1ra-1034/2018 — art. art. 186 alin. 2 lit. c, d, 287 alin. 2 lit. a, b, alin. 3 CP

1ra-1034/2018 — art. art. 186 alin. 2 lit. c, d, 287 alin. 2 lit. a, b, alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1034/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Nadejda Toma,

Judecătorii: Vladimir Timofti, Constantin Alerguș, Anatolie Țurcan și Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 01 decembrie 2017, în cauza

penală în privința lui

Cîvîrjic Veaceslav xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.05.2013 –12.05.2014;

Instanța de apel: 02.06.2014 – 11.11.2015;

Prima instanță: 15.12.2015 –16.01.2017;

Instanța de apel: 17.02.2017 – 01.12.2017;

Instanța de recurs: 27.04.2018 – 12.06.2018.

A C O N S T A T AT:

intentat în privința lui Cîvîrjic Veaceslav în temeiul art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, a fost încetat în legătură cu împăcarea părților.

Cîvîrjic Veaceslav a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

solicitat casarea sentinței în partea achitării inculpatului, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care,

Cîvîrjic Veaceslav să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (2)

lit. a), b) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, la

pedeapsa stabilită să-i fie adăugată parțial partea neexecutată din pedeapsa

aplicată prin sentința din 27 decembrie 2012, menținută prin decizia Curții de Apel

din 30 mai 2014, cu stabilirea pedepsei definitive 6 ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis.

2015, a fost admis parțial apelul, casată sentința cu remiterea cauzei la rejudecare

în prima instanță, în alt complet de judecată.

2017, Cîvîrjic Veaceslav a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

1

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

Procesul penal intentat în privința lui Cîvîrjic Veaceslav în baza art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal, a fost încetat în legătură cu împăcarea părților.

Cîvîrjic Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287

alin. (3) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată

parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din

26 noiembrie 2015, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 8 (opt) ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat de la inculpatul Cîvîrjic Veaceslav în beneficiul statului

cheltuielile de judecată în sumă de 57 lei pentru efectuarea expertizei

medico-legale nr. 125 din 09 noiembrie 2015.

4.1. Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat, că

Cîvîrjic Veaceslav, la 06 ianuarie 2013, aproximativ la ora 02:00, împreună cu

Șarcov Dmitri, aflându-se pe strada de lângă clubul de noapte „Rendez-vous”,

amplasat pe str. Lenin din orașul Ceadîr-Lunga, și în mod intenționat, din intenții

huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, fără motiv au început să-i aplice

lovituri lui Chiurcciu Grigori cu pumnii în față și în regiunea capului.

În urma acțiunilor ilegale ale lui Cîvîrjic Veaceslav și Șarcov Dmitri lui

Chiurcciu Grigori i-au fost cauzate leziuni corporale, care se califică medico-legal

ca vătămare corporală ușoară cu dereglarea sănătății pe un termen mai mare de

06 zile, dar nu mai mult de 21 zile.

Acțiunile lui Cîvîrjic Veaceslav au fost încadrate în baza art. 287 alin. (2)

lit. a), b) Cod penal, conform indicilor - „Huliganismul, adică acțiunile intenționate

care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței, comisă de o

persoană care anterior a săvârșit un act de huliganism, de două sau mai multe

persoane.”

De asemenea prima instanță a reținut, că de către organul de urmărire

penală, Cîvîrjic Veaceslav a fost învinuit că la 04 aprilie 2013, aproximativ la ora

02:30, intenționat, din interes material, cu scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor

altei persoane a pătruns în salonul automobilului model „VAZ 2107”, xxxxx, parcat

lângă barul „Plazma”, amplasat pe str. Zarecinaia, or. Ceadîr-Lunga, din care pe

ascuns a sustras un casetofon auto model „AEG”, la prețul 1000 lei și USB-stick

model „Silicon Power”, cu capacitatea 8 GB, la prețul de 200 lei, iar în total i-a

cauzat părții vătămate Caraman Mihail un prejudiciu material considerabil în

sumă totală de 1200 lei.

Aceste acțiunile ale lui Cîvîrjic Veaceslav au fost încadrate de către

organul de urmărire penală în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, conform

indicilor - „Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin

pătrundere în alt loc pentru depozitare cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.”

De asemenea, Cîvîrjic Veaceslav a fost învinuit de faptul, că la 20

septembrie 2015, aproximativ la ora 03:27, împreună cu persoane neidentificate,

aflându-se în fața barului „Dorojnoe”, amplasat pe str. Lenin, or. Ceadîr-Lunga pe

2

teritoriul autogării, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, au

început să-i aplice lovituri cet. Derevenco Vadim cu mâinile și picioarele peste

diferite părți ale corpului, după care Cîvîrjic Veaceslav continuând acțiunile sale

huliganice, acționând cu deosebită cruzime, înțelegând caracterul infracțional al

acțiunilor sale, intenționat i-a aplicat lui Derevenco Vadim o lovitură în cap cu o

sticlă de la bere, iar când ultimul a încercat să fugă, l-a ajuns din urmă și i-a mai

aplicat o lovitură în regiunea toracică.

Tot Cîvîrjic Veaceslav în continuarea acțiunilor sale huliganice, intenționând

să-i aplice lui Derevenco Vadim vătămări ale integrității corporale, a aruncat în

Derevenco Vadim, care încerca să se urce în automobil, sticla de bere, însă nu a

nimerit și s-a năpustit asupra acestuia, l-a doborât la pământ și i-a aplicat trei

lovituri cu piciorul peste corp.

Ulterior, când Derevenco Vadim a încercat să despartă grupul de persoane

care se băteau, Cîvîrjic Veaceslav s-a apropiat de acesta din spate și i-a aplicat o

lovitură cu mâna în regiunea capului, dar când partea vătămată a încercat să fugă

de la locul menționat, Cîvîrjic Veaceslav urmărindu-l, i-a mai aplicat încă câteva

lovituri cu mâna în regiunea capului, prin ce i-a cauzat părții vătămate

Derevenco Vadim leziuni corporale ușoare.

Acțiunile lui Cîvîrjic Veaceslav au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, conform indicilor -

„Huliganism agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, comisă de două sau mai multe persoane cu o obrăznicie deosebită, însoțită

cu aplicarea violenței asupra persoanelor cu aplicarea obiectelor pentru vătămarea

integrității corporale sau a sănătății. "

acesteia în partea achitării inculpatului, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care Cîvîrjic Veaceslav să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287

alin. (2) lit. a), b) Cod penal, la 2 ani închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1), (4) Cod

penal, prin cumul parțial cu pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei

Ceadîr-Lunga din 26 noiembrie 2015, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă 10 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că prima instanță nu a dat apreciere tuturor

circumstanțelor și probelor prezentate și cercetate în ședința de judecată, referitor

la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, ceea ce

a dus la emiterea unei sentințe ilegale în această parte.

5.1. La 01 februarie 2017, inculpatul Cîvîrjic Veaceslav de asemenea a

declarat apel împotriva sentinței, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea

condamnării în baza art. 287 alin. (3) Cod penal și emiterea unei noi hotărâri.

A menționat inculpatul că, sentința atacată nu este legală, din motiv că

art. 287 alin. (3) Cod penal, cade sub prevederile Legii privind amnistia în legătură

cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210

din 29 iulie 2016.

2017, au fost admise apelurile, casată parțial sentința, în partea achitării lui

Cîvîrjic Veaceslav de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal și condamnării acestuia în baza art. 287

3

alin. (3) Cod penal, precum și în partea stabilirii pedepsei pentru concurs de

infracțiuni sub formă de închisoare pe termen de 8 ani, cu pronunțarea în această

parte a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

procesul penal intentat în privința lui Cîvîrjic Veaceslav în baza art. 287 alin. (2)

lit. a), b) și art. 287 alin. (3) Cod penal, a fost încetat în baza art. art. 1, 2 al Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016.

A fost menținută sentința Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga din

16 ianuarie 2017 în partea încetării procesului pe capătul acuzării lui

Cîvîrjic Veaceslav de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d)

Cod penal, din motivul împăcării părților și în partea soluționării asupra corpurilor

delicte.

6.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a constatat, că la

pronunțarea sentinței prima instanță nu a stabilit în deplină măsură

circumstanțele de fapt și de drept, care au dus la pronunțarea unei sentințe

distorsionate de la cerințele de conținut ale respectivului act, cât și la stabilirea

eronată a nevinovăției inculpatului Cîvîrjic Veaceslav în partea acuzării acestuia în

baza art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal.

Astfel, cu referire la soluția primei instanțe privind achitarea inculpatului

Cîvîrjic Veaceslav de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, privind faptele, care au avut loc în privința lui

Chiurcciu Grigori, săvârșite de Cîvîrjic Veaceslav și Șarcov Dmitri, instanța de apel

a constatat, că probele administrate în ansamblu confirmă că a avut loc fapta

imputată, că această faptă a fost săvârșită de inculpatul Cîvîrjic Veaceslav, că

încadrarea juridică a acestor fapte este una corectă, și că inculpatul este culpabil

de săvârșirea acestei infracțiuni, iar soluția instanței privind achitarea acestuia din

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii este una ilegală.

Astfel, instanța de apel a constatat că, la 06 ianuarie 2013, aproximativ la ora

02:00, împreună cu Șarcov Dmitri, aflându-se pe strada de lângă clubul de noapte

„Rendez-vous”, amplasat pe str. Lenin din orașul Ceadîr-Lunga, și în mod

intenționat, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, fără motiv

au început să-i aplice lovituri lui Chiurcciu Grigori cu pumnii în față și în regiunea

capului.

În urma acțiunilor ilegale ale lui Cîvîrjic Veaceslav și Șarcov Dmitri lui

Chiurcciu Grigori i-au fost cauzate leziuni corporale, care se califică medico-legal

ca vătămare corporală ușoară cu dereglarea sănătății pe un termen mai mare de

06 zile, dar nu mai mult de 21 zile.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate inculpatul Cîvîrjic Veaceslav a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, conform indicilor -

„Huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței, comisă de o persoană care anterior a săvârșit un act

de huliganism, de două sau mai multe persoane.”

Instanța de apel a stabilit, că vinovăția inculpatului Cîvîrjic Veaceslav își

găsește confirmare în declarațiile părții vătămate Chiurcciu Grigori, care în mod

consecutiv și logic explicit a declarat pe întreg parcursul procesului penal despre

evenimentele care au avut loc la 06 ianuarie 2013.

4

Totodată, instanța de apel a reținut, că la f.d. 33-34 vol.I, conform

procesului-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie lui

Chiurcciu Grigori i-au fost prezentate 6 poze cu persoane, dintre care el a

recunoscut persoana sub nr. 01, adică pe Cîvîrjic Veaceslav ca persoana, care i-a

aplicat lovituri în regiunea feței, în timp ce el se spăla pe față de sânge lângă

complexul de distracții la 06 ianuarie 2013, aproximativ la ora 02:20.

Astfel, deși inculpatul Cîvîrjic Veaceslav nu a recunoscut vinovăția sa în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, instanța

de apel a statuat, că vinovăția acestuia este dovedită prin cumulul de probe

cercetate în cadrul instanței de apel.

Totodată, instanța de apel a remarcat, că inculpatul întrunește criteriile

stabilite de art. 1, 2 alin. (2) al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a

25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, și nu cade sub incidența

art. 10 al legii date, ceea ce prin prisma prevederilor art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, constituie temei de a dispune încetarea procesului penal.

Instanța de apel a reținut, că partea vătămată Chiurcciu Grigori, nu are

pretenții de ordin material sau moral față de inculpatul Cîvîrjic Veaceslav.

În același timp instanța de apel a ținut seama, că deși inculpatul nu a depus

cerere de încetare a procesului în legătură cu actul de amnistie pe episodul privind

actele huliganice față de Derevenco Vadim, însă în cererea de apel inculpatul a

indicat, că instanța urma să aplice prevederile Legii amnistiei ce ține de

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, de aceea în cazul dat instanța

de apel nu a stabilit careva impedimente pentru aplicarea actului de amnistie în

privința inculpatului Cîvîrjic Veaceslav, deoarece ultimul a recunoscut vina în

săvârșirea faptei prejudiciabile în privința lui Derevenco Vadim, părțile vătămate

Derevenco Vadim și Chiurcciu Grigori nu au careva pretenții de ordin material sau

moral față de inculpat, infracțiunile de care este învinuit au fost săvârșite până la

adoptarea Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, iar în calitate de pedeapsă conform

sancțiunilor normelor de incriminare este prevăzută: în baza art. 287 alin. (2)

lit. a), b) Cod penal (la data săvârșirii infracțiunii) amenda în mărime de la 400 la

1000 unități convenționale sau închisoare de până la 5 ani; iar în baza art. 287

alin. (3) Cod penal - închisoare de la 3 la 7 ani.

Prin urmare, în situația aplicării Legii privind amnistia nr. 210 din 29 iulie

2016, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal intentat în privința

inculpatului Cîvîrjic Veaceslav în baza art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal și în

baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar solicitând casarea acesteia cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În argumentarea recursului procurorul invocă dezacordul cu soluția

instanței de apel prin care a fost dispusă încetarea procesului penal în baza art. art.

1, 2 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016, în privința lui

Cîvîrjic Veaceslav în baza art. 287 alin. (2) lit. a), b) și art. 287 alin. (3) Cod penal.

Astfel, consideră procurorul, că în speță nu sunt întrunite condițiile stabilite

5

de Legea nr. 210 din 29 iulie 2016, pentru aplicarea amnistiei, or, alin. (2) art. 1 al

acestei legi stipulează expres, că căința activă a persoanei se determină, în

conformitate cu criteriile stabilite la art. 57 din Codul penal.

Totodată, din conținutul art. 57 Cod penal, trebuie de înțeles că liberarea de

răspundere penală în legătură cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care

sunt întrunite următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a

contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei

materiale cauzate sau a reparat în alt mod prejudiciul pricinuit prin infracțiune.

Invocă recurentul, că materialele cauzei penale demonstrează că, inculpatul

Cîvîrjic Veaceslav pe toată perioada examinării cauzei penale pe ambele fapte de

huliganism vina nu și-a recunoscut, nu s-a autodenunțat și nu a contribuit activ la

stabilirea adevărului, ba mai mult, a înaintat demersuri neîntemeiate care au dus

la tergiversarea cauzei penale.

De asemenea, susține recurentul, că inculpatul nu a compensat valoarea

daunei materiale cauzate sau a reparat în alt mod prejudiciul pricinuit prin

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, părții vătămate

Chiurcciu Grigori, or, ultimul nu a înaintat careva pretenții de ordin moral sau

material nu din cauza împăcării cu inculpatul sau că acesta a cerut scuze, dar din

cauza că nu mai dorește să participe pe dosar, iertare de la partea vătămată

Chiurcciu Grigori a cerut doar Șarcov Dmitri cu părinții săi.

Consideră că lipsa „pretențiilor pecuniare” la partea vătămată

Chircciu Grigori, nu înseamnă că Cîvîrjic Veaceslav a declarat apel doar pe capătul

învinuirii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, solicitând aplicarea amnistiei,

însă acest lucru nu a cerut în momentul judecării cauzei în fond.

Pe episodul de învinuire în baza art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal,

Cîvîrjic Veaceslav nu a recunoscut vinovăția până la finisarea procesului în

instanța de apel, nu există acordul scris al lui Cîvîrjic Veaceslav privind aplicarea

amnistiei.

Concluzia instanței de apel precum că este posibil de aplicat actul amnistiei

în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 210 din 29 iunie 2016, este neîntemeiată,

deoarece se cere întrunirea criteriilor stabilite la art. 1 și să nu cadă sub incidența

art. 10 din legea respectivă, iar criteriile stabilite la art. 1 al Legii nr. 210 din

29 iunie 2016 pentru epizodul incriminat în baza art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod

penal, nu sunt întrunite, lipsește îndeplinirea criteriilor pentru întrunirea căinței

sincere.

Mai menționează recurentul, că Cîvîrjic Veaceslav a fost achitat de prima

instanță de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2)

lit. a), b) Cod penal, iar această soluție a fost contestată cu apel de către procuror.

La rândul său, instanța de apel judecând apelul procurorului, a casat sentința

de achitare a lui Cîvîrjic Veaceslav de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, și fără a-l recunoaște vinovat,

recunoscând vinovăția lui în partea descriptivă a deciziei, nu a menționat același

lucru în descriptivul deciziei, dispunând deodată încetarea procesului penal pe

temeiul amnistiei.

Astfel, consideră că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel de către procuror, și anume asupra vinovăției lui

6

Cîvîrjic Veaceslav pe art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, dispozitivul hotărârii

fiind expus neclar în această parte.

procuror, solicitând respingerea acestuia, ca inadmisibil.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată

și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat, procurorul critică

decizia instanței de apel sub aspectul temeiului de casare prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, fiind obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat

și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

De asemenea, Colegiul penal menționează, că potrivit jurisprudenței

naționale, practicii judiciare constante, sentința trebuie să corespundă atât după

7

formă, cât și după conținut cerințelor art. art. 384-397 Cod de procedură penală.

Se consideră că fondul cauzei nu a fost rezolvat când în considerentele

hotărârii primei instanțe nu se arată dacă există sau nu fapta imputată, dacă

inculpatul este sau nu vinovat, dacă există circumstanțe care atenuează ori

agravează răspunderea inculpatului, dacă trebuie ori nu admisă acțiunea civilă ș.a.

Fondul cauzei se va considera nerezolvat ori de câte ori prima instanță nu a

examinat și nu s-a pronunțat asupra chestiunilor de fond ale procesului, vizând

problema vinovăției, a răspunderii penale sau civile ori a nevinovăției lui în

comiterea infracțiunii imputate.

Astfel, sentința urmează a fi expusă în mod consecvent, ca noua situație să

decurgă din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea

formulărilor inexacte prescurtărilor și cuvintelor inadmisibile în documentele

oficiale.

Instanța de recurs constată, că în speță instanța de apel nu a ținut cont de

prevederile legale expuse supra și practica judiciară constantă cu privire la forma

și specificul întocmirii hotărârilor judecătorești.

Astfel, se atestă că instanța de apel nu a luat în considerație că pronunțând o

sentință de achitare pe capătul de învinuire incriminat lui Cîvîrjic Veaceslav în baza

art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, prima instanță a constatat fapta ca fiind

dovedită, iar ulterior, în mod contradictoriu, prima instanță a încetat procesul

penal intentat în privința lui Cîvîrjic Veaceslav în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d)

Cod penal, și l-a condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, fără a constata

faptele imputate inculpatului în baza acestei componențe de infracțiuni.

Ulterior, sentința primei instanțe a fost contestată cu apel de către procuror

și de către inculpat, iar instanța de apel casând sentința în partea achitării lui

Cîvîrjic Veaceslav de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (2) lit. a), b) Cod penal și în partea condamnării acestuia în baza art. 287

alin. (3) Cod penal, a constatat fapta ca fiind dovedită doar în ceea ce ține de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, pe când

referitor la fapta imputată inculpatului potrivit art. 287 alin. (3) Cod penal,

instanța de apel nu a constatat fapta ca fiind dovedită, însă în dispozitivul deciziei

a dispus încetarea procesului penal pe ambele capete de învinuire în temeiul

art. art. 1, 2 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

De asemenea, instanța de recurs menționează că la aplicarea prevederilor

Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia, instanța de apel nu a ținut cont în

deplină măsură de practica judiciară degajată de Colegiul penal al Curții Supreme

de Justiție, or, în sensul prevederilor art. 1 alin. (1), (2) al Legii nr. 210 din 29 iulie

2016, amnistia se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și

inculpate care manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor

condamnate care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei,

perioadei de probațiune sau termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca

prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub

incidența prevederilor art. 2–9, 11 și 12. Căința activă a persoanei se determină în

conformitate cu criteriile stabilite la art. 57 din Codul penal nr. 985-XV din 18

aprilie 2002, fără a ține cont de criteriul gravității faptei comise.

8

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal conchide, că

instanța de apel în mod divergent a reținut, că „deși inculpatul nu a depus cerere de

încetare a procesului în legătură cu actul amnistiei pe episodul privind acțiunile

huliganice în privința părții vătămate Derevenco Vadim, în cererea de apel a solicitat

aplicarea prevederilor Legii amnistiei ce ține de infracțiunea prevăzută de art. 287

alin. (3) Cod penal, deoarece în cazul dat instanța de apel nu va aprecia ca un

impediment întru aplicarea actului de amnistie, și reține recunoașterea vinovăției

inculpatului pe acest episod și faptului că părțile vătămate Derevenco Vadim și

Chiurcciu Grigori nu au careva pretenții de ordin material sau moral față de inculpat,

fapt menționat în procesele-verbale de audiere în cadrul ședințelor instanțelor de

fond și apel” cu toate că aceste constatări vin în contradicție cu actele cauzei, or, în

cadrul ședinței de judecată în instanța de apel inculpatul a declarat că vina nu o

recunoaște pe ambele capete de învinuire de săvârșire a huliganismului (f.d. 79,

vol.VII), că nu a scris cereri pentru a-i fi aplicată amnistia, solicitând aplicarea unei

pedepse mai blânde (f.d. 82, verso, vol.VII).

Astfel, instanța de apel ajungând la concluzia privind aplicarea amnistiei în

privința inculpatului, urma să rețină că potrivit practicii judiciare constante a

Curții Supreme de Justiție, în cursul judecării cauzei, la orice etapă a procedurilor,

inculpatul este în drept, prin acord scris, să solicite încetarea procesului penal, în

privința sa, în temeiul art. 2 al Legii nr. 210. Cererea poate fi înaintată de inculpat

atât în ședința preliminară, cât și după numirea cauzei spre judecare, până la

finalizarea cercetării judecătorești. În atare situație, instanța de judecată va pune

în discuție solicitarea inculpatului, privind încetarea procesului penal, după care

se va retrage în camera de consiliu și va adopta o sentință de încetare a procesului

penal. În cazul dat, la adoptarea hotărârii de încetare a procesului penal, nu se

analizează probatoriul. În cazul în care inculpatul refuză încetarea procesului

penal, conform alin. (1) și (2) din art. (2) Legea nr. 210, instanța va judeca în

continuare procesul penal în ordinea generală.

Totodată, înainte de a aplica actul amnistiei față de inculpat, instanța

urmează să determine, dacă acesta a manifestat căința activă față de fapta

infracțională comisă. Alin. (2) al art. 1 din Legea nr. 210 stipulează expres că căința

activă a persoanei se determină, în conformitate cu criteriile stabilite la art. 57 din

Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002.

Din conținutul art. 57 Cod penal, trebuie de înțeles că liberarea de

răspundere penală, în legătură cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care

sunt întrunite următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a

contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei

materiale cauzate sau a reparat în alt mod prejudiciul pricinuit de infracțiune.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-a

găsit confirmare temeiul prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

deoarece considerentele reținute de către instanța de apel în vederea aplicării

actului amnistiei în privința inculpatului, vin în contradicție cu materialele cauzei,

temei care duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, deoarece eroarea judiciară

produsă în speța respectivă, nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

9

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor

art. 417 Cod de procedură penală, argumentând clar concluziile sale în decizia

adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct. 9 al prezentei decizii.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Tomița Mihail, se casează total decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 01 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Cîvîrjic

Veaceslav xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Pronunțată integral la 06 iulie 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

Anatolie Țurcan

Victor Boico

10