1ra-1490/2017 — art. 287 al. 1 CP

1ra-1490/2017 — art. 287 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1490/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

judecînd în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, declarat de

procurorul adjunct-interimar al Procuraturii de circumscripție Chișinău, Sergiu

Ciobanu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 11 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui

Afteni Andrei XXX, născut la XXXX, originar

din XXXX, domiciliat în XXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 02.12.2015 pînă la 23.11.2016;

Instanța de apel de la 26.12.2016 pînă la 11.04.2017;

Instanța de recurs de la 22.08.2017 pînă la 07.11.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

inculpatul Afteni Andrei, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(1) Codul penal, a fost achitat din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

urmărire penală, inculpatul Afteni Andrei, este învinuit de faptul că, la data de

12.02.2014 în jurul orelor 17.00, în timp ce se afla în incinta CC „Unic”, situat pe bd.

Ștefan cel Mare nr. 8, mun. Chișinău, pe fundalul unor neînțelegeri apărute între el și

cet. Verciuc Larisa, având scopul încălcării grosolane a ordinii publice, a adresat

expresii injurioase în adresa ultimei, ulterior printr-o lovitură aplicată în regiunea

piciorului a trîntit-o la podea și continuîndu-și acțiunile criminale, care se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită i-a aplicat mai multe lovituri cu mîinile în regiunea

capului cet. Verciuc Larisa, care deja era imobilizată și stătea la podea.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, cu

aplicarea în privința lui Afteni Andrei a măsurilor de constrângere cu caracter

medical, cu internarea într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită, pe motiv

că, toate probele prezentate de acuzare incontestabil dovedesc vina ultimului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) din Codul penal.

Instanța a încălcat prevederile art. 382, 385 Cod de procedură penală. Prin

urmare la emiterea sentinței instanța a ignorat să se expună asupra tuturor probelor

administrate în cadrul urmăririi penale și anume nu a făcut referire la concluziile

raportului de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 14a-2015 potrivit cărora s-a

constatat că Afteni Andrei suferă maladie psihică cronică și evolutivă: Șizofrenie

paranoidă cu sindrom halucinator-paranoid și din faptul că reieșind din analiza

fenomenologiei comportamentale din timpul derulării evenimentelor cu conținutul

1

infracțional din 12.02.2014, el se află în stare bolnăvicioasă menționată mai sus, care

îl va priva de capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale, nu putea acționa

cu descernămînt, din care considerente poate fi recunoscut IPESPONSABIL de fapta

comisă.

Dat fiind faptul spitalizării repetate în staționarul psihiatric, caracterul continuu

evolutiv al maladiei, lipsa criticii față de maladie și comportament ca și antecedentele

penale repetate numitul necesită măsuri de siguranță cu caracter medical în sensul de

a fi îndreptat în tratament prin constrîngere în spitalul de psihiatrie cu supraveghere

obișnuită. Totodată și în cadrul efectuării expertizei învinuitul Afteni Andrei și-a

recunoscut vina de cele comise.

2017, a fost respins apelul procurorului, ca nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de judecată

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, nici una din probele acumulate la urmărirea penală și cercetate în ședința

instanței de fond și apel nu confirmă vina inculpatului de comiterea infracțiunii

imputate lui.

Instanța de apel a considerat că o sentință de condamnare nu poate fi bazată doar

pe niște declarații ale inculpatului Afteni Andrei, care este bolnav psihic, iar pe

parcursul judecării cauzei, atât în instanța de fond, cât și a celei de apel, de către

acuzatorul de stat n-au fost aduse careva probe pertinente, concludente, utile și

veridice, care ar corobora între ele și ar demonstra vinovăția inculpatului Afteni

Andrei în comiterea infracțiunii imputate, or învinuirea adusă lui se bazează în

exclusivitate pe declarațiile părții vătămate, date în cadrul urmăririi penale, și care

nici nu a fost interogată în cadrul instanței de fond și astfel nu poate fi pusă la baza

condamnării inculpatului Afteni Andrei.

Totodată, acuzatorul de stat nu a prezentat în cadrul instanței de fond, probe pe

care și-a întemeiat acuzarea adusă inculpatului (f. d. 82-110), exprimându-și în final

acordul de a declara finalizată cercetarea judecătorească în lipsa audierii părții

vătămate Verciuc Larisa, cât și a căror-va martori.

Astfel, instanța de fond corect a considerat ca fiind inadmisibile în calitate

de mijloc de probă - declarațiile părții vătămate Verciuc Larisa date la etapa

urmării penale, reflectate în procesul-verbal de audiere în calitate de parte-

vătămată deoarece, în cadrul ședinței instanței de fond nu a fost posibil de a verifica

aceste declarații, date de ea în cadrul urmăririi penale, deoarece partea acuzării nu a

asigurat prezența acesteia în instanța de judecată or, soluționarea fondului cauzei

penale se efectuează prin examinarea nemijlocită a probelor de către instanța de

judecată competentă, cu participarea părților.

Tot aceiași situație s-a creat și în instanța de apel la judecarea apelului, la care au

participat doar procurorul și apărătorul, partea acuzării neasigurând prezența nici a

unui martor și nici a părții vătămate Verciuc Larisa.

2

Prin urmare, conform art. 94 alin. (1) pct. 9) Cod de procedură penală, în

procesul penal nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi

prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărîri

judecătorești datele care au fost obținute: fără a fi cercetate, în modul stabilit, în

ședința de judecată.

De asemenea, nu poate fi admisă în calitate de probă nici cererea din

14.02.2014, înregistrată la Inspectoratul de Poliție Ciocana, mun. Chișinău, înaintată

de către Verciuc Larisa, prin care a solicitat atragerea la răspundere a lui Afteni

Andrei, precum și declarațiile lui Afteni Andrei date atât la faza urmăririi penale cît și

în cadrul ședinței de judecată a instanței de fond, prin care acesta a recunoscut vina,

deoarece aceste elemente de fapt nu pot fi puse de unele singure la baza unei sentințe

de condamnare, ci în ansamblu ca celelalte probe, apreciindu-le din punct de vedere a

coroborării lor, sub toate aspectele și în mod obiectiv conform art. 101 Cod de

procedură penală, mai mult ca atât, ținându-se cont de persoana lui Afteni Andrei,

care este bolnav psihic și conform expertizei medico-legale psihiatrice este

iresponsabil (f.d. 37-39).

Mai mult ca atît, potrivit raportului de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie

nr. 14a-2015 din 21 ianuarie 2015, inculpatul Afteni Andrei a fost recunoscut ca fiind

iresponsabil din care cauză, acesta din urmă este incapabil de a-și da seama de

acțiunile lui sau să le dirijeze.

Apreciind din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, în ansamblu cu toate probele administrate atât în ședința de judecată a

instanței de fond și a celei de apel, instanța de apel a constatat cu certitudine, că

instanței nu i-au fost prezentate probe privind faptul, că inculpatul Afteni Andrei a

comis infracțiunea imputată.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar,

prin care solicită casarea acesteia, cu remitere la rejudecare în instanța de apel.

Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, ori, vina lui

Afteni Andrei se dovedește prin declarațiile lui, declarațiile părții vătămate Verciuc

Larisa, cererea din 14.02.2014, înregistrată la IP Ciocana;copia procesului-verbal cu

privire la contravenție din 17.02.2014. De asemenea, instanța de apel neîntemeiat a

menționat că acuzarea nu a asigurat prezența în instanță partea vătămată și martori,

ori atît în prima instanță cît și în instanța de apel, procurorul a menționat faptul că

partea vătămată nu se află pe teritoriul R. Moldova, iar martori nu erau deoarece

acțiunile s-au petrecut în lipsa lor.

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat

urmează a fi admis din următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

3

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă

fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art.

101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penale au fost corect

aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au

fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs.

în baza art. 495 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, a trimis cauza penală în

instanța de judecată, deoarece s-a constatat că există temeiuri de a aplica față de

Afteni Andrei, măsuri de constrângere cu caracter medical.

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 23 noiembrie 2016,

inculpatul Afteni Andrei, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(1) Codul penal, a fost achitat din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Examinând cauza la cererea de apel înaintată de procuror, prin care a solicitat

aplicarea în privința lui Afteni Andrei a măsurilor de constrângere cu caracter

medical, instanța de apel a respins ca nefondat cererea acuzatorului și a menținut

sentința primei instanțe.

În această parte Colegiul lărgit remarcă următoarele.

Conform prevederilor art. 497 Cod procedură penală, judecarea cauzelor trimise

instanței în baza art.495 Cod procedură penală se face în ședință de judecată, potrivit

dispozițiilor din Partea specială titl.II cap.I și III, cu participarea obligatorie a

procurorului și apărătorului.

(2) La ședința de judecată trebuie să fie verificate probele care dovedesc că

persoana în cauză a săvîrșit sau nu fapta prejudiciabilă prevăzută de legea penală,

ascultate concluziile experților asupra stării psihice a inculpatului și controlate

alte circumstanțe care au importanță esențială pentru soluționarea chestiunii

privind aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical.

(3) După terminarea cercetării judecătorești, instanța ascultă opiniile

procurorului, părții vătămate, apărătorului și reprezentantului legal.

Potrivit art. 321 Cod procedură penală,

(1) Judecarea cauzei în primă instanță și în instanța de apel are loc cu

participarea inculpatului, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul articol.

(2) Judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul:

4

1) cînd inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță;

2) cînd inculpatul, fiind în stare de arest, refuză să fie adus în instanță pentru

judecarea cauzei și refuzul lui este confirmat și de apărătorul lui;

3) examinării unor cauze privitor la săvîrșirea unor infracțiuni ușoare cînd

inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa.

(3) În cazul judecării cauzei în lipsa inculpatului, participarea apărătorului și,

după caz, a reprezentantului lui legal este obligatorie.

(4) În caz de neprezentare a inculpatului în instanță, judecarea cauzei se amînă,

cu excepția cazurilor prevăzute la alin.(2).

(5) Instanța, în cazul neprezentării nemotivate a inculpatului la judecarea cauzei,

este în drept să dispună aducerea silită a inculpatului și să-i aplice o măsură

preventivă sau să o înlocuiască cu o altă măsură care va asigura prezentarea lui în

instanță, iar la demersul procurorului, să dispună anunțarea inculpatului în căutare.

Încheierea privind anunțarea inculpatului în căutare se execută de către organele

afacerilor interne.

(6) Instanța decide judecarea cauzei în lipsa inculpatului din motivele prevăzute

în alin.(2) pct.1) numai în cazul în care procurorul a prezentat probe verosimile că

persoana pusă sub învinuire și în privința căreia cauza a fost trimisă în judecată a

renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea în fața instanței și de a

se apăra personal, precum și se sustrage de la urmărirea penală și de la judecată.

Aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, au fost ignorate de instanța de

apel. Cauza a fost examinată doar în prezența procurorului și a apărătorului din

oficiu, în absența inculpatului și a reprezentantului legal.

Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia că, instanța de apel a examinat pur

formal apelul declarat și nu s-a clarificat care circumstanțe sunt relevante pentru

prezenta cauză, a adoptat o soluție neargumentată la modul cuvenit.

Prin urmare, modalitatea de motivare a soluției denotă că instanța de apel n-a

apreciat probele prezentate de partea acuzării în ansamblu, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, coroborării acestora, invocând (pct.21 Decizie) că instanței nu i-

au fost prezentate probe privind faptul că inculpatul a comis infracțiunea imputată

(art. 390 alin.(1) pct.2 CPP).

Această concluzie este contrară dispozitivului sentinței instanței de fond, care

l-a achitat pe Aftenii Andrei, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (1) Cod penal, pe motiv ca fapta nu întrunește elementele infracțiunii (art. 390

alin.(1) pct.3 CPP).

Astfel, se conchide că instanța de apel nu și-a motivat soluția, prin ce s-a

comis eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs deoarece soluționarea

chestiunii respective ține de desfășurarea legală a procedurii de judecată în instanța

de apel, care conform art. 414 Cod de procedură penală trebuie să judece apelurile

din punct de vedere al stării de fapt și de drept, deci al legalității și temeinicii

sentinței atacate.

În atare circumstanțe se consideră, că instanța de apel a comis erori de drept prin

încălcarea prevederilor art. 100, 101, 321,390, 414, 496-499 Cod de procedură

penală, iar aceste abateri se încadrează în prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

5

Dreptul la un proces echitabil, în lumina Convenției Europene, se bazează pe

respectarea cu strictețe a principiilor fundamentale ale procesului judiciar: “egalitatea

armelor”, “contradictorialitatea” (mai ales în administrarea probelor), “motivarea

deciziilor”, care semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării

procedurii în fața instanțelor de judecată, fără ca vre-una dintre ele să fie avantajată în

raport cu cealaltă sau celelalte părți în proces, așa încît, părțile litigante să aibă

posibilitatea de a-și susține punctul de vedere într-o așa manieră, încît să nu fie puse

într-o situație dezavantajată una față de alta (a se vedea: CEDO, decizia din 22

februarie1996, în cauza Bulut contra Austriei, parag.47; decizia din 18.02.1997, în

cauza Niderost-Huber contra Elveției, parag.23).

Colegiul consideră, că erorile de drept comise la judecarea cauzei un pot fi

corectate în instanța de recurs și din acest punct de vedere soluția instanței de apel

urmează a fi casată și dispusă rejudecarea cauzei în ordine de apel.

La rejudecarea cauzei instanța de apel va ține seama de prevederile art.414,

417, 419 și art.101, 496-499 Cod de procedură penală, de explicațiile Hotărîrii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005, cu modificările ulterioare

„Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, de motivele

expuse în prezenta decizie, iar în dependență de datele obținute a emite o hotărîre

legală și întemeiată în privința inculpatului.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar, declarat de procurorul adjunct-interimar al Procuraturii

de circumscripție Chișinău, Sergiu Ciobanu, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, în cauza penală, în privința lui Afteni

Andrei XXXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Pronunțată integral la 05 decembrie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

6