1ra-1186/2020 — art. 151 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 151 alin. 1 CP
- Temei legal
- articolul 427 CPP
1ra-1186/2020 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-1186/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
28 octombrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda
examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către
avocații Șchiopu Arcadie și Malanciuc Viorel în numele inculpatului,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05
februarie 2019 și sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 iunie
2018, în cauza penală în privința lui,
Lozovan Oleg XXXXX, născut la XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 15.11.2017 – 13.06.2018
instanța de apel: 11.12.2018 – 05.02.2019
instanța de recurs ordinar: 11.03.2020 – 28.10.2020
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 iunie 2018,
Lozovan Oleg a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 151 alin. (1) Cod penal, și în baza acestei legi i s-a aplicat o pedeapsă
sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani în penitenciar de tip
semiînchis.
Termenul executării pedepsei de către Lozovan Oleg, urmând a fi
calculat din 13 iunie 2018, cu includerea în termenul ispășirii pedepsei
perioada aflării în stare de arest de la 16 octombrie 2017, până la data de 13
iunie 2018.
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Lozovan
Oleg la XXXXX, aproximativ la ora 03:20, în timp ce se afla în apartamentul
nr. XXXXX, din str. XXXXX, mun. Chișinău, ca urmare a apariției unui
conflict, care a generat într-o altercație între acesta și Bugrov Denis,
acționând cu intenție directă, i-a aplicat ultimului o lovitură cu un cuțit în
regiunea abdomenului.
În rezultatul acțiunilor lui Lozovan Oleg, părții vătămate Bugrov
Denis, conform Raportului de expertiză nr. XXXXX din 31 octombrie 2017,
1
i-au fost cauzate vătămări corporale grave care prezintă pericol pentru viață,
sub formă de plagă tăiată penetrantă a peretelui abdominal anterior cu
lezarea lobului stâng a ficatului; hemoperitoneum (1500 ml.).
Astfel, Lozovan Oleg prin acțiunile sale intenționate a săvârșit
vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este
periculoasă pentru viață, adică infracțiune prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod
penal.
Sentința primei instanțe, a fost atacată cu apel de către:
- procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Centru,
Plamadeala Dumitru, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea
unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care a
aplica în privința inculpatului Lozovan Oleg pedeapsa sub formă de
închisoare pe un termen de 8 ani, cu executare pedepsei stabilite în
penitenciar de tip semiînchis, cu includerea în termenul ispășirii pedepsei
de către Lozovan Oleg termenul menținerii acestuia în stare de arest
începând cu data de 16.10.2017, cu încasarea cheltuielilor judiciare în mărime
de 448 lei suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare;
- inculpatul Lozovan Oleg, prin care a solicitat admiterea apelului și
casarea sentinței.
3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a invocat că:
- aplicând inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare pe un
termen mai mic decât cel solicitat de acuzatorul de stat, nu va fi atins scopul
de reeducare și corectare a acestora, instanța de judecată diminuând acel
factor de abținere de la comiterea unor asemenea infracțiunii de către
inculpat. Acest fapt urmând a fi apreciat și în raport cu riscul de a transforma
săvârșirea acestei infracțiunii în îndeletnicire, în condițiile când va fi sesizat
de către infractori faptul dezinteresului statului de a condamna asemenea
cazuri;
- la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța, urma să i-a în
considerație faptul că acesta nu și-a recunoscut vinovăția, nu este angajat în
câmpul muncii, anterior a fost condamnat pentru comiterea unor infracțiuni
cu intenție;
- sentința este ilegală în ceia ce privește refuzul în satisfacerea solicitării
acuzatorului de stat de a încasa de la inculpat cheltuielile judiciare în mărime
de 448 lei, suportate pentru efectuare expertizei judiciare;
- efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată
de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a
judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o. Ca urmare,
cheltuielile judiciare, imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea
infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără
săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat;
2
- obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este
principală și integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod
inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se
aplica pedeapsa infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi
revine în principal acestuia, chiar dacă partea vătămată și partea civilă au
determinat, prin cererile lor, producerea unor cheltuieli. Obligația de a
suporta cheltuielile judiciare este integrală, incluzând toate cheltuielile
necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare de către prima
instanță;
- stabilindu-se vinovăția inculpatului în săvârșirea unei infracțiuni,
acestuia îi revine obligația de a plăti statului toate cheltuielile efectuate de la
începerea urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de
condamnare.
3.2. În motivarea cererii de apel, inculpatul a invocat că:
- nu au fost examinat probele care dovedesc nevinovăția inculpatului
în cele incriminate;
- prima instanță a admis o serie de încălcări care a dus la emiterea unei
sentinței neîntemeiate, bazată pe fapte inexistente.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05
februarie 2019, a fost respins, ca depus peste termen apelul inculpatului
Lozovan Oleg, și respins ca nefondat apelul procurorul în Procuratura
municipiului Chișinău, oficiul Centru, Plamadeala Dumitru, cu menținerea
sentinței primei instanțe fără modificări.
Termenul executării pedepsei inculpatului Lozovan Oleg, urmând a fi
calculat din data de 05.02.2019, cu includerea în acest termen a duratei aflării
inculpatului în stare de arest de la data de 16.10.2017 până la 05.02.2019,
inclusiv.
4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, în cadrul
examinării prezentei cauzei penale în instanța de fond, inculpatul Lozovan
Oleg a fost prezent în ședințele de judecată, fiind audiat a oferit declarații,
fapt confirmat atât prin procesul verbal al ședinței de judecată cât și prin
declarațiile oferite de el instanței, anexate la materialele cauzei, (f.d.7-16, vol.
II).
Potrivit procesului verbal al ședinței de judecată, la data de 13 iunie
2018, inculpatul a fost prezent la pronunțarea integrală a sentinței, fiind
asistat de apărător, i s-a adus la cunoștință soluția instanței de judecată, dar
și modalitatea și termenul în care inculpatul poate contesta sentințe cu apel
în situația unui eventual dezacord cu hotărârea instanței de judecată.
La fel, potrivit recipisei anexate la materialele cauzei, la 13.06.2018,
data la care s-a pronunțat sentința primei instanțe, inculpatul Lozovan Oleg
3
a primit copia sentinței, fapt confirmat prin semnătura acestuia (f.d.23, vol.
II).
Instanța de apel a reținut că, potrivit regulii generale prescrise de art.
402 Cod de procedură penală, termenul de declarare a apelului este de 15
zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu prevede altfel.
Excepția de la regula dată este reglementată de legiuitor în dispoziția art. 403
alin. (1) Cod de procedură penală, unde se specifică că apelul declarat după
expirarea termenului prevăzut de lege, este considerat ca fiind făcut în
termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de
motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea
executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.
Instanța de apel a constatat că apelul declarat de către inculpatul
Lozovan Oleg nu poate fi repus în termen, mai mult, inculpatul nici nu a
solicitat repunerea în termen, la fel, nu a elucidat careva motive întemeiate
exhaustiv prevăzute de legiuitor la art. 403 Cod de procedură penală,
indicând doar că nu este de acord cu sentința contestată, însă nu a indicat
careva circumstanțe ce ar indica că a fost în imposibilitate să depună apel în
termen.
Subsidiar, Colegiul reiterează că prin admiterea unui apel tardiv și
poziționarea uneia dintre părțile procesului penal pe o treaptă mai
avantajoasă decât cealaltă parte, se încalcă vădit principiul egalității armelor,
care inter alia prevede că fiecare parte trebuie să beneficieze de o posibilitate
rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care să nu-i plaseze într-o
situație net dezavantajoasă în raport cu partea adversă. In cele din urmă, se
notează că aplicarea regulilor privind termenele de procedură este
susceptibilă de a încălca principiul egalități armelor și a securității
raporturilor juridice, în general, în măsura în care fiecare dintre părți nu se
vor bucura de aceleași mijloace pentru a prezenta argumentele sale în fața
unei instanțe (a se vedea în acest sens, Varnima Corporation International S.A.
contra Greciei, nr.48906/06, §27, 28 mai 2009; Ben Naceur contra Franței,
nr.63879/00, §32, 3 octombrie 2006; Wynen contra Belgiei, nr.32576/96, §32
CEDO 2002-VIII).
Instanța de apel raportând la materialele cauzei, textele de procedură
penală indicate mai sus și statuările din jurisprudența constantă a Curții
Europene, a reținut că în speța discutată termenul de declarare a apelului a
fost omis de către inculpatul Lozovan Oleg, din circumstanțe care sunt
imputabile instanței de judecată.
Respectiv, instanța de apel a conchis că apelul inculpatului Lozovan
Oleg, depus la data de 28.12.2018, urmează a fi respins ca fiind depus peste
termen.
4
Referitor la apelul procurorului, instanța de apel a enunțat că la
pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de
fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul a săvârșit anume
infracțiunea imputată, aplicând o pedeapsă proporțională faptelor comise.
Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe
acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se
prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în
ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor
Instanța de apel a constatat că, în afară de declarațiile martorilor și
părții vătămate, culpa inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 151 alin. (1) Cod penal, mai este demonstrată și prin sistemul de acte și
documente acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale, cum ar fi,
informația „902”, din 15 octombrie 2017 ora 04:28 minute precum că, pe str.
XXXXX ap. X, mun. Chișinău, a avut loc un conflict, fiind produsă o plagă
de cuțit, (f.d.6); raportul colaboratorului de politie al DP mun. Chișinău din
15.10.2017 potrivit căruia se confirmă că, deplasându-se la fața locului pe str.
XXXXX ap. X, mun. Chișinău, a fost depistată o persoană de gen masculin
însângerată în regiunea abdomenului, (f.d.7); raportul colaboratorului de
politie din cadrul IP s. Centru, potrivit căruia a raportat că, deplasându-se
pe str. XXXXX ap.X a constatat că, din spusele proprietarului
apartamentului Lozovan Oleg întrebuințând băuturi spirtoase în
apartamentul său, în urma unui conflict, unul din persoanele prezentate, i-a
aplicat lovituri în regiunea abdominală și toracale lui Bugrov Denis,
pricinuindu-i leziuni corporale, la ce el i-a chemat salvarea, apoi a venit și
echipajul „903”; trimitere-extras din fișa medicală pe numele lui Bugrov
Denis (f.d.9), potrivit căruia a fost diagnosticat, plaga penetranta a
abdomenului; procesul verbal de cercetare la fața locului, cu fototăblițele
anexate, unde obiectul cercetării este supus ap.25 situat pe str. V. Alecsandri,
mun. Chișinău, (f.d.10-23); procesul-verbal de audiere a părții vătămate
Bugrov Denis (f.d.35-36); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 15
octombrie 2017, în cadrul căruia s-a stabilit locul comiterii infracțiunii,
produsă în apartamentul nr. XXXXX, str. XXXXX, mun. Chișinău. De
asemenea, în cadrul examinării locului infracțiunii au fost ridicate articole
de vestimentație ale victimei cu urme de sânge al său și urme de culoare
brună de pe suprafața podelei din apartamentul menționat, (f.d.10- 23);
raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX din 31 octombrie 2017, conform
căruia la cet. Bugrov Denis, a fost constatată: plagă tăiată penetrantă a
peretelui abdominal anterior cu lezarea lobului stâng a ficatului,
hemoperitoneum (1500 ml.), care au fost cauzate în rezultatul acțiunii
traumatică a unui obiect tăietor, posibil în timpul și circumstanțele indicate.
5
Aceste leziuni corporale prezintă pericol pentru viață și în baza acestui
criteriu se califică ca vătămare gravă. De stabilit cu certitudine poziția
agresorului față de partea vătămată nu este posibil. în momentul cauzării s-
a acționat cu o putere suficientă pentru producerea leziunilor corporale
constatate. Regiunea anatomică unde este localizarea leziunea corporală este
accesibilă pentru mâna proprie. Ținând cont de localizarea anatomică și
caracterul morfologic al leziunii corporale constatate producerea acesteia în
rezultatul căderii libere din poziție verticală se exclude, (f.d.42-43); raportul
de expertiză judiciară nr. 4613 din 17 octombrie 2017, conform căruia la
Lozovan Oleg, au fost constatate următoarele: echimoze la nivelul feței,
echimoze la nivelul brațului drept treime medie și inferioară suprafața
laterală, echimoză la nivelul brațului stâng treime inferioară față posterioară,
echimoze la nivelul antebrațului drept treime inferioară, echimoze la nivelul
coapsei drepte, echimoză cu excoriație la nivelul gambei drepte, excoriații la
nivelul degetului I piciorul drept, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii
traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele
indicate și se califică ca vătămare neînsemnată. în momentul cauzării
leziunilor s-a acționat cu o putere suficientă pentru producerea leziunilor
depistate. De stabilit cu certitudine câte lovituri au fost aplicate și care este
consecutivitatea lor nu este posibil. Regiunile anatomice unde sunt localizate
leziunile corporale sunt accesibile pentru mâna proprie, însă nu sunt
caracteristice pentru autoprovocare. Leziunile corporale depistate nu sunt
periculoase pentru viața și sănătatea omului. Ținând cont de localizarea și
caracterul morfologic al leziunilor corporale depistate, producerea acestora
în rezultatul căderii corpului din poziție verticală nu se exclude. Echimoză
la nivelul treime superioară față posterioară și treime medie față medială
brațul drept, echimoză la nivelul brațului stâng treime medie față
posterioară, echimoză la nivelul cotului stâng, care au fost produse în
rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, în diverse
circumstanțe, au o vechime nu mai puțin de 3-4 zile până la examinarea
medico-legală din 16.10.2017 și se califică ca vătămare neînsemnată. 8. în
această ordine de idei, Colegiul analizând și apreciind sistemul de probe sus
indicat prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, le
apreciază ca fiind dobândite cu respectarea normelor legale, fiind pertinente,
concludente, utile, care coroborează între ele, dar și cu declarațiile martorilor
și a părții vătămate, care fiind cumulate combat poziția inculpatului și indică
indubitabil că Lozovan Oleg Victor a comis infracțiunea prevăzută de art.
151 alin. (1) Cod penal, vătămarea menționată gravă a integrității corporale
sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață.
Instanța de apel a considerat că argumentele inculpatului Lozovan
Oleg, precum că, el nu a avut intenția și nu a săvârșit careva acțiuni în
6
privința părții vătămate, întemeiat au fost apreciate critic, or aceste afirmații
se combat prin totalitatea probelor cercetate sub toate aspectele în ședința de
judecată și astfel, instanța a considerat ca fiind doar o versiune de apărare a
declarațiilor inculpatului, date în cadrul ședinței de judecată.
Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului
pedepsei inculpatului, a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal
și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și
scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, totodată
a reținut că din dispozițiile art. 75 alin.(1) Cod penal se desprind trei criterii
generale cu valoare de principiu. Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să
fie echitabilă, legală și individualizată.
A mai invocat că, pedeapsa penală este echitabilă și atunci când este
capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum
ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât
de către condamnat, precum și de alte persoane. Or, practica judiciară
demonstrează că, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente
de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la
consecințe contrare scopului urmărit.
Instanța de apel a accentuat că pedeapsa aplicată inculpatului trebuie
să fie capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii
penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții
generale a Codului Penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea
specială. Limitele termenelor de pedeapsă, prevăzute în partea specială, sunt
determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii
săvârșite. Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a
faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de
urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Cuantumul pedepsei, în
afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere
persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare
psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa
antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după
săvârșirea infracțiunii, deci este vorba de personalitatea infractorului.
Instanța de apel, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, a ținut
cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana
celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul
Lozovan Oleg, nu și-a recunoscut vina în cele comise, are antecedente
penale, nu a regretat de cele comise. Prin urmare circumstanțele cauzei în
7
ansamblu conving instanța de judecată de faptul că, este necesar de a-i aplica
inculpatului pedeapsa închisorii.
Instanța de apel a apreciat apelul procurorului în partea stabilirii
pedepsei ca fiind nefondat, or, pe de o parte instanța a reținut că procurorul
nu indicat nici un motiv clar, în baza căruia și-ar justifica cerințele, iar pe de
altă parte, instanța a reținut că partea vătămată l-a iertat pe inculpat, nu are
careva pretenții, respectiv, pedeapsa aplicată de prima instanță poartă un
caracter echitabil.
În altă ordine de apel, instanța de apel analizând cererea de apel
declarată de acuzator de stat, în partea în care s-a solicitat încasarea
cheltuielilor de judecată din contul inculpatului Lozovan Oleg, o consideră
ca fiind neîntemeiată și lipsită de suport legal, din următoarele considerente.
Instanța de apel a reținut că acuzatorul de stat a solicitat încasarea
cheltuielilor de judecată pentru instrumentarea cauzei penale în mărime de
448 lei pentru efectuarea expertizei medico-legale din contul inculpatului,
cerință, care just a fost respinsă de prima instanță.
A constatat instanța de apel că rapoartele de expertiză indicate supra,
a fost dispuse, având la baza dispozițiile imperative prevăzute la art. 143
Cod de procedură penală, astfel, alin. (2) al normei indicate, în vigoare la
momentul efectuării expertizelor în speță, prevedea că plata expertizelor
judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul
mijloacelor bugetului de stat.
Drept urmare celor invocate, instanța de apel a indicat că în cazurile
când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de
către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare
pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a
bugetului de stat. Astfel, instanța de apel a reținut că expertiza medico-legală
a fost ordonată de către organul de urmărire penală/procuror, în vederea
constatării existenței leziunilor corporale și a gradului acestora, prin urmare,
acestea, fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și
formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării
În concluzie, instanța de apel a constatat faptul că cheltuielile suportate
în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în
comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor
judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul
statutului.
Decizia instanței de apel din 05 februarie 2019, a fost atacată cu
recurs ordinar de către:
- avocatul Șchiopu Arcadie în numele inculpatului Lozovan Oleg, prin
care fără a invoca vreun temei pentru recurs ordinar prevăzut de art. 427
8
alin.(1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și sentinței și
achitarea inculpatului Lozovan Oleg;
- avocatul Malanciuc Viorel în numele inculpatului Lozovan Oleg, prin
care invocând ca temei pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de
procedură penală, a solicitat casarea deciziei și sentinței, cu remiterea cauzei
la rejudecare în Curtea de apel Chișinău, în alt complet de judecată.
5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Șchiopu Arcadie în
numele inculpatului Lozovan Oleg a invocat că:
- prima instanță și instanța de apel nu a luat în considerație că acuzarea
adusă inculpatului Lozovan Oleg este una neîntemeiată și nefondată, bazată
doar pe presupuneri, în lipsa probelor ce ar demonstra cu certitudine
vinovăția inculpatului;
- vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii nu a fost confirmată
prin ansamblul de probe cercetate de instanța de fond și instanța de apel;
- prima instanță cât și instanța de apel nu a luat în considerație
declarațiile părții vătămate Bugrov Denis date la urmărirea penală și în
cadrul ședințelor de judecată prin care a declarat că nu a avut nici un conflict
cu inculpatul, nu poate să precizeze că anume Lozovan Oleg l-a tăiat cu
cuțitul, cine i-a aplicat leziuni corporale nu ține minte, la poliție i-a fost
întocmit proces-verbal și a dat declarații, pe care le-a semnat. Când a dat
declarații el nu a citit înainte de a semna;
- prima instanță cât și instanța de apel, greșit a concluzionat, luând în
considerație declarațiile părții vătămate Bugrov Denis și a martorilor
Rasputina Anna, Apostol Alexandru, Abușenco Igor ca probe ce
demonstrează vinovăția inculpatului;
- declarațiile părții vătămate și a martorilor demonstrează contrariu și
anume, nevinovăția inculpatului Lozovan Oleg.
5.2. În motivarea recursului ordinar, avocatul Malanciuc Viorel în
numele inculpatului Lozovan Oleg a invocat că:
- instanța de apel a făcut aceleași constatări ca și prima instanță, însă
fără a cerceta probele, copiind declarațiile martorilor date în prima instanță,
cu transcrierea lor în decizie;
- instanța de apel n-a dat o apreciere declarațiilor părții vătămate din
prima instanță și anume: nu-și amintește despre discuția de lângă scară, și
nu a povestii nimic la poliție deoarece nu ține minte. Nu poate să precizeze
că anume Lozovan Olog l-a tăiat cu cuțitul. Instanța de apel a evitat să de-a
o apreciere acestor declarații;
- a fost încălcat dreptul părții la un proces echitabil, un drept prevăzut
și garantat de legislația națională.
Referință asupra recursurilor declarate, a fost depusă de către
procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,
9
Crijanovschi S., prin care a solicitat a decide asupra inadmisibilității
recursului, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.
Examinând, admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează
inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în
drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că
nu corespunde cerințele de formă și conținut prevăzute în art. 429 și 430.
Dispozițiile art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele,
cărora trebuie să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului
trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea
temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai
multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză,
indicând care este eroare comisă de instanță.
Colegiul penal, verificând motivele recursurilor declarate constată că,
avocații Șchiopu Arcadie și Malanciuc Viorel în numele inculpatului
Lozovan Oleg, își declară dezacordul cu hotărârile judecătorești adoptate la
caz, însă aceștia nu specifică concret temeiul prevăzut de legea procesuală la
utilizarea acestei căi de atac, și anume, nu abordează careva probleme de
drept, nu indică la careva erori comise de instanțele de fond ce ar genera
casarea acestora, nu-și argumentează recursurile în sensul declarat și nu
semnalează careva temei pentru recurs din cele prevăzute la art. 427 alin. (1)
Cod de procedură penală, adică în adresa instanței supreme a parvenit un
recurs nemotivat prin prisma normelor prevăzute de legislația procesual
penală.
Totodată, Colegiul menționează că, art. 427 alin. (1) Cod de procedură
penală, prevede 16 puncte cu temeiuri de declarare a recursului ordinar,
astfel, dacă o parte a procesului consideră că soluția instanței de apel conține
erori de drept și o atacă în instanța superioară, atunci partea este obligată,
conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, să motiveze recursul și să
indice eroarea ce s-a comis, în coraport cu cel puțin unul din temeiurile
enumerate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.
În cazul în care autorul nu invocă concret sau nu semnalează în recurs
temeiul pe care se bazează, din cele reglementate de norma procesuală
penală, un asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după
conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) al art. 430
Cod de procedură penală.
Astfel, Colegiul constată că, recursurile ordinare deferite examinării,
nu întrunesc condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este în
10
drept să completeze recursurile recurenților cu circumstanțe de fapt și de
drept, care i-ar justifica sub acest aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod
de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire
penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte
interese decât interesele legii.
În consecință, dat fiind faptul că în fața instanței de recurs nu este
stabilit cadrul discuției, neregăsindu-se o motivarea a recursurilor înaintate,
în corespundere cu prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal
conchide că recursurile avocaților Șchiopu Arcadie și Malanciuc Viorel în
numele inculpatului Lozovan Oleg, sunt inadmisibile, deoarece nu
îndeplinesc cerințele de conținut, prevăzute în 430 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocații
Șchiopu Arcadie și Malanciuc Viorel în numele inculpatului, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2019, în
cauza penală în privința lui Lozovan Oleg XXXXX, deoarece recursurile nu
îndeplinesc cerințele de conținut, prevăzute în art. 430 Cod de procedură
penală.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 26 noiembrie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Boico Victor
Toma Nadejda
11