1ra-1262/2018 — Art.188 alin.2 lit.b, e; art.164 alin.2 lit. e, g Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 09 decembrie 2014, au fost condamnați: Covrig Andrei XXXXX în baza art.188 alin.(2) lit.b), e) Cod penal la 9 ani închisoare și în baza art.164 alin.(2) lit.g) Cod penal la 7 ani închisoare. În temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 11 ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip închis. Stanciu Oleg XXXXX în baza art.188 alin.(2) lit.b), e) Cod penal la 9 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Totodată, Stanciu Oleg a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art.164 lin.(2) lit.g), e) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de acesta. Prin aceiași sentință a fost achitată Frunze Alina XXXXX de sub învinuirea adusă, în privința căreia hotărârile judecătorești nu se contestă.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, la 23 iulie 2013, aproximativ la ora 2300, Stanciu Oleg, Covrig Andrei și Frunze Alina s-au deplasat cu automobilul de model „XXXXX”, cu n/î XXXXX, la volanul căruia se afla șoferul Beșleaga A., din sat.Lăpușna r-nul Hîncești, la cunoscutul lor, Darii Nicolae în s.Văsieni, r-nul Ialoveni. Covrig Andrei, Stanciu Oleg și Frunze Alina au fost primiți de Darii Nicolae și concubina acestuia Andronache Irina, unde cu toții au stat la masă în verandă și au servit băuturi alcoolice. În timp ce Frunze A. a mers la Braga El. care este bunica lui Darii N., care, se afla în altă odaie, în verandă între Covrig A., Stanciu O. care erau în stare de ebrietate alcoolică, s-a iscat o ceartă cu Darii N. Covrig A. și Stanciu O. având intenția comiterii unei tîlhării, l-au atacat pe Darii N., unde Covrig A. a luat de pe masă un cuțit de bucătărie pe care folosindu-l în calitate de armă, l-a pus la gâtul lui Darii N., amenințându-l cu moartea, cu violență periculoasă pentru viața și sănătatea acestuia, în caz dacă anunță poliția despre cele întâmplate, apoi a luat din dormitor două boxe muzicale la prețul de 300 lei, un USB la prețul de 70 lei și un DVD la prețul de 200 lei, pe care le-a dus și le-a pus în taxiul care îi aștepta lângă gospodăria lui Darii N. În momentul în care Darii N. a încercat să-l ajungă pe Covrig A. pentru a-l împiedica să sustragă bunurile, Stanciu O., susținând acțiunile 2 criminale ale lui Covrig A., l-a reținut și l-a lovit pe Darii N. cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului, cauzându-i acestuia, conform raportului de expertiză medico-legală nr.3687 din 25 iulie 2013, vătămare neînsemnată. Ulterior, Covrig A. împreună cu Stanciu O. au ieșit din locuință și cu bunurile sustrase au părăsit locul faptei, cauzându-i părții vătămate o pagubă materială în sumă totală de 570 lei. Tot atunci, Covrig A., fiind în stare de ebrietate, având scopul răpirii unei persoane, amenințând-o pe Andronache I. cu un cuțit de bucătărie, folosit în calitate de armă, pe care i l-a pus la gât, a forțat-o să părăsească domiciliul său din s. Văsieni, r-nul Ialoveni. A urcat-o forțat pe bancheta din spate a automobilului de model „Dacia Logan”, care staționa în fața gospodăriei acesteia, cu care ulterior a fost transportată contrar voinței sale în sat.Lăpușna, r-nul Hîncești, unde s-a aflat până la 24 iulie 2013, când a fost depistată de colaboratorii de poliție.

Împotriva sentinței pronunțată integral la 09 decembrie 2014, au declarat apeluri: - la 24 decembrie 2014 procurorul în procuratura r-ului Ialoveni, Valeriu Dermenji; - 23 decembrie 2014, avocatul Alexandru Bogos în numele inculpaților Covrig A. și Stanciu O.; - la 17 decembrie 2014, inculpatul Stanciu O.; - la 17 decembrie 2014, inculpatul Covrig A. 3.1 Procurorul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie condamnați: - Covrig A. în baza art.188 alin.(2) lit.b), e) și f) Cod penal la 8 ani închisoare, în baza art.164 alin.(2) lit.g), e) Cod penal la 8 ani închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal a-i aplica pedeapsa definitivă de 11 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis; - Stanciu O. în baza art.188 alin.(2) lit.b), e) și f) Cod penal la 8 ani închisoare, în baza art.164 alin.(2) lit.g), e) Cod penal la 8 ani închisoare, conform art.84 Cod penal a-i aplica pedeapsa de 11 ani închisoare, iar conform art.85 Cod penal să-i fie adăugată parțial la pedeapsa stabilită, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 06.04.2009, stabilindu-i definitiv pedeapsa de 11 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. În argumentarea apelului, procurorul a invocat că, prima instanță la adoptarea sentinței nu a ținut cont de probele acuzării dând o apreciere subiectivă declarațiilor părților vătămate și a probelor examinate, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării 3 judecătorești, bazându-se doar pe declarațiile inculpaților, care sunt contradictorii și urmau a fi apreciate ca o poziție de apărare pentru a evita răspunderea penală, declarațiile acestora fiind combătute de cumulul de probe pertinente și concludente, administrate în cauză. 3.2 Avocatul Bogos A. în numele inculpaților, a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare a lui Stanciu O. în baza art.164 alin.(2) lit.g), e) Cod penal și în baza art.188 alin.(2) lit.b), e), f) Cod penal, iar acțiunile lui Covrig A., să fie recalificate la art.188 alin.(1) Cod penal, pe motiv că Stanciu O. nu a comis și nu poate fi învinuit de comiterea infracțiunii de tîlhărie, fapt confirmat de inculpatul Covrig A., care a recunoscut că a comis de unul singur tîlhăria, însă fară a amenința cu cuțitul partea vătămată Darii N. Nu a avut nici o înțelegere prealabilă cu Stanciu O. sau Frunze A., ultimii nu au participat la comiterea infracțiunii date, declarații care au fost confirmate și de către Frunze A. Inculpații urmau a fi achitați pe capătul de învinuire în baza art.164 alin.(2) Cod penal, pe motiv că fapta lor nu întrunește elementele infracțiunii, deoarece partea vătămată Andronache I., a depus declarații contradictorii, care sunt combătute prin declarațiile martorilor Beșleaga A., Blendarenco S. și a inculpaților Covrig A. 3.3 Inculpatul Stanciu O., a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că el nu a comis faptele incriminate; 3.4 Inculpatul Covrig A., a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că el nu a comis faptele incriminate iar instanța a apreciat greșit probele prezente la caz.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2015, au fost respinse, ca nefondate apelurile inculpaților și apelul declarat de avocatul Bogos A. în numele acestora, și a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: Stanciu O. a fost condamnat în baza art.164 alin.(2) lit.g), e) Cod penal la 7 ani închisoare și în baza art.188 alin.(2) lit.b), e) Cod penal la 8 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa de 10 ani închisoare. Potrivit art.85 Cod penal, i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei numită prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 06.04.2009, stabilindu-i pedepsa definitivă de 11 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. 4 În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute. 4.1. Prin încheierea din 13 octombrie 2015, a fost corectată omisiunea din dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2015, și anume în dispozitivul deciziei a fost adăugat: „Se recunoaște vinovat Covrig Andrei în comiterea infracțiunii prevăzute de art.164 alin.(2) lit.e), g) Cod penal, în rest dispozițiile sentinței în privința lui se mențin”.

În argumentarea soluției sale, instanța de apel a susținut că, prima instanță corect și just a exclus din învinuirea adusă inculpaților Covrig A., Stanciu O. a semnului calificativ „cu cauzare de daune în proporții considerabile” prevăzute de lit.f) al art. 188 Cod penal, deoarece nu au fost prezentate probe pertinente și concludente în confirmarea acestui semn calificativ, iar suma de 570 lei nu poate fi considerată ca daună în proporții considerabile, nici pentru partea vătămată Darii N. Concomitent, instanța a respins argumentul inculpatului Stanciu O. și a avocatului Bogos A., precum că acesta urmează a fi achitat, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, deoarece din materialele cauzei s-a dovedit că Stanciu O. a aplicat violență față de partea vătămată Darii N., în timp ce Covrig A. sustrăgea bunurile din casă, precum și la faptul amenințării părții vătămate cu cuțitul. La fel, a fost considerată ca lipsită de temei solicitarea părții apărării cu privire la recalificarea acțiunilor inculpatului Covrig A. din art.188 alin.(2) lit.b), e) în art.188 alin.(1) Cod penal, deoarece din materialele cauzei rezultă cert că infracțiunea a fost comisă în circumstanțe agravante, săvârșită de două persoane și cu aplicarea cuțitului. Totodată, instanța de apel, a reținut că instanța de fond neîntemeiat l-a achitat pe Stanciu O. de comiterea infracțiunii de răpire a persoanei, deoarece acesta a acționat de comun acord cu Covrig A., ambii forțând-o pe Andronache I. să-i urmeze și împreună cu Stanciu O., au transportat-o în s.Lăpușna, r-nul Ialoveni. Astfel, inculpații au manifestat intenție directă la răpirea acesteia, ambii au capturat victima, au deplasat-o de la domiciliul concubinului său și au reținut-o peste noapte în s. Lăpușna, până au venit colaboratorii de poliție. Respectivul fapt a fost confirmat incontestabil prin declarațiile părții vătămate Andronachi I., care a indicat că: i-a fost pus cuțitul la gât, a fost amenințată și a fost urcată cu forța în mașină, precum și prin declarațiile părții vătămate Darii N. care a indicat că: a văzut cum Covrig A. a amenințat-o și forțat-o pe Andronachi I, pentru a se urca în 5 automobil, precum și prin declarațiile martorului Braga E. care a indicat că: nu crede că Andronachi I. să se urcat benevol în automobil, deoarece era desculță când a fost dusă de Covrig A.

Împotriva deciziei instanței de apel, pronunțată integral la 26 noiembrie 2015, au declarat recursuri ordinare: - la 04 decembrie 2015, procurorul Bolduratu Vasile, în latura examinării cauzei în privința inculpatei Frunze Alina, solicitând remiterea cauzei la rejudecare, în privința căreia hotărârile nu se contestă. - la 28 decembrie 2015, avocatul Creciun Natalia în numele inculpatului Covrig Andrei; - la 28 decembrie 2015, avocatul Alexandru Bogos în numele inculpatului Stanciu Oleg; - la 25 ianuarie 2016, inculpatul Stanciu Oleg; 6.1 Avocatul Creciun N. în numele inculpatului Covrig A., a solicitat casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare în baza art.164 alin.(2) lit.g), e) Cod penal, pe motiv că nu au fost întrunite elementele infracțiunii, recalificarea acțiunilor acestuia din prevederile art.188 alin.(2) lit.b), e), în art.188 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, invocând că instanțele de judecată au apreciat greșit probele cauzei; nu a fost stabilit faptul că Covrig A. a participat la atacul tâlhăresc și a folosit cuțitul la amenințarea părții vătămate, fapt confirmat de către inculpatul Stanciu O., care, a declarat că nimeni nu a folosit nici o armă, bunurile părții vătămate au fost sustrase de el singur, fără participarea lui Stanciu O. Inculpatul Covrig A. nu a amenințat-o și nu a răpit-o pe partea vătămată Andronache I., aceasta singură a plecat de bună voie cu ei, motivând că este bătută de concubinul său, astfel că, lipsesc elementele componente ale infracțiunii prevăzute de art.164 alin.(2) Cod penal. 6.2 Avocatul Bogos A. în numele lui Stanciu O., a solicitat casarea hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că nu au fost întrunite elementele infracțiunilor incriminate. A menționat că, instanțele ierarhic inferioare, nu au apreciat corect probele cauzei dând o apreciere incorectă declarațiilor inculpaților, a martorilor, iar declarațiile părților vătămate urmau a fi apreciate critic, deoarece poartă un caracter declarativ, nu și-au găsit confirmare prin probele acumulate în cadrul cauzei penale și nu coroborează între ele. 6 6.3 Inculpatul Stanciu O., a solicitat casarea hotărârilor, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare în baza art.164 alin.(2) Cod penal și reîncadrarea acțiunilor sale în baza art.188 alin.(1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse mai blânde, pe motiv că nu a comis infracțiunea de răpire. Referitor la infracțiunea de tâlhărie, a menționat că nu a avut intenția de a bate partea vătămată și nu a amenințat-o cu cuțitul, nu este de acord cu aplicarea art.72 și 85 Cod penal, deoarece el și-a executat pedeapsa pe cauza anterioară.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 23 februarie 2016, a fost respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procuror, admise recursurile ordinare declarate de avocații Bogos A., Creciun N. în numele lui Stanciu O.,Covrig A. și de inculpatul Stanciu O., din alte motive, casată total încheierea și parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, ambele din 13.10.2015, în partea condamnării lui Covrig A. și Stanciu O. în baza art.164 alin.(2) lit. e), g) Cod penal și aplicării prevederilor art. 84, 85 Cod penal, cu dispunerea rejudecării cauzei în privința acestora în această parte, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Celelalte dispoziții ale hotărârii contestate au fost menținute. Instanța de recurs a constatat că, instanța de apel a casat sentința în partea achitării lui Stanciu O. în baza art.164 alin.(2) lit.g),e) Cod penal și reluând cercetarea judecătorească, a pronunțat o nouă hotărâre de condamnare a acestuia, fără a constata fapta încriminată. Totodată, instanța în partea descriptivă a deciziei a indicat că Covrig A. a comis infracțiunea împreună cu Stanciu O. și acțiunile lui urmează a fi încadrate în norma art.164 alin.(2) lit.g), e) Cod penal, însă, fapta lui a rămas descrisă în modul cum a constatat-o prima instanță, precum că el de unul singur a comis infracțiunea dată. Astfel, motivarea soluției contrazice dispozitivul deciziei din care motiv decizia contestată urmează a fi casată parțial.

Rejudecând cauza, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2017, au fost respinse apelurile declarate de inculpații Covrig A., Stanciu O, și avocatului Bogos A. în numele lui Covrig A. A fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea învinuirii aduse lui Stanciu O. și Covrig A., în baza art.164 alin.(2) lit.e), g) Cod penal și pronunțată o nouă hotărâre potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care: 7 Covrig A. a fost condamnat în baza art.188 alin.(2) lit.b),e),f) Cod penal, cu aplicarea art.82 CP, la 8 ani închisoare, în baza art.164 alin.(2) lit.e),g) Cod penal, cu aplicarea art.82 Cod penal, la 8 ani închisoare. Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, definitiv i-a fost stabilită pedeapsa de 11 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. Stanciu O. a fost condamnat în baza art.188 alin. (2) lit. b), e),f) Cod penal, cu aplicarea art.82 CP la 8 ani închisoare și în baza art. 164 alin.(2) lit.e), g) Cod penal, cu aplicarea art.82 Cod penal la 8 ani închisoare . Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa de 11 ani închisoare. Conform art.85 Cod penal, i-a fost adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 06.04.2009, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 11 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. 8.1. Prin încheierea din 30 mai 2017, a fost înlăturată eroarea materială din dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2017, prin excluderea alineatelor: „Recunoaște culpabili pe Covrig Andrei și Stanciu Oleg de comiterea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2) lit.b),e), f) Cod penal, cu aplicarea art. 82 Cod penal, la pedeapsa de 8 ani închisoare, fiecare”.

În motivarea soluției emise, instanța de apel a constatat că, Covrig A. împreună și prin înțelegere prealabilă cu Stanciu O., fiind ambii în stare de ebrietate, la 23 iulie 2013, aproximativ la orele 23:30, având scopul răpirii unei persoane, amenințând-o pe Andronachi I. cu un cuțit de bucătărie pe care i l-a pus la gât, iar cu cealaltă a apucat-o de umăr și, cu forța a scos-o din domiciliul său din s.Văsieni, r-nul Ialoveni. Au urcat-o forțat pe bancheta din spate a automobilului de model “Dacia Logan”, care staționa în fața gospodăriei acesteia, fiind supravegheată din ambele părți de Covrig A. și Stanciu O., cu care ulterior a fost transportată contrar voinței sale în s.Lăpușna, r-nul Hîncești, unde, s-a aflat până la 24 iulie 2013, când a fost depistată de colaboratorii de poliție. Din declarațiile părții vătămate Andronachi I. depuse în cadrul ședinței instanței de apel, rezultă că ambii inculpați Covrig A. și Stanciu O. au privat-o de libertate, au luat-o și urcat-o în automobil, contrar voinței, așezând-o în mijloc pe bancheta din spate a automobilului, iar inculpații s-au așezat prin părți, fiind amenințată cu cuțitul la gât, nu a 8 vorbit și nu a întreprins nimic, având un sentiment de frică, astfel, a fost transportată într-o casă din s.Lăpușna, r-nul Hîncești. Potrivit depozițiilor părții vătămate Darii N., ambii inculpați au participat la răpirea concubinei sale Andronachi I., fiindu-i pus cuțitul la gât, au luat-o și urcat-o în taxiul care îi aștepta la poartă și au transportat- o în sat.Lăpușna, unde a fost depistată a doua zi, dezbrăcată și cu vânătăi. Reținând cele nominalizate, instanța de apel, a respins ca neîntemeiate argumentele apărătorului care solicită aprecierea critică a declarațiilor lui Andronachi I., considerând că acestea sunt contradictorii, or, aceste argumente nu și-au găsit confirmare, iar depozițiile părții vătămate sunt consecvente, corespund cu declarațiile depuse la urmărirea penală și în instanța de fond, care coroborează cu celelalte probe administrate și verificate în cadrul cercetării judecătorești. Mai mult ca atât, Andronachi I. a fost avertizată de răspunderea penală pentru darea declarațiilor intenționat false, prin urmare, nu există temei de a aprecia critic aceste declarații depuse sub jurământ, care corespund adevărului. Astfel, în opinia instanței de apel, prima instanță neîntemeiat a pronunțat soluția de achitare în privința lui Stanciu O. de comiterea infracțiunii de răpire a persoanei, luând în considerare că, Stanciu O. a acționat de comun acord cu Covrig A., ambii forțând-o pe Andronachi I. să-i urmeze și împreună au transportat-o în s. Lăpușna, r-nul Ialoveni. Ambii inculpați au manifestat intenție directă față de răpirea lui Andronachi I., au capturat victima și au deplasat-o de la domiciliul concubinului său, unde au reținut-o peste noapte în s.Lăpușna, până au venit colaboratorii de poliție. La stabilirea pedepsei inculpaților, instanța de apel a susținut că a ținut cont de criteriile de individualizare a pedepsei, de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite și anume comiterea din intenție a unei infracțiuni grave, de persoana acestora, care anterior au fost condamnați, cu antecedente penale nestinse, prezența stării de recidivă, astfel, a considerat de a-i stabili inculpaților pedeapsa sub formă de închisoare, cu aplicarea art. 82, 84 alin.(1) Cod penal, iar în privința lui Stanciu O. și în baza art. 85 Cod penal.

Împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2017, pronunțată integral la 30 mai 2017 au declarat, recursuri ordinare: - la 06 iunie 2017, inculpatul Stanciu Oleg; 9 - la 10 iunie 2017, avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Covrig Andrei. 10.1 Inculpatul Stanciu O., fără a invoca careva temeiuri de drept din cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, invocând că partea vătămată Andronachi I. și-a schimbat declarațiile, iar careva probe ce ar dovedi vinovăția sa, lipsesc. Consideră că în prezenta cauza penală din partea instanței de apel, au avut loc încălcări, fără a le menționa. Totodată a făcut referire la art.3 din Convenție, indicând că aceasta impune autorităților să realizeze o anchetă oficială efectivă cu privire la pretinsele rele tratamente. 10.2 Avocatul Bîrcă L. în numele lui Covrig A. indicând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare de la învinuirea adusă în baza art.164 alin.(2) lit.g), e) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. În argumentarea poziției a menționat că decizia instanței de apel o consideră neîntemeiată și nemotivată, deoarece nici la urmărirea penală, precum și în instanța de fond, Covrig A. vina în comiterea infracțiunii nu a recunoscut, or, la materialele cauzei nu există nici o probă care confirmă vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii de răpire a unei persoane. Consideră că, pe acest capăt de acuzare, inculpatul urmează a fi achitat, deoarece partea vătămată Andronachi I. a depus declarații contradictorii care sunt combătute prin declarațiile martorilor Beșleaga A., Blendarenco S. și inculpata Frunze A. Din declarațiile lui Covrig A. rezultă că victima l-a rugat să o i-a cu dânsul, deoarece s-a săturat de Darii N., fiindcă o bate. Suplimentar, inculpatul în ședința instanței de apel a relatat că nu este de acord cu depozițiile lui Andronachi I., menținând declarațiile anterioare și susținând că ele sunt confirmate de către șoferul taxiului care era cu ei. Recunoaște că a aplicat violență față de Darii N., însă neagă folosirea cuțitului, relatând că cuțitul în general nu a fost acolo, iar Stanciu O. nu a aplicat lovituri față de Darii N. A indicat că, instanța de apel cercetând probele administrate, nu le- a apreciat separat fiecare din ele din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar sentința instanței de judecată potrivit art.384 alin.(3), (4) Cod de procedură penală, trebuie să fie legală, 10 întemeiată și motivată și instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată. Decizia contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar ca rezultat a fost condamnată o persoană nevinovată. Vinovăția inculpatului nu a fost dovedită, sau persoana este supusă răspunderii penale și pedepsei penale numai pentru fapte săvârșite cu vinovăție. Mai mult ca atât, răspunderii penale și pedepsei penale este supusă numai persoana care a săvârșit cu intenție sau din imprudență o faptă prevăzută de legea penală, or, potrivit art.51 Cod penal, temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvârșită.

În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate, considerându-le inadmisibile, deoarece, atât avocatul Bîrcă L. în numele lui Covrig A., cât și inculpatul Stanciu O., critică soluția instanței de apel în ce privește infracțiunea de răpirea unei persoane prevăzută la art. 164 alin.(2) lit.e), g) Cod penal, însă instanța de apel, la examinarea cauzei a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, cercetând și apreciind probele prin prisma pertinenței și concludenței, care confirmă vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii nominalizate. Autorii recursurilor critică aprecierea probelor administrate de către instanța de apel, iar un asemenea temei nu este prevăzut de lege pentru a judeca cauza.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14 noiembrie 2017, au fost admise recursurile ordinare declarate de avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Covrig A. și de inculpatul Stanciu O., casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2017 și încheierea din 30 mai 2017, și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. 12.1 Instanța de recurs a constatat că, deși prevederile art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, statuează că pentru instanța care rejudecă cauza, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului ordinar, această prevedere a fost ignorată de către instanța de apel la rejudecarea cauzei. Totodată a fost menționat că, în ordine de apel, nu a fost examinată partea învinuirii aduse lui Covrig A. și Stanciu O în baza art.188 alin.(2) lit.b), e), f) Cod penal însă, necătând la aceasta, instanța s-a implicat în 11 pedeapsă. La rejudecarea cauzei, instanța de apel a sfidat indicațiile instanței de recurs care sunt obligatorii și anume, când hotărârea este casată numai cu privire la unele fapte sau la unele persoane ori numai în ceea ce privește latura penală sau civilă, instanța de rejudecată, se pronunță în limitele în care hotărârea a fost casată, prevederi stipulate în alin.(3) al art.436 Cod de procedură penală. A fost comisă repetat, eroarea admisă anterior de instanța de apel, și anume, a fost încercat să se corecteze în temeiul art.249, 250 Cod de procedură penală, o eroare din dispozitivul deciziei prin adoptarea încheierii din 30 mai 2017, ne cătând la faptul că, potrivit prevederilor articolelor nominalizate, pot fi corectate erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural care se referă la datele despre persoană (numele, prenumele, data nașterii, locul de trai ș.a.) cu excepția erorilor de conținut, erori care nu se îndreaptă în temeiul art.249, 250 Cod de procedură penală dar prin intermediul căilor de atac. Omisiunea vădită a constat în absența unor mențiuni pe care trebuie să l-e cuprindă actul procedural în mod obligatoriu, mențiuni care trebuie soluționate odată cu fondul cauzei. Calificarea faptei inculpatului nu poate fi corectată printr-o încheiere adoptată în temeiul art. 249, 250 Cod de procedură penală. Încălcările stabilite au determinat, incontestabil, necesitatea de a casa decizia și încheierea instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Rejudecând cauza, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2018, au fost respinse apelurile declarate de partea apărării și admis apelul procurorului, casată sentința contestată în partea achitării lui Stanciu O. pe art. 164 alin.(2) lit. g), e) Cod penal și în partea condamnării lui Covrig A. pe art. 164 alin. 2 lit. g), e) Cod penal, și a individualizării pedepsei definitive și pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: A fost recunoscut culpabil și condamnat Covrig A. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. e), g) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani. În temeiul art. 84 alin. (1) din Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepsei aplicate la pedeapsa stabilită prin sentința judecătoriei Ialoveni din 09 decembrie 2014 pe art.188 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, lui Covrig A. i-a fost numită pedeapsa definitivă de 10 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis. 12 A fost recunoscut culpabil și condamnat Stanciu O. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. e), g) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani. În temeiul art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumulul parțial al pedepsei aplicate, la pedeapsa stabilită prin Decizia Curții de apel Chișinău din 13 octombrie 2015 pe art. 188 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, lui Stanciu O., i-a fost numită pedeapsa definitivă de 10 ani închisoare. În temeiul art. 85 din Cod penal al RM, prin cumul de sentințe la pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, i-a fost adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința judecătoriei Râșcani, mun.Chișinău din 06 aprilie 2009, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 11 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În rest dispozițiile sentinței contestate au fost menținute fără modificări. 13.1 În motivarea soluției emise, instanța de apel, a constatat faptul că, inculpatul Covrig A. împreună și prin înțelegere prealabilă cu Stanciu O., fiind ambii în stare de ebrietate alcoolică, la data de 23 iulie 2013, aproximativ la ora 23:30, având scopul răpirii unei persoane, amenințând-o pe Andronachi I. cu un cuțit de bucătărie pe care i l-a pus la gât, iar cu a doua mână a apucat-o de umăr și cu forța a scos-o din domiciliul său din s. Văsieni, r-nul Ialoveni, unde locuiește împreună cu concubinul său Darii N. și bunica acestuia Braga E. și a urcat-o forțat pe bancheta din spate a automobilului de model ”Dacia Logan”, care staționa în fața gospodăriei acestuia, fiind supravegheată din ambele părți de Covrig A. și Stanciu O. cu care ulterior au transportat-o, contrar voinței sale în sat. Lăpușna, r-nul Hâncești, unde s-a aflat până la 24 iulie 2013, când a fost depistată de colaboratorii de poliție. Inculpatul Stanciu O. împreună și prin înțelegere prealabilă cu Covrig A., fiind ambii în stare de ebrietate alcoolică, la data de 23 iulie 2013, aproximativ la ora 23:30, având scopul răpirii unei persoane, amenințând-o pe Andronachi I. cu un cuțit de bucătărie pe care i l-a pus la gât, iar cu a doua mână a apucat-o de umăr și cu forța a scos-o din domiciliul său din s. Văsieni, r- nul Ialoveni, unde locuiește împreună cu concubinul său Darii N. și bunica acestuia Braga E. și a urcat-o forțat pe bancheta din spate a automobilului de model „Dacia Logan”, care staționa în fața gospodăriei acesteia, fiind supravegheată din ambele părți de Covrig A. și Stanciu O. cu care ulterior au transportat-o, contrar voinței sale în sat.Lăpușna, r- 13 nul Hâncești, unde s-a aflat până la 24 iulie 2013, când a fost depistată de colaboratorii de poliție. Instanța de apel, analizând totalitatea de probe concludente, pertinete și veridice a considerat dovedită incontestabil vinovăția lui Covrig A. împreună cu Stanciu O., în comiterea infracțiunii prevăzute de art.164 alin. (2) lit. g) și e) Cod penal - răpirea unei persoane cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă, săvârșită de două sau mai multe persoane. De asemenea instanța de apel a reținut că, în acțiunile inculpaților sunt întrunite elementele componenței infracțiunii de răpire a persoanei cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă, săvârșită de două sau mai multe persoane. Această concluzie a fost bazată pe declarațiile părților vătămate Darii N. și Andronachi I. apreciindu-le ca veridice, consecvente și în coroborare cu declarațiile martorilor și celelalte probe scrise, care demonstrează cu certitudine vina inculpaților Covrig A. și Stanciu O. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. g) și e) Cod penal. De asemenea instanța de apel, analizând probatoriul administrat, prin prisma argumentelor formulate în apelul declarat de procuror, verificând astfel legalitatea actului judecătoresc contestat, a considerat eronată deducerea instanței de fond cu referire la achitarea lui Stanciu O. pe art. 164 alin. 2 lit. e), g) Cod penal, or, instanța de fond a constatat greșit doar vinovăția lui Covrig A. în comiterea răpirii părții vătămate, pe când probatorul demonstrează indubitabil că, Covrig A. în calitate de autor, a pus cuțitul la gâtul victimei, amenințând-o cu aplicarea violenței periculoase pentru viață, cu participarea și a lui Stanciu O. care a însoțit- o, până la automobilul parcat în fața gospodăriei, au urcat-o, fapt confirmat incontestabil prin declarațiile părții vătămate Andronachi I., care a indicat că, i-a pus cuțitul la gât, a fost amenințată, și desculț luată și a fost urcată cu forța în mașină, pe bancheta din spate pe locul din mijloc, de o parte fiind Covrig A. și de cealaltă Stanciu O., transportată la o persoană necunoscută acasă, unde a fost violată, și a stat în compania acestora până a venit poliția. Concomitent instanța de apel a constatat veridicitatea și coroborarea declarațiilor părților vătămate și a martorilor cu celelalte probe scrise care în cumul demonstrează vinovăția ambilor inculpații de comiterea infracțiunii de răpire, considerând eronate argumentele instanței de fond privind achitarea lui Stanciu O. pe capătul de învinuire pe art. 164 alin. 2 lit. e), g) Cod penal, și constatarea faptei de răpire a persoanei, reținută doar în sarcina inculpatului Covrig A., deoarece 14 probatorul administrat și examinat stabilește indubitabil comiterea infracțiunii de tâlhărie de două persoane, cu aplicarea armei sau altor obiecte în calitate de armă, iar în același moment și loc, fiind pe scările casei lui Darii N., doar Covrig A., în prezența lui Stanciu O. a pus cuțitul la gâtul părții vătămate Andronachi I. și forțat a urcat-o în automobilul ce staționa în fața gospodăriei, transportând-o în com. Lăpușna, r-l Hâncești, unde au ținut-o, contrar voinței acesteia, până la 24 iulie 2013. Astfel a fost constatat faptul că, în prima parte a activității infracționale Stanciu O. și Covrig A. au acționat împreună, de comun acord, prin înțelegere prealabilă, săvârșind atacul tâlhăresc asupra lui Darii N. iar ulterior au continuat activitatea fără înțelegere prealabilă, intenția de a comite răpirea Andronachi I. a apărut instantaneu, în procesul comiterii atacului tâlhăresc. Din analiza cumulară a circumstanțelor cauzei, instanța de apel, a conchis faptul că, atât inculpatul Stanciu O, cât și inculpatul Covrig A. prin acțiunile sale au întrunit elementele constitutive ale componenței infracțiunii de răpire a părții vătămate Andronachi I., săvârșită cu aplicarea armei și anume a cuțitului de bucătărie. Ambii inculpați au contribuit la realizarea laturii obiective a infracțiunii de răpire a persoanei, or, din materialele cauzei precum și din declarațiile părților vătămate se desprinde faptul că ultimii au acționat de comun acord și în complicitate și au urmărit un scop comun, ambii forțând partea vătămată să îi urmeze și împreună au transportat-o într-o altă localitate, ambii manifestând intenția directă de capturare și răpire a victimei, fapt care dovedește că, ambii au realizat componența de infracțiune prevăzute de art. 164 alin. (2) lit.e), g) Cod penal, iar personalitățile acestora fiind susceptibile de a fi puse răspunderii și pedepsei penale. La stabilirea modului și măsurii de pedeapsă în privința inculpaților Stanciu O. și Covrig A., în baza art.164 alin.(2) lit.e), g) Cod penal, instanța de apel, a ținut cont de prevederile art.61 alin.(1), art.75 Cod Penal, precum și de faptul că inculpații anterior au fost condamnați, nu au conștientizat gravitatea faptelor comise, nu se află pe calea corijării și dorinței de a se reintegra în societate prin comportament corect, au săvârșit o nouă infracțiune gravă din intenție, instanța concluzionând că realizarea scopului pedepsei penale precum și corectarea și reeducarea acestora, este posibilă doar numindu-le o pedeapsă privativă de libertate în limitele prevăzute de norma legală.

Împotriva deciziei instanței de apel din 14 martie 2018, pronunțată integral la 25 aprilie 2018, au declarat recursuri ordinare: 15 - la 07 mai 2018, avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Covrig Andrei; - la 23 mai 2018, inculpatul Stanciu Oleg. 14.1 Avocatul Bîrcă L. în numele inculpatului Covrig A., indicând în calitate de temeiuri de drept pentru casarea deciziei instanței de apel, prevederile art.427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței Judecătoriei Ialoveni din 09.12.2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14.03.2018, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a lui Covrig A. de la învinuirea adusă în baza art.164 alin.(2) lit.g),e) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. În susținerea recursului declarat, avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Covrig Andrei, a susținut următoarele: - decizia instanței de apel este nemotivată și neîntemeiată din considerentul că, atât la urmărirea penală, cât și în instanța de fond, Covrig A. vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. e), g) Cod penal, nu a recunoscut-o și la materialele cauzei penale nu există nici o probă care demonstrează vinovăția acestuia; - pe capătul de acuzare în baza art.164 alin.(2) Cod penal, inculpatul Covrig A. urma a fi achitat conform art.275 pct.3 Cod de procedură penală și anume că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, deoarece partea vătămată Andronachi I. a dat declarații contradictorii, care sunt combătute prin declarațiile martorilor Beșleagă A., Blendarenco S. și inculpatei Frunze A. Potrivit declarațiilor lui Covrig A. care a relatat că Andronachi I. l-a rugat să o i-a cu dânsul, deoarece s-a săturat de Darii N., pentru că o bate. Declarațiile date de părțile vătămate urmează a fi apreciate critic și cu caracter declarativ ori ele nu și-au găsit confirmarea în probele acumulate în cadrul dosarul penal și nu coroborează între ele; - la audierea inculpatului Covrig A. în instanța de apel, acesta a susținut pe deplin declarațiile depuse la urmărirea penală și în prima instanță, potrivit cărora a recunoscut parțial vina și a relatat că: la data de 23.07.2014, au mers împreună cu Stanciu O. și Frunze A. la Darii N. în sat.Văsieni. Acolo era bunica și concubina lui Darii N., cu care au servit vin, apoi s-a iscat o ceartă între el și Darii N. unde ultimul a intenționat să-1 lovească cu un borcan și el 1-a bătut. Apoi a luat boxele, USB-ul și DVD-ul și le-a dus și pus în taxiul cu care au venit. Stanciu O. cu Frunze A. nu s-au atins de aceste lucruri. În momentul conflictului Frunze A. și Andronachi I. erau în altă odaie cu bunica lui Darii N. Atât el, cât și Stanciu O. nu au amenințat pe 16 nimeni cu cuțitul. Andronachi I. a zis că s-a săturat de Darii N. și că dorește să meargă cu ei. Au urcat cu toții în taxi, Frunze A. așezându-se pe bancheta din față, iar el cu Stanciu O. și Andronachi I. pe bancheta din spate și au mers în sat.Lăpușna. Acolo el cu Andronachi I. au coborât și au mers la Blendarenco S., luând bunurile lui Darii N. din portbagaj, iar Stanciu O. cu Frunze A. au plecat într-o direcție necunoscută. Nu poate lămuri de ce a luat lucrurile, dar este de acord să restituie paguba. Suplimentar în ședința instanței de apel a declarat că: nu este de acord cu declarațiile părții vătămate Andronachi I., deoarece aceasta singură a mers cu ei, fapt confirmat și de către taximetristul care era cu ei. Recunoaște că a aplicat violența față de Darii N., dar neagă folosirea cuțitului, declarând că cuțitul în general nu a fost acolo. A mai declarat că, Stanciu O. nu a aplicat lovituri față de Darii N.; - încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art.101 alin.(1) și (4); art.384 alin.(3); art.385 alin. (1) pct.1) - 4); art.24 alin.(2), (4); art.26 alin.(3); art. 325 alin. (1); art. 384 alin. (3) și (4); art. 419 Cod de procedură penală, reieșind din faptul că probele aduse în acuzarea inculpatului Covrig A. nu sunt concludente și pertinente, ultimul urmând a fi achitat pe motivul că fapta, nu conține elementele constitutive ale infracțiunii, reținând și prevederile art.8 și 389 Cod de procedură penală, în aspectul că o hotărâre de condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată printr- un ansamblu de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, ori toate îndoielile apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în favoarea inculpaților. Vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se consideră dovedită numai în cazul când instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției, cercetând nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului și în urma unei proceduri legale, a dat răspuns la toate chestiunile prevăzute în art.385 Cod de procedură penală; - probele la care face referire instanța ca fiind decisive și care se raportează la celelalte probe prezentate în susținerea învinuirii și puse la baza condamnării, relevate în cuprinsul sentinței, în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, nu prezintă garanții de probare certă și concludentă a vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunii imputate; - eroarea admisă de instanță se datoriază încălcării prevederilor art.52 și art.13 Cod penal în partea ce ține de obligativitatea calificării corespunzătoare a infracțiunii și în acest sens face referire la art.6 (2) al 17 CEDO, care stabilește că ”orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită”. Această prezumție ”impune inter alia că la exercitarea atribuțiilor lor, funcționarii instanțelor de judecată nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că acuzatul a comis infracțiunea de care a fost acuzat; sarcina acuzării î-i aparține procurorului și orice dubiu trebuie interpretat în favoarea acuzatului” - cauza Holomiov vs Moldova din 7 noiembrie 2006, paragraful 99. Astfel, întocmirea și prezentarea rechizitoriului, încă nu constituie temei de a privi persoana vinovată de comiterea infracțiunii incriminate; - decizia atacată nu cuprinde motivele pe care instanța își întemeiază soluția, în rezultat fiind atrasă la răspundere penală o persoană nevinovată, or, persoana este supusă răspunderii penale și pedepsei penale numai pentru fapte săvârșite cu vinovăție. Mai mult ca atât răspunderii penale și pedepsei penale este supusă numai persoana care a săvârșit cu intenție sau din imprudență o faptă prevăzută de legea penală, or, conform art.51 Cod de procedură penală, temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvârșită; - suportul probatoriu administrat la caz, este insuficient și impertinent pentru a stabili faptele incriminate inculpatului așa cum au fost indicate în rechizitoriu și după cum au fost calificate în conformitate cu reglementările Codului penal. 14.2 Inculpatul Stanciu Oleg, fără a face referire la temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, declară dezacordul cu deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14.03.2018 în privința condamnării acestuia în baza art. 164 alin. (2) lit. e), g) Cod penal. Susține că, partea vătămată Andronache I. a declarat că: Stanciu O. nu este vinovat și nu a răpit-o, nu a aplicat violența față de aceasta și nu a amenințat-o, ea singură a vrut să meargă. A solicitat asigurarea prezenței unor martori în ședința de judecată însă i-a fost refuzat. Solicită emiterea unei hotărâri corecte.

Judecând recursurile ordinare, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse, din următoarele considerente. Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, concomitent fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, însă fără a agrava situația inculpatului în propria cale de atac. 18 15.1. Cu referire la recursul declarat de către avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Covrig Andrei, în calitate de temeiuri de drept pentru casarea hotărârilor atacate, au fost indicate prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 8) Cod de procedură penală, fiind solicitată rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a lui Covrig Andrei de la învinuirea adusă în baza art. 164 alin. (2) lit. g), e) Cod penal, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii. În susținerea temeiurilor indicate, avocatul Bîrcă Ludmila a afirmat că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care instanța își întemeiază soluția, în rezultat fiind atrasă la răspundere penală o persoană nevinovată precum și că eroarea admisă de instanță se datorează încălcării prevederilor art.52 și art.13 Cod penal în partea ce ține de obligativitatea calificării corespunzătoare a infracțiunii și în acest sens făcând referire și la art.6 CEDO. Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de către avocatul Bîrcă Ludmila, Colegiul penal lărgit reține că temeiurile semnalate nu și-au găsit confirmare în speța dată. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată. Totodată, Colegiul penal lărgit reține, că autorul recursului nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Covrig Andrei precum și nici măsura de pedeapsă stabilită în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, din care considerente nu se va pronunța referitor la aceste aspecte. Astfel, Colegiul penal lărgit relevă, că din recursul declarat rezultă că avocatul Bârcă Ludmila critică decizia instanței de apel doar în partea condamnării pe capătul de învinuire prevăzut de art. 164 alin. (2) lit. e), g) Cod penal. Sub aspectul dat, Colegiul penal lărgit lecturând decizia atacată, a stabilit că instanța de apel a constatat fapta incriminată inculpatului Covrig Andrei, a efectuat și expus minuțios procesul de încadrare juridică a acestei fapte, în componența de infracțiune prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. e), g) Cod penal, a cercetat declarațiile date atât în instanța de fond precum și în ordine de apel a părților vătămate și a martorilor, a analizat și coroborat aceste declarații în coraport cu probatoriul administrat, concomitent respingând argumentele părții apărării invocate în apelul declarat privind aprecierea critică a declarațiilor părții vătămate Andronachi Irina, fiindcă acestea sunt contradictorii, instanța 19 de apel stabilind că aceste argumente nu și-au găsit confirmare, declarațiile ultimei fiind consecvente și corespunzătoare celor depuse la urmărirea penală și în prima instanță, coroborând cu celelalte probe prezentate și verificate în cadrul cercetării judecătorești în instanța de apel, prin urmare statornicind că, nu există temei de a aprecia critic aceste declarații oferite sub jurământ, ultima fiind prevenită de răspunderea penală pentru darea declarațiilor intenționat false. De asemenea, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel corect a stabilit constatarea greșită a primei instanțe privind vinovăția doar lui Covrig Andrei în comiterea răpirii părții vătămate, pe când probatoriul demonstrează indubitabil că, Covrig Andrei în calitate de autor, a pus cuțitul la gâtul victimei, amenințând-o cu aplicarea violenței periculoase pentru viață, cu participarea și a lui Stanciu Oleg care a însoțit-o, până la automobilul parcat în fața gospodăriei, au urcat-o, fapt confirmat incontestabil prin declarațiile părții vătămate Andronachi Irina, care a declarat că, i-a fost pus cuțitul la gât, a fost amenințată, și desculț luată și a fost urcată cu forța în mașină, pe bancheta din spate pe locul din mijloc, de o parte fiind Stanciu Oleg și de cealaltă parte Covrig Andrei, ulterior a fost transportată la o persoană necunoscută acasă. Colegiul penal lărgit însușește poziția instanței de apel cu privire la faptul că prima instanță neîntemeiat l-a achitat pe Stanciu Oleg de comiterea infracțiunii de răpire a persoanei, luând în considerare că, Stanciu Oleg a acționat de comun acord cu Covrig Andrei, ambii forțând-o pe Andronachi Irina să-i urmeze și împreună au transportat-o în s. Lăpușna, raionul Hâncești. Ambii inculpați au manifestat intenția directă față de răpirea Irinei Andronachi, ambii au capturat-o, au deplasat-o de la domiciliul concubinului ei, au reținut-o și s-au aflat în compania acesteia peste noapte în s. Lăpușna până au venit colaboratorii de poliție, în consecință instanța de apel apreciind ca eronate argumentele și raționamentele primei instanțe privind achitarea lui Stanciu Oleg pe capătul de învinuire de răpire a persoanei, faptă reținută și în sarcina inculpatului Covrig Andrei, deoarece probatoriul administrat și examinat în ordine de apel a stabilit indubitabil comiterea infracțiunii de răpire a persoanei, comisă de două sau mai multe persoane, cu aplicarea armei sau altor obiecte în calitate de armă - fiind pe scările casei lui Darii Nicolae, inculpatul Covrig Andrei în prezența lui Stanciu Oleg a pus la gâtul Irinei Andronachi cuțitul, și forțat a urcat- o în automobilul ce staționa în fața gospodăriei, transportând-o în com. 20 Lăpușna, r-ul Hâncești, unde au ținut-o, contrar voinței acesteia, până la 24 iulie 2013. Așadar instanța de apel a stabilit că prima instanță la examinarea speței deferite nu a ținut seama de prevederile art. 41 Cod penal, care statuează că, participația reprezintă cooperarea cu intenție a două sau mai multor persoane la săvârșirea unei infracțiuni, fapt care în opinia Colegiului penal lărgit, corect a fost menționat de instanța de apel și se regăsește în acțiunile ambilor inculpați, reieșind și din faptul că Stanciu Oleg nu a întreprins careva acțiuni pentru a curma acțiunile lui Covrig Andrei privind răpirea Irinei Andronachi, acceptând în mod tacit acțiunile inițiate de către Covrig Andrei și participând la desfășurarea acestora, prin ce a acționat în calitate de coautor, fără înțelegere prealabilă, stabilindu-se o relație spontană cu intenția unică de răpire a persoanei. În partea argumentelor invocate de către avocatul Bîrcă Ludmila privind încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art.101 alin.(1) și (4); art.384 alin.(3); art.385 alin. (1) pct.1) - 4); art.24 alin.(2), (4); art.26 alin.(3); art. 325 alin. (1); art. 384 alin. (3) și (4); art. 419 Cod de procedură penală, reieșind din faptul că probele aduse în acuzarea inculpatului Covrig A. nu sunt concludente și pertinente, precum și modul de apreciere a probelor de către prima instanță și instanța de apel, Colegiul penal lărgit statuează că critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs. În contextul dat, Colegiul penal lărgit reiterează că instanța de recurs verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, astfel din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit respinge argumentele invocate în partea dată, ca fiind de jure inadmisibile. În același context, Colegiul penal lărgit constată că temeiul pentru recurs invocat în cerere, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care instanța își întemeiază soluția, nu și-a găsit confirmare la examinarea prezentului recurs ordinar, fiind invocat nemijlocit întru 21 susținerea criticii privind aprecierea probelor care, după cum s-a menționat anterior, este inadmisibilă la această etapă a procesului penal. 15.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpatul Stanciu Oleg, prin care își exprimă dezacordul cu decizia instanței de apel privind condamnarea acestuia în baza art. 164 alin. (2) lit. e), g) Cod penal, susținând în acest sens că partea vătămată Andronachi Irina a declarat că: Stanciu Oleg nu este vinovat și nu a răpit-o, nu a aplicat violența față de aceasta și nu a amenințat-o, ea singură a vrut să meargă, Colegiul penal lărgit, studiind materialele cauzei, a stabilit că respectivele alegații vin în contradicție directă cu declarațiile părții vătămate Andronachi Irina depuse în examinării cauzei în prima instanță și în ordine de apel, și într-o asemenea formă în care au fost expuse de către recurent, nu au fost regăsite ci dimpotrivă ultima a indicat la participarea lui Stanciu Oleg la producerea actului de răpire. Cu privire la invocarea recurentului precum că a solicitat asigurarea prezenței unor martori în ședința de judecată însă i-a fost refuzat, de asemenea Colegiul penal lărgit, studiind procesul-verbal al ședinței de judecată în ordine de apel, menționează că atât la etapa cererilor și demersurilor, cât și la etapa cercetării materialelor cauzei și a susținerilor verbale, nu a fost înaintată vreo cerere cu privire la audierea suplimentară a unor martori, astfel argumentul dat este apreciat critic, or, vine în contradicție cu materialele cauzei și nu corespunde realității. În același context, Colegiul penal lărgit, menționează corectitudinea calificării faptelor inculpaților Stanciu Oleg și Covrig Andrei și anume reținerea în sarcina ambilor inculpați a semnelor calificative de la lit. e) și g) alin. (2) art. 164 Cod penal, or, cumulul de circumstanțe indică la participarea nemijlocită a ambilor inculpați la comiterea infracțiunii de răpire a persoanei. Analizând toate circumstanțele prezente în speța dată, Colegiul penal lărgit consideră întemeiată concluzia instanței de apel, privind condamnarea inculpaților în baza art. 164 alin. (2) lit. e), g) Cod penal. Așadar, Colegiul penal lărgit, verificând materialele cauzei în cumul cu decizia contestată, conchide că instanța de apel a constatat și a apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpaților Stanciu Oleg și Covrig Andrei în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de prevederile art. 61, 75, 78, 84, 85 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei 22 infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că temeiurile pentru recursuri invocate în cereri nu și-au găsit confirmare, iar la judecarea recursurilor nu s-au depistat erori de drept care, reținute din oficiu, ar impune soluția casării deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit conchide asupra respingerii recursurilor ordinare declarate în cauză, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 338, 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Se resping, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Covrig Andrei și de către inculpatul Stanciu Oleg, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2018, în cauza penală în privința lui Covrig Andrei XXXXX și Stanciu Oleg XXXXX. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 octombrie 2018. Președinte Victor Boico Judecători Anatolie Țurcan Nicolae Craiu Galina Stratulat Victor Burduh 23