinik Gleb și nu a cunoscut despre intențiile acestuia, just a fost apreciată critic de

instanțele de fond, or, din depozițiile inculpatului Colev Stanislav date în cadrul urmăririi

10

penale rezultă că Reih Alexandr a transmis pistolul și electoșocherul lui Pasecinik Gleb în

prezența sa și a lui Antonișen Vladislav și doar după aceasta Pasecinik Gleb a urcat în

automobilul XXXXX cu n/î XXXXX. Tot din depozițiile lui Colev Stanislav date la

urmărirea penală rezultă că Pasecinik Gleb și Țvigun Roman le-a comunicat despre

comiterea atacului tâlhăresc și le-a arătat telefonul (f.d.189-190 vol. I). Acestea fiind

menționate, Colegiul concluzionează că Antonișen Vladislav, la momentul transmiterii

automobilului său XXXXX cu n/î XXXXX, cunoștea despre intențiile lui Pasecinik Gleb și

Țvigun Roman și prin acțiunile sale ulterioare a contribuit în calitate de complice la

săvârșirea acestei infracțiuni.

Ținând cont de cele menționate mai sus, Colegiul lărgit va respinge alegațiile

recurentului prin care se afirmă că din depozițiile părții vătămate rezultă că Antonișen

Vladislav, Colev Stanislav și Ciakir Serghei nu ar fi întreprins nici o acțiune de tâlhărie,

acesta nu a discutat cu ei și nici nu-i cunoaște. După cum s-a menționat anterior, complicele

nu ia parte nemijlocit și neapărat la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, însă ajută

alte persoane la săvârșirea faptei infracționale, prin diferite metode (acordă mijloace sau

instrumente necesare la săvârșirea infracțiunii, asigură cu mijloc de transport, cu acte false,

acordă ajutor moral ce se exprimă prin acțiuni intenționate, care influențează psihicul și

voința autorului determinându-i hotărârea de a săvârși infracțiunea etc.).

La fel instanța de recurs va respinge ca neîntemeiată solicitarea apărării privind

reîncadrarea acțiunilor lui Antonișen Vladislav în baza art.323 Cod penal „favorizarea

dinainte nepromisă a infracțiunii”, or deosebirea dintre complice și favorizator constă în

aceia că primul știe din timp despre infracțiunea care va fi săvârșită, pe când cel de al doilea

află că infracțiunea a fost comisă după săvârșirea acesteia. Astfel, în speță s-a constatat cu

certitudine că la momentul transmiterii automobilului XXXXX cu n/î XXXXX lui

Pasecinik Gleb, Antonișen Vladislav cunoștea despre planul criminal ce urma a fi realizat.

Instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiate argumentele recurentului prin care

se susține că instanțele de fond și-au bazat concluziile privind vinovăția lui Antonișen

Vladislav pe presupuneri, fără a ține cont de faptul că din declarațiile inculpatului rezultă că

Reih Alexadnr și Pasecinic Gleb s-au folosit de încrederea lui abuzând de relația de prietenie

și l-au implicat în această crimă prin folosirea automobilului său. La acest capitol Colegiul

lărgit atestă că această versiune a apărării nu poate fi reținută, or, din depozițiile lui

Antonișen Vladislav date în calitate de învinuit la 29.04.2016 (f.d.238-239 vol. I) rezultă că

dânsul, până în ziua săvârșirii infracțiunii, nu l-a cunoscut pe Pasecinik Gleb (autorul

infracțiunii) și prin urmare, ultimul nici nu a putut să abuzeze de careva relații de prietenie

cu Antonișen Vladislav.

În concluzie instanța de recurs punctează, că în conținutul sentinței și deciziei atacate a

fost dată apreciere cuvenită circumstanțelor ce dovedesc prezența în acțiunile inculpatului

Antonișen Vladislav a elementelor constitutive a infracțiunii incriminate, precum și a

probelor ce dovedesc cu certitudine complicitatea acestuia la comiterea acestei infracțiuni,

cum ar fi declarațiile părții vătămate - procesul verbal de cercetare la fața locului din

11.03.2016 (f.d.62-63 vol. I); procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei

din15.03.2016, conform căruia Antonișen Vladislav l-a recunoscut pe Reih Alexandr ca fiind

persoana care a organizat actul tâlhăresc (f.d.27-28 vol. I); procesul-verbal de prezentare

spre recunoaștere după fotografie din data de 05.05.2016, conform căruia învinuitul

Pasecinik Gleb l-a recunoscut pe Buga Andrei ca persoană care împreună cu Reih Alexandru

au organizat comiterea actului tâlhăresc; procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere

după fotografie din 07.03.2016, din care rezultă că partea vătămată Cîșlari Simion l-a

11

recunoscut pe Antonișen Vladislav ca persoana ce era prezent în momentul comiterii actului

tâlhăresc asupra sa (f.d.35-36 vol. I); imaginile video și foto ridicate de la Serviciul

Tehnologii Informaționale al MAI, prin care au fost identificate automobilele cu care s-au

deplasat inculpații la comiterea infracțiunii și perioada de timp în care s-au deplasat către

partea vătămată (f.d.70-71 vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr.845/D din

31.03.2016, în privința lui Cîșlari Simion, prin care s-a constatat că excoriația zimțată la

nivelul fetei pe stânga, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

ascuțit, posibil partea mecanică a electroșocului, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

se califică ca vătămare neînsemnată; raportul de expertiză nr.34/12/l-R-1602 din 05.04.2016,

conform căruia „pistolul prezentat la examinare, nu face parte din categoria armelor de foc

letale, dar este un pistol de autoapărare cu gaze și de alertă cal.8mm, cu lovitură centrală, cu

țeava scurtă, de model „PERFECTA Mod. FBI 8000. Pistolul prezentat la examinare, este

în stare de funcționare si util pentru trageri; raportul de expertiză nr.34/12/1-R-1588 din

05.04.2016, din care rezultă că în urma examinării dispozitivului de culoare neagră cu

inscripția „Police 20000W” de model „ZZ-1108 TYPE” s-a constatat că acesta reprezintă o

lanternă cu un dispozitiv electric ce creează un arc electric cu tensiuni foarte înalte.

Prin urmare, instanța de apel corect a respins alegațiile apărării cu privire la lipsa

probelor ce confirm prezența în acțiunile lui Antonișen Vladislav a elementelor constitutive

ale infracțiunii incriminate.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanțele de fond la judecarea cauzei

nu au comis erori de drept, care ar impune casarea hotărârilor adoptate.

Totodată, instanța de recurs remarcă faptul că recursul repetă textul apelului și

argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel. Lecturând textul deciziei

instanței de apel, se observă că aceasta a oferit răspunsuri la toate motivele apelului declarat,

iar decizia contestată cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea acestuia, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Astfel, erorile de drept invocate de apărare, prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod

de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, iar din aceste

considerente recursul în cauză urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Cu referire la recursul ordinar declarat de

cet. Antonișen Oleg și cet. Antonișen Larisa

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar

în cazurile stipulate în acest articol.

Din actele cauzei rezultă că, recurs ordinar împotriva hotărârilor judecătorești

pronunțate în speță au declarat cet. Antonișen Oleg și cet. Antonișen Larisa (părinții

inculpatului Antonișen Vladislav), solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri

de achitare.

Colegiul penal atestă că, conform art.421 Cod de procedură penală, pot declara recurs

ordinar împotriva hotărârilor judecătorești procurorul și persoanele menționate la art.401 Cod

de procedură penală.

Potrivit art.401 Cod de procedură penală, recurs pot declara următoarele persoane: -

procurorul, în ce privește latura penală și latura civilă; - inculpatul, în latura penală și latura

civilă; - partea vătămată; - partea civilă și partea civilmente responsabilă, în latura civilă; -

martorul, expertul, interpretul, traducătorul și apărătorul, în ce privește cheltuielile judiciare

12

cuvenite acestora; - recursul poate fi declarat în numele persoanelor menționate în art.401

alin.(1) pct.2) - 4) și de către apărător sau reprezentantul lor legal.

Prin urmare, art.421 Cod de procedură penală reglementează procedura și persoanele

care pot declara recurs, iar în cazul în care recursul este declarat de persoana căreia nu-i

aparține acest drept, în speță, recursul ordinar este declarat de părinții inculpatului Antonișen

Vladislav, care nu au nici o calitate procesuală, ținând seama și de prevederile art.432 alin.(2)

pct.1) Cod de procedură penală, recursul declarat se consideră inadmisibil.

Pe motivele reținute supra, Colegiul penal consideră că recursul ordinar declarat de cet.

Antonișen Oleg și cet. Antonișen Larisa urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Medeleanu Roman

în numele inculpatului Colev Stanislav

În conformitate cu art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanță de recurs este în drept de a-l admite, cu casarea parțială sau totală a

hotărârilor atacate, să rejudeca cauza și să pronunțe o nouă hotărâre, dacă nu se agravează

situația condamnatului.

Conform art.424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai

cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea pe care

aceasta o are în proces și numai în limita temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură

penală și formulate în cererea de recurs.

Instanța de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnatului.

La fel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Lecturând recursul avocatului Medeleanu Roman, Colegiul lărgit atestă în primul

rând, că acesta își exprimă dezacordul cu decizia instanței de apel menționând că, pe

parcursul cercetării judecătorești, nu s-a confirmat vinovăția lui Colev Stanislav în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

Analizând hotărârea contestată în raport cu motivele invocate de recurent Colegiul

conchide că, instanța de apel corect a menținut sentința prin care s-a constatat vinovăția

inculpatului Colev Stanislav de comiterea infracțiunii incriminate, care a fost confirmată prin

ansamblul probelor administrate, iar argumentele invocate de avocatul Medeleanu Roman,

care au fost invocate și în cadrul ședințelor instanței de apel au fost minuțios analizate și

combătute conform modalității descrise în pct.5 din prezenta decizie, pentru care motiv

instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiate argumentele recurentului referitoare la

lipsa probelor care dovedesc participarea lui Colev Stanislav la săvârșirea infracțiunii.

Referitor la argumentul recurentului că atât sentința, cât și decizia, nu conțin nici o

motivare în vederea justificării condamnării lui Colev Stanislav în săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art.art.42 alin.(5) - 188 alin.(2) Cod penal, Colegiul atestă, că de către organul

de urmărire penală lui Colev Stanislav ca și în cazul lui Antonișen Vladislav i s-a incriminat

comiterea infracțiunii de tâlhărie prin participare în calitate de complice.

Astfel, acțiunile persoanelor care nu au luat parte nemijlocit la săvârșirea tâlhăriei, dar

au contribuit la comiterea acesteia prin sfaturi, indicații, prin ajutor moral ce se exprimă în

acțiuni intenționate, care influențează psihicul și voința autorului determinându-i hotărârea

de a săvârși infracțiunea, se califică drept complicitate la sustragere prin tâlhărie.

Colegiul ține să remarce că, sunt neîntemeiate afirmațiile avocatului Medeleanu Roman

referitor la faptul că Colev Stanislav nu a întreprins nici o acțiune în privința părții vătămate,

13

or, aceste afirmații sunt combătute prin depozițiile părții vătămate și prin procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie, din care rezultă că Cîșlari Semion l-a văzut pe

Colev Stanislav cum a coborât împreună cu alte patru persoane din automobilul Toyota Land

Cruiser și se uita lung la el (partea vătămată), l-a văzut pe acesta în momentul când se deplasa

spre automobilul Mercedes.

Analizând acțiunile lui Colev Stanislav înainte de comiterea atacului tâlhăresc și în

timpul realizării infracțiunii, Colegiul consideră necesar de a remarca, că în speță,

infracțiunea a fost comisă prin participație, fiecare participant având rolul său. Ceea ce

caracterizează complicitatea, în raport cu celelalte forme ale participației penale, este

caracterul său de contribuție indirectă la săvârșirea infracțiunii. În timpul în care autorul

efectuează acte de executare și realizează în mod nemijlocit materializarea faptei, complicele

efectuează acte de sprijinire a activității autorului. Astfel, complicele nu realizează fapta în

mod nemijlocit și nu realizează acțiuni ce formează latura obiectivă a infracțiunii comise

prin coparticipare, ci sprijină (înlesnește, ajută) realizarea acesteia de către autor.

Prin urmare, recunoașterea calității de complice la săvârșirea infracțiunii prevăzute la

art.188 Cod penal nu trebuie să fie înțeleasă ca participare nemijlocită la atac asupra

persoanei, or, complicele totuși contribuie indirect la săvârșirea faptei.

Singurul scop al oricărui act de complicitate este doar acela de a contribui la săvârșirea

faptei de către autor, indiferent daca ajutorul i s-a dat în direcția înfăptuiri actelor de

executare sau în direcția întăririi hotărârii sale de a săvârși infracțiunea.

În altă ordine de idei, poate fi considerat complice și persoana care era prezentă la

aplicarea violenței sau la amenințarea cu aplicarea unei astfel de violență. Însăși prezenta

persoanei provoacă victimei stări psihice sau nervoase, urmărindu-se scopul de a i se reprima

voința de a opune rezistență, dacă această persoană are intenție unică de a sustrage bunurile

altei persoane.

Așadar, Colegiul conchide că, Colev Stanislav prin acțiunile sale a contribuit calitate

de complice, având rolul de susținător la săvârșirea infracțiunii, creând posibilitatea lui

Pasecinik Gleb să realizeze infracțiunea de tâlhărie.

În continuare, instanța de recurs va respinge ca fiind neîntemeiată și solicitarea

avocatului Medeleanu Roman referitor la aprecierea critică a depozițiilor părții vătămate

care a indicat, că a văzut mai multe persoane care au coborât din automobilul Toyota, doar

ulterior când a fost audiat suplimentar la 07.03.2016, menționând că acesta a fost influențat

de ofițerul de urmărire penală de a-și schimba declarațiile, deoarece anume la 07.03.2016

persoanele care se deplasau cu automobilul de model Mercedes, dar care după cum s-a

dovedit nu erau autorii tâlhăriei comise, deja erau reținute „dar trebuiau cumva a fi implicate

în aceasta” (opinia apărării).

În argumentarea acestei concluzii Colegiul ține să menționeze că la 07.03.2016

partea vătămată a fost audiată suplimentar, iar această acțiune procesual penală s-a început

la ora 1000 și s-a încheiat la 1157 (f.d.22 vol. I), adică înainte de reținerea lui Colev Stanislav

și Antonișen Vladislav, care a avut loc ulterior (în aceiași zi) la 1957 , fapt confirmat prin

procesele verbale de reținere a persoanelor (f.d.177, 224 vol. I).

Prin urmare, afirmația apărării că partea vătămată și-a schimbat declarațiile după

reținerea inculpaților este neîntemeiată. După cum s-a menționat, această acțiune procesual

penală s-a efectuat aproximativ cu 8 ore înainte de reținerea persoanelor care se deplasau în

automobilul de model Mercedes în care a fost depistat electroșocherul și pistolul.

Tot aici, Colegiul remarcă faptul că, în cadrul audierii suplimentare, Câșlari Simion a

explicat că la 05.03.2017 din cauza că era speriat și stresat nu s-a putut concentra în privința

14

unor detalii și nu a indicat în plângere și în procesul-verbal de audiere (care au fost întocmite

la o oră după atac) despre automobilul Toyota Land Cruiser și persoanele care au coborât

din acest autoturism și se uitau spre automobilul Mercedes în care dânsul a urcat. La fel,

instanța ține să menționeze că declarațiile părții vătămate au fost consecvente pe tot parcursul

efectuării urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești, fiind depuse sub jurământ,

fiind avertizat de răspundere penală pentru darea declarațiilor false. Mai mult, depozițiile

pătimitului Cîșlari Semion au fost confirmate întru totul și prin alte probe prezentate de

acuzare și cercetate în cadrul ședințelor de judecată, care în cumul dovedesc învinuirea

adusă inculpaților de comiterea infracțiunii comise.

Tot aici, Colegiul penal lărgit constată că, deși probele au fost legal administrate și

corect apreciate, iar instanța de apel just a menținut sentința de condamnare prin care s-a

stabilit starea de fapt și încadrarea juridică a acțiunilor lui Colev Stanislav, însă instanța nu

a ținut cont de modificările operate prin Legea nr.163 din 20.07.2017, în vigoare din

20.12.2017 prin care la art.70 Cod penal, a fost introdus un nou alineat, alin.(31), potrivit

căruia la aplicarea pedepsei persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins

vârsta de 21 de ani, care au săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până la 21 de ani, maximul

pedepsei se reduce cu o treime, în cazul în care instanța, ținând cont de personalitatea

infractorului, ajunge la concluzia că doar prin aplicarea pedepsei în limitele generale se va

atinge scopul pedepsei penale, aceasta poate dispune o pedeapsă în limitele prevăzute de

legea penală pentru infracțiunea săvârșită.

Luând în considerație cele notate mai sus, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia de

a admite recursul declarat de către avocatul Medeleanu Roman cu casarea parțială a sentinței

și deciziei în partea stabilirii pedepsei lui Colev Stanislav și pronunțarea unei noi hotărâri,

or, în prezenta speță, este incident temeiul pentru recurs stipulat la pct.10), 13) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală și anume – s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legii și a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.

Acestea fiind menționate, instanța de recurs atestă că, deși aceste prevederi legale,

care prin prisma art.10 Cod penal sunt aplicabile inculpatului Colev Stanislav, întrucât

ușurează pedeapsa, erau în vigoare la momentul examinării cauzei în instanța de apel, se

constată că instanța nu a ținut cont de acestea și nu le-a aplicat în privința lui Colev Stanislav.

După cum rezultă din materialele cauzei, infracțiunea a fost comisă la 05.03.2016, dată la

care Colev Stanislav avea împlinită vârsta de 20 ani.

Raportând prevederile menționate la situația de fapt, se constată că, în speță, maximul

pedepsei urma a fi redus cu o treime, prin urmare Colegiul lărgit urmează să intervină în

această parte.

Așa dar, ținând cont de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, precum și de

faptul că pedeapsa inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să

restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale,

potrivit art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului

penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială, instanța de judecată trebuie

să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru

atingerea scopului legii..

Colegiul penal atestă că sancțiunea art.art.42 alin.(5) - 188 alin.(2) Cod penal, în baza

căruia a fost condamnat Colev Stanislav, prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 8

la 10 ani. Astfel, în temeiul art.70 alin.(31) Cod penal, dat fiind că Colev Stanislav la

momentul săvârșirii infracțiunii avea vârsta cuprinsă între 18 și 21 de ani, maximul pedepsei

prevăzute în sancțiunea normei penale în baza căruia a fost condamnat, se va reduce cu o

15

treime și va constitui 6 ani și 8 luni închisoare.

Având în vedere dispozițiile art.70 alin.(31) Cod penal și ținând seama de prevederile

stipulate în art.art.61, 75 Cod penal, de faptul că Colev Stanislav a săvârșit o infracțiune

gravă, de persoana acestuia, de faptul că anterior Colev Stanislav nu a fost atras la răspundere

penală, la medicul narcolog și psihiatru nu se află, iar circumstanțe agravante nu au fost

stabilite, Colegiul penal conchide că lui Colev Stanislav urmează a i se stabili pedeapsa sub

formă de închisoare cu executarea în conformitate cu prevederile art.72 alin.(3) Cod penal

în penitenciar de tip semiînchis, pedeapsă care va fi echitabilă și proporțională în raport cu

fapta comisă.

În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct.1), pct.2) lit. c) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către avocatul Victor

Lupu în numele inculpatului Vladislav Antonișen și de către Oleg Antonișen și Larisa

Antonișen.

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Roman Medeleanu în numele

inculpatului Stanislav Colev, casează parțial sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

din 25 ianuarie 2017 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2018

în privința lui Colev Stanislav, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, rejudecă cauza

și pronunță în această parte o nouă hotărâre prin care lui Colev Stanislav, recunoscut vinovat

în baza art.42 alin.(5), 188 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, i se stabilește pedeapsa cu

aplicarea prevederilor art.70 alin.(31) Cod penal (red.20.07.2017) de 6 ani și 8 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei lui Colev Stanislav urmează a fi calculat din data de 11

decembrie 2018, cu deducerea perioadei aflării sub arest și a pedepsei executate de la 07

martie 2016 până la 11 decembrie 2018, inclusiv.

În rest, dispozițiile hotărârii contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 ianuarie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Victor Boico

Ion Guzun

16

11 decembrie 2018 Dosar nr. 1ra-1780/2018

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Timofti Vladimir

Conform art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-i pe

Antonișen Vladislav Oleg și Colev Stanislav Feodor.

2018, au fost respinse ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către avocatul

Lupu Victor în numele inculpatului Antonișen Vladislav și de către Antonișen Oleg și

Antonișen Larisa, a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul Medeleanu

Roman în numele inculpatului Colev Stanislav, casată parțial sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 25 ianuarie 2017 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 mai 2018 în privința lui Colev Stanislav, în latura penală, în partea

stabilirii pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, prin

care lui Colev Stanislav, recunoscut vinovat în baza art. 42 alin. (5), 188 alin. (2) lit. b),

e), f) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. 70 alin. (31) Cod

penal (red. 20.07.2017) de 6 ani și 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis. Termenul executării pedepsei lui Colev Stanislav urmând a fi calculat din 11

decembrie 2018, cu deducerea perioadei aflării sub arest și a pedepsei executate de la 07

martie 2016 până la 11 decembrie 2018, inclusiv. În rest, dispozițiile hotărârii contestate

au fost menținute.

propus o altă soluție, de respingere ca inadmisibile a tuturor recursurilor ordinare

declarate în prezenta cauză penală.

2.1. Pentru a fi mai succint, indic că susțin în tot ce este indicat în partea introductivă

și în pct. 1-7 a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 11

decembrie 2018, în prezenta cauză, susțin și motivarea din pct. 8 privind respingerea

recursurilor ordinare declarate de către avocatul Lupu Victor în numele inculpatului

Antonișen Vladislav și de către Antonișen Oleg și Antonișen Larisa, dar nu am susținut

motivarea și soluția privind admiterea recursului ordinar declarat de către avocatul

Medeleanu Roman în numele inculpatului Colev Stanislav, cu casarea parțială a sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25 ianuarie 2017 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2018 în privința lui Colev Stanislav, în latura penală,

în partea stabilirii pedepsei, rejudecării cauzei și pronunțării în această parte a unei noi

hotărâri, prin care lui Colev Stanislav, recunoscut vinovat în baza art. 42 alin. (5), 188

alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. 70

alin. (31) Cod penal (red. 20.07.2017), deoarece consider că pentru aplicarea dispozițiilor

17

art. 70 alin. (31) Cod penal, este necesară întrunirea cumulativă a două condiții obligatorii,

și anume:

- în momentul săvârșirii faptei, inculpatul trebuie să fie de o vârstă cuprinsă între 18

ani și 21 ani;

- la aplicarea pedepsei, inculpatul trebuie să fie de o vârstă cuprinsă între 18 ani și

21 ani.

Însă, din materialele cauzei penale deferită judecății, rezultă că inculpatul Colev

Stanislav născut la 22 iulie 1995, la momentul pronunțării sentinței Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 25 ianuarie 2017, avea vârsta de 21 ani 6 luni, și prin urmare, având în

vedere că el nu întrunește ambele condiții menționate supra, în privința acestuia nu puteau

fi aplicate prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal, și respectiv redusă pedeapsa stabilită

cu 1/3.

435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, de respingere ca inadmisibil și a recursului

declarat de avocatul Medeleanu Roman în numele inculpatului Colev Stanislav, cu

menținerea deciziei atacate, însă nu am fost susținut de ceilalți judecători.

Judecător Timofti Vladimir

18