1ra-566/2018 — art.42 alin.3, 217/1 al.3 lit.e, f, 322 al.1 CP

1ra-566/2018 — art.42 alin.3, 217/1 al.3 lit.e, f, 322 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-566/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nadejda Toma

Judecători - Anatolie Țurcan, Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Luiza Gafton,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocata Frecauțan

Marina în numele inculpatului Focșa Veaceslav, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2017, în cauza penală

privindu-l pe

Focșa Veaceslav xxxx, născut la xx xxxx xxxx,

originar din sat. xxxx r-nul xxxx și domiciliat

în mun. xxxx str. xxxx ap.xx

și

Șarban Constantin xxxx, născut la xx xxxx xxxx,

originar și domiciliat în or. xxxx str. xxxx xx ap.xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.10.2014 – 19.05.2015;

Instanța de apel: 22.06.2015 – 18.01.2016;

Instanța de recurs: 20.12.2016 – 14.02.2017;

Instanța de apel: 02.05.2017 – 21.11.2017;

Instanța de recurs: 09.02.2018 – 24.04.2018.

asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

sub învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.art.42 alin.(3), 2171 alin.(3) lit.

e), f) și 322 alin.(1) Cod penal, pe motiv că faptele sale nu întrunesc elementele acestor

infracțiuni.

Prin aceeași sentință a fost achitat și Șarban Constantin, în privința căruia hotărârile

judecătorești nu se contestă.

1

faptul că, fiind condamnat și deținut în Penitenciarul nr.17 Rezina, la 06 februarie 2014,

având intenția de consum și înstrăinare a substanțelor narcotice, între orele 9.00 și 10.00,

de la telefonul mobil cu nr. xxxx, 1-a telefonat pe Șarban Constantin la numărul de telefon

al acestuia xxxx, relatându-i ora și locul unde ultimul urma să primească un colet, precum

și indicându-i acțiunile ulterioare, expediindu-i în acest sens un mesaj pe același număr de

telefon, cu ora de sosire a transportului de rută „12.00”, numărul de înmatriculare - „xxx

xxx”, culoarea - „alb”, numele șoferului – „Andrei” și numărul de telefon al acestuia –

„xxxx”. Îndeplinind aceste indicații, Șarban Constantin a primit un colet pe care 1-a

transportat la Penitenciarul nr.17 Rezina, predîndu-1 la punctul de control pentru

condamnatul Focșa Veaceslav. Fiind supus controlului, în interiorul a două bomboane din

colet, au fost depistate două pachete în care se aflau 0,31 gr de substanță albăstrie

bulgăroasă care, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.1478 din

17.02.2014, reprezintă 2 heroină, care face parte din categoria substanțelor narcotice,

greutatea căreia constituie proporții mari.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie recunoscuți vinovați și condamnați: - Șarban

Constantin în baza art.2171 alin.(3) lit. e), f) Cod penal la 5 ani închisoare și în baza art.322

alin.(1) și 290 Cod penal, la câte 1 an închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, să-i fie

stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, în penitenciar de tip închis; - Focșa

Veaceslav în baza de art.art.42 alin.(3), 2171 alin.(3) lit. e), f) Cod penal, la 6 ani închisoare

și în baza art.322 alin.(1) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar în baza art.84 Cod penal, să-i

fie stabilită pedeapsa de 8 ani închisoare și în temeiul art.85 Cod penal, să-i fie stabilită

pedeapsa definitivă de 13 ani închisoare, în penitenciar de tip închis, invocând că instanța

a apreciat arbitrar și eronat probele, vina inculpaților în săvârșirea infracțiunilor incriminate

fiind pe deplin dovedită; - instanța nu a dat apreciere depozițiilor martorilor G. Tuluc, A.

Socol și V. Dascal, rapoartelor de constatare științifică nr.2354, 2230, cererii lui C. Șarban

de primire a coletului, precum și informațiilor ridicate de la SA ,,Orange”, prin care se

dovedește vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor imputate - a lui Focșa

Veaceslav în organizarea expedierii substanțelor narcotice săvârșită în scop de înstrăinare

pe teritoriul penitenciarului, în proporții mari și în organizarea încercării de a transmite

prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor, în proporții mari, iar a

lui Șarban Constantin în expedierea substanțelor narcotice săvârșită în scop de înstrăinare

pe teritoriul penitenciarului, în proporții mari și încercarea de a transmite prin orice

mijloace persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor, în proporții mari, inclusiv s-a

dovedit vinovăția ultimului în faptul păstrării fără autorizarea corespunzătoare a unui cartuș

ce se atribuie la muniții.

declarat de procuror a fost admis, casată sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care: - Focșa Veaceslav a fost achitat de sub

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.art.42 alin.(3), 2171 alin.(3) lit. e), f)

Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, a fost recunoscut

2

vinovat și condamnat în baza art.art.42 alin.(3), 322 alin.(1) Cod penal, la 1 an închisoare,

iar în temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost

adăugată partea neexecutată a pedepsei fixate prin decizia Curții Supreme de Justiție din

26.08.2008, stabilindu-i pedeapsă definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea ei

în penitenciar de tip închis;

- Șarban Constantin a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute

de art.2171 alin.(3) lit. e), f) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii și de art.290 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de către

inculpat. Totodată, Șarban Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.322 alin.(1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

4.1. Instanță de apel a constatat că Focșa Veaceslav, la 06 februarie 2014, în intervalul

orelor 9.00 - 10.00, de la telefonul mobil cu nr.xxxx a organizat transmiterea tăinuită a

substanțelor narcotice în Penitenciarul nr.17 Rezina în următoarele circumstanțe: 1-a

telefonat pe Șarban Constantin la numărul acestuia de telefon xxxx, menționând ora și locul

unde ultimul urma să primească un colet, precum și indicându-i acțiunile ulterioare ale

acestuia, expediindu-i în acest sens un mesaj la același număr de telefon, cu ora de sosire

a transportului de rută - „12.00”, numărul de înmatriculare al acestuia - „xxxx”, culoarea -

„alb”, numele șoferului - „Andrei” și numărul lui de - „xxxx”. Îndeplinind aceste indicații,

Șarban Constantin a primit un colet pe care 1-a transportat la Penitenciarul nr.17 Rezina,

predîndu-1 la punctul de control al penitenciarului pentru condamnatul Focșa Veaceslav.

În rezultatul controlului, în interiorul a două bomboane, au fost depistate două pachețele în

care se aflau 0,31 gr de substanță albăstrie bulgăroasă care, conform raportului de

constatare tehnico-științifică nr.1478 din 17.02.2014, reprezintă heroină, din categoria

substanțelor narcotice, greutatea căreia constituie proporții mari. Substanța nominalizată

mai sus, Șarban Constantin a încercat să o transmită în coletul destinat condamnatului

Focșa Veaceslav în Penitenciarul nr.17 Rezina.

Instanța de apel a conchis că acuzațiile aduse lui Focșa Veaceslav în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.art.42 alin.(3), 2171 alin.(3) lit. e), f) Cod penal și lui Șarban

Constantin în cea prevăzută de art.2171 alin.(3) lit. e), f) Cod penal, nu și-au găsit

confirmare, lipsind probe care ar demonstra cu certitudine și fără vreun dubiu rezonabil

vinovăția acestora.

Instanța de apel a indicat că, declarațiile martorilor audiați în această cauză, confirmă

doar faptul depistării de către angajații penitenciarului a substanțelor narcotice în coletul

predat de către Șarban Constantin condamnatului Focșa Veaceslav și resping argumentele

apelantului, precum că Focșa Veaceslav a organizat expedierea substanțelor narcotice în

scop de înstrăinare pe teritoriul penitenciarului, în proporții mari, și că Șarban Constantin

a expediat substanțe narcotice în scop de înstrăinare pe teritoriul penitenciarului, în

proporții mari.

Totodată, instanța a considerat că prima instanță a dat o apreciere arbitrară probelor

administrate și eronat a constatat că în materialele cauzei nu se conțin probe care ar

demonstra comiterea de către inculpatul Focșa Veaceslav a infracțiunii prevăzute de

3

art.art.42 alin.(3), art.332 alin.(1) Cod penal și de către Șarban Constantin a infracțiunii

prevăzute de art.332 alin.(1) Cod penal, achitându-i pe motiv că fapta acestora nu întrunește

elementele infracțiunii.

Instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului Focșa Veaceslav în săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art.42 alin.(3), art.332 alin.(1) Cod penal - organizarea încercării

de a transmite prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor, în

proporții mari, și a inculpatului Șarban Constantin în cea prevăzută de art.322 alin.(1) Cod

penal - încercarea de a transmite prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciar a

drogurilor, în proporții mari, este indubitabilă, iar nerecunoașterea acesteia de către

inculpați este o metodă de apărare și un mijloc de eschivare de la răspundere penală.

La fel, instanța de apel a considerat că prima instanță eronat a constatat că Șarban

Constantin urmează a fi achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.290 alin.(1) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În această parte, instanța de apel a apreciat că motivul achitării este că fapta nu a fost

săvârșită de către inculpat.

Astfel, ținând cont de prevederile art.art.61 și 75 Cod penal, de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celor vinovați și de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea penală, că infracțiunea a fost comisă prin

participație, că în privința lui Focșa Veaceslav există o sentință de condamnare

neexecutată, instanța de apel a considerat că pedeapsa echitabilă pentru fapta săvârșită de

Șarban Constantin și Focșa Veaceslav este închisoare.

- procurorul care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel, pe motiv că instanțele de judecată au dat o apreciere arbitrară și eronată

probelor administrate; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel; - decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - vinovăția inculpaților

fiind demonstrată prin declarațiile martorilor G. Tuluc, A. Socol și V. Dascal, actelor

cauzei - rapoartele de constatare tehnico-științifică nr.1478, 2354 și 2230, procesul-verbal

de percheziție din 21.03.2014; informațiile ridicate de la operatorul de telefonie mobilă SA

„Orange”; cererea de primire a coletului din 06.02.2014, completată de către Șarban

Constantin, în rest indicând aceleași motive invocate în cererea de apel, descrise la pct.3 al

prezentei decizii.

- avocații O. Babără și M. Frecauțan în apelul declarat numele inculpatului Focșa

Veaceslav, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8), 9), 12) și 15) Cod

de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că

învinuirea înaintată lui V. Focșa este bazată doar pe presupuneri; instanța de apel a apreciat

eronat probele; - instanța a emis o hotărâre de condamnare bazată pe probele administrate

și cercetate de prima instanță, în baza cărora inculpatul a fost achitat; vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.art.42 alin.(3), 322 alin.(1) Cod penal nu este

dovedită; procurorul nu a prezentat nicio probă care să confirme că convorbirea de doar 55

secunde între inculpați și în mesajul expediat ar fi vorba despre transmiterea substanțelor

4

narcotice și nici probe care să demonstreze că Focșa Veaceslav ar fi întreținut legături și

purtat discuții cu șoferul care l-a transportat sau cu alte persoane; instanța de apel nu a ținut

cont de persoana inculpatului, care anterior nu a fost atras la răspundere penală pentru

infracțiuni legate de substanțele narcotice; nu sunt întrunite elementele infracțiunii;

inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; instanța

de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel

național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză; la faza

înaintării învinuirii au fost admise încălcări de procedură, inculpatul fiind lipsit de dreptul

la asistență juridică gratuită;

- apel a mai fost declarat de avocatul R. Scripnic în numele inculpatului Șarban

Constantin.

fost admise recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu, avocaților Babără Octavian și Frecăuțan Marina în

numele inculpatului Focșa Veaceslav, avocatul Scripnic Roman în numele inculpatului

Șarban Constantin, casată parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

18 ianuarie 2016, în cauza penală în privința lui Focșa Veaceslav în partea achitării pe

art.art.42 alin.(3), 2171 alin.(3) lit. e), f) Cod penal și condamnării pe art.42 alin.(3), 322

alin.(1) Cod penal, și respectiv Șarban Constantin în partea achitării pe art.2171 alin.(3) lit.

e), f) și condamnării pe art.322 alin.(1) Cod penal, și dispusă rejudecarea cauzei în această

parte în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate au fost menținute.

6.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a menționat că deși instanța de apel

a constatat că acuzațiile aduse lui V. Focșa în comiterea infracțiunii prevăzute de art.art.42

alin.(3), 2171 alin.(3) lit. e), f) Cod penal și lui Șarban Constantin în cea prevăzută de

art.2171 alin.(3) lit. e) și f) Cod penal, nu și-au găsit confirmare, din motiv că lipsesc probe

ce ar demonstra cu certitudine vinovăția acestora, în același timp a conchis că vinovăția

inculpatului Focșa Veaceslav în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.42 alin.(3), art.332

alin.(1) Cod penal și a inculpatului Șarban Constantin în cea prevăzută de art.322 alin.(1)

Cod penal este indubitabilă.

Colegiul penal a constatat că deși inculpaților li se incriminează comiterea a două

infracțiuni distincte, dar care sunt în conexiune, instanța de apel pe de o parte ajungând la

concluzia că organizarea expedierii și, respectiv, expedierea substanțelor narcotice în scop

de înstrăinare pe teritoriul penitenciarului, în proporții mari, nu este probată, totodată,

constată existența faptei de organizare a încercării de a transmite persoanelor deținute în

penitenciar a drogurilor, în proporții mari și, respectiv, încercarea de a transmite

persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor, în proporții mari. Or, instanța de apel a

reținut că, V.Focșa a avut o înțelegere cu o persoană pe nume Sașa sau Serioja privind

transmiterea coletului prin rutieră de la Chișinău la Rezina, ulterior fiind implicat C.Șarban

pentru primirea coletului și transportarea acestuia în penitenciar, acțiuni realizate prin

transmiterea datelor prin intermediul telefonului mobil de către V. Focșa lui C. Șarban.

5

Astfel, instanța de apel a făcut două concluzii care se contrazic una pe alta. Mai mult,

instanța la baza achitării inculpaților a reținut ca veridice declarațiile acestora, precum că

nu au știut ce se afla în colet și că nu au avut intenția de a organiza expedierea și, respectiv,

expedierea drogurilor pe teritoriul penitenciarului cu scop de înstrăinare în proporții mari,

reținând totodată ca neveridice declarațiile acestora privind lipsa organizării încercării de

a transmite persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor în proporții mari și, respectiv,

încercarea de a transmite persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor în proporții mari.

La fel, instanța de recurs a reținut și faptul că în descriptivul deciziei sunt făcute

concluzii contradictorii, și anume instanța la pct.48 a indicat că ,,...instanța de fond nu a

dat o apreciere corectă declarațiilor inculpatului V. Focșa, și anume faptului că nu a

organizat expedierea în penitenciar a substanțelor narcotice în scop de consum personal și

înstrăinare, declarând că nu a discutat și nu a rugat pe nimeni să-i transmită asemenea

substanțe…”, iar la pct.49 instanța a menționat că ,,aceste declarații sunt combătute de

declarațiile inculpatului C. Șarban, care a invocat că de către V. Focșa a fost telefonat și

rugat să întâlnească un colet, pe care ulterior să o transmită pentru acesta în Penitenciarul

nr.17 Rezina”. Astfel de concluzii contradictorii se conțin și în pct.56, unde instanța a

indicat că ,,instanța de fond a apreciat neîntemeiată învinuirea înaintată inculpaților… adică

organizarea expedierii, și respectiv, încercarea transmiterii substanțelor narcotice…”

De asemenea, instanța de recurs a constatat că în descriptiv sunt relevate diverse

motive de achitare a inculpaților, cum ar fi: ,,…nu s-a constatat existența faptelor

infracționale...”, ,,…lipsesc probe care ar demonstra …vinovăția inculpaților…”, ,,…nu a

prezentat suficiente probe precum că inculpații prin acțiunile sale au comis organizarea

expedierii și, respectiv, expedierea…”, ,,..comiterea faptelor imputate nu a fost

confirmată”, ,,…nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”.

Totodată, în dispozitiv a fost indicat, în mod absolut divergent că, inculpații V. Focșa

și C. Șarban sunt achitați pe art.art.42 alin.(3), 2171 alin.(3) lit. e), f), și, respectiv, pe

art.2171 alin.(3) lit. e), f) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii. Mai mult, acest motiv de achitare contravine cu descriptivul deciziei și în

partea în care instanța a constatat prezența faptei de organizare a încercării de a transmite

persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor, în proporții mari și, respectiv, încercarea

de a transmite persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor, în proporții mari.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel nu a pătruns în esența problemei

de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul

real al probelor, nu a făcut o analiză corespunzătoare asupra cumulului probelor prezentate

de părți, fără a elucida faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, ce

au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature, nemotivate și

neargumentate.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprind motive legale pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, instanța

de apel nepronunțând-u-se asupra tuturor motivelor invocate în apel și că recursurile

ordinare sunt întemeiate.

6

apelul declarat de procuror a fost admis, casată sentința parțial în partea achitării lui Focșa

Veaceslav și Șarban Constantin în baza art.art.42 alin.(3), 2171 alin.(3) lit. e), f) Cod penal

și art.322 alin.(1) Cod penal și în această parte a fost pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează.

Focșa Veaceslav a fost recunoscut vinovat în baza art.322 alin.(1) Cod penal, cu

liberarea de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

Focșa Veaceslav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.art.42 alin.(3), 2171 alin.(3) lit. e), f) Cod penal și stabilită pedeapsa penală sub formă

de închisoarea prin aplicarea art.82 Cod penal pe un termen de 5 ani, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții în domeniul gestionării substanțelor narcotice pe un termen de 4 ani, iar

în temeiul art.85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată

parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin decizia Curții Supreme de Justiție din

26.08.2008, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 5 ani și 6 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de dreptul de a ocupa funcții în

domeniul gestionării substanțelor narcotice pe un termen de 4 ani.

Șarban Constantin a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute

de art.2171 alin.(3) lit. e), f) și art.322 alin.(1) Cod penal, cu încetarea procesului penal în

legătură cu decesul inculpatului.

7.1. Pentru a pronunța decizia adoptată, instanța de apel a constatat că Focșa Veaceslav

la 06.02.2014, fiind deținut în penitenciarul nr.17 din or. Rezina, având intenția de consum

și înstrăinare de substanțe narcotice, a organizat transmiterea tăinuită a substanțelor

narcotice în penitenciarul nr.17 Rezina în următoarele condiții: la data de 06.02.2014 între

orele 09:00-10:00, Focșa Veaceslav, de pe telefonul mobil cu numărul xxxx, a telefonat pe

cunoscutul său Șarban Constantin, locuitor al or. xxxx str. xxxx nr.xx ap.xx, pe numărul

acestuia de telefon xxxx, relatându-i ora și locul unde ultimul urma să primească un colet,

precum și indicându-i acțiunile ulterioare a acestuia, expediind în acest sens un „SMS” pe

numărul de telefon xxxx cu conținutul orei de sosire a rutierei „12:00”, numărul de

înmatriculare a rutierei „xxxx”, culoarea acesteia „albă”, numele șoferului „Andrei” și

numărul acestuia de telefon „xxxx”. Îndeplinind aceste indicații, Șarban Constantin a

primit un colet, care l-a transportat la penitenciarul nr.17 din Rezina, unde a transmis la

punctul de control al penitenciarului coletul nominalizat mai sus, care, fiind supus

controlului, în interiorul a două bomboane, s-a depistat două pachețele în care se aflau 0,31

gr de substanță albăstrie bulgăroasă care conform raportului de constatare tehnico-

științifică nr.1478 din 17.02.2014 reprezintă heroină, care face parte din categoria

substanțelor narcotice, greutatea căreia conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope

și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile

acestora aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, reprezintă cantitate

mare. Substanța nominalizată mai sus, Șarban Constantin a încercat s-o transmită în coletul

destinat condamnatului Focșa Veaceslav în Penitenciarul nr.17 Rezina.

Apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței și

veridicității, și toate probele administrate în ansamblu din punct de vedere al coroborării

7

lor, instanța de apel a considerat că acestea confirmă integral vinovăția inculpatului Focșa

Veaceslav în infracțiunile ce i se incriminează.

Astfel, instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpaților și date cu scopul

evitării răspunderii penale, or, acestea se contrazic prin întregul sistem de probe cercetate

în instanța de fond, care combat în întregime versiunea inculpaților, și anume declarațiile

martorilor A. Socol, Gr. Tuluc, Vl. Dascal și P. Caraman, luate în coroborare cu mijloacele

materiale de probă.

În continuare, instanța de apel a menționat că în sentința atacată instanța de fond a

reținut că, probe plauzibile, pertinente și concludente care cu certitudine ar demonstra

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor incriminate, în ședința de judecată nu au

fost prezentate de către procuror, astfel greșit a ajuns la concluzia de achitare a lui Focșa

Veaceslav de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.art.42 alin.(3), 2171 alin.(3) lit. e),

f), art.322 alin.(1) Cod penal, pe motiv că faptele sale nu întrunesc elementele acestor

infracțiuni și a inculpatului Șarban Constantin de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art.2171 alin.(3) lit. e), f), art.322 alin.(1) Cod penal, pe motiv că faptele sale nu întrunesc

elementele acestor infracțiuni.

Instanță de apel a considerat dovedită vinovăția inculpatului Șarban Constantin de

comiterea infracțiunii prevăzută la art.2171 alin.(3) Cod penal, menționând că obiectul

juridic special îl formează relațiile sociale cu privire la circulația legală de substanțe

narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, apărate împotriva operațiunilor ilegale cu

asemenea substanțe, săvârșite în proporții mari și în scop de înstrăinare. Obiectul material

îl reprezintă substanțele narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, fiind caracterizate prin

proporții mari.

Latura obiectivă constă în fapta prejudiciabilă exprimată prin acțiune, prezentată prin

oricare din modalitățile normative alternative: producerea ilegală, prepararea ilegală,

experimentarea ilegală, extragerea ilegală, prelucrarea ilegală, transformarea ilegală,

procurarea ilegală, păstrarea ilegală, expedierea ilegală, transportarea ilegală, distribuirea

ilegală, înstrăinarea ilegală, alte operațiuni ilegală.

Se relevă că, potrivit terminologiei utilizate în dispoziția art.2171 Cod penal,

expediere de substanțe narcotice, psihotrope sau analoage ale lor se consideră trimiterea

acestora către destinatar prin posta, bagaj, cu utilizarea transportului sau a animalelor, prin

curier, ect., dacă trimiterea se face în interiorul teritoriului vamal al R. Moldova.

Latura subiectivă se caracterizează prin intenție directă, motivul infracțiunii fiind în

principal interesul material. Este indispensabil ca infracțiunea dată să fie săvârșită în scop

de înstrăinare a substanțe narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor.

Infracțiunea dată este una formală, se consideră consumată din momentul producerii,

preparării, experimentării, extragerii, prelucrării, transformării, procurării, păstrării,

expedierii, transportării, distribuirii, înstrăinării, alte operațiuni cu substanțe narcotice,

psihotrope sau a analoagelor lor.

În scopul reglementării problemelor ce țin de contracararea traficului ilicit de

substanțe narcotice, psihotrope și plante care conțin substanțe narcotice sau psihotrope, în

temeiul alineatelor (4) și (5) ale articolului 1341 Cod penal, Guvernul Republicii Moldova

8

prin Hotărârea nr.79 din 23 ianuarie 2006 a aprobat lista substanțelor narcotice, psihotrope

și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile

acestora. Conform acestei Liste, reprezintă proporții mari heroina în cantitatea de la 0,1 gr.

până la 1 gr.

Astfel, în rezultatul cercetării judecătorești din probatoriul analizat de către instanță,

cu referire la acțiunile lui Focșa Veaceslav și Șarban Constantin legate de circulația ilegală

a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, cu certitudine s-a stabilit că faptul

organizării comis prin înțelegerea de către Focșa Veaceslav cu o persoană pe nume „Sașa”

sau „Serioja” privind transmiterea coletului prin rutieră Chișinău - Rezina. Ulterior,

acțiunile au fost realizate prin implicarea lui Șarban Constantin la primirea coletului și

transportarea acestuia în penitenciar, fiind transmise datele necesare prin intermediul

telefonului mobil, de către Focșa Veaceslav lui Șarban Constantin. Faptul dat este

demonstrat prin rezultatul descifrărilor telefonice care confirmă expedierea unui mesaj de

către Focșa Veaceslav lui Șarban Constantin cu datele indicate mai sus. Totodată, prin

comportamentul inculpatului, care a recunoscut că deși coletul încă nu i-a fost transmis de

către colaboratorii penitenciarului la timpul cuvenit, acesta nici nu a întrebat care este

motivul întârzierii, se dovedește că V. Focșa a știut că în colet se află substanțe narcotice.

Astfel, în baza celor expuse, întru confirmarea vinovăției inculpaților, instanța de apel

a reținut informația ridicată de la furnizorul de servicii de telefonie mobilă S.A. „Orange”

prin care se confirmă faptul că în dimineața zilei de 06.02.1014, C. Șarban a fost contactat

de la numărul său de telefon, iar ulterior, de la același telefon i-a fost transmis și un mesaj,

fapt neinfirmat de către inculpatul Focșa Veaceslav, care a recunoscut că l-a sunat pe

Șarban Constantin și a trimis astfel de mesaj.

Potrivit cererii de primire a coletului din 06.02.2014, completată de către Șarban

Constantin, se confirmă că beneficiarul coletului era Focșa Veaceslav (f.d.13 Vol. I).

Totodată inculpații întrunesc condițiile prevăzute de art.art.21 alin.(1), 22 Cod penal, fiind

subiecți ai infracțiunii prevăzute de art.322 alin.(1) Cod penal.

Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la

transmiterea în condiții de legalitate a obiectelor către peroanele deținute în penitenciare.

Obiectul material al acestei infracțiuni în reprezintă substanțele cu efect narcotizat.

Latura obiectivă a infracțiunii constă în fapta prejudiciabilă exprimată prin

încercarea de a transmite prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciare a

drogurilor.

Astfel, în baza celor expuse, instanța de apel a ajuns la concluzia, că vinovăția

inculpatului Focșa Veaceslav în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.42 alin.(3),

2171 alin.(3), lit. e), f), art.322 alin.(1) Cod penal și a inculpatului Șarban Constantin în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.2171 alin. (3), lit. e), f), 322 alin.(1) Cod penal,

este dovedită pe deplin și fără echivoc.

Referitor la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont

de prevederile art.art.7, 61, 75, 77 și 77 alin.(1) Cod penal, de gradul prejudiciabil și

pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului Focșa Veaceslav, de circumstanțele

9

cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate

asupra vinovatului.

Frecauțan Marina în numele inculpatului Focșa Veaceslav, care invocând temeiurile de

drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei contestate cu dispunerea achitării inculpatului.

În motivarea recursului apărătorul a indicat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, aceasta

este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

precum și nu au fost întrunite elementele infracțiunii, menționând următoarele:

- instanța de apel a apreciat eronat probele;

- instanța a emis o hotărâre de condamnare bazată pe aceleași probe administrate și

cercetate de prima instanță, în baza cărora inculpatul a fost achitat;

- vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.art.42 alin.(3), 322

alin.(1) Cod penal nu este dovedită;

- acuzarea nu a adus probe pertinente și concludente că în timp de câteva secunde cât

a durat discuția telefonică între inculpați și în mesajul expediat s-ar fi vorbit despre

transmiterea substanțelor narcotice și nici probe care să demonstreze că V. Focșa ar fi

întreținut legături și purtat discuții cu șoferul care l-a transportat sau cu alte persoane;

- instanța de apel nu a ținut cont de persoana inculpatului, care anterior nu a fost atras

la răspundere penală pentru infracțiuni legate de substanțele narcotice.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de apărătorul

inculpatului menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece decizia

instanței de apel este legală și întemeiată.

concluzia, că recursul ordinar urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și

menținerea în vigoare a sentinței, pentru următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală a hotărârii atacate și

menținerea sentinței primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei

hotărâri ilegale, totodată verificând subsidiar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel.

La fel, în corespundere cu cerințele art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de

fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel

se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu;

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis; dacă probele corect au

10

fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel sunt: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele

de drept procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate, iar hotărârea adoptată

conține răspuns la toate motivele invocate.

Conform art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

În acest aspect, Colegiul penal lărgit va statua și asupra respectărilor prevederilor

art.1 alin.(3) Cod procedură penală, care, referitor la scopul procesului penal, stipulează că

organele de urmărire penală și instanțele judecătorești în cursul procesului sânt obligate să

activeze în așa mod încât nici o persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau

condamnată.

Prin urmare, Colegiul lărgit constată că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze de către instanța de apel, iar

erorile admise de instanța nominalizată pot fi corectate în ordinea procedurii de judecare a

recursului ordinar declarat de avocata Frecauțan Marina în numele inculpatului Focșa

Veaceslav.

În continuare, din analiza textuală a recursului declarat de apărătorul inculpatului,

Colegiul lărgit conchide că, în esență, recurenta nu este de acord cu soluția adoptată de

instanța de apel privitor la dispunerea condamnării inculpatului în baza art.art.42 alin.(3),

2171 alin.(3) lit. e), f) și 322 alin.(1) Cod penal, invocând că probatoriul administrat, la caz,

nu demonstrează indubitabil vinovăția acestuia de cele incriminate.

Din materialele cauzei se constată că Focșa Veaceslav a fost pus sub învinuire în

baza art.art.42. alin.(3), 2171 alin.(3) lit. e), f) și 322 alin.(1) Cod penal.

Așadar, amintim că instanța de fond a dispus achitarea inculpatului în baza art.art42

alin.(3), 2171 alin.(3) lit. e), f) și 322 alin.(1) Cod penal, din motiv că faptele lui nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor nominalizate, după care instanța de apel a admis

apelul procurorului, a casat sentința de achitare și a dispus rejudecarea cauzei, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, considerând că se impune soluția adoptării unei noi

hotărâri de condamnare a lui Focșa Veaceslav.

Or, analizând hotărârea atacată, Colegiul penal lărgit apreciază ca vădit pripite și

greșite concluziile instanței de apel privind condamnarea inculpatului Focșa Veaceslav în

baza art.art.42 alin.(3), 2171 alin.(3) lit. e), f) și 322 alin.(1) Cod penal.

În acest sens, Colegiul penal menționează că instanța de fond corect a constatat și a

motivat faptul că, partea acuzării nu a prezentat probe în confirmarea vinovăției

inculpatului în cele incriminate și, astfel, corect a concluzionat, că faptele inculpatului nu

întrunesc elementele acestor infracțiuni.

De altfel, instanța de fond, în motivarea sentinței a indicat că acuzarea a incriminat

inculpaților Focșa Veaceslav și Șerban Constantin comiterea infracțiunii prevăzute de

art.2171 alin.(3) lit. e), f) Cod penal – organizarea expedierii și, respectiv, expedierea

11

substanțelor narcotice pe teritoriul instituțiilor penitenciare, săvârșite în scop de înstrăinare

și în proporții mari, însă careva probe în acest sens n-a prezentat.

În această ordine de idei, referindu-se la probele administrate de procuror în

sprijinul acuzării, care au constituit obiectul cercetării judecătorești și, anume întru

demonstrarea rolului de organizator al inculpatului Focșa Veaceslav în săvârșirea

infracțiunii de organizare a expedierii substanțelor narcotice în penitenciarul nr.17 Rezina,

unde acesta se deține, sa indicat că ,,la 06 februarie 2014 1-a telefonat și i-a expediat un

mesaj lui Șarban Constantin, relatându-i ora de sosire la autogara din Rezina a

microbuzului de rută din Chișinău, locul unde ultimul urma să primească un colet, numărul

de înmatriculare și culoarea acestuia, numele șoferului și numărul de telefon’’, instanța de

judecată a considerat, că în cadrul probatoriului nu s-a constatat, că inculpatul Focșa

Veaceslav a comis infracțiunea prevăzută de art.2171 alin.(3) lit. e), f) Cod penal, iar

concluziile organului de urmărire penală în acest sens sânt bazate exclusiv pe presupuneri.

Un alt aspect invocat în motivarea sentinței instanței de fond s-a referit la

comunicarea de către Focșa Veaceslav a datelor menționate unei persoane cunoscute, pe

care a rugat-o să primească și să-i aducă la penitenciar un colet, ce i-a fost transmis, astfel,

nu indică la organizarea de către el a expedierii substanțelor narcotice, or, în opinia

instanței, prin organizare și dirijare de săvârșirea unei infracțiuni se subînțeleg niște acțiuni

mult mai vaste, desfășurate într-o perioadă mai mare de timp, când organizatorul pune la

cale cu ceilalți participanți toate acțiunile ce țin de săvârșirea infracțiunii.

Așadar, instanța de recurs menționează că acuzatorul de stat nu a prezentat nici o

probă care să confirme că în convorbirea de doar 55 sec. dintre Focșa Veaceslav și Șerban

Constantin și în mesajul expediat, la scurt timp ultimului ar fi fost vorba despre

transmiterea substanțelor narcotice și nici probe care să demonstreze că inculpatul Focșa

Veaceslav ar fi întreținut legături și purtat discuții, referitor la expedierea în penitenciar a

substanțelor narcotice cu persoana ce a expediat coletul, cu șoferul care la transportat.

În aceeași ordine de idei, nu au fost prezentate de către partea acuzării nici o probă

plauzibilă întru confirmarea învinuirii, aduse inculpaților Focșa Veaceslav și Șerban

Constantin în partea ce se referă la scopul lor de înstrăinare a substanțelor narcotice, or,

aceasta presupune existența intenției directe a făptuitorului la momentul intrării în posesia

acestor substanțe, de a le transmite altei persoane, inclusiv contra unei sume de bani, ceia

ce nu a fost demonstrat de către partea acuzării. În afară de aceasta, nu se poate afirma

despre intenția inculpaților de a înstrăina substanțele narcotice, în timp ce inculpatul Focșa

Veaceslav nici nu a intrat în posesia lor, iar inculpatul Șerban Constantin doar a adus

coletul, destinat pentru Focșa Veaceslav la penitenciar, fără să cunoască faptul că în colet

erau substanțe narcotice.

Așadar, pe capătul de învinuire, în baza art.322 alin.(1) Cod penal – organizarea

încercării și respectiv, încercarea transmiterii tăinuită de la control, prin orice mijloace

persoanelor deținute în penitenciare a drogurilor, săvârșită în proporții mari, reieșind din

actele cauzei, se conchide că Focșa Veaceslav, care executa pedeapsa în penitenciar nu

putea să organizeze transmiterea tăinuită de la control a substanțele narcotice. Or, partea

acuzării urma să prezinte probe că acesta a dat indicații și instrucțiuni concrete persoanei

12

ce a expediat coletul, cum să camufleze drogurile pentru a nu putea fi găsite la punctul de

control, astfel, instanța de fond corect a constatat că lipsesc probe care ar demonstra

vinovăția inculpatului, precum că prin acțiunile sale a comis organizarea, transmiterea

tăinuită de la control a substanțele narcotice, și nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Totodată, instanța de recurs apreciază concluziile făcute de prima instanță pe

marginea probelor administrate de acuzare, că în cadrul probatoriului nu s-a constatat, că

inculpatul Focșa Veaceslav a comis infracțiunile prevăzute de art.art.42 alin.(3), 2171

alin.(3) lit. e), f) și 322 alin.(1) Cod penal, care i se incriminează, iar concluziile organului

de urmărire penală în acest sens sânt doar presupuneri fără careva suport legal și factologic.

Asupra celor reflectate mai sus, Colegiul penal lărgit conchide că prima instanță a

examinat cauza minuțios și aprofundat, cercetând fiecare probă la justa ei valoare, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței și utilității, corect concluzionând că probele

administrate pe cauză de către partea acuzării comportă o doză de incertitudine asupra

vinovăției inculpatului în comiterea faptelor incriminate prin actul de învinuire.

Prin urmare, prima instanță corect a ajuns la concluzia că pe cauza penală dedusă

judecății nu există probe suficiente care ar dovedi incontestabil vinovăția inculpatului

Focșa Veaceslav în comiterea infracțiunilor incriminate.

În aceeași ordine de idei, prima instanță corect a invocat prevederile art.8 alin.(3)

Cod de procedură penală, potrivit cărora concluziile despre vinovăția persoanei de

săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului.

Mai mult, după cum rezultă din materialele cauzei penale, organele de urmărire

penală și procurorul au manifestat o poziție exclusiv pasivă la efectuarea acțiunilor

procedurale obligatorii la caz: nu au întreprins nici o acțiune, pentru a identifica persoana

din mun. Chișinău, care l-a contactat pe V. Focșa și i-a trimis coletul; acuzatorul de stat nu

a solicitat în instanțele de fond și apel să fie audiat șoferul unității de transport, care a adus

coletul din Chișinău, or, dacă șoferul a fost indus în eroare referitor la conținutul coletului,

la fel și inculpații puteau să nu știe despre conținutul acestui colet.

În situația descrisă în dosar, orice persoană (mai ales deținută în penitenciar) poate

fi provocată să accepte primirea unui colet (inclusiv cu produse alimentare), însă acest fapt

nu poate servi temei indubitabil pentru incriminarea unor acțiuni infracționale, la caz,

nefiind înlăturate dubiile referitor la vinovăția inculpaților.

Totodată, din motivele nominalizate, Colegiul penal lărgit consideră că decizia

instanței de apel adoptată în cauză urmează a fi desființată, prin extindere și în privința

inculpatului Șarban Constantin, or, eroarea depistată a fost admisă și în privința acestuia.

De menționat este faptul că în prezenta speță, se atestă că la data de 26 februarie

2016, a survenit decesul inculpatului Șarban Constantin.

Instanța de apel prin decizia sa, a încetat procesul penal în baza art.2171 alin.(3) lit.

e), f) și 322 alin.(1) Cod penal, din motivul survenirii decesului lui Șarban Constantin.

Colegiul atestă că judecarea apelului reprezintă o etapă a judecății și deoarece pe

parcursul judecării cauzei a intervenit decesul făptuitorului, în baza art.332 alin.(1) Cod de

13

procedură penală se impune încetarea procesului penal în temeiul prevăzut în art.275

pct.(5) Cod de procedură penală.

Intervenirea decesului inculpatului la etapa judecării apelului, care este parte a

procedurii de judecată, reprezintă, potrivit ordinii impuse de legiuitor, un temei legal de

încetare a procesului penal în ședința de judecată.

În cazul în care, a intervenit decesul făptuitorului, procesul penal pornit și aflat în

derulare la faza judecății, încetează în mod necondiționat. Dat fiind faptul că, făptuitorul a

decedat, dispare necesitatea continuării procesului penal, inclusiv și judecării apelului,

indiferent de soluția care se prefigurează. Deoarece tragerea la răspundere penală este

personală, în cauza dată, în legătură cu decesul făptuitorului, a dispărut subiectul

infracțiunii, astfel, nu mai pot fi derulate acte specifice tragerii la răspundere penală a

persoanei fizice, în sensul art.21 alin.(1) și (2) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal atestă că, la examinarea apelului, în cazul stabilirii temeiului

prevăzut de art.391 Cod de procedură penală - intervenirea decesului inculpatului, instanța

de apel urma să caseze total sentința și să înceteze procesul penal în privința inculpatului.

În acest sens, Colegiul penal reține constatările Curții Europene a Drepturilor

Omului în hotărârea din 08.04.2008 în cauza Grădinar vs R.Moldova, în care Curtea a notat

că „deși Grădinar a decedat înainte de reexaminarea cauzei pornite împotriva sa de către

instanța de apel, el a fost găsit vinovat de comiterea infracțiunii de care a fost acuzat. Curtea

are rezerve serioase fată de un sistem de drept care permite judecarea și condamnarea

persoanelor decedate, având în vedere imposibilitatea evidentă a unor astfel de persoane

de a se apăra”.

În decizia sa, instanța de apel a menționat Hotărârea Curții Europene a Drepturilor

Omului din 08 aprilie 2008, însă contrar sensului acesteia, a continuat examinarea cauzei

în privința decedatului C. Șarban și la condamnat, recunoscând persoana decedată vinovată

în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.art.2171 alin.(3) lit. e), f) și 322 alin.(1) Cod

penal. În astfel de cazuri, soluția de încetarea se impune în mod obligatoriu, indiferent de

poziția apărătorului sau a succesorilor inculpatului decedat, or, continuarea judecării cauzei

penale nu poate avea loc cu încălcarea exercitării dreptului de a se apăra personal, a

persoanei a decăzut din această posibilitate în legătură cu decesul.

De asemenea, la acest capitol, Colegiul reține și hotărârea Nölkenbockhoff vs

Germania din 25.08.1987, în care Curtea a relevat că „principiul prezumției nevinovăției

are scopul de a proteja „orice persoană acuzată de o infracțiune” de un verdict de vinovăție

pronunțat împotriva sa până ce vinovăția sa va fi legal stabilită”.

Pentru aceste motive, Colegiul penal lărgit nici nu se expune asupra învinuirii aduse

în privința lui Șarban Constantin.

Potrivit prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit. b) Cod de procedură penală, în situația

decesului făptuitorului, instanța de recurs conchide casarea integrală a hotărârilor atacate

și încetarea procesului penal în privința lui Șarban Constantin.

Așadar, Colegiul penal lărgit atestă că argumentele invocate în recursul declarat de

recurentă sunt întemeiate, fiind incident speței în cauză temeiul pentru recurs prescris la

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

14

care se întemeiază soluția și, din aceste considerente se impune ca decizia instanței de apel

să fie casată cu menținerea sentinței primei instanțe, fapt ce determină incontestabil

necesitatea admiterii recursului ordinar declarat de avocata Frecauțan Marina în numele

inculpatului Focșa Veaceslav.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inculpatului Focșa Veaceslav.

2017 și prin extindere casează sentința Judecătoriei Rezina din 19 mai 2015 în privința lui

Șarban Constantin.

xxxx a fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.42 alin.(3),

2171 alin.(3) lit. e), f) Cod penal și art.322 alin.(1) Cod penal, pe motiv că faptele sale nu

întrunesc elementele acestor infracțiuni.

încetarea procesului penal în privința lui Șarban Constantin xxxx, în legătură cu

intervenirea decesului inculpatului.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 mai 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Anatolie Țurcan

Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Luiza Gafton

15