1ra-1313/2017 — art. 217 al. 2 lit. e CP

1ra-1313/2017 — art. 217 al. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1313/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

judecând în ședință, fără participarea părților recursul ordinar, declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Ciobanu Sergiu, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie

2016, în cauza penală în privința lui

Focov Alexandr Egor, născut XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 07.10.2014 - 22.04.2016;

instanța de apel: 22.06.2016 - 31.10.2016;

instanța de recurs: 19.07.2017 - 17.10.2017;

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în

baza actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

Alexandr a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. e)

Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

1.1. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03 mai 2016, a fost

corectată eroarea din sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 aprilie

2016 prin care Focov Alexandr a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, și anume, în loc de sintagma ,,data nașterii acestuia XXXXX” s-a indicat

„data nașterii XXXXX”.

Focov Alexandr este învinuit de faptul că la 04 septembrie 2014, aproximativ la ora

14:20 min., aflându-se în Penitenciarul nr. 9, Pruncul, mun. Chișinău, unde își execută

pedeapsa cu închisoare cu regim de tip închis, urmărind scopul păstrării ilegale a

substanțelor narcotice, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și

anume că păstrarea substanțelor narcotice pe teritoriul penitenciarelor este interzisă,

1

prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu

intenție directă îndreptată la atingerea scopului său, a păstrat la sine un pachețel din

folie de staniol cu forma sferică și cu dimensiunea de 2,5 cm în care se afla substanță

solidă în formă de praf de culoare cafenie, până când, a fost depistat și ridicat de

colaboratorii penitenciarului în urma percheziției efectuate asupra sa.

Conform raportului de expertiză nr.7137 din 22.09.2014, substanța solidă în

formă de praf de culoare cafenie, depistată la condamnatul, Focov Alexandr, și

ridicată la 04.09.2014, în rezultatul percheziției corporale și a lucrurilor personale ale

acestuia, reprezintă substanță narcotică - heroină, cu cantitatea totală în stare uscată

de 0,59 grame și care, conform Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.2006, constituie

proporții mari.

Acțiunile acestuia au fost încadrate în baza art. 217 alin.(3) lit. e) Cod penal, adică

- păstrarea substanțelor narcotice pe teritoriul penitenciarelor, săvârșite în proporții

mari și fără scop de înstrăinare.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Focov Alexandr să fie recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. e) din Codul penal și a-i fi numită o

pedeapsă sub formă de 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de ocupa funcții și exercita activitate în domeniul

gestionării substanțelor narcotice, psihotrope, precursori precum și altor preparate

medicamentoase pe o perioadă de 5 ani. Totodată a solicitat, de a adăuga lui Focov

Alexandr, în întregime, la pedeapsa aplicată prin sentința dată, partea neexecutată a

pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Edineț din 19 aprilie 2013, de 2 ani 7 luni

și 20 zile, și a-i stabili pedeapsă definitivă de 6 ani 7 luni și 21 zile, cu executare a

pedepsei în penitenciar de tip închis cu privarea de dreptul de ocupa funcții și

exercita activitate în domeniul gestionării substanțelor narcotice, psihotrope,

precursori precum și altor preparate medicamentoase pe o perioadă de 5 ani.

În motivarea apelului declarat, procurorul a indicat că, sentința este ilegală, or

instanța de fond eronat a apreciat probele înaintate de către acuzare, iar vinovăția lui

Focov Alexandr a fost dovedită pe deplin.

Totodată, procurorul a menționat că, argumentul instanței precum că nu este

clar ce culoare avea praful ridicat de la Focov Alexandr, este unul neîntemeiat.

2016, a fost respins apelul declarat de către procuror ca fiind nefondat, cu menținerea

sentinței atacate.

2

4.1. Prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie

2016, a fost corectată eroarea comisă în partea introductivă a deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2016, și anume, în loc de 31 noiembrie

2016, corect e 31 octombrie 2016.

4.2. În motivarea deciziei instanța de apel a constatat că, starea de fapt și de

drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de

către instanța de fond, prin care nu s-au constat temeiuri de casare a sentinței.

Mai mult, instanța de apel a indicat că, instanța de fond a dat o apreciere corectă

probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din

punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de Lege și în mod just a conchis asupra achitării inculpatului,

Focov Alexandr, de comiterea infracțiunii incriminate și anume a art. 217 alin. (3) lit.

e) Cod penal după indicii, ,,Păstrarea substanțelor narcotice pe teritoriul Penitenciarelor,

săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare”, deoarece nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, inculpatul Focov Alexandr, în

cadrul ședinței de judecată în instanța de fond a declarat că vina în comiterea

infracțiunii imputate nu o recunoaște mai mult i-a fost înscenată această faptă din

motivul că era certat cu șeful secției regim al penitenciarului 16.

Procurorul a indicat în ședința instanței de apel că, vina inculpatului Focov

Alexandr, a fost demonstrară prin următoarele probe, declarațiile martorii Mîrzac

Serghei, Zghibarță Andrei, raportul întocmit de șeful PP or. Vatra a IP Buiucani,

Viorel Graur ( f.d. 4); scrisoarea Penitenciarului nr. 9 prin care în adresa IP Buiucani

f.d. 5); proces-verbal de percheziție din 04.09.2014 (f.d. 10); raportul întocmit de S.

Mîrza în care indică că în timpul efectuării ( f.d. 12); raportul de constatare tehnico-

științifică nr.7137 din 22.09.2014 (f.d. 16-17); proces-verbal de ridicare a înregistrărilor

video din 26.09.2014 (f.d. 26).

Astfel, instanța de apel a menționat că, vinovăția persoanei de săvârșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiată pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii

care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea

bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Mai mult, instanța de apel a menționat că sentința de condamnare trebuie să se

bazeze pe probe exacte, când toate versiunile au fost verificate, iar divergențele

apărute au fost înlăturate și apreciate în modul corespunzător.

Instanța de apel a conchis că, la materialele dosarului nu sunt probe pertinente,

admisibile, concludente, veridice și utile prin care s-ar confirma păstrarea

substanțelor narcotice pe teritoriul Penitenciarelor, săvârșite în proporții mari și fără

3

scop de înstrăinare. În acest context, a indicat că martorii, Mîrzac Sergiu și Zghibarță

Andrei, pe parcursul examinării prezentei cauze penale au dat declarații

contradictorii care nu coroborează între ele, or, din declarațiile participanților la

proces date în instanța de apel, în primă instanță și la faza urmăririi penale cât și din

materialele cauzei s-a stabilit că martorii, Mîrzac Sergiu și Zghibarță Alexandru,

audiați în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel au declarat că „praful ridicat

de la inculpatul, Focov Alexandr, era de culoare albă-gălbuie și respectiv albă-cafenie închis”

iar în primă instanță au declarat că ,,praful ridicat de la inculpat era de culoare albă-

cafenie”, ceea ce se contrazice prin rapoartele sale întocmite la momentul efectuării

percheziției corporale, precum și prin procesul verbal de percheziție (control,

cercetare și ridicare) și semnat de martori- colaboratori ai Penitenciarului.

Mai mult, referitor la înregistrarea video a acțiunii de percheziționare a

inculpatului Focov Alexandr, în cadrul Penitenciarului nr.9 Pruncul în procesul

transferului dintr-o instituție penitenciară în alta, inculpatul Focov Alexandr, pe

parcursul întregului proces penal a declarat că deși în încăperea unde avea loc

acțiunile de percheziție erau instalate camere video, verificarea sa s-a efectuat cu

înregistrarea video a acesteia cu o camera manual de către unul din angajații

penitenciarului.

De asemenea, se atestă o neconcordanță între declarațiile martorilor, Mîrzac

Sergiu și Zghibarță Alexandru, or în timp ce Mîrzac Sergiu a afirmat în prima instanță

și în instanța de apel că încăperea în cauză din cadrul penitenciarului erau instalate

camere video, însă nu cunoaște dacă funcționau, martorul, Zghibarță Alexandru, a

indicat în prima instanță că percheziția lui Focov Alexandr a fost înregistrată cu o

camera manuală, deoarece în acel compartiment nu erau instalate camere video, iar

în instanța de apel deja a indicat că în cameră erau instalate camere video, însă în

plus, au efectuat filmarea și cu camera de serviciu.

Astfel, dat fiind aceste neconcordanțe între declarațiile martorilor, Mîrzac

Serghei și Zghibarță Alexandru, prezente pe parcursul întregului proces penal,

instanța de apel a indicat că acestea nu pot sta la emiterea unei sentințe de

condamnare.

Totodată, instanța de apel a menționat că, deși înregistrarea video efectuată la

data de 04 septembrie 2014, figurează în calitate de corp delict la materialele

dosarului, acest mijloc de probă nu a fost suspus cercetării în ședința de judecată.

Astfel din procesele verbale ale ședințelor de judecată se observă că în ședința

de judecată din 13 mai 2015 a fost desigilat plicul în care se afla CD cu înregistrarea

video de marca „Esperanza” CD-R, dar care nu a putut fi vizionat, deoarece

parametrii calculatorului nu suportă formatul care este înscris pe CD (f.d. 137). Astfel,

4

acest CD a fost transmis procurorului pentru a face posibilă vizualizarea acestuia,

ședințele de judecată fiind amânate de mai multe ori pentru ca partea acuzării să

prezinte proba înregistrării video din 04 septembrie 2014, însă procurorul până la

finalul cercetării judecătorești a renunțat la această probă.

Mai mult, instanța de apel a conchis că, din procesul-verbal de examinare din

data de 29 septembrie 2014, rezultă că în înregistrare este prezentă o persoană

îmbrăcată în formă militară de culoare verde care ținea în mână un fragment de folie

de staniol la deschiderea căruia în el se afla o substanță de culoare alba, la fel cum a

indicat inculpatul, Focov Alexandr, și nu de culoare alb-cafenie, alb-gălbuie cum

afirmă martorii sau cafenie după cum rezultă din raportul de constatare tehnico-

științifică nr.7137 din 22.09.2014.

La fel, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul procurorului

referitor la aprecierea greșită a declarațiilor martorilor audiați în prima instanță

referitor la culoarea substanței narcotice, deoarece aceștia nu sunt specialiști, or,

pentru constatarea culorii unui obiect nu sunt necesare cunoștințe speciale.

Într-o altă ordine de idei, instanța de apel a menționat că din procesul-verbal cu

privire la percheziție din 04 septembrie 2014, rezultă că acesta nu a fost semnat de

inculpat, ultimul refuzând să-l semneze, însă, inculpatul, Focov Alexandr, a declarat

că nu a făcut cunoștință cu acest proces-verbal, mai mult este vorbitor de limba rusă,

pe tot parcursul procesului acestuia asigurându-i-se serviciile interpretului, inclusiv

toate actele procesuale fiind traduse în limba rusă, limba vorbită și înțeleasă de

inculpat fiind cea rusă, or, în ședința instanței de apel, martorul, Zghibarță Andrei, a

declarat că procesul-verbal de percheziție a fost adus la cunoștință deținutului în

limba de stat, inculpatului nu i-a fost asigurat un interpret, deoarece nu există așa

posibilitate în penitenciar.

În acest sens, instanța de apel a conchis că prima instanță a stabilit în mod just

nulitatea procesul-verbal de percheziție din 04.09.2016 potrivit art. 251 alin. (2) Cod

de procedură penală, și anume că, nulitatea prevăzută în alin. (2) nu se înlătură în

nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului de către părți, și se ia în

considerare de instanță, inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este

necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Totodată, instanța de apel a indicat că în calitate de mijloc de probă în prezenta

cauză penală figurează și pachețelul din folie de staniol cu formă sferică și cu

dimensiunea de 2,5 cm, în care se afla substanța solidă în formă de praf de culoare

cafenie ce reprezintă substanță narcotică- heroină, cu cantitatea totală în stare uscată

de 0,59 grame- predat la camera de păstrare a IP Buiucani, mun. Chișinău și care a

fost cercetat în prima instanță (f.d. 138), or, prin sentința primei instanțe care

5

constituie obiectul prezentei examinări s-a hotărât ca Corpul delict - un pachețel din

folie de staniol cu forma sferică și cu dimensiunea de 2,5 cm, în care se află substanța

solidă în formă de praf de culoare cafenie ce reprezintă substanță narcotică - heroină,

cu cantitatea totală în stare uscată de 0,59 grame - care se păstrează la materialele

cauzei, la intrarea sentinței în vigoare să fie nimicit. Contrar prescripției instanței de

judecată, peste 6 zile de la pronunțarea sentinței, fără ca această să dobândească

caracter definitiv și executoriu, în baza procesului-verbal privind nimicirea

corpurilor delicte pe dosarul nr. 1-218/16 din 28.04.2016, corpul delict a fost nimicit

prin ardere.

Astfel, instanța de apel a conchis că, în ședința a fost imposibilă studierea

corpului delict pe acest dosar, pentru a stabili corectitudinea versiunilor înaintate de

inculpat, martori și partea acuzării.

Instanța de apel prin prisma celor relatate, luând în considerație că la caz lipsește

corpul delict, un pachețel din folie de staniol cu forma sferică și cu dimensiunea de

2,5 cm, în care se află substanța solidă în formă de praf de culoare cafenie ce

reprezintă substanță narcotică - heroină, cu cantitatea totală în stare uscată de 0,59

grame care reprezintă și obiectul material al acestei infracțiuni, a conchis că în speță

nu s-a probat de către partea acuzării existența faptei infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a respins ca fiind nefondate alegațiile procurorului,

precum că sentința primei instanțe nu este una motivată, legală și întemeiată, or,

considerentele primei instanțe sunt motivate și argumentate din punct de vedere al

temeiniciei și legalității, sub aspectul că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate nu este dovedită în cadrul procesului penal, prima instanță

reținând în mod just că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a constatat că motivarea

amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și

apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu faptele reținute în sarcina

inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Totodată, instanța de apel a specificat că, având în vedere încălcările admise de

către șeful serviciului penal al Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, în prezenta

cauză penală, prin nimicirea corpului delict înainte ca actul de dispoziție a primei

instanțe să aibă caracter definitiv, consideră necesară informarea președintelui

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, despre acest fapt pentru a lua măsurile de

rigoare și pentru a nu a admite asemenea cazuri pe viitor.

temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, prin care solicită

6

casarea deciziei, cu remiterea cauzei spre rejudecare în aceiași instanță într-un alt

complet de judecată.

Recurentul indică că, instanța de apel a dat o apreciere greșită probelor

prezentate de către acuzare și a apreciat unilateral în favoarea inculpatului.

Totodată, procurorul susține că, instanța de apel n-a îndeplinit cerințele stipulate

în prevederile art. 101, 414 Cod de procedură penală, n-a soluționat și nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor indicate în apel și neîntemeiat a susținut o decizie

ilegală.

penal lărgit concluzionează asupra admiterii acestora din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial.

Colegiul penal constată că, aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au

fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel și anume:

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, nu au fost respectate de

instanța de apel la examinarea apelului declarat de către procuror, pentru care motiv,

în baza temeiului invocat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, urmează a fi casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei

în instanța de apel, în alt complet de judecată, deoarece această eroare judiciară nu

poate fi corectată de instanța de recurs.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, decizia instanței de apel, conform art.

417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță

7

și conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

În pofida acestor prescripții legale, instanța de apel a menținut sentința în care

se indică în dispozitiv (pct. 1. din prezenta decizie) că, Focov Alexandr se achită de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, pe motiv că nu

s-a constatat existența faptei infracționale, iar în motivarea deciziei indică că în

acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunii imputate, mai mult procurorul

nu aduce probe suficiente întru dovedirea vinovăției ultimului.

Astfel, instanța de apel a menținut o sentință contradictorie fără a corecta eroarea

respectivă, mai mult instanța de apel s-a limitat doar prin a motiva doctrinar

respectiva speță, menționând că în acțiunile inculpatului Focov Alexandr lipsește

latura obiectivă.

Așadar, conform art. 385 alin. (1) pct. 1) – 4) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc

fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită

de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală

este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

Potrivit art. 390 Cod de procedură penală, sentința de achitare se adoptă dacă, 1)

nu s-a constatat existența faptei infracțiunii; 2) fapta nu a fost săvârșită de inculpat; 3)

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii; 4) fapta nu este prevăzută de

legea penală; 5) există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, iar

potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în cazul achitării persoanei în temeiul alin. (1) pct.

2), organul de urmărire penală este obligat să continue urmărirea penală pentru

identificarea făptuitorului.

Mai mult, Colegiul penal lărgit menționează că este neclară poziția instanței de

apel care susține că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, or fapta este stabilită

nemijlocit prin procesul-verbal de percheziție și ridicare din 04 septembrie 2014,

conform căruia a fost depistat și ridicat un pachețel de folie de staniol cu forma sferică

și cu dimensiunea de 2,5 cm., în care se afla substanță solidă în formă de praf de

culoare cafenie (f.d. 10, vol. I).

În aceeași ordine de idei decizia atacată prezintă și deficiențe sub aspectul

motivării, deoarece instanța nepronunțându-se sau pronunțându-se superficial

asupra motivelor invocate în apel, a făcut o motivare haotică, contradictorie, bazată

pe teorie, fără o argumentare concretă.

Este de menționat faptul că, hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic

inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

8

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni

generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare

astfel ca un viciu de procedură.

În acest aspect, Colegiul penal lărgit evidențiază în cazul când prima instanță nu

a respectat prevederile art. 394 Cod de procedură penală, privind întocmirea

sentinței, însă în fapt probele au fost cercetate, instanța de apel, casând sentința din

acest motiv, va continua prin rejudecarea cauzei aprecierea tuturor împrejurărilor și,

respectând normele procedurale (art. 393-397 Cod de procedură penală), va pronunța

o nouă hotărâre conform ordinii stabilite pentru prima instanță.

Situația descrisă mai sus, nu poate fi corectată în instanța de recurs, deoarece

instanța de apel nu a soluționat fondul cauzei. Eroarea comisă nu oferă posibilitatea

instanței de recurs de a concluziona asupra corectitudinii aprecierii probelor și

încadrării juridice a acțiunilor inculpatului de către instanța de apel, or, conform art.

419 Cod de procedură penală - rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

care se aplică în mod corespunzător.

În atare circumstanțe se consideră, că instanța de apel a comis erori de drept prin

încălcarea prevederilor art. 100, 101, 394, 414-419 Cod de procedură penală, iar aceste

abateri se cuprind în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

414 alin. (5) și 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate în instanța de fond și cea de apel

în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. e)

Cod penal, ținând cont de motivele expuse în pct. 6 al prezentei decizii, și ca urmare

să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417

Cod de procedură penală.

9

Rezumând cele menționate, încălcările enunțate determină incontestabil

Colegiul penal lărgit să concluzioneze asupra necesității de a casa decizia instanței de

apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Ciobanu Sergiu, casează decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 31 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui Focov Alexandr

Egor și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac, publicată integral la 07 noiembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

10