1ra-277/17 — Art.42 alin.3, 217-1 lit.e, f, 332 alin.1, 290 alin.1 CP

Prima instanță: 17.10.2014 – 19.05.2015;

Instanța de apel: 22.06.2015 – 18.01.2016;

Instanța de recurs: 20.12.2016 – 14.02.2017. CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Rezina din 19 mai 2015, Focșa Veaceslav a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.42 alin.(3), 2171 alin.(3) lit.e), f) și 322 alin.(1) Cod penal, pe motiv că faptele sale nu întrunesc elementele acestor infracțiuni; Șarban Constantin a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.2171 alin.(3) lit.e), f), art.322 alin.(1) Cod penal, pe motiv că faptele sale nu întrunesc elementele acestor infracțiuni și de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.290 alin.(1) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. 2. Potrivit sentinței s-a constatat că prin rechizitoriu, Focșa Veaceslav este învinuit în faptul că, fiind condamnat și deținut în Penitenciarul nr.17 Rezina, la 06 februarie 2014, avînd intenția de consum și înstrăinare a substanțelor narcotice, între orele 9.00 și 10.00, de la telefonul mobil cu nr.079352464, 1-a telefonat pe Șarban Constantin la numărul de telefon al acestuia 060662877, relatîndu-i ora și locul unde ultimul urma să primească un colet, precum și indicîndu-i acțiunile ulterioare, expediindu-i în acest sens un mesaj pe același număr de telefon, cu ora de sosire a transportului de rută „12.00”, numărul de înmatriculare - „RZ 458”, culoarea - „alb”, numele șoferului – „Andrei”' și numărul de telefon al acestuia – „069345462”. Îndeplinind aceste indicații, Șarban Constantin a primit un colet pe care 1-a transportat la Penitenciarul nr.17 Rezina, predîndu-1 la punctul de control pentru condamnatul Focșa Veaceslav. Fiind supus controlului, în interiorul a două bomboane din colet, au fost depistate două pachete în care se aflau 0,31 gr de substanță albăstrie bulgăroasă care, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.1478 din 17.02.2014, reprezintă 1 heroină, care face parte din categoria substanțelor narcotice, greutatea căreia constituie proporții mari. Lui Șarban Constantin i s-a incriminat că, la 06 februarie 2014, la propunerea și organizarea lui Focșa Veaceslav, cu scop de înstrăinare a păstrat și transportat ilegal o geantă în care se aflau bomboane, în interiorul a două din care se afla 0,31 gr de substanță albăstrie bulgăroasă care, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.1478 din 17.02.2014, reprezintă heroină, care face parte din categoria substanțelor narcotice, greutatea căreia constituie proporții mari, substanță pe care a încercat s-o transmită în penitenciar condamnatului Focșa Veaceslav. Tot lui Șarban Constantin, i s-a incriminat că, conform prevederilor legale de păstrare a munițiilor, în lipsa unei autorizații, a păstrat la domiciliul său din str.Energeticilor 12/3, or.Rezina, un cartuș de la armă de vînătoare, care conform constatării tehnico-științifice nr.2230 din 28.03.2014, se referă la categoria munițiilor. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie recunoscuți vinovați și condamnați: - C.Șarban în baza art.2171 alin.(3) lit.e), f) Cod penal la 5 ani închisoare și în baza art.322 alin.(1) și 290 Cod penal, la cîte 1 an închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, în penitenciar de tip închis; - V.Focșa în baza de art.42 alin.(3) și 2171 alin.(3) lit.e), f) Cod penal, la 6 ani închisoare și în baza art.322 alin.(1) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar în baza art.84 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa de 8 ani închisoare și în temeiul art.85 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 13 ani închisoare, în penitenciar de tip închis, invocînd că instanța a apreciat arbitrar și eronat probele, vina inculpaților în săvîrșirea infracțiunilor incriminate fiind pe deplin dovedită; - instanța nu a dat apreciere depozițiilor martorilor G.Tuluc, A.Socol, V.Dascal, rapoartele de constatare științifică nr.2354, 2230, cererea lui C.Șarban de primire a coletului, precum și informațiilor ridicate de la SA ,,Orange”, prin care se dovedește vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor imputate - a lui V.Focșa în organizarea expedierii substanțelor narcotice săvîrșită în scop de întrăinare pe teritoriul penitenciarului, în proporții mari și în organizarea încercării de a transmite prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor, în proporții mari, iar a lui C.Șarban în expedierea substanțelor narcotice săvîrșită în scop de întrăinare pe teritoriul penitenciarului, în proporții mari și încercarea de a transmite prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor, în proporții mari, inclusiv s-a dovedit vinovăția ultimului în faptul păstrării fără autorizarea corespunzătoare a unui cartuș ce se atribuie la muniții.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2016, apelul declarat de procuror a fost admis, casată sentința, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: - V.Focșa a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(3), 2171 alin.(3) lit.e), f) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și recunoscut vinovat și condamnat în baza art.42 alin.(3), 322 alin.(1) Cod penal, la 1 an închisoare, iar în temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată partea neexecutată a pedepsei fixate prin decizia Curții Supreme de Justiție din 26.08.2008, stabilindu-i pedeapsă definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis; - C.Șarban a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.2171 alin.(3) lit.e), f) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și de art.290 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de către inculpat. Totodată, C.Șarban a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.322 alin.(1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 2 Instanța de apel a constatat că Focșa Veaceslav, la 06 februarie 2014, în intervalul orelor 9.00 - 10.00, de la telefonul mobil cu nr.079352464 a organizat transmiterea tăinuită a substanțelor narcotice în Penitenciarul nr.17 Rezina în următoarele circumstanțe: 1-a telefonat pe Șarban Constantin la numărul acestuia de telefon 060662877, menționîndu-i ora și locul unde ultimul urma să primească un colet, precum și indicîndu-i acțiunile ulterioare ale acestuia, expediindu-i în acest sens un mesaj la același număr de telefon, cu ora de sosire a transportului de rută - „12.00”, numărul de înmatriculare al acestuia - „RZ 458”, culoarea - „alb”, numele șoferului - „Andrei” și numărul lui de - „069345462”. Îndeplinind aceste indicații, Șarban Constantin a primit un colet pe care 1-a transportat la Penitenciarul nr.17 Rezina, predîndu-1 la punctul de control al penitenciarului pentru condamnatul Focșa Veaceslav. Fiind supus controlului, în interiorul a două bomboane, au fost depistate două pachețele în care se aflau 0,31 gr de substanță albăstrie bulgăroasă care, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.1478 din 17.02.2014, reprezintă heroină, din categoria substanțelor narcotice, greutatea căreia constituie proporții mari. Substanța nominalizată mai sus, Șarban Constantin a încercat să o transmită în coleta destinată condamnatului Focșa Veaceslav în Penitenciarul nr.17 Rezina. Tot lui Șarban Constantin, i s-a incriminat că, conform prevederilor legale de păstrare a munițiilor, în lipsa unei autorizații, a păstrat la domiciliul său din str.Energeticilor 12/3, or.Rezina, un cartuș de la armă de vînătoare, care conform constatării tehnico-științifice nr.2230 din 28.03.2014, se referă la categoria munițiilor. A conchis instanța de apel că acuzațiile aduse lui V.Focșa în comiterea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(3), 2171 alin.(3) lit.e), f) Cod penal și lui C.Șarban în cea prevăzută de art.2171 alin.(3) lit.e), f) Cod penal, nu și-au găsit confirmare, lipsind probe care ar demonstra cu certitudine și fără vreun dubiu rezonabil vinovăția acestora. Instanța de apel a indicat că, declarațiile martorilor audiați în această cauză, confirmă doar faptul depistării de către angajații penitenciarului a substanțelor narcotice în coletul predat de către C.Șarban condamnatului V.Focșa și resping argumentele apelantului, precum că V.Focșa a organizat expedierea substanțelor narcotice în scop de înstrăinare pe teritoriul penitenciarului, în proporții mari, și că C.Șarban a expediat substanțe narcotice în scop de înstrăinare pe teritoriul penitenciarului, în proporții mari Totodată, instanța a considerat că prima instanță a dat o apreciere arbitrară probelor administrate și eronat a constatat că în materialele cauzei nu se conțin probe care ar demonstra comiterea de către inculpatul V.Focșa a infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(3), art.332 alin.(1) Cod penal și de către C.Șarban a infracțiunii prevăzute de art.332 alin.(1) Cod penal, achitîndu-i pe motiv că fapta acestora nu întrunește elementele infracțiunii. Instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului V.Focșa în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art.42 alin.(3), art.332 alin.(1) Cod penal - organizarea încercării de a transmite prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor, în proporții mari, și a inculpatului C.Șarban în cea prevăzută de art.322 alin.(1) Cod penal - încercarea de a transmite prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor, în proporții mari, este indubitabilă, iar nerecunoașterea acesteia de către inculpați este o metodă de apărare și un mijloc de eschivare de la răspundere penală. La fel, instanța de apel a considerat că prima instanță eronat a constatat că C.Șarban urmează a fi achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.290 alin.(1) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. În această parte, instanța de apel a apreciat că motivul achitării este că fapta nu a fost săvîrșită de către inculpat. Astfel, ținînd cont de prevederile art.61 și 75 Cod penal, de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celor vinovați și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, că infracțiunea a fost comisă prin 3 participație, că în privința lui V.Focșa există o sentință de condamnare neexecutată, instanța de apel a considerat că pedeapsa echitabilă pentru fapta săvîrșită lui C.Șarban și V.Focșa este închisoare.

Împotriva deciziei au declarat recursuri ordinare: - procurorul care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, pe motiv că instanțele de judecată au dat o apreciere arbitrară și eronată probelor administrate; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; - decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - vinovăția inculpaților fiind demonstrată prin declarațiile martorilor G.Tuluc, A.Socol, V.Dascal și actelor cauzei - rapoartele de constatare tehnico-științifică nr.1478, 2354 și 2230, procesul-verbal de perchiziție din 21.03.2014; informațiile ridicate de la operatorul de telefonie mobilă SA „Orange”; cererea de primire a coletului din 06.02.2014, completată de către C.Șarban, în rest indicînd aceleași motive invocate în cererea de apel, descrise la pct.3 al prezentei decizii. - avocații O.Babără și M.Frecauțan în numele inculpatului V.Focșa care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8), 9), 12) și 15) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că învinuirea înaintată lui V.Focșa este bazată doar pe presupuneri; - instanța de apel a apreciat eronat probele; - instanța a emis o hotărîre de condamnare bazată pe probele administrate și cercetate de prima instanță, în baza cărora inculpatul a fost achitat; - vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(3), 322 alin.(1) Cod penal nu este dovedită; - procurorul nu a prezentat nicio probă care să confirme că convorbirea de doar 55 sec. între inculpați și în mesajul expediat ar fi vorba despre transmiterea substanțelor narcotice și nici probe care să demonstreze că V.Focșa ar fi întreținut legături și purtat discuții cu șoferul care l-a transportat sau cu alte persoane; - instanța de apel nu a ținut cont de persoana inculpatului, care anterior nu a fost atras la răspundere penală pentru infracțiuni legate de substanțele narcotice; - nu sunt întrunite elementele infracțiunii; - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; - instanța de judecată internațională, prin hotărîre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză; - la faza înaintării învinuirii au fost admise încălcări de procedură, inculpatul fiind lipsit de dreptul la asistență juridică gratuită; - avocatul R.Scripnic în numele inculpatului C.Șarban care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a deciziei, cu menținerea sentinței, pe motiv că nu sunt întrunite elementele infracțiunii; - nu a fost probată intenția inculpatului de a încălca legea și faptul transmiterii tăinuite sau încercarea de a transmite prin orice mijloace a substanțelor narcotice în penitenciar; - nu a fost audiat șoferul microbuzului, care ar fi putut să se expună asupra condițiilor în care a primit coletul, caracteristicilor persoanei care l-a transmis, cît și conținutul în parte a coletului.

Judecînd recursurile ordinare în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia avocatului O.Babără, prin care a solicitat respingerea recursului ordinar declarat de către procuror, Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi admise reieșind din următoarele considerente. Conform art.414 Cod de procedură penală, la judecarea apelului, instanța de apel are obligația de a verifica hotărîrea atacată din punct de vedere al temeiniciei și legalității acesteia, avînd în vedere circumstanțele faptice ale cauzei bazate pe probele examinate de prima instanță, pe materialele dosarului și, în dependență de aceste date, să aprecieze legalitatea concluziilor de vinovăție ori nevinovăție trase de prima instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sînt: dacă 4 fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală. La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate. Colegiul conchide că, la examinarea cauzei, instanța de apel nu a îndeplinit aceste stricte prevederi ale legii, din sensul cărora rezultă că, nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs. Astfel, instanța de recurs sesizează că, deși instanța de apel a constatat că acuzațiile aduse lui V.Focșa în comiterea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(3) și 2171 alin.(3) lit.e), f) Cod penal și lui C.Șarban în cea prevăzută de art.2171 alin.(3) lit.e) și f) Cod penal, nu și-au găsit confirmare, din motiv că lipsesc probe ce ar demonstra cu certitudine vinovăția acestora, în același timp a conchis că vinovăția inculpatului V.Focșa în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art.42 alin.(3), art.332 alin.(1) Cod penal și a inculpatului C.Șarban în cea prevăzută de art.322 alin.(1) Cod penal este indubitabilă. În acest context, Colegiul penal menționează că, deși inculpaților li se incriminează comiterea a două infracțiuni distincte, dar care sunt în conexiune, instanța de apel pe de o parte ajungînd la concluzia că organizarea expedierii și, respectiv, expedierea substanțelor narcotice în scop de înstrăinare pe teritoriul penitenciarului, în proporții mari, nu este probată, totodată, constată existența faptei de organizare a încercării de a transmite persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor, în proporții mari și, respectiv, încercarea de a transmite persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor, în proporții mari. Or, instanța de apel a reținut că, V.Focșa a avut o înțelegere cu o persoană pe nume Sașa sau Serioja privind transmiterea coletului prin rutieră de la Chișinău la Rezina, ulterior fiind implicat C.Șarban pentru primirea coletului și transportarea acestuia în penitenciar, acțiuni realizate prin transmiterea datelor prin intermediul telefonului mobil de către V.Focșa lui C.Șarban. Astfel, instanța a făcut două concluzii care se contrazic una pe alta. Mai mult, instanța la baza achitării inculpaților a reținut ca veridice declarațiile acestora, precum că nu au știut ce se afla în colet și că nu au avut intenția de a organiza expedierea și, respectiv, expedierea drogurilor pe teritoriul penitenciarului cu scop de înstrăinare în proporții mari, reținînd totodată ca neveridice declarațiilor acestora privind lipsa orgănizării încercării de a transmite persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor în proporții mari și, respectiv, încercarea de a transmite persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor în proporții mari. La acest capitol se reține și faptul că, în descriptivul deciziei sunt făcute concluzii contradictorii, și anume instanța la pct.48 a indicat că ,,...instanța de fond nu a dat o apreciere corectă declarațiilor inculpatului V.Focșa, și anume faptului că nu a organizat expedierea în penitenciar a substanțelor narcotice în scop de consum personal și înstrăinare, declarând că nu a discutat și nu a rugat pe nimeni să-i transmită asemenea substanțe…”, iar la pct.49 instanța a menționat că ,,aceste declarații sunt combătute de declarațiile inculpatului C.Șarban, care a invocat că de către V.Focșa a fost telefonat și rugat să întâlnească o coletă, pe care ulterior să o transmită pentru acesta în Penitenciarul nr.17 Rezina”. Astfel de concluzii contradictorii se conțin și în pct.56, unde instanța a indicat că ,,instanța de fond a apreciat neîntemeiată învinuirea înaintată inculpaților… adică organizarea expedierii, și respectiv, încercarea transmiterii substanțelor narcotice…” De asemenea, se constată că în descriptiv sunt relevate diverse motive de achitare a inculpaților, cum ar fi: ,,…nu s-a constatat existența faptelor infracționale...”, ,,…lipsesc 5 probe care ar demonstra …vinovăția inculpaților…”, ,,…nu a prezentat suficiente probe precum că inculpații prin acțiunile sale au comis organizarea expedierii și, respectiv, expedierea…”, ,,..comiterea faptelor imputate nu a fost confirmată”, ,,…nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”. Totodată, în dispozitiv este indicat, în mod absolut divergent că, inculpațiiV.Focșa și C.Șarban sunt achitați pe art.42 alin.(3), art.2171 alin.(3) lit.e), f), și, respectiv, pe art.2171 alin.(3) lit.e), f) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. Mai mult, acest motiv de achitare contravine cu descriptivul deciziei și în partea în care instanța a constatat prezența faptei de organizare a încercării de a transmite persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor, în proporții mari și, respectiv, încercarea de a transmite persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor, în proporții mari. Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, nu a făcut o analiză corespunzătoare asupra cumulului probelor prezentate de părți, fără a elucida faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature, nemotivate și neargumentate. Din aceste considerente, Colegiul consideră că instanța de apel la judecarea apelului a comis erori de drept, prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele prin care să se întemeieze soluția adoptată. Procedînd în asemenea mod, instanța nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.414 alin.(2) și 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu erori judiciare, ce s-au soldat cu o hotărîre neîntemeiată și nemotivată. Avînd în vedere că erorile de drept invocate nu pot fi corectate de către instanța de recurs, decizia instanței de apel urmează a fi casată în partea achitării lui V.Focșa pe art.42 alin.(3), 2171 alin.(3) lit.e) și f) și condamnării lui pe art.42 alin.(3), 322 alin.(1) Cod penal și, respectiv, în partea achitării lui C.Șarban pe art.2171 alin.(3) lit.e) și f) și condamnării lui pe art.322 alin.(1) Cod penal, cu trimiterea cauzei la rejudecare în această parte în aceiași instanță de apel. Referitor la achitarea lui C.Șarban de către instanțele de fond pe capătul de învinuire în comiterea infracțiunii prevăzute de art.290 alin.(1) Cod penal, parte contestată cu recurs de către procuror, care a invocat că instanțele au dat o apreciere arbitrară și eronată probelor administrate, vina inculpatului fiind dovedită fără echivoc, Colegiul penal constată că aceste argumente a fost invocate anterior în apel, iar instanța examinîndu-le în ansamblu, dîndu-le o apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor. Astfel, după cum rezultă din partea descriptivă a deciziei, instanța de apel și-a motivat soluția adoptată indicînd din care motive a ajuns la concluzia că prima instanță corect și întemeiat l-a achitat pe C.Șarban în baza art.290 alin.(1) Cod penal, soluție detaliat descrisă în deciziei, pe care instanța de recurs o însușește pe deplin, astfel că temeiul invocat de procuror, precum că instanța nu și-a motivat soluția în acest sens, este neîntemeiat. Respectiv, argumentele procurorului cu referire la vinovăția lui C.Șarban în comiterea infracțiunii prevăzute de art.290 alin.(1) Cod penal, urmează a fi respinse, cu menținerea deciziei instanței de apel în această parte. Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecînd recursul și stabilind prezența temeiului prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, urmează să caseze hotărîrea contestată și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Prin urmare, recursurile ordinare declarate de către procuror, avocații O.Babără, M.Frecauțan în numele inculpatului V.Focșa și avocatul R.Scripnic în numele inculpatului 6 C.Șarban urmează a fi admise, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată. La o nouă rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, avînd în vedere prevederile art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și recursurile ordinare, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpaților, prezența sau lipsa în acțiunile acestora a elementelor constitutive ale infracțiunilor incriminate prin rechizitoriu, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, de practica națională și intrnațională unitară în acest domeniu, și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărîre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art.434 și art.435 alin.(1) pct.1) și 2) lit.c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție DECIDE: Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu, avocații Babără Octavian și Frecauțan Marina în numele inculpatului Focșa Veaceslav, avocatul Scripnic Roman în numele inculpatului Șarban Constantin, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2016, în cauza penală în privința lui Focșa Veaceslav în partea achitării pe art.42 alin.(3), 2171 alin.(3) lit.e) și f) și condamnării pe art.42 alin.(3), 322 alin.(1) Cod penal și, respectiv Șarban Constantin în partea achitării pe art.2171 alin.(3) lit.e) și f) și condamnării pe art.322 alin.(1) Cod penal, și dispune rejudecarea cauzei în această parte în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate se mențin. Decizia nu se supune nici unei căi de atac, în partea dispunerii rejudecării cauzei, în rest, este irevocabilă, pronunțată integral la 28 martie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu Liliana Catan Ion Guzun 7