1ra-115/2018 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-115/2018 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-115/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

27 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Anatolie Țurcan

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017,

de succesorul părții vătămate Dodița Tatiana și de avocatul Pantaz Vladislav în

numele inculpatei Vlas Maria, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Orhei, sediul Șoldănești din 06 martie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Vlas Maria XXXXX,

născută la XXXXXXX, originară din or. XXXXXX, domiciliată în

s. XXXXXX, r-nul XXXXX

și

Dabija Aliona XXXXX,

născută la XXXXXX, originară și domiciliată în s. XXXXX,

r-nul XXXXX

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 18 februarie 2015- până la 06 martie 2017; (instanța de fond);

apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

Vlas Maria a fost condamnată în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 4 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată

pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Dabija Aliona a fost achitată de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 44,190 alin. (4) Cod penal, din motiv că fapta inculpatei nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

1

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor cet. Andreeva Maria, prin înșelăciune

și abuz de încredere față de ultima, cu care se afla într-o relație specială, având

format un climat de încredere, înțelegând că Andeeva M. este bolnavă, la 04 mai

2013, aproximativ la orele 1000, a mers la Agenția nr. XXX a filialei nr. XX a SA

„Banca de Economii” unde a anunțat-o pe Dabija Aliona, despre faptul că Andreeva

Maria dorește să închidă conturile bancare deținute și să depună banii pe numele

lui Vlas M., solicitând inițial telefonic de la contabilul – șef al SA „Banca de

Economii” filiala nr. XX Șoldănești- E. Pascari permisiunea deplasării lui A. Dabija

la domiciliul său. Astfel, cu permisiunea lui E. Pascari, - Vlas M. împreună cu Dabija

A. s-au deplasat la domiciliul său, unde Dabija A. a transferat de pe conturile

bancare nr. XXXXX și XXXXX care aparțineau lui Andreeva M. pe conurile deschise

pe numele lui Vlas Maria, suma de XXXXX lei.

De către organul de urmărire penală Dabija Aliona a fost învinuită de faptul

la 4 mai 2013, aproximativ la orele 1000, activând conform ordinului Președintelui

SA „Banca de Economii” nr. XXXXX din în funcție de casieră a filialei XXX a SA

„Banca de Economii”, în scop de cupiditate și de profit prin înșelăciune și abuz de

serviciu și încredere, prin înțelegere prealabilă cu cet. Vlas Maria, încălcând

prevederile : pct. 11,24 lit.a), 27 lit.a),b),c), 23 lit. a), b) și f), 78 lit.a),b), 84 al

Regulamentului privind condițiile și modul de efectuare a operațiunilor valutare

aprobat prin Hotărârea Băncii Naționale nr. 8 din 28 ianuarie 2010, dispozițiile

Capitolului 3 p.1.3.1;2 - 1 3 4 ; 1.3.29; 3.1.3 alin.(l),(3), (9); 3.2.1 alin. (l), (l); 5.2; 5.3;

7.1; 7.2; 7.3; 7.5 alin. (1); 10 pct. 7 lit a) 10.9; 10.11; 10.13; 10.14 ; 3.2 ale Regulamentului

privind ordinea efectuării operațiunilor în „Banca de economii”, promițându-i

cet.Andreeva Maria că Vlas Maria o va îngriji, profitând de poziția de

vulnerabilitate și starea de neputință cunoscută și evidentă a ultimei care se

datorează vârstei înaintate de 89 ani, bolii, necunoașterea limbii de stat,

handicapului fizic și psihic, fără a avea ordinul deponentului Andreeva Maria a

îndeplinit: ordinele de eliberare a numerarului nr. XXXXX, nr. XXXXX și a

completat livretele de economii deschise pe numele Adreeva Maria Seria AA nr.

XXXXX și Seria AA XXXXX, și au însușit de la aceasta de XXXXX lei, prin ridicarea

de pe conturile acesteia pe care al avea la SA „Banca Economii” din care XXXXX lei

le-au depus pe contul XXXXX deschis SA „Banca de Economii” pe numele Vlas

Maria iar XXXXX lei au fost depuși pe contul XXXXX deschis la SA „Banca de

Economii” pe numele Vlas M. și ulterior deplasându-se la domiciliul cet.Vlas M.

unde se afla cet. Andreeva M. și profitând poziția de starea de neputință cunoscută

2

și evidentă a ultimei care se datorează înaintate de ani, bolii, necunoașterea limbii

de stat, handicapului fizic și fară a avea vre-un act de identitate al cet.Andreeva M.

a determinat-o pe aceasta să semneze pe ordinele de eliberare a numerarului nr.

XXXXX, nr. XXXXX și actele de economii deschise pe numele cet. Andreeva M. Seria

AA nr. XXXXX și seria AA XXXXX, prin ce a cauzat părții vătămate un prejudiciu

prejudiciu în proporții mari în sumă totală de XXXXX lei.

prevăzut de art. 400-405 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către

acuzatorul de stat, inculpata Vlas M. și avocatul acesteia Pantaz V. și succesorul

părții vătămate Dodița T., care au solicitat:

 procurorul, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare

a lui Vlas M. și Dabija A. în baza art.44,190 alin. (2) lit. b),c),d) Cod penal și stabilirea

pedepsei lui Vlas M. - 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de pentru femei,

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții pe un termen de 3 ani, iar lui

Dabija A.- 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar pentru femei, cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții pe un termen de 3 ani, argumentând

următoarele:

- instanța de fond a dat o apreciere eronată probelor prezentate de acuzare și

nu a ținut cont de faptul că la închiderea conturilor bancare ale părții vătămate nu

a existat solicitarea în scris, orală sau telefonică a acesteia, la fel operațiunile bancare

au fost efectuate în lipsa actului de identitate a deponentei;

- instanța urma să aprecieze critic depozițiile inculpatelor acestea fiind făcute

în scop de apărare;

- concluzia instanței precum că Dabija A. nu a participat la însușirea

mijloacelor bănești de la partea vătămată este eronată, deoarece fără participarea

acesteia nu ar fi fost posibilă însușirea banilor;

- la stabilirea pedepsei lui Vlas M. instanța nu a ținut cont de circumstanțele

cauzei și de comportamentul acesteia, numindu-i o pedeapsă prea blândă în raport

cu gravitatea faptei comise;

 inculpata Vlas M. și avocatul acesteia Pantaz V., casarea sentinței cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea soluției solicitate s-au invocat următoarele:

- învinuirea adusă inculpatei Vlas M. este combătută prin declarațiile martorilor

Pozdârca V. Pascari E., Crudu S., Bulgac L., Pavlovschi V., Pavlovschi A., Galbura

M., Racavițîna V., Botezatu E. Lungu A., Storoja T., Sinelnicov G., Croitoru V., Gîrlea

3

I., Vlas V., Vlas V., Neagră L., Capbătut I. și Bulgac T.;

- în speță nici o probă nu confirma că depunerile bănești au fost dobândite de

Vlas M. prin înșelăciune și abuz de încredere;

- acțiunile lui Vlas M. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

escrocherie, deoarece toate probele dovedesc existența unor relații civile între

Vlas M. și Andreeva M.;

- Dodița T. nu a fost rudă cu Andreeva M. și deci nici nu a îndeplinit

prevederile art. 81 alin. (3) Cod de procedură penală, pentru a fi recunoscută în

calitate de succesor legal al părții vătămate;

- în speță nici o probă nu confirma că depunerile bănești au fost dobândite de

Vlas M. prin înșelăciune și abuz de încredere;

- învinuirea înaintată este neclară, superficială nefiind indicat prin care acțiuni

concrete Vlas M. a săvârșit infracțiunea, ceea ce constituie o încălcare flagrantă a

drepturilor inculpatei prevăzute de art. 6 CEDO;

- Vlas M. a fost menținută în calitate de bănuită cu încălcarea prevederilor art.

63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală;

 succesorul părții vătămate Dodița T., casarea sentinței cu pronunțarea unei

hotărâri de condamnare a lui Vlas M. și Dabija A. conform învinuirii formulate prin

rechizitoriu, restituirea sumei de XXXXX lei succesorului părții vătămate.

În argumentarea soluției solicitate a invocat următoarele:

- concluzia privind nevinovăția lui Dabija A. este neîntemeiată, probele

prezentate de acuzare în acest sens fiind eronat apreciate;

- pedeapsa stabilită lui Vlas M. este prea blândă și inechitabilă în raport cu

gravitatea faptei;

-soluția instanței de fond privind suma de XXXXX lei asupra căreia a fost

aplicat sechestru este contrară art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală;

2017 apelurile declarate de inculpata Vlas M. și avocatul acestuia Pantaz V. și apelul

succesorului părții vătămate Dodița T. au fost respinse ca nefondate.

Apelul declarat de acuzatorul de stat a fost admis, casată parțial sentința în

partea măsurii asiguratorii și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, potrivit căreia sechestrul aplicat pe conturile bancare a fost

menținut până la soluționarea definitivă a acțiunii civile.

În rest, sentința a fost menținută.

4

prezentate de acuzare cu certitudine s-a confirmat vinovăția inculpatei Vlas M. în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a respins alegațiile apărării referitor la faptul că între

Vlas M. și Andreeva M., au existat relații civile, deoarece împrejurările stabilite

coroborate cu acțiunile lui Vlas M. conduc la concluzia certă că aceasta încă din luna

aprilie 2013 a avut posibilitatea reală să o aducă pe Andreeva M. în gospodăria sa,

unde la dorința ultimei, ar fi putut să invite un notar în prezența căruia Andreeva

M. i-ar fi testat toată averea care i-a aparținut în timpul vieții, fapt pe care Vlas M.

l-a ignorat. Totodată Vlas M. la 04.05.2013 văzând-o pe Andreeva M. deja

neputincioasă, prin abuz de încredere a hotărât să dobândească depunerile bănești

ale acesteia, invitând-o de urgență pe Dabija A. pentru a efectua transferul bănesc

pe numele său.

Colegiul a considerat soluția instanței de fond privind achitarea lui Dabija A.

corectă și întemeiată, or aceasta activând în calitate de controlor-casier la solicitarea

verbală a lui Vlas M., s-a deplasat la domiciliul acesteia unde convingându-se că

Andreeva M. nu se putea deplasa personal la dorința acesteia exprimată verbal a

închis conturile bancare a ultimei în sumă totală de XXXXX lei, transferând suma

menționată pe 2 conturi deschise pe numele lui Vlas M., care de fapt a și obținut

posibilitatea reală de a dispune de bunurile lui Andreva M. la propria sa dorință

începând cu 04.05.2013.

În continuare instanța de apel a conchis că pedeapsa stabilită de prima

instanță lui Vlas M. este corectă și proporțională cu gravitatea infracțiunii, la

numirea căreia s-a ținut cont de prevederile art. 61 și 75 Cod penal.

În consecință Colegiul a respins ca nefondate argumentele acuzatorului de

stat și succesorului părții vătămate ce ține de achitarea inculpatei Dabija A. și

individualizarea pedepsei stabilite lui Vlas M., însă a admis apelul procurorului în

partea măsurii asiguratorii menționând că soluția instanței de fond care a dispus

ridicarea sechestrului de pe conturile bancare este greșită, de vreme ce în speță nu

a fost înaintată acțiune civilă, astfel că pentru asigurarea restituirii integrale a

prejudiciului cauzat prin infracțiune sechestrul pe suma de XXXXX lei urmează a fi

menținut, până la soluționarea acțiunii civile.

de stat, care invocând temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct.

6),12) Cod de procedură penală, solicită, casarea totală a hotărârii contestate cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

5

În argumentarea recursului declarat s-au invocat următoarele:

- concluzia instanței de apel este prin care pe Vlas M. o condamnă, iar pe

Dabija A. o achită este ambiguă, or fără ajutorul lui Dabija A., Vlas M. nu și-ar fi

atins scopul de dobândire ilicită a banilor care aparțineau lui Andreeva M.;

- instanțele de fond nu s-au pronunțat asupra laturii obiective a infracțiunii

prevăzute de art. 190 Cod penal, care nu ar fi putut fi realizată doar de Vlas M.;

- instanța de apel a dat o apreciere eronată circumstanțelor în care a fost

săvârșită infracțiunea, precum și nu au ținut cont de depozițiile părții vătămate, care

a menționat că dorește ca banii să-i fie restituiți deoarece Vlas M. nu a îngrijit de ea;

- vinovăția inculpatelor a fost confirmată pe deplin prin probele prezentate de

partea acuzări, probe, care însă nu au fost apreciate de instanța de apel la justa

valoare;

- Dabija A. perfectând actele cu conturile bancare ale părții vătămate nu a

solicitat actele de identitate ale deponentei, prin ce a încălcat prevederile pct.11,24

lit. a), 27 lit. a),b),c), 78 lit. a),b), și 84 din Regulamentul privind condițiile și modul

de efectuare a operațiunilor valutare aprobat prin Hotărârea BNM nr. 8 din

28.01.2010;

6.1 Hotărârile instanțelor de fond au fost contestate cu recurs ordinar și de

succesorul părții vătămate Dodița T., care a solicitat casarea acestora cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată menționând că

concluzia instanței de apel prin care a fost menținută sentința de achitare în privința

lui Dabija A. este neargumentată și neîntemeiată, or fără ajutorul lui Dabija A., Vlas

M. nu și-ar fi atins scopul de dobândire ilicită a banilor care aparțineau lui Andreeva

M.;

6.2 Împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în speță a declarat recurs

ordinar avocatul Pantaz V. în numele inculpatei Vlas M., care a solicitat casarea

parțială a acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința lui Vlas M.

pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminate,

invocând următoarele argumente:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul apărării, acestea fiind ignorate:

art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală;

6

penală, pentru a fi recunoscută în calitate de succesor legal al părții vătămate;

- decizia contestată este absolut nemotivată, iar temei de respingere a

argumentului apărării precum că între Vlas M. și Andreeva M au avut loc relații

civile (contract de donație) instanța de apel a repetat concluziile primei instanțe

precum că „Vlas M. a avut posibilitatea de a invita un notar la domiciliu pentru ca

Andreeva M. să-i doneze toată averea, fapt pe care inculpata l-a ignorat”, or acestea sunt

doar presupuneri, deoarece doar partea vătămată putea decide când, ce și cui să

doneze, dar nu Vlas M.;

- învinuirea înaintată lui Vlas M. a fost combătută prin declarațiile martorilor

Pozdîrca V., Pascari E., Crudu S., Bulgac L., Botezatu E., Lungu A.,Storoja T.,

Sinelnicov G., Croitoru V., Gîrlea I., Negară L., Capbătut I., Bulgac Sv.;

- acțiunile inculpatei nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate;

- Dodița Sv. A fost recunoscută în calitate de succesor al părții vătămate,

contrar prevederilor art. 81 Cod de procedură penală, deoarece aceasta nu este rudă

apropiată a decedatei, fapt care se confirmă prin certificatul nr. 1739 din 04.12.13

eliberat de Primăria Chipeșca, r-nul Șoldănești;

- prin încheierea Judecătoriei Șoldănești din 20.03.2015, s-a dispus încetarea

participării lui Dodița T. în proces în calitate de succesor al părții vătămate.

Încheierea nefiind susceptibilă de a fi atacată. Prin decizia Curții de Apel Bălți din

22.04.2015 încheierea menționată a fost casată la recursul recurentei Todița T.

Consideră că în speță instanța de apel prin faptul că a admis recursul cet. Dodița T.

împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de a fi contestată a admis o cale de

atac neprevăzută de lege;

- ședința de judecată din 22.04.2015 a avut loc fără participarea inculpatei

Vlas M. și avocatului acesteia care a depus cerere de amânare a examinării

recursului;

- acuzatorul de stat nu a prezentat probe pertinente și concludente care ar

confirma învinuirea înaintată;

- concluzia instanței de apel referitor la menținerea sechestrului pe conturile

bancare este contradictorie și neîntemeiată în speță instanța a constatat: „acțiune

civilă nu a fost înaintată” dar a dispus „menținerea sechestrului pe suma de 61088 lei,

până la soluționarea definitivă a acțiunii civile”. Consideră că nu este clar ce acțiune

civilă urmează a fi soluționată, dacă o astfel de acțiune nu există și dacă va exista în

7

viitor;

- instanța de apel nu a apreciat separat fiecare probă prezentată de părți, nu

le-a supus unei analize minuțioase și desfășurate, nu s-a expus asupra

admisibilității sau inadmisibilității acestora cu o argumentare clară a concluziile

sale, apreciind la general printr-o frază „argumentele nefondate ale apărării” fără o

motivare plauzibilă în acest sens.

- Conform hotărârii Judecătoriei Șoldănești nr. 2-142/14 din 13.02.2014 s-a

confirmat dreptul de proprietate a reclamantei Dodița T. asupra casei de locuit care

a aparținut lui Andreeva M. în temeiul art. 332 Cod civil (uzucapiunea), astfel

aceasta nu a fost recunoscută în calitate de moștenitor al averii lui Andreeva M., or

recunoașterea în calitate de moștenitor și recunoașterea dreptului de proprietate

sunt termeni diferiți;

- instanța de apel a apreciat ca fiind corespunzătoare declarațiile succesorului

legal al părții vătămate Dodița T., iar un cumul întreg de probe ale apărării le-a

apreciat la genera „argumente nefondate” fără o argumentare plauzibilă în acest

sens.

și motivele invocate, Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi admise, din

următoarele considerente.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Din prevederile art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, rezultă, că instanța

de apel, judecând apelul, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie

să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Raportând aceste norme legale la conținutul deciziei instanței de apel, Colegiul

constată, că aceste prevederi totalmente au fost ignorate și anume, instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate în apeluri, acestea fiind

neglijate, astfel instanța doar a reiterat concluziile expuse în sentință.

8

Cu referire la recursurile ordinare declarate de acuzatorul de stat și

succesorul legal al părții vătămate Dodița T.

Analizând recursurile declarate de procuror și de succesorul legal al părții

vătămate, se constată, că argumentele invocate de recurenți își găsesc reflectare în

starea reală a lucrurilor statuate în cauză, inclusiv sub aspectul că judecând apelul,

instanța de judecată nu a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și nu

s-a pronunțat argumentat asupra tuturor probelor prezentate de partea acuzării,

lăsând fără careva apreciere declarațiile martorului Galbura M., Rucavițîn V., care

au declarat că cu câteva zile înainte de a fi internată în spital Andreeva M. avea

halucinații, martorului Botezat E., din care rezultă că în ziua internării lui Andreeva

M. aceasta nu deținea careva act de identitate, iar Vlas M. i-a comunicat că actele au

fost sustrase sau pierdute. Astfel, instanța de apel nu a analizat acțiunile lui Dabija

A. în coroborare cu depozițiile martorilor menționați precum și în cumul cu

prevederile pct. 11,24 lit. a), 27 lit. a), b),c), 78 lit. a),b) 84 din Regulamentul privind

condițiile și modul de efectuare a operațiunilor valutare aprobat prin Hotărârea

Băncii Naționale nr. 8 din 28.01.10 precum și cu cap. 3 p.1.3.1; 2 - 1 3 4 ; 1.3.29; 3.1.3

alin. (l),(3), (9); 3.2.1 alin. (l), (l); 5.2; 5.3; 7.1; 7.2; 7.3; 7.5 alin. (1); 10 pct. 7 lit a) 10.9;

10.11; 10.13; 10.14; 3.2 ale Regulamentului privind ordinea efectuării operațiunilor

în „Banca de economii”, la conturile de depozit ale persoanelor fizice ce nu practică

activitate de întreprinzător sau alt tip de activitate.

În continuare, analizând decizia recurată Colegiul lărgit constată că, instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra argumentului invocat de acuzare referitor la faptul

că instanța de fond nu a analizat și nu a dat nici o apreciere acțiunilor lui Dabija A.

care, la perfectarea operațiunilor cu conturile bancare ale lui Andreeva M. nu a

solicitat prezentarea actelor de identitate a ultimei. La fel, nu s-a pronunțat asupra

argumentului referitor la acțiunile lui Dabija A., care a efectuat operațiuni bancare

în lipsa unei cereri orale sau scrise a deponentei privind închiderea conturilor

bancare.

Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel a tras o concluzie pripită privind

respingerea apelurilor acuzatorului de stat și a succesorului legal al părții vătămate,

fără a efectua o verificare multilaterală și obiectivă a probelor aduse în sprijinul

învinuirii înaintate lui Dabija A. și circumstanțelor de fapt ale cauzei.

Generalizând cele menționate mai sus, instanța de recurs constată că, în speță,

instanța de apel și-a motivat insuficient decizia pronunțată în partea menținerii

9

soluției de achitare a lui Dabija A., iar argumentele invocate de recurenți referitor la

faptul că instanța de apel nu a dat o apreciere tuturor probelor administrate în

cauză, și-au găsit confirmare.

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Pantaz V. în

numele inculpatei Vlas M.

Drept temei pentru declararea recursului apărarea a invocat prevederile

pct.6), 7) alin. (1) din art. 427 Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, instanța a admis o cale de atac neprevăzută de lege.

Analizând decizia contestată prin prisma criticilor formulate de recurent

Colegiul lărgit conchide că instanța de apel judecând apelurile declarate superficial

a cercetat probele cauzei, nepronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în

apeluri, astfel nu a stabilit temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelurilor declarate de partea apărării.

Potrivit cererilor de apel declarate de inculpata Vlas M. și avocatul acesteia

(f.d.135-154 vol. IV), criticându-se legalitatea și temeinicia sentinței, s-au invocat

următoarele motive:

„- Dodița T. nu este rudă cu Andreeva M. și deci nici nu îndeplinește prevederile

art. 81 alin. (3) Cod de procedură penală, pentru a fi recunoscută în calitate de succesor legal

al părții vătămate;

- învinuirea înaintată este neclară, superficială nefiind indicat prin care acțiuni concrete

Vlas M. a săvârșit infracțiunea, ceea ce constituie o încălcare flagrantă a drepturilor inculpatei

prevăzute de art. 6 CEDO;

- Vlas M. a fost menținută în calitate de bănuită cu încălcarea prevederilor art. 63 alin.

(2) pct. 3) Cod de procedură penală;”

Lecturând decizia contestată Colegiul penal constată că, asupra acestor motive

invocate în apel de către partea apărării, instanța de apel nu numai că nu s-a

pronunțat, dar nici nu le-a reflectat în decizia recurată.

Tot aici, Colegiul ține să menționeze că în apelurile declarate de inculpata Vlas

V. și avocatul acesteia se invocă motivele privind ilegalitatea și netemeinicia

hotărârii atacate prin faptul că instanța pripit a decis asupra soluției adoptate

ignorând probele cercetate în ședința de judecată, indicând că prin declarațiile

martorilor audiați Pozdîrca V., Pascari E., Crudu S., Bulgac L., Botezatu E., Lungu

10

A., Storoja T., Sinelnicov G., Croitoru V., Gîrlea I., Negară L., Capbătut I., Bulgac

Sv., se confirmă nevinovăția lui Vlas M. de săvârșirea infracțiunii incriminate.

Analizând decizia contestată prin prisma criticilor formulate de recurent

Colegiul lărgit consideră pripită și superficială motivarea adusă de instanța de apel

pentru susținerea soluției adoptate, unde se invocă: „Instanța de fond a analizat

obiectiv cumulul de probe prin prisma prevederilor art. 95, 101 Cod de procedură penală,

prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, veridicității raportate la declarațiile

date de inculpată în cadrul ședinței de judecată și probele administrate a stabilit corect

situația de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatei Vlas M. încadrarea juridică

corectă și anume în baza art. 190 alin. 2 lit. c) Cod penal.”

Sub acest aspect instanța de recurs reține, că instanța ierarhic inferioară doar

a transcris declarațiile martorilor audiați în instanța de fond, fără a analiza

conținutul acestora și fără a dezvălui concluziile sale asupra fiecărei probe separat.

Modalitatea de motivare a soluției denotă că instanța de apel nu a apreciat probele

prezentate de participanții la proces, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității, veridicității și coroborării acestora, ca apoi să se expună

asupra admisibilității sau inadmisibilității probei respective, expunând temeiul

respectiv în decizia sa.

Acestea fiind reținute Colegiul penal conchide, că judecând cauza instanța de

apel nu a elucidat acele fapte importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei date, nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, acceptând niște

concluzii de ordin general, statuate de prima instanță, cu privire la conținutul

probelor administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată, fapt care a dus la

pronunțarea unei hotărâri insuficient motivate.

Este de menționat faptul că, hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic

inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni

generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune

esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Raportând prevederile legale sus menționate la speța supusă judecării

Colegiul constată, că instanța de apel insuficient și-a motivat decizia pronunțată,

examinând cauza penală cu abateri de la normele de procedură, neapreciind

probele care urmau să fie cercetate sub toate aspectele.

11

În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile comise nu pot

fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de

recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind instanța

care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

Încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul să concluzioneze

asupra necesității de a casa total decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecători.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, să cerceteze, să

verifice și să aprecieze aprofundat probele administrate pe parcursul procesului

penal în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o apreciere cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, și să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate,

să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417

Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, de succesorul părții vătămate Dodița

Tatiana și de avocatul Pantaz Vladislav în numele inculpatei Vlas Maria, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, în

cauza penală în privința lui Vlas Maria și Dabija Aliona și dispune rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 29 martie

2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Anatolie Țurcan

12