1ra-590/2018 — art.309/1 alin.3 lit.c CP

1ra-590/2018 — art.309/1 alin.3 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-590/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C Z I E

19 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Anatolie Țurcan

Judecători - Svetlana Filincova, Tamara Chișca-Doneva, Maria Ghervas, Nina

Vascan,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de inculpatul Topciu Roman,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curți de Apel Chișinău din 23

noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Topciu Roman xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar din r-nul xxxx satul xxxx, domiciliat în

mun. xxxx bd. xxxx nr.xxxx ap.xxxx sau str.

xxxx nr.xx ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.12.2009 – 17.06.2013;

Instanța de apel: 05.07.2013 – 17.12.2013;

Rejudecare: 1)18.08.2014 – 07.05.2015;

2)17.11.2015 – 31.10.2016;

3) 30.05.2017 – 23.11.2017;

Instanța de recurs:1) 06.05.2014 – 24.06.2014, dispusă rejudecarea;

2) 25.06.2015 – 13.10.2015, dispusă rejudecarea;

3) 26.12.2016 – 04.04.2017, dispusă rejudecarea;

4) 14.02.2018 – 19.04.2018.

Asupra recursurilor declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgi al

Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

Roman a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.328 alin.(1) Cod penal la 3

1

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept, inclusiv

în organele afacerilor interne pe un termen de 2 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani, dacă condamnatul în termenul de probă nu va

săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

deținând funcția de inspector al grupei de combatere a furturilor și răpirii mijloacelor

de transport a poliției criminale a CP sect. Rîșcani, mun. Chișinău, cu grad special -

locotenent major de politie, în baza ordinului MAI nr. xxxx din 13.11.2009, fiind

persoană cu funcție de răspundere în virtutea prevederilor art.123 Cod penal, contrar

art.3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950; art.24 alin.(2) din Constituția

Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994; art.2, pct.2), 4), art.12 pct.1), art.14 și

art.15 din Legea nr.416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire la politie, precum și a

obligațiunilor funcționale, care-l obliga să-și desfășoare activitatea pe baza respectării

stricte a legilor, să protejeze viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății

și ale statului de atentate criminale și de alte atacuri nelegitime; să prevină și să curme

crimele și alte infracțiuni, să mențină ordinea publică și să asigure securitatea publică;

să ia măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, demnitatea și onoarea cetățenilor; să

comunice despre aplicarea forței fizice șefului său direct, să nu supună pe nimeni la

torturi; să poarte responsabilitatea personală pentru realizarea întocmai a atribuțiilor de

serviciu, să răspundă de respectarea principiilor ce guvernează conduita polițistului,

legislației în domeniul drepturilor omului, a legislației procesual-penale, alte acte

normative ce reglementează activitatea de serviciu. Astfel, acționând cu titlu oficial ca

persoană ce reprezintă Ministerul Afacerilor Interne, de comun acord și împreună cu

colegul său Blaga Igor, intenționat la data de 09 aprilie 2009, în jurul orelor 12.00,

aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, l-a reținut și la condus în biroul nr.3

din cadrul sectorului nr.4 al CP sect. Rîșcani a CGP mun. Chișinău, neavând careva

temei legal, urmărind scopul de a provoca, dureri sau suferințe fizice sau psihice părții

vătămate, Roscot Denis, cu scopul de a-l intimida și de a face presiuni asupra lui pentru

a obține informații și mărturisiri în vederea identificării participanților la acțiunile de

dezordine în masă de la 07 aprilie 2009.

Tot el, la aceeași dată în jurul orelor 14.00, neavând careva temei legal, de

comun acord și împreună cu colegul său Bulmaga Igor, l-a condus pe Roscot Denis în

biroul nr.318 din incinta CP sect. Rîșcani mun. Chișinău, situat pe str. Miron Costin

5/1, unde continuându-și acțiunile sale intenționate, urmărind același scop, adică de a

provoca, în mod intenționat dureri sau suferințe fizice sau psihice părții vătămate pentru

a obține de la acesta informații și mărturisiri în vederea identificării participanților la

acțiunile de dezordine în masă de la 07 aprilie 2009.

2

Acțiunile inculpatului Topciu Roman au fost reîncadrate în baza art.328 alin.(1)

Cod penal cu indicii calificativi: depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de

către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit atribuțiile acordate

prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice

exprimate în subminarea autorității și prestigiului activității legale a organelor publice.

Roman.

3.1. Procurorul, a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care Topciu Roman să

fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal la 7 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții de răspundere în organele publice pe un termen de 4 ani.

În motivarea apelului a invocat că deși, prima instanță a apreciat corect probele

prezentate de partea acuzării, aceasta în sentința adoptată greșit a reîncadrat acțiunile

inculpatului din prevederile art.3091 alin.3) lit. c) Cod penal în cele ale art.328 alin.(1)

Cod penal, deoarece în urma examinării cauzei s-a dovedit pe deplin vina inculpatului

în comiterea infracțiunii de tortură și nicidecum depășirea atribuțiilor de serviciu.

3.2. Inculpatul, a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care el să fie achitat.

În motivarea apelului a invocat că:

- prima instanță nu a dat o apreciere veridică probelor din dosar, deoarece

urmărirea penală nu a fost efectuată în strictă conformitate cu legea procesual penală,

solicitând astfel declararea nulității proceselor verbale ale acțiunilor de urmărire penală

și, respectiv, respingerea probelor nominalizate, însă aceasta nu a fost luat în

considerație de către instanța de judecată, care era obligată să se expună asupra tuturor

încălcărilor de procedură invocate de apărare;

- prima instanță subiectiv și părtinitor a apreciat probele prezentate de părți,

acestea nefiind analizate prin prisma art.101 Cod de procedură penală;

- acțiunile și faptele lui au fost legale și nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate lui, deoarece nu a săvârșit careva acțiuni ilegale și anume

depășirea atribuțiilor de serviciu, acțiunile sale conformându-se normelor legale, în

urma cărora nu au fost cauzate careva daune intereselor publice sau subminarea

autorității și prestigiului organelor publice;

- declarațiile sale date în cadrul examinării cauzei corespund adevărului și se

confirmă prin: raportul de expertiză medico-legală nr.xxxx din 02.11.2009, raportul de

examinare medico-legală nr.xxxx din 26.05.2009 - 27.05.2009, raportul de examinare

medico-legală nr.xxxx din 14.04.2009, raportul de expertiză medico-legală nr.xxxx din

03.09.2012 - 12.10.2012, prin care se constată faptul că părții vătămate nu i-au fost

cauzate careva vătămări corporale la data de 09.04.2009, când a fost escortat la CP sect.

Rîșcani;

3

- la pronunțarea sentinței prima instanță s-a bazat doar pe presupunerile

acuzatorului de stat, contrar prevederilor art.8 pct.3) Cod de procedură penală.

Totodată, menționează că în declarațiile martorilor și a părților vătămate sunt

contradicții esențiale, cărora prima instanță nu le-a dat nici o apreciere.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea hotărârii atacate.

corect a stabilit starea de fapt și de drept, probele au fost apreciate în modul

corespunzător, iar acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în baza art.328 alin.(1)

Cod penal. Totodată, instanța de apel a reținut că instanța de fond întemeiat a dat o

apreciere critică argumentelor invocate de inculpat privind nerecunoașterea vinovăției,

care a invocat drept motiv că nu a avut pentru ce să aplice forța fizică și psihică asupra

părții vătămate, aceasta în opinia instanței de apel constituind o versiune de apărare

fiind îndreptată spre eschivarea de răspundere penală pentru fapta comisă.

Instanța de apel a concluzionat că prima instanță corect a dat o apreciere critică

rapoartelor de expertiză medico-legală nr.xxxx din 02.11.2009 și nr.xxxx din

14.04.2009, precum și raportului de examinare medico-legală nr.xxxx din 26.05.2009-

27.05.2009, deoarece informația indicată în aceste rapoarte este incompletă, nu conține

răspunsuri directe la întrebările puse către experți, conținutul este identic după text și

concluzii, care se combat prin concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.xxxx

din 12.10.2012 și declarațiile martorilor și experților date în cadrul ședinței primei

instanțe.

Referitor la apelul acuzatorului de stat, și anume, că Topciu Roman urmează a fi

condamnat în baza art.3091 Cod penal, instanța de apel a considerat că în acțiunile

inculpatului persistă elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.328 Cod

penal, adică depășirea atribuțiilor de serviciu.

În consecință, instanța de apel a concluzionat că acțiunile inculpatului urmau a

fi încadrate în baza art.328 alin.(2) lit. a), c) Cod penal, ce era în vigoare la momentul

comiterii infracțiunii, fiindcă prin Legea nr. 252 din 08.11.2012 în vigoare din

21.12.2012, lit. a) și c) a normei penale date au fost excluse, prin urmare, conform

prevederilor art.10 Cod penal, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza

art.328 alin.(1) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a reținut, că aparent careva semne constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(2) Cod penal, se conțin în alte articole ale Codului

penal (în vigoare la momentul examinării în instanța de apel), însă acțiunile inculpatului

nu pot fi reîncadrate juridic, ținând cont de art.10 alin.(1) Cod penal.

inculpatul Topciu Roman.

6.1. Procurorul, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, indicând că, în situația când instanța de apel a constatat că au fost

4

comise de către inculpat acte de tortură, neîntemeiat a respins apelul procurorului

menținând soluția instanței de fond, prin care acțiunile inculpatului au fost încadrate în

prevederile art.328 alin.(1) Cod penal.

6.2. Inculpatul Topciu Roman, invocând temeiurile prevăzute în art.427 alin.(1)

pct.6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărârilor contestate și

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, pe motiv că fapta sa nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal.

2014 au fost admise recursurile ordinare declarate și dispusă rejudecarea cauzei în

ordine de apel în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

adoptată instanța de apel a constatat că Topciu Roman a comis acte de tortură asupra

lui Roscot Denis, totuși neîntemeiat a concluzionat că în acțiunile inculpatului persistă

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal.

Totodată, instanța de recurs a notat că, fapta prin care i se provoacă unei

persoane, cu intenție durere sau suferințe puternice pentru a fi calificată în baza art.3091

Cod penal, ca tortură trebuie să urmărească scopurile: - a obține de la victimă sau de la

o terță persoană mărturii; - a pedepsi victima pentru un act pe care aceasta sau o terță

persoană l-a comis; - a intimida sau a face presiuni asupra unei victime sau asupra

unei terțe persoane. Însă, în contextul menționat instanța de recurs a considerat că

instanța de apel în decizia sa nu a dat careva apreciere declarațiilor părții vătămate

Roscot Denis date în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești,

precum nu au fost apreciate și declarațiile martorului T. Rotaru. Prin urmare, în opinia

instanței de recurs, instanța de apel la judecarea cauzei urma să verifice prezența sau

lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3)

Cod penal, ținând cont de faptul că actul de învinuire a organului de urmărire penală a

fost întocmit în acest sens.

Instanța de recurs a menționat că, instanța de apel în decizia adoptată s-a limitat

doar la transcrierea conținutului mai multor probe cum ar fi declarațiile martorilor O.

Cepoi, M. Pavlisciuc, V. Barbaroș, I. Bulmaga, V. Gnatiuc, M. Rodnițchi, P. Ceban și

E. Gusac, fără a le da o apreciere. În cazul dat, instanța de apel urma să-și expună

punctul său de vedere asupra fiecărei probe prezentate de părți, în baza evaluării proprii,

juste, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a celor readministrate în

condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate la etapa cercetării judecătorești

și a celor administrate, cu respectarea dreptului la apărare al părților, în această fază

procesuală și ca urmare să rețină corect starea de fapt, vinovăția inculpatului și

încadrarea juridică a faptelor comise de către acesta.

În concluzie, instanța de recurs a considerat că instanța de apel a examinat pur

formal apelurile declarate, nu s-a clarificat care circumstanțe sunt relevante pentru

prezenta cauză, a adoptat o soluție neargumentată la modul cuvenit, fiind prezente

temeiurile de casare prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală.

5

respins apelul declarat de inculpat, admis apelul procurorului, casată total sentința, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Topciu Roman a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.3091 alin.(3) lit. c)

Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere

în organele publice pe un termen de 4 ani.

Conform art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită i-a fost suspendată condiționat pe

un termen de probă de 3 ani, dacă în termenul de probă fixat, nu va săvârși o nouă

infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce

i s-a acordat.

adoptarea sentinței, incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, ajungând eronat

la concluzia de recalificare a acțiunilor inculpatului în baza art.328 alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a constatat că, inculpatul Topciu Roman, deținând funcția de

inspector al grupei de combatere a furturilor și răpirii mijloacelor de transport a poliției

criminale a CP sect. Rîșcani mun. Chișinău, cu grad special - locotenent major de

politie, în baza ordinului MAI nr.xxx xx din 13.11.2009, fiind persoană cu funcție de

răspundere în virtutea prevederilor art.123 Cod penal, contrar art.3 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale adoptată

la Roma la 04 noiembrie 1950; art.24 alin.(2) din Constituția Republicii Moldova

adoptată la 29 iulie 1994; art.2 pct.2), 4), art.12, pct.1), art.14, art.15 din Legea nr. 416-

XII din 18 decembrie 1990 cu privire la politie, precum și a obligațiunilor funcționale,

care-l obliga să-și desfășoare activitatea pe baza respectării stricte a legilor, să protejeze

viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății și ale statului de atentate

criminale și de alte atacuri nelegitime; să prevină și să curme crimele și alte infracțiuni,

să mențină ordinea publică și să asigure securitatea publică; să ia măsuri pentru apărarea

vieții, sănătății, demnitatea și onoarea cetățenilor; să comunice despre aplicarea forței

fizice șefului său direct, să nu supună pe nimeni la torturi; să poarte responsabilitatea

personală pentru realizarea întocmai a atribuțiilor de serviciu, să răspundă de

respectarea principiilor ce guvernează conduita polițistului, legislației în domeniul

drepturilor omului, a legislației procesual penale, alte acte normative ce reglementează

activitatea de serviciu. Astfel, acționând cu titlu oficial ca persoană ce reprezintă

Ministerul Afacerilor Interne, de comun acord și împreună cu colegul său Bulmaga

Igor, intenționat la data de 09 aprilie 2009 în jurul orelor 12.00, aflându-se în exercitarea

atribuțiilor de serviciu l-a reținut și l-a condus în biroul nr.3 din cadrul sectorului nr.4

al CP sect. Râșcani a CGP mun. Chișinău, neavând careva temei legal, urmărind scopul

de a provoca, dureri sau suferințe fizice sau psihice părții vătămate, Roscot Denis, cu

scopul de a-l intimida și de a face presiuni asupra lui pentru a obține informații și

mărturisiri în vederea identificării participanților la acțiunile de dezordine în masă de la

07 aprilie 2009.

6

Tot el, la aceeași dată în jurul orelor 14.00, neavând careva temei legal, de

comun acord și împreună cu colegul său Bulmaga Igor, l-a condus pe Roscot Denis în

biroul nr.318 din incinta CP s. Rîșcani mun. Chișinău, situat pe str. Miron Costin 5/1,

unde continuându-și acțiunile sale intenționate, urmărind același scop, adică de a

provoca, în mod intenționat dureri sau suferințe fizice sau psihice părții vătămate pentru

a obține de la acesta informații și mărturisiri în vederea identificării participanților la

acțiunile de dezordine în masă de la 07 aprilie 2009.

În viziunea instanței de apel, declarațiile inculpatului nu corespund adevărului

și sunt date de către acesta în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală pentru

faptele comise, și care se combat de întreaga sistemă de probe, apreciată prin prisma

art.101 Cod de procedură penală, ce demonstrează integral vinovăția acestuia în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal, precum sunt:

declarațiile părții vătămate D. Roscot și a martorilor O. Cepoi, V. Bordea, T. Rotaru,

V. Barbaroș, V. Gnatiuc, M. Rodnițchi și E.Gusac, experților A. Vicol, S. Tighineanu

și C. Corbu, materialele cauzei și anume: plângerea lui D. Roscot din 15.04.2009 (f.d.2

v.1); extrasul din Registrul de evidentă a persoanelor aduse la CP s. Rîșcani, mun.

Chișinău (f.d.151 v.1); fișa de solicitare a asistenței medicale urgente din data de

09.04.2009 (f.d.191-192 v.1); extrasul din Registrul de evidentă a internărilor

bolnavilor și renunțărilor la spitalizare, prin care sub nr.9976 s-a indicat că pacientul cu

numele D. Roscot a fost examinat la 09.04.2009 de neurologi (f.d.197 v.1); trimitere-

extras eliberată lui D. Roscot la 29.10.2009 (f.d.200 v. 1); procesul verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din data de 22.10.2009 (f.d.3-4 v. 2); fișa

postului (f.d.73-74 v.2); raportul de expertiză medico-legală nr.xxxx din data de

03.09.2012 -12.10.2012 (f.d.227-237 v.2); raportul de contraexpertiză medico-legală în

comisie nr.xxx din 03.09.2012- 03.10.2012; raportul de expertiză medico-legală

nr.xxxx (f.d.47 v.2); raportul de expertiză medico-legală nr.xxxx (f.d.48-50 v. 2).

Cu referire la declarațiile martorilor M. Pavlisciuc, I. Bulmaga și P. Ceban

instanța de apel a constatat că declarațiile acestora nu echivalează cu achitarea

inculpatului, deoarece nu corespund adevărului și sunt date cu scop de a-l exonera pe

inculpat de la răspunderea penală, fiind colegi de serviciu, acestea combătându-se prin

întreaga sistemă de probe.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, prima instanță eronat a conchis

că în speța dată, în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ale torturii, și

în această ordine de idei, instanța de apel a notificat elementele constitutive ale

infracțiunii de tortură în raport cu circumstanțele cauzei.

În consecință, instanța de apel a conchis că, întreaga sistemă de probe enumerate

și apreciate prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, coroborează între

ele și demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului Topciu Roman în săvârșirea

infracțiunii imputate acestuia prin rechizitoriu, astfel, ținând cont de prevederile

art.art.8, 10 Cod penal, fapta comisă de el a fost încadrată anume în prevederile art.3091

7

alin.(3) lit. c) Cod penal (în redacția legii din 30.06.2005), fără a agrava situația

inculpatului.

În privința argumentelor expuse în apelul inculpatului Topciu Roman, referitoare

la probele inadmisibile și încălcările procedurale admise în cadrul urmăririi penale,

instanța de apel le-a respins, deoarece potrivit materialelor cauzei penale se constată că

nici inculpatul, nici avocatul acestuia nu au contestat actele emise în cadrul urmăririi

penale în ordinea stabilită de art.313 Cod de procedură penală, motiv pentru care

acțiunile organului de urmărire penală sunt apreciate ca legale și întemeiate, iar

argumentele invocate de inculpat în acest sens, ca declarative. Celelalte argumente

invocate de inculpat în apelul său, au fost respinse.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Topciu Roman,

instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.6, 7, 61, 75-78 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii comise, motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de faptul că dânsul

anterior nu a fost condamnat, are la întreținere un copil minor, precum și de

circumstanțele atenuante - comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni grave,

circumstanțe agravante ne fiind prezente la caz, de faptul că inculpatul nu și-a

recunoscut și nu a conștientizat vina la nivelul de înțelegere a situației în care s-a

pomenit, prin urmare nu se căiește. Astfel, instanța de apel a considerat că corectarea și

reeducarea inculpatului va fi posibilă fără izolarea de societate, stabilindu-i sancțiunea

minimă prevăzută de art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal (în redacția Legii din 30.06.2005)

cu aplicarea art.90 Cod penal.

și inculpatul Topciu Roman.

11.1. Procurorul a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei inculpatului,

cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată,

invocând următoarele motive:

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că inculpatul R. Topciu a comis fapta

imputată, fiind în funcția de inspector operativ al poliției criminale al Inspectoratului de

politie Rîșcani mun. Chișinău, de gradul de pericol social al infracțiunii comise,

consecințele acesteia și nu a luat în considerație faptul că inculpatul fiind în funcția de

serviciu menită pentru asigurarea drepturilor și libertăților cetățenilor Republicii

Moldova, a săvârșit o infracțiune gravă, faptă infracțională comisă de două sau mai

multe persoane, nu a recunoscut vina în cele incriminate și respectiv nu a contribuit la

demascarea celorlalți coparticipanți la comiterea infracțiunii de tortură;

- partea descriptivă a deciziei la motivarea stabilirii pedepsei contravine

prevederilor art.394 alin.(2) pct.3) și art.395 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

deoarece nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată a

executării ei;

- în opinia acuzatorului de stat pedeapsa stabilită inculpatului nu-și va atinge

scopul pedepsei penale, restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea

8

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, deoarece acesta poate

să comită o altă infracțiune și mai gravă.

11.2. Inculpatul a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri de achitare în temeiul art.390 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală,

deoarece fapta nu a fost săvârșită de el, invocând următoarele motive:

- instanța de apel a examinat cauza unilateral, parțial și subiectiv, fiind luate în

considerație doar probele declarative ale acuzării și omise totalmente probele părții

apărării, prin ce s-au ignorat prevederile art.101 Cod de procedură penală;

- condamnarea sa nu are la bază probe ce ar confirma săvârșirea de către el a

infracțiunii de tortură, ci se bazează doar pe declarații confuze și simple presupuneri,

precum declarațiile părții vătămate care sunt neconsecvente, contradictorii, confuze și

incoerente; O. Cepoi, M.Pavlișciuc, V. Gnatiuc, V. Bordei, P. Ceban și E. Gusac,

experții A. Vicol, S. Tighineanu și C. Corbu nu au fost prezenți în ședința de judecată

a instanței de apel, iar depozițiile anterioare ale acestora nu au fost date citirii în ședința

de judecată, contrar prevederilor art.414 alin.(2) și art.415 alin.(2) Cod de procedură

penală;

- la materialele cauzei au fost anexate și examinate raportul de examinare medico-

legală nr.xxxx din 14.04.2009; raportul de examinare medico-legală nr.xxxx din

26.05.2009; raportul de expertiză medico-legală nr.xxxx din 02.11.2009; raportul de

contraexpertiză medico-legală în comisie nr.xxxx din 03.09.2012, ce confirmă că

vătămările corporale depistate la partea vătămată au fost provocate anterior datei de

09.04.2009, adică data când Roscot Denis a fost escortat la organul de politie, deoarece

conform aspectului morfologic al leziunilor constatate, vătămările corporale au fost

produse cu 7 zile înainte de 14.04.2009;

- instanța de apel nu s-a expus referitor la probele invocate de partea apărării,

care dovedesc incontestabil că inculpatul nu a torturat partea vătămată, cum sunt

declarațiile martorilor M. Pavlișciuc, P. Ceban, I. Bulmaga, M. Rodnițchi și E. Gusac,

răspunsurile parvenite de la IGP DP mun. Chișinău nr.8139 din 06.09.2013 și

Procuratura Generală nr.18-30/09-1151, mai mult, toate demersurile inculpatului cu

privire la administrarea a noi probe au fost respinse de instanța de apel;

- în conformitate cu prevederile alin.(3) art.414 Cod de procedură penală,

instanța urma să audieze martorii V. Barbaroș și C. Corbu, declarațiile cărora date în

prima instanță au fost contestate de către partea apărării, conținând divergențe;

- acțiunile și faptele inculpatului au fost legale și nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii incriminate, ultimul nu a săvârșit careva acțiuni ilegale și

anume acțiuni de tortură sau depășirea vădită a atribuțiilor de serviciu, acțiunile lui

conformându-se normei legale în urma cărora nu au fost cauzate careva daune

intereselor publice sau subminarea autorității și prestigiului organelor publice;

- depozițiile sale date în cadrul urmăririi penale și instanțelor de judecată,

corespund adevărului, deoarece coroborează cu alte probe anexate la dosar, iar probele

admise de instanțele de judecată nu pot fi puse la baza învinuirii, deoarece ele

9

demonstrează obiectiv și cu certitudine că acțiunile sale nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii incriminate;

- nici una din declarațiile sau probele invocate de acuzatorul de stat și admise de

instanță nu confirmă faptul că Topciu Roman i-ar fi provocat părții vătămate dureri

fizice și psihice, urmărind careva scopuri, ci s-a demonstrat doar faptul că Roscot Denis

a fost condus la CP sect. Rîșcani temeinic, legal, iar învinuirea se bazează doar pe

presupunerile acuzatorului de stat și instanței de judecată, care nu se confirmă nici

printr-o probă;

- cât privește calificarea acțiunilor sale în baza art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal,

instanța de fond a încălcat și a aplicat eronat normele de drept material, având în vedere

că lipsește componenta infracțiunii incriminate, deoarece nu s-a demonstrat în cadrul

ședințelor de judecată faptul că acțiunile inculpatului au adus atingere relațiilor sociale

cu privire la activitatea de înfăptuire a justiției;

- lipsește latura obiectivă a infracțiunii imputate, exprimată în provocarea unei

dureri fizice sau suferințe psihice, instanța ghidându-se la emiterea deciziei sale

exclusiv de declarațiile lui Roscot Denis, care este persoană cointeresată și de

interpretarea unilaterală și neobiectivă a raportului de examinare medico-legală. La fel,

lipsește latura subiectivă a infracțiunii date, fiindcă nu s-a dovedit intenția directă în

săvârșirea unor acțiuni sau inacțiuni infracționale, deoarece inculpatul în acest caz urma

să-și dea seama de caracterul prejudiciabil al faptei incriminate, să prevadă comiterea

ei și să-și dorească survenirea urmărilor și consecințelor infracționale, precum și

motivul infracțiunii specificate;

- în motivarea hotărârii adoptate, instanța de apel s-a redus la fraze generale, fără

a se expune asupra tuturor argumentelor invocate de apelanți și fără a efectua o analiză

obiectivă, completă și sub toate aspectele de fapt și de drept a acestora, confruntându-

le cu întreg materialul probator al cauzei;

- totodată, a menționat că, instanța de apel l-a condamnat în temeiul unei legi

penale abrogate, deoarece art.3091 Cod penal a fost abrogat prin Legea nr.252 din

08.11.2012, în vigoare din 21.12.2012.

octombrie 2015, au fost admise recursurile ordinare declarate de procuror și de inculpat,

casată total decizia Curții de Apel Chișinău din 07 mai 2015 și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

instanțe în ce privește fapta criminală descrisă ca fiind săvârșită de către inculpat,

acțiuni pe care această instanță le-a reîncadrat juridic în baza art.328 alin.(1) Cod penal,

cât și fapta criminală descrisă de către instanța de apel, care a conchis că acțiunile lui

Topciu Roman urmează a fi încadrate în baza art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal (în

redacția Legii din 30.06.2005), a constatat că, fapta criminală descrisă de către instanța

de apel, de fapt, este identică cu cea constatată de prima instanță și în care nu se

menționează că inculpatul a aplicat careva lovituri părții vătămate Roscot Denis, pentru

10

a-i cauza dureri puternice fizice și psihice, fiind menționat că a urmărit doar scopul de

a provoca, dureri sau suferințe psihice acestuia și de a-l intimida, de a face presiuni

pentru a obține informații și mărturisiri în vederea identificării participanților la

acțiunile de dezordine în masă de la 07.04.2009. În același timp, instanța de apel a

considerat că, probele administrate în prezenta cauză dovedesc cu certitudine săvârșirea

de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art.3091 alin. (3) lit. c) Cod penal (în

redacția Legii din 30.06.2005) - tortura, adică provocarea în mod intenționat a unei

dureri puternice, fizice și psihice, unei persoane, cu scopul de a obține de la această

persoană mărturisiri, durere provocată de o persoană cu funcție de răspundere, de mai

multe persoane.

În astfel de împrejurări, instanța de recurs a conchis că constatările și concluziile

instanței de apel, ce se referă la fapta criminală săvârșită de către inculpat, redau o

îmbinare a elementelor infracțiunilor prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal și art.3091

alin.(3) lit. c) Cod penal (în redacția Legii din 30.06.2005), ceea ce este inadmisibil

potrivit prevederilor legale.

Astfel că, în cazul în care, instanța de apel a considerat hotărârea adoptată de

către prima instanță eronată, în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului Topciu

Roman în baza art.328 alin.(1) Cod penal, urma să o desființeze și adoptând, în

conformitate cu art.415 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală, o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, era obligată să respecte dispozițiile

legale ale art.art.385 și 394 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs a constatat că în partea descriptivă a hotărârii

instanței de apel sunt redate declarațiile inculpatului, părții vătămate și martorilor, iar

după fiecare expunere a declarațiilor participanților la proces, instanța de apel s-a limitat

doar la fraze generale prin care consideră că declarațiile aduse în favoarea învinuirii

sunt utile, veridice, consecutive și coroborează cu declarațiile părții vătămate, iar

declarațiile aduse în favoarea apărării nu echivalează cu achitarea inculpatului,

deoarece nu corespund adevărului. Acest fapt, în viziunea instanței de recurs, nu este

suficient pentru a fi considerat ca o analiză a întregului material probator, precum și ca

o argumentare de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse, deoarece nu au fost

supuse unei sinteze sub toate aspectele, complet și obiectiv în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală.

La fel, instanța de recurs a menționat și acel fapt că potrivit deciziei instanței de

apel, ca probe în confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.3091 alin.(3) lit. c) Cod de procedură penală au fost reținute și raportul de

expertiză medico-legală nr.278 din 12.10.2012, precum și rapoartele de expertiză

medico-legală nr.xxxx și xxxx, care de fapt sunt rapoarte de examinare medico-legale

și nu rapoarte de expertiză, precum a indicat instanța de apel.

Analizând aceste rapoarte, instanța de recurs a indicat divergențele între

concluziile rapoartelor de examinare medico-legală și raportul de expertiză medico-

legală. De altfel, divergențele din conținutul acestor acte medicale au fost analizate și

11

expuse în sentință, fiind apreciate respectiv, însă instanța de apel pripit le-a considerat

ca fiind în coroborare între ele, fără a înlătura divergențele prin aprecierea motivată

acestor probe și anume să indice care sânt admise și care respinse, sau prin ce

coroborează între ele, însă nu doar a le expune în partea descriptivă a deciziei ca probe

ce confirmă vinovăția inculpatului.

Instanța de recurs, analizând hotărârea atacată a reținut că, instanța de apel în

motivarea hotărârii sale a specificat un șir de argumente invocate de inculpat în apelul

său, pe care le-a respins, limitându-se doar la indicarea că, prima instanță eronat a

încadrat acțiunile inculpatului conform art.328 alin.(1) Cod penal, deoarece acțiunile

acestuia urmează a fi încadrate în conform art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal, ceea ce

contravine prevederilor art.414 alin.(5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, necesar

fiind de a indica temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea acestora.

Deci, în speța supusă judecării, instanța de recurs a relevat că, instanța de apel

urma să-și expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul

învinuirii și menționate în cererile de apel, în baza evaluării proprii, juste a probelor

administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, și ca urmare să rețină

corect starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor comise de

către acesta, principii ce nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar

erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Cu referire la recursul declarat de către procuror, instanța de recurs a remarcat că

procurorul în recursul său, nu a contestat încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

criticând doar netemeinicia deciziei instanței de apel în ce privește latura pedepsei

stabilite ultimului, în baza art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal, considerând că instanța de

apel nu a ținut cont că a săvârșit o infracțiune gravă, comisă de două sau mai multe

persoane, nu a recunoscut vina și nu a contribuit la demascarea celorlalți coparticipanți

la comiterea infracțiunii de tortură, iar soluția de aplicare a prevederilor art.90 Cod

penal în privința lui Topciu Roman, este una pripită și nu-și va atinge scopul pedepsei

penale.

În acest sens, instanța de recurs a menționat că, instanța de apel la stabilirea

pedepsei minime cu închisoare prevăzută de norma imputată și aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal, a reținut aceleași circumstanțe și împrejurări, ceea ce indică că

acelorași situații de drept le-au fost acordate o dublă valență juridică, fapt inacceptabil,

fiind notificată practica judiciară cu privire la unele chestiuni ce vizează

individualizarea pedepsei în cazurile stabilirii pedepsei persoanelor declarate vinovate

în săvârșirea infracțiunilor de tortură, tratament inuman sau degradant, trafic de ființe

umane, violenta în familie, fapt ce în opinia instanței de recurs nu a fost realizat în cauza

dată în deplină măsură de către instanța de apel, iar concluziile acestei instanțe, în partea

individualizării pedepsei, nu au fost suficient de clare și motivate conform prevederilor

legale.

a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și admis apelul declarat de

12

procuror, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Topciu Roman a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal la 5 ani

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a activa în Ministerul Afacerilor Interne pe un termen de 4 ani.

Conform art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probațiune de 3 ani.

Roman, deținând funcția de inspector al grupei de combatere a furturilor și răpirii

mijloacelor de transport a poliției criminale a CP sect. Rîșcani, mun. Chișinău, cu grad

special - locotenent major de politie, în baza ordinului MAI nr. xxx xx din 13.11.2009,

fiind persoană cu funcție de răspundere în virtutea prevederilor art.123 Cod penal,

contrar art.3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale; art.24 alin.(2) din Constituția Republicii Moldova; art.2

pct.2), 4), art.12, pct.1), art.14 și art.15 din Legea nr. 416-XII din 18 decembrie 1990

cu privire la politie, precum și a obligațiunilor funcționale, care-l obliga să-și desfășoare

activitatea pe baza respectării stricte a legilor, să protejeze viața, sănătatea și libertățile

cetățenilor, interesele societății și ale statului de atentate criminale și de alte atacuri

nelegitime; să prevină și să curme crimele și alte infracțiuni, să mențină ordinea publică

și să asigure securitatea publică; să ia măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, demnitatea

și onoarea cetățenilor; să comunice despre aplicarea forței fizice șefului său direct, să

nu supună pe nimeni la torturi; să poarte responsabilitatea personală pentru realizarea

întocmai a atribuțiilor de serviciu, să răspundă de respectarea principiilor ce guvernează

conduita polițistului, legislației în domeniul drepturilor omului, a legislației procesual-

penale, alte acte normative ce reglementează activitatea de serviciu.

Astfel, acționând cu titlu oficial ca persoană ce reprezintă Ministerul Afacerilor

Interne, de comun acord și împreună cu colegul său Bulmaga Igor, intenționat la data

de 09 aprilie 2009, în jurul orei 12.00, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu

l-a reținut și la condus în biroul nr.3 din cadrul sectorului nr.4 al CP s. Rîșcani a CGP

mun. Chișinău, neavând careva temei legal, urmărind scopul de a-i provoca dureri sau

suferințe fizice sau psihice părții vătămate Roscot Denis, cu scopul de a-l intimida și de

a face presiuni asupra lui pentru a obține informații și mărturisiri în vederea identificării

participanților la acțiunile de dezordine în masă de la 07 aprilie 2009.

Tot el, la aceeași dată, în jurul orei 14.00, neavând careva temei legal, de comun

acord și împreună cu colegul său Bulmaga Igor, l-a condus pe Roscot Denis în biroul

nr.318 din incinta CP sect. Rîșcani mun. Chișinău, situat pe str. Miron Costin 5/1, unde

continuându-și acțiunile sale intenționate, urmărind același scop, adică de a provoca, în

mod intenționat dureri sau suferințe fizice sau psihice părții vătămate pentru a obține de

la acesta informații și mărturisiri în vederea identificării participanților la acțiunile de

dezordine în masă de la 07 aprilie 2009.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate de către instanța de apel în baza art.3091

alin.(3) lit. c) Cod penal – tortura, adică provocarea în mod intenționat a durerilor și

13

suferințelor fizice puternice unei persoane, cu scopul de a obține de la această persoană

informații sau mărturisiri, pentru identificarea participanților la acțiunile de dezordine

în masă de la 07.04.2009.

Instanța de apel a menționat că prima instanță incorect a stabilit circumstanțele

de fapt și de drept, ajungând eronat la concluzia de recalificare a acțiunilor inculpatului

în baza art.328 alin.(1) Cod penal și în acest sens, instanța de apel a indicat că

probatoriul administrat în cauză și verificat în ședința de judecată demonstrează

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate și anume prin declarațiile părții

vătămate Roscot Denis, ale martorilor O. Cepoi, V. Bordea, T. Rotaru, V. Barbaroș, V.

Gnatiuc, M. Rodnițchi și E. Gusac, ale experților A. Vicol, S. Tighineanu și C. Corbu,

cât și prin materialele cauzei: plângerea lui D. Roscot din 15.04.2009 (f.d.2 vol. I);

extrasul din Registrul de evidentă a persoanelor aduse la CP s. Rîșcani mun. Chișinău

(f.d.151 vol. I); fișa de solicitare a asistenței medicale urgente din data de 09.04.2009

(f.d.191-192 vol. I); extrasul din Registrul de evidentă a internărilor bolnavilor și

renunțărilor la spitalizare, prin care sub nr.9976 s-a indicat că pacientul cu numele D.

Roscot a fost examinat la 09.04.2009 de neurologi (f.d.197 vol. I); trimitere-extras

eliberată lui D. Roscot la 29.10.2009 (f.d.200 vol. I); procesul verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din data de 22.10.2009 (f.d.3-4 vol. II); fișa de post a

inculpatului (f.d.73-74 vol. II); raportul de expertiză medico-legală nr.278 din data de

03.09.2012-12.10.2012 (f.d.227-237 vol. II); raportul de contraexpertiză medico-legală

în comisie nr.278 din 03.09.2012 – 03.10.2012; raportul de expertiză medico-legală

nr.xxxx (f.d.47 vol. II); raportul de expertiză medico-legală nr.xxxx (f.d.48-50 vol. II).

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, prima instanță eronat a conchis

că în speța dată, în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ale torturii, și

în această ordine de idei, instanța de apel a notificat elementele constitutive ale

infracțiunii de tortură în raport cu circumstanțele cauzei și a conchis că, întreaga sistemă

de probe enumerate și apreciate prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură

penală, coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului

Topciu Roman de săvârșirea infracțiunii imputate acestuia prin rechizitoriu.

Instanța de apel a reținut că declarațiile inculpatului Topciu Roman nu corespund

adevărului și sunt date în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală pentru faptele

comise, mai mult ca atât, însăși din declarațiile inculpatului se confirmă intenția

acestuia de a obține de la persoana efectiv torturată sau de la o persoană terță a

informațiilor sau mărturisirilor, fapt confirmat și prin declarațiile părții vătămate Roscot

Denis, a martorilor V. Barbaroș, V. Bordea, O. Cepoi și T. Rotaru, materialele cauzei

penale.

Nu au fost reținute ca plauzibile, de către instanța de apel, argumentele invocate

de inculpatul Topciu Roman, și anume, că acțiunile și faptele lui au fost legale și nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, or, cu adevărat instanța de

fond eronat a încadrat acțiunile inculpatului Topciu Roman Anatolie în baza art.328

alin.(1) Cod penal după indicii calificativi „depășirea atribuțiilor de serviciu, adică

14

inculpatul fiind persoană cu funcție de răspundere, în mod vădit și-a depășit atribuțiile

de serviciu prin ce a cauzat daune considerabile intereselor publice exprimate în

subminarea autorității și prestigiului activității legale a organelor publice", deoarece

acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate juridic în baza art.3091 alin.(3) lit. c) Cod

penal, după indicii calificativi „Tortura, adică provocarea în mod intenționat a unei

dureri puternice, fizice și psihice unei persoane, cu scopul de a obține de la această

persoană mărturisiri, durere provocată de o persoană cu funcție de răspundere, cu

calificativul de mai multe persoane", fapte ce se confirmă prin probele analizate mai

sus.

Tot aici, instanța de apel a menționat că nu pot fi reținute nici alegațiile

inculpatului din cererea de apel cu privire la faptul că instanța de fond a pus la baza

sentinței de condamnare a lui Topciu Roman în exclusivitate probe inadmisibile și acte

procedurale nule, or potrivit materialelor cauzei penale se constată că nici inculpatul

nici avocatul acestuia nu au contestat actele emise în cadrul urmăririi penale în ordinea

stabilită de art.313 Cod de procedură penală, motiv pentru care acțiunile organului de

urmărire penală sunt legale și întemeiate, iar argumentele invocate de inculpat sunt

declarative.

Subsecvent, nu au fost reținute de instanța de apel nici argumentele privind

neelucidarea pe deplin a unui șir de circumstanțe importante pentru soluționarea

obiectivă a cauzei, or, instanța de fond a apreciat corect probele de drept și de fapt

administrate, însă a calificat incorect acțiunile inculpatului Topciu Roman în baza

art.328 alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a relevat că prin Legea nr.252 din 08.11.2012, în vigoare din

21.12.2012 a fost abrogat art.3091 Cod penal, fiind totodată modificate și completate

un șir de acte legislative, având ca scop intensificarea activității și ridicarea eficienței

în combaterea torturii, printre ele și Codul penal al Republicii Moldova.

Tot, prin această Lege a fost introdus art.1661 Cod penal - Tortura, tratamentul

inuman sau degradant.

În consecință, tortura, precum este speța dată, după modificările operate în

Codul penal prin Legea nr.252 nu a fost decriminalizată, menținându-se în continuare

ca fiind pasibile de pedeapsă penală, faptele prejudiciabile comise de către colaboratorii

de politie, în baza art.1661 Cod penal.

La modificarea Legii penale s-a ținut cont, că Codul penal al Republicii

Moldova conține un șir de prevederi aplicabile persoanelor cu funcții de răspundere,

acuzați că ar fi recurs la tortură sau maltratare. Astfel, această modificare a exclus

posibilitatea recalificării acțiunilor de tortură, prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. c) Cod

Penal la prevederile art.1661 Cod penal - Tortura, tratamentul inuman sau degradant,

fapt negativ menționat de CEDO în hotărârile Valeriu și Nicolae Roșea și Pădureț contra

Moldovei. Din aceste motive a fost abrogat art.3091 Cod Penal și nicidecum fapta nu a

fost decriminalizată.

15

În această ordine de idei, instanța de apel a notificat prevederile art.8 și 10 Cod

penal, considerând că acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art.3091

alin.(3) lit. c) Cod penal (în redacția legii din 30.06.2005), fără a agrava situația

inculpatului.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Topciu Roman,

instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.6, 7, 61, 75-78 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii comise, motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de faptul că dânsul este

tânăr, anterior nu a fost condamnat, are la întreținere un copil minor, precum și de

circumstanțele atenuante - comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni grave,

circumstanțe agravante nu au fost stabilite, de faptul că inculpatul nu și-a recunoscut

vina la nivelul de înțelegere a situației în care s-a pomenit, și prin urmare nu se căiește.

Astfel, instanța de apel a considerat că corectarea și reeducarea inculpatului va fi

posibilă fără izolarea de societate, stabilindu-i sancțiunea minimă prevăzută de art.3091

alin.(3) lit. c) Cod penal (în redacția Legii din 30.06.2005) cu aplicarea art.90 Cod

penal.

și inculpatul Topciu Roman.

16.1. Procurorul a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei inculpatului,

cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată,

invocând următoarele motive:

- instanța de apel nu a ținut cont de prevederile legale privind individualizarea

pedepsei, precum și de indicațiile instanței de recurs din 13 octombrie 2015, care a

menționat inoportunitatea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, astfel inculpatului i-

a fost stabilită o pedeapsă prea blândă, care nu este proporțională și echitabilă pentru

infracțiunea comisă și nu va atinge scopul pedepsei penale prevăzut de art.61 Cod penal;

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că inculpatul a comis infracțiunea fiind

în funcția de inspector operativ al poliției criminale al Inspectoratului de politie Rîșcani

mun. Chișinău, de gradul de pericol social al infracțiunii comise, consecințele acesteia

și nu a luat în considerație faptul că inculpatul, fiind în funcția de serviciu menită pentru

asigurarea drepturilor și libertăților cetățenilor Republicii Moldova a săvârșit o

infracțiune gravă, nu a recunoscut vina în cele incriminate.

16.2. Inculpatul, în recursul declarat la 26 decembrie 2016 și în recursul suplimentar,

a solicitat casarea deciziei instanței de apel, invocând aceleași motive care au fost

expuse în cererea de apel.

Suplimentar, recurentul a menționat că, instanța de apel nu s-a expus asupra

cererii, prin care a solicitat aplicarea Legii cu privire la amnistie, însă în decizie nu se

regăsește expunerea instanței de apel în privința acesteia.

2017, au fost admise recursurile ordinare declarate de procuror și de inculpat, casată

total decizia Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2016 și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

16

rejudecând cauza a conchis că prima instanță incorect a reîncadrat acțiunile inculpatului

în baza art.328 alin.(1) Cod penal, deoarece, verificând probele prezentate de către

acuzatorul de stat în sprijinul învinuirii demonstrează pe deplin vinovăția inculpatului

Topciu Roman de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal.

În astfel de împrejurări, instanța de recurs a constatat că instanța de apel la

rejudecarea cauzei a ignorat prevederile art.436 Cod de procedură penală, care

stabilește procedura de rejudecare și limitele acesteia, totodată, fiind specificat că

pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii, deoarece

instanța de apel și-a motivat soluția sa, însușind concluziile din decizia instanței de apel

din 07 mai 2015 cu mici modificări de text, decizie care a fost casată de către instanța

de recurs pentru erorile comise la judecarea cauzei în ordine de apel, erori care au fost

indicate de către instanța de recurs în decizia sa din 13 octombrie 2015.

La fel, instanța de recurs a menționat că instanța de apel contrar prevederilor

art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, nu a expus temeiul de fapt, adică fapta

constatată de instanță, indicând în decizie constatarea faptei așa cum este indicat în

sentință, dar cu o altă încadrare juridică, deoarece prima instanță l-a recunoscut vinovat

și l-a condamnat pe inculpatul Topciu Roman în baza art.328 alin.(1) Cod penal, deși

această eroare a fost indicată de către instanța de recurs.

La fel, nu au fost înlăturate divergențele între concluziile rapoartelor de

examinare medico-legală și raportul de expertiză medicală, indicate de către instanța de

recurs (f.d.101-102 vol. IV).

De asemenea, instanța de recurs a menționat că și soluția cu privire la stabilirea

pedepsei inculpatului a fost una și aceiași din decizia instanței de apel din 07 mai 2015,

fără a tine cont de concluzia instanței de recurs și practica judiciară cu privire la unele

chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale.

În concluzie, instanța de recurs a considerat că instanța de apel a ignorat

totalmente indicațiile instanței superioare, fiind obligatorii la rejudecarea cauzei, a

adoptat o soluție neargumentată la modul cuvenit, fiind prezent temeiul de casare

prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și admis apelul declarat de

procuror, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru

prima instanță, prin care Topciu Roman a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal la 5 ani închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un

termen de 3 ani.

Conform art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probațiune de 2 ani.

Roman, deținând funcția de inspector al grupei de combatere a furturilor și răpirii

17

mijloacelor de transport a poliției criminale al CP sect. Rîșcani mun. Chișinău, cu grad

special - locotenent major de politie, în baza ordinului MAI nr.456 ef din 13.11.2009,

fiind persoană cu funcție de răspundere în virtutea prevederilor art.123 Cod penal,

contrar art.3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950; art.24 alin.(2) din

Constituția Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994; art.1, art.2 pct.2), 4), art.12

pct.1), art.14, art.15 din Legea nr.416- XII din 18 decembrie 1990 cu privire la politie

precum și a obligațiunilor funcționale, care-1 obliga să-și desfășoare activitatea pe baza

respectării stricte a legilor, să protejeze viața, sănătatea și libertățile cetățenilor,

interesele societății și ale statului de atentate criminale și de alte atacuri nelegitime; să

prevină și să curme crimele și alte infracțiuni, să mențină ordinea publică și să asigure

securitatea publică; să i-a măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, demnitatea și onoarea

cetățenilor; să comunice despre aplicarea forței fizice șefului său direct, să nu supună

pe nimeni la torturi; să poarte responsabilitatea personală pentru realizarea întocmai a

atribuțiilor de serviciu, să răspundă de respectarea principiilor ce guvernează conduita

polițistului, legislației în domeniul drepturilor omului, a legislației procesual-penale,

alte acte normative ce reglementează activitatea de serviciu, acționând cu titlu oficial

ca persoană ce reprezintă Ministerul Afacerilor Interne, de comun acord și împreună cu

o persoană nestabilită de organul de urmărire penală, intenționat a comis acte de tortură

asupra lui Roscot Denis în următoarele circumstanțe:

La 09 aprilie 2009, în jurul orei 12:00 min., inspectorul secției poliției criminale

al CP sect. Rîșcani mun. Chișinău a MAI, Topciu Roman, împreună cu o persoană

nestabilită de organul de urmărire penală (în privința căreia urmărirea penală a fost

disjunsă într-o cauză penală separată ), aflând-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu

în biroul nr.3 din cadrul sectorului nr.4 al CP sect. Rîșcani a CGP mun. Chișinău,

urmărind scopul de a provoca, în mod intenționat, dureri sau suferințe puternice, fizice

și psihice lui Roscot Denis, a.n. xxxx, cu scopul de a obține de la acesta informații și

mărturisiri în vederea identificări participanților la acțiunile de dezordine în masă de la

07.04.2009, de al pedepsi pentru participarea la acțiunile de dezordine în masă de la

data respectivă, de care este bănuit, cât și pentru al intimida și de a face presiuni asupra

lui, i-a aplicat lui Roscot Denis mai multe lovituri cu pumni în regiunea capului și

corpului.

Tot el, la aceiași dată în jurul orei 14:00, l-a condus pe Roscot Denis în biroul

nr.318 din incinta CPs Rîșcani mun. Chișinău, situat pe str. Miron Costin 5/1, unde

continuându-și acțiunile sale intenționate, împreună cu o altă persoană nestabilită de

organul de urmărire penală (în privința căreia materialele cauzei penale au fost

disjungate într-o cauză penală separată ), urmărind același scop adică de a provoca, în

mod intenționat, dureri sau suferințe puternice, fizice sau psihice părții vătămate Roscot

Denis, născut în anul xxxx, cu scopul de a obține de la acesta informații și mărturisiri

în vederea identificări participanților la acțiunile de dezordine în masă de la 07.04.2009,

de al pedepsi pentru participarea la acțiunile de dezordine în masă de la data respectivă,

18

de care este bănuit, cât și pentru al intimida și de a face presiune asupra lui, i-a aplicat

lui Roscot Denis mai multe lovituri cu pumnii în regiunea capului după care l-au impus

să se culce pe podea cu fața în jos și haina peste cap și în continuarea acțiunilor ilegale

i-au aplicat numeroase lovituri cu picioarele peste unele regiuni ale corpului.

În urma violenței fizice aplicate asupra cet. Roscot Denis, conform Raportului

de expertiză medico-legală nr.xxxx, acestuia i-a fost cauzate leziuni corporale sub

forma de traumatism cranio-cerebral închis manifestat prin comoție cerebrală, fractura

oaselor nazale fără deplasarea fragmentelor, la fel echimoză în regiunea ochiului drept,

pe antebrațul stâng și pe hemitoracele dreapta, care se califică ca vătămări corporale

ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată.

Inspectorul secției poliției criminale a CPs Rîșcani mun. Chișinău, Topciu

Roman, în calitate de persoană cu funcție de răspundere provocând, în mod intenționat,

o durere și o suferință puternică, fizică sau psihică unei persoane, în special cu scopul

de a obține de la aceasta sau de la o altă persoană terță informații sau mărturisiri, de a o

pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană a comis ori este bănuită că a

comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei, săvârșite de două sau mai multe

persoane, a comis o infracțiune prevăzută de art.3091 al.(3) lit. c) Cod penal - tortura.

În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că prima instanță

incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, ajungând eronat la concluzia de

recalificare a acțiunilor inculpatului în baza art.328 alin.(1) Cod penal și în acest sens,

instanța de apel a indicat că probatoriul administrat în cauză și verificat în ședința de

judecată demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate și

anume prin declarațiile părții vătămate Roscot Denis, declarațiile martorilor O. Cepoi,

V. Bordea, M. Pavlisciuc, T. Rotaru, V. Barbaroș, Ig. Bulmaga, V. Gnatiuc, P. Ceban,

M. Rodnițchi și E. Gusac, ale experților A. Vicol, S. Tighineanu și C. Corbu, cât și prin

materialele cauzei: plângerea lui D. Roscot din 15.04.2009 (f.d.2 vol. I); procesul-

verbal de confruntare din 09.04.2009 (f.d.60-61 vol. I); procesul-verbal de verificare a

declarațiilor la fața locului din 20.10.2009 ( f.d.118-123 vol. I); procesul-verbal de

verificare a declarațiilor la fața locului din 20.10.2009 (f.d.111-114 vol. I); procesul-

verbal de examinare a registrului de evidență a persoanelor aduse în cadrul CPs Rîșcani

(f.d.153-160); procesul-verbal de examinare a fișei de solicitare a asistenței medicale

urgente din 18.11.2009 (f.d.189-192 vol. I); procesul-verbal de examinare a registrului

de evidență a persoanelor internate și care au refuzat internarea la spitalul Sf. Treime,

din 10.11.2009 (f.d.193-197 vol. I); procesul verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie din data de 22.10.2009 (f.d.3-4 vol. II); - fișa postului a lui Topciu Roman

(f.d.73-74 vol. II); raportul de expertiză medico-legală nr.xxxx din 02.11.2009 (f.d.46

vol. II); raportul de examinare medico-legală nr.xxxx din 26.05.2009 - 27.05.2009

(f.d.47 vol. II); raportul de examinare medico-legală nr.xxxx din data de 14.04.2009

(f.d.48-50 vol. II).

Instanța de apel a conchis că probele sus menționate, administrate în cadrul

cercetării judecătorești din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității,

19

veridicității și coroborării reciproce, dovedesc cu certitudine vinovăția lui Topciu

Roman în comiterea infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal, iar

declarațiile inculpatului privind nevinovăția sa în cele imputate, instanța le-a apreciat

critic, considerându-le ca un mijloc de apărare a acestuia.

La fel, instanța de apel a menționat că nu pot fi reținute argumentele invocate

de inculpatul Topciu Roman și anume că în acțiunile sale lipsesc elementele constitutive

ale torturii, ori au fost administrate probe suficiente întru probarea învinuirii formulate

inculpatului, circumstanțele cazului fiind analizate cumulativ și apreciate din punct de

vedere juridic penal corespunzător declarațiilor părții vătămate Roscot Denis și ale

martorilor, care au indicat direct și cu certitudine la persoanele culpabile de săvârșirea

infracțiunii de tortură.

De asemenea, instanța de apel a conchis că instanța de fond eronat a încadrat

juridic acțiunile inculpatului Topciu Roman în baza art.328 alin.(l) Cod penal, or

potrivit tuturor circumstanțelor elucidate, Colegiul penal a reținut că acuzarea formulată

învinuitului conform prevederilor art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal este una corectă și

întemeiată, iar vinovăția inculpatului Topciu Roman a fost probată pe deplin.

Cu referire la cererea înaintată de inculpat privind aplicarea amnistiei în privința

sa, aceasta a fost considerată neîntemeiată, întrucât potrivit art.1 al Legii nr.210 din 29

iulie 2016 cu privire la amnistie în legătură cu aniversarea a 25 de ani de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, amnistia se aplică condiționat și exclusiv fată de

persoanele bănuite, învinuite și inculpate, care manifestă căință activă în cadrul

procesului penal și celor condamnate care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul

executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă și sunt evaluate

psihologic ca fiind persoane ce nu prezintă risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste

persoane cad sub incidența prevederilor art.art.2-9, 11 și 12.

În temeiul alin.(2) al aceleiași norme legale, căința activă a persoanei se

determină în conformitate cu criteriile stabilite de art.57 din Codul penal nr.985-XV din

18 aprilie 2002, fără a ține cont de criteriul gravității faptei comise.

În sensul art.57 alin. (1) din Codul penal, persoana care pentru prima oară a

săvârșit o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere penală

dacă ea, după săvârșirea infracțiunii, s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ

la descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau, în alt

mod, a reparat prejudiciul pricinuit prin infracțiune.

În acest sens, instanța de apel a menționat că Topciu Roman nu întrunește

condițiile legale de a fi aplicat actul de amnistie în privința sa, pe motiv că inculpatul

nu a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.3091 al.(3) lit. c) Cod

Penal, astfel la caz nefiind prezentă căința activă a acestuia, or, inculpatul pe lingă faptul

că nu recunoaște vina în cele imputate, nu a contribuit la descoperirea infracțiunii și nu

a conștientizat cele săvârșite, ceea ce face imposibilă aplicarea amnistiei în privința sa.

Instanța de apel a relevat că prin Legea nr.252 din 08.11.2012, în vigoare din

21.12.2012 a fost abrogat art.3091 Cod penal, fiind totodată modificate și completate

20

un șir de acte legislative, având ca scop intensificarea activității și ridicarea eficienței

în combaterea torturii, printre ele și Codul penal al Republicii Moldova.

Tot, prin această Lege a fost introdus art.1661 Cod penal - Tortura, tratamentul

inuman sau degradant.

În consecință, precum este speța dată, după modificările operate în Codul penal

prin Legea nr. 252, tortura nu a fost decriminalizată, în continuare, fiind pasibile de

pedeapsă penală faptele prejudiciabile comise de colaboratorii de politie, în baza

art.1661 Cod penal.

La modificarea Legii penale s-a ținut cont, că Codul penal al Republicii

Moldova conține un șir de prevederi aplicabile persoanelor cu funcții de răspundere,

acuzați că ar fi recurs la tortură sau maltratare. Astfel, această modificare a exclus

posibilitatea recalificării acțiunilor de tortură, prevăzute art.3091 alin.(3) lit. c) Cod

Penal la prevederile art.1661 Cod penal - Tortura, tratamentul inuman sau degradant,

fapt negativ menționat de CEDO în hotărârile Valeriu și Nicolae Roșea și Pădureț contra

Moldovei. Din aceste motive a fost abrogat art.3091 Cod Penal și nicidecum fapta nu a

fost decriminalizată.

În această ordine de idei, instanța de apel a notificat prevederile art.8 și 10 Cod

penal, considerând că acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art.3091

alin.(3) lit. c) Cod penal (în redacția legii din 30.06.2005), fără a agrava situația

inculpatului.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Topciu Roman,

instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.6, 7, 61, 75-78 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii comise, motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de faptul că dânsul este

tânăr, anterior nu a fost condamnat, are la întreținere un copil minor, precum și de

circumstanțele atenuante - comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni grave,

circumstanțe agravante nu au fost stabilite, de faptul că inculpatul nu și-a recunoscut și

nu a conștientizat vina la nivelul de înțelegere a situației în care s-a pomenit, prin urmare

nu se căiește. Astfel, instanța de apel a considerat că corectarea și reeducarea

inculpatului va fi posibilă fără izolarea de societate, stabilindu-i sancțiunea minimă

prevăzută de art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal (în redacția Legii din 30.06.2005) cu

aplicarea art.90 Cod penal.

inculpatul Topciu Roman.

21.1. Procurorul, invocând temeiurile de drept prevăzute în art.427 alin.(1) pct.6) și

pct.10) Cod de procedură penală, susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, solicită casarea deciziei, în partea stabilirii pedepsei, cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată, invocând următoarele:

- inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă prea blândă, care nu este proporțională

și echitabilă gravității infracțiunii comise și nu va atinge scopul pedepsei penale

prevăzut de art.61 Cod penal;

21

- inculpatul aplicând acte de tortură în timpul aflării în exercițiul funcției sale, nu

numai că a prejudiciat imaginea instituției în care activează, dar și a adus atingere

procesului de înfăptuire a justiției;

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că inculpatul a comis infracțiunea fiind

în funcția de inspector operativ al poliției criminale, de gradul de pericol social al

infracțiunii comise, consecințele acesteia și nu a luat în considerație faptul că inculpatul,

fiind în funcția de serviciu menită pentru asigurarea drepturilor și libertăților cetățenilor

Republicii Moldova, a săvârșit o infracțiune gravă și nu a recunoscut vina în cele

incriminate.

21.2. Inculpatul, invocând temeiurile de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6),

8), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii incriminate.

Recurentul consideră că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și acestea nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția.

Hotărârea instanței nu este una întemeiată și motivată, instanța de apel greșit a

considerat că baza probantă administrată în cauză confirmă vinovăția sa în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal, deoarece acțiunile și faptele

sale au fost legale și nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate.

a expus pentru respingerea acestuia.

penal lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu dispoziția art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea

condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror.

Potrivit conținutului recursului declarat, recurentul invocă ca temeiuri de casare

a deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, care

stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

22

Verificând actele cauzei, raportate la decizia recurată și criticele procurorului,

instanța de recurs conchide că toate alegațiile formulate de recurent sunt vădit

neîntemeiate, iar soluția instanței de apel este corectă și legală, în contextul ce urmează

se vor puncta raționamentele care au stat la baza acestei concluzii.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, invocând eroarea de drept

prevăzută de pct.6), procurorul menționează despre faptul că instanța de apel nu s-a

expus argumentat asupra tuturor motivelor din cererea sa de apel, cu toate acestea

dânsul nu relevă expres asupra căror anume motive instanța nu s-a pronunțat.

Respectiv, în atare situație, Colegiul penal lărgit, reieșind din practica sa constantă, va

respinge, ca nefondate, alegațiile titularului dreptului de recurs în această parte,

reiterând faptul că invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării cauzei de către

instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind esența

acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente.

Or, Colegiul nu poate să susțină poziția procurorului precum că instanța de apel

nu a respectat cerințele art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, care obligă instanța să

se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, având în vedere că motivarea

hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu

presupune în mod obligatoriu expunerea amănunțită asupra tuturor elementelor de fapt

menționate de părți, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct

de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei hotărâri

motivate.

În desfășurarea aceleiași idei, instanța de recurs mai specifică că, așa cum

rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat soluția adoptată în

conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cuprinzând

și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată. Din textul deciziei recurate se

constată, că instanța de apel, a cercetat toate probele prezentate, apreciindu-le din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității acestora și care în ansamblul lor, au

confirmat corectitudinea condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

imputate.

După cum rezultă din textul recursului, procurorul consideră că instanța de apel

fără a-și motiva soluția, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoarea aplicată lui Topciu Roman pe termen de probă, prin ce a ignorant principiul

individualizării pedepsei penale, solicitând excluderea prevederilor art.90 Cod penal.

La acest capitol, Colegiul atestă că, conform art.75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții Generale a acestuia. Totodată, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să tina cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

23

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Sancțiunea art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal, în baza căruia Topciu Roman a fost

condamnat, prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5

ani.

Conform prevederilor art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei și termenul de probă, în limitele de la 1 la 5 ani.

Potrivit actelor cauzei, instanța de apel în baza art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal

i-a stabilit lui Topciu Roman pedeapsa închisorii pe un termen de 5 ani, cu privarea de

dreptul de ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe un termen de probă de 2 ani.

Mai mult, instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată că la

stabilirea pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de toate circumstanțele atenuante și lipsa

celor agravante, de persoana inculpatului, care se caracterizează pozitiv, anterior nu a

fost condamnat, are la întreținere un copil minor, și, reieșind din scopul pedepsei penale,

a considerat posibilă corijarea și reeducarea lui Topciu Roman fără izolare de societate,

dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite acestuia.

Prin urmare, instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului a respectat

prevederile legii, iar în atare situație, careva interdicții de suspendare condiționată a

executării pedepsei de 5 ani stabilite inculpatului legea nu prevede, deoarece

suspendarea executării condiționate a pedepsei, conform art.90 Cod penal, poate avea

loc și în cazul săvârșirii unei infracțiuni de categorie gravă.

Astfel, Colegiul penal conchide că pedeapsa fixată de instanța de apel este în

corespundere cu prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal, fiind în limitele prevăzute de

sancțiunea normei penale de care a fost recunoscut vinovat inculpatul, iar aplicarea

art.90 Cod penal în privința lui Topciu Roman s-a efectuat în limitele legii, considerând

că stabilirea pedepsei condiționate acestuia va atinge scopul pedepsei penale de

corectare și reeducare, nefiind absolut necesară izolarea lui de societate, astfel fiind

respectate principiile generale de individualizare a pedepsei.

Totodată, Colegiul penal constată că temeiul invocat de recurent, precum că

inculpatul nu a recunoscut vina și nu a conștientizat caracterul prejudiciabil al faptei

comise, nu poate fi considerat ca o circumstanță agravantă, or, potrivit art.66 Cod de

24

procedură penală, recunoașterea vinovăției este un drept al vinovatului dar nu o

obligație.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept la care se face referire și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate.

Mai mult, Colegiul penal lărgit reține și faptul că Topciu Roman s-a aflat sub

statutul de inculpat o perioadă de peste 7 ani și această circumstanță poate servi un

argument suplimentar pentru a nu pune în executare privarea lui de libertate, dar de a-i

acorda posibilitatea să stea pe calea corijării fără a fi izolat de societate.

Cu referire la recursul declarat de inculpat.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazurile stipulate în acest articol.

Analizând textul cererii de recurs, Colegiul constată că titularul acestuia face

trimitere la temeiurile de casare stipulate de art.427 alin.(1) pct.6), 8), 12) Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; nu au fost întrunite

elementele infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului

declarat, lipsind temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

instanței de apel.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul nu este de acord cu

condamnarea în baza art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal, considerând că lipsesc probe

certe ce ar confirma vinovăția acestuia în săvârșirea faptei imputate.

La acest capitol, Colegiul penal reține că, instanța de apel, respectând

prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei verificări minuțioase toate

probele administrate și temeinic a conchis că acțiunile inculpatului urmează a fi

calificate în baza art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal - tortura, adică provocarea în mod

intenționat a durerilor și suferințelor fizice puternice unei persoane, cu scopul de a

obține de la această persoană informații sau mărturisiri, pentru un act pe care aceasta

este bănuită că l-a comis.

Astfel, din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras având în

vedere depozițiile inculpatului, a părții vătămate Roscot Denis, ale martorilor O. Cepoi,

V. Bordea, T. Rotaru, V. Barbaroș, V. Gnatiuc, M. Rodnițchi și E. Gusac, ale experților

A. Vicol, S. Tighineanu și C. Corbu, cât și prin materialele cauzei: plângerea lui D.

Roscot din 15.04.2009 (f.d.2 vol. I); extrasul din Registrul de evidentă a persoanelor

aduse la CP s. Rîșcani mun. Chișinău (f.d.151 vol. I); fișa de solicitare a asistenței

medicale urgente din data de 09.04.2009 (f.d.191-192 vol. I); extrasul din Registrul de

evidentă a internărilor bolnavilor și renunțărilor la spitalizare, prin care sub nr.9976 s-

a indicat că pacientul cu numele D. Roscot a fost examinat la 09.04.2009 de neurologi

25

(f.d.197 vol. I); trimitere-extras eliberată lui D. Roscot la 29.10.2009 (f.d.200 vol. I);

procesul verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din data de 22.10.2009

(f.d.3-4 vol. II); fișa postului a inculpatului (f.d.73-74 vol. II); raportul de expertiză

medico-legală nr.xxxx din data de 03.09.2012 - 12.10.2012 (f.d.227-237 vol. II);

raportul de contraexpertiză medico-legală în comisie nr.xxxx din 03.09.2012 –

03.10.2012; raportul de expertiză medico-legală nr.xxxx (f.d.47 vol. II); raportul de

expertiză medico-legală nr.xxxx (f.d.48-50 vol. II), probe care sânt detaliat descrise în

decizia instanței de apel și care sânt pertinente, concludente și utile, administrate pe

parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în mod obiectiv, în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Prin urmare, argumentul recurentului, precum că nu a comis infracțiunea

incriminată este neîntemeiat și contravine materialelor cauzei. Nerecunoașterea

vinovăției de către inculpat nu poate servi drept temei de achitare a acestuia, de vreme

ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe, care confirmă cu

certitudine vinovăția lui și se apreciază de către instanța de recurs drept o modalitate de

exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale.

Respectiv, din actele dosarului, se constată că, Topciu Roman la 09.04.2009

ocupa funcția de inspector al grupei de combatere a furturilor și răpirea mijloacelor de

transport a poliției criminale a CP sect. Râșcani mun. Chișinău, potrivit ordinului MAI

nr.xxxx xx, fiind persoana cu funcție de răspundere în virtutea prevederilor art.123 Cod

penal.

Colegiul penal consideră neîntemeiat și argumentul inculpatului, precum că în

acțiunile sale lipsesc elementele constitutive ale torturii, ori au fost administrate probe

suficiente întru probarea învinuirii formulate inculpatului, circumstanțele cazului fiind

analizate cumulativ, și apreciate din punct de vedere juridic corespunzător declarațiilor

părții vătămate Roscot Denis și ale martorilor, care au indicat direct și cu certitudine la

persoanele culpabile de săvârșirea infracțiunii de tortură.

Din materialele dosarului cu certitudine sa constatat că partea vătămată Roscot

Denis, fiind audiat în instanța de judecată, a declarat univoc și consecvent că la data de

09.04.2009 a fost maltratat anume de către colaboratorul poliției CP sect. Rîșcani mun.

Chișinău Topciu Roman. Prin acțiunile ilegale i s-au provocat suferințe psihice și fizice,

a fost numit cu cuvinte necenzurate, a fost impus să recunoască ceea ce nu cunoștea,

fiindu-i pricinuite vătămări corporale.

Prin urmare, instanța de apel constatând că inculpatul, aplicându-i părții

vătămate lovituri cu scopul de a-l obliga pe ultimul de a spune ,,cu cine a plecat în Piața

Marii Adunări Naționale la 07 aprilie 2009, cine au fost organizatorii, ce partid politic

l-a obligat, sau i-a propus bani sub pretextul de a ieși și de a protesta în Piața Marii

Adunări Naționale. El a spus, că a ieșit de sine stătător, nu a fost obligat de nimeni, a

fost o reacție spontană, în acea zi de 07 aprilie 2009, a întârziat fără cinci minute la ore

și deja când a parcat, colegii ieșeau din cabinetul de matematică. Careva din colegi i-a

comunicat, că nu fac lecții, toți merg la protest. Topciu Roman nu i-a dat crezare, s-a

26

înfuriat și iarăși i-a tras cu pumnul în regiunea feței. Pe parcurs a mai fost lovit de mai

multe ori, inclusiv în CPS Rîșcani și de către alți colaboratori de poliție’’, corect a

apreciat că părții vătămate i-au fost cauzate dureri și suferințe puternice, ce constituie

acte de tortură.

În acest sens, corect a statuat instanța de apel că din concluziile constatate în

raportul de expertiză medico-legală nr.xxxx din 02.11.2009, rapoartele de examinare

medico-legală nr.xxxx din 26.05.2009 - 27.05.2009 și nr.xxxx din data de 14.04.2009,

conțin informația completă referitor la leziunile corporale a părții vătămate, vătămări

corporale ușoare provocate la data de 09.04.2009.

La acest capitol instanța de recurs menționează că neîntemeiată este și afirmația

inculpatului precum că, raportul de expertiză medico-legală nr.xxxx din 02.11.2009,

raportul de examinare medico-legală nr.xxxx din 26.05.2009 - 27.05.2009 au fost

întocmite în baza raportului de examinare medico-legală nr.xxxx din 14.04.2009, iar

acesta a fost întocmit din depozițiile părții vătămate, or, aceste raporturi medico-legale

au fost efectuate anume în perioada apropiată după săvârșirea infracțiunii, dar nu

precum celelalte raporturi, peste 3 ani.

Totodată, la acest capitol, se atestă că, potrivit jurisprudenței Curții Europene,

la calificarea torturii ca un tratament inuman, care provoacă suferințe puternice

victimei, se i-a în considerație intensitatea durerii cauzate care se determină în funcție

de durata tratamentului, consecințele fizice și psihice survenite, modul și metoda de

realizare a faptei. Astfel, fiind o noțiune de apreciere, este de competenta organelor de

urmărire penală și a instanțelor judecătorești de a aprecia, în raport cu toate

împrejurările reținute în cauză, dacă durerea sau suferințele provocate au fost sau nu

puternice.

Mai mult, Colegiul reține că autorul recursului nu aduce careva argumente care

ar combate concluzia instanțelor de judecată, dimpotrivă argumentele invocate de

recurent în cererea de recurs ordinar repetă argumentele expuse anterior în apel, asupra

cărora instanța de apel s-a pronunțat argumentat și motivat în decizie.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârile CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle

c.Finlandei).

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-

27

419 Cod de procedură penală, de aceea recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de inculpatul Topciu Roman

sânt vădit neîntemeiate și urmează a fi respinse, ca inadmisibile.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de inculpatul Topciu Roman,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017

în cauza penală în privința lui Topciu Roman xxxxx, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 mai 2018.

Președinte Anatolie Țurcan

Judecători Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Maria Ghervas

Nina Vascan

28