1ra-1148/2019 — art. 186 alin. 2 lit. c, d; 287 alin. 2 lit. a, b; 287 alin. 3 CP

1ra-1148/2019 — art. 186 alin. 2 lit. c, d; 287 alin. 2 lit. a, b; 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1148/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Cobzac Elena

Guzun Ion

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 11 decembrie 2018 și a sentinței

Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga din 16 ianuarie 2017, în cauza penală

privindu-l pe

Cîvîrjic Veaceslav Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat or. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

15.12.2015-16.01.2017

17.02.2017-01.12.2017

07.08.2018-11.12.2018

25.04.2019-10.07.2019

A C O N S T A T A T :

intentat în privința lui Cîvîrjic Veaceslav în temeiul art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, a fost încetat în legătură cu împăcarea părților.

Cîvîrjic Veaceslav a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

acesteia în partea achitării inculpatului, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care, Cîvîrjic Veaceslav să fie recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, la 2 ani închisoare,

iar în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită să-i fie adăugată parțial

partea neexecutată din pedeapsa aplicată prin sentința din 27 decembrie 2012,

menținută prin decizia Curții de Apel din 30 mai 2014, cu stabilirea pedepsei

definitive 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

1

a fost admis parțial apelul, casată sentința cu remiterea cauzei la rejudecare în prima

instanță, în alt complet de judecată.

Cîvîrjic Veaceslav a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

Procesul penal intentat în privința lui Cîvîrjic Veaceslav în baza art. 186 alin.

(2) lit. c), d) Cod penal, a fost încetat în legătură cu împăcarea părților.

Cîvîrjic Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin.

(3) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată

parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 26 noiembrie

2015, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 8 (opt) ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat de la inculpatul Cîvîrjic Veaceslav în beneficiul statului cheltuielile

de judecată în sumă de 57 lei pentru efectuarea expertizei medico-legale nr. 125 din

09 noiembrie 2015.

la 06 ianuarie 2013, aproximativ la ora 02:00, împreună cu Șarcov Xxxxx, aflându-se

pe strada de lângă clubul de noapte „Rendez-vous”, amplasat pe str. Lenin din orașul

Ceadîr-Lunga, și în mod intenționat, din intenții huliganice, încălcând grosolan

ordinea publică, fără motiv au început să-i aplice lovituri lui Chiurcciu Grigori cu

pumnii în față și în regiunea capului.

În urma acțiunilor ilegale ale lui Cîvîrjic Veaceslav și Șarcov Dmitri lui Chiurcciu

Grigori i-au fost cauzate leziuni corporale, care se califică medico-legal ca vătămare

corporală ușoară cu dereglarea sănătății pe un termen mai mare de 06 zile, dar nu

mai mult de 21 zile.

Acțiunile lui Cîvîrjic Veaceslav au fost încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. a), b)

Cod penal, conform indicilor - „Huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței, comisă de o persoană care anterior a

săvârșit un act de huliganism, de două sau mai multe persoane.”

De asemenea prima instanță a reținut, că de către organul de urmărire penală,

Cîvîrjic Veaceslav a fost învinuit că la 04 aprilie 2013, aproximativ la ora 02:30,

intenționat, din interes material, cu scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei

persoane a pătruns în salonul automobilului model „VAZ 2107”, n/î XXXXX, parcat

lângă barul „Plazma”, amplasat pe str. Zarecinaia, or. Ceadîr-Lunga, din care pe

ascuns a sustras un casetofon auto model „AEG”, la prețul 1000 lei și USB-stick

model „Silicon Power”, cu capacitatea 8 GB, la prețul de 200 lei, iar în total i-a cauzat

părții vătămate Caraman Mihail prejudiciu material considerabil în sumă totală de

1200 lei.

2

Aceste acțiunile ale lui Cîvîrjic Veaceslav au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, conform indicilor -

„Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în alt loc

pentru depozitare cu cauzarea de daune în proporții considerabile.”

De asemenea, Cîvîrjic Veaceslav a fost învinuit de faptul, că la 20 septembrie

2015, aproximativ la ora 03:27, împreună cu persoane neidentificate, aflându-se în

fața barului „Dorojnoe”, amplasat pe str. Xxxxx pe teritoriul autogării, din intenții

huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, au început să-i aplice lovituri lui

Derevenco Vadim cu mâinile și picioarele peste diferite părți ale corpului, după care

Cîvîrjic Veaceslav continuând acțiunile sale huliganice, acționând cu deosebită

cruzime, înțelegând caracterul infracțional al acțiunilor sale, intenționat i-a aplicat lui

Derevenco Vadim o lovitură în cap cu o sticlă de la bere, iar când ultimul a încercat să

fugă, l-a ajuns din urmă și i-a mai aplicat o lovitură în regiunea toracică.

Tot Cîvîrjic Veaceslav în continuarea acțiunilor sale huliganice, intenționând să-i

aplice lui Derevenco Vadim vătămări ale integrității corporale, a aruncat în

Derevenco Vadim, care încerca să se urce în automobil, sticla de bere, însă nu a

nimerit și s-a năpustit asupra acestuia, l-a doborât la pământ și i-a aplicat trei lovituri

cu piciorul peste corp.

Ulterior, când Derevenco Vadim a încercat să despartă grupul de persoane care

se băteau, Cîvîrjic Veaceslav s-a apropiat de acesta din spate și i-a aplicat o lovitură

cu mâna în regiunea capului, dar când partea vătămată a încercat să fugă de la locul

menționat, Cîvîrjic Veaceslav urmărindu-l, i-a mai aplicat încă câteva lovituri cu

mâna în regiunea capului, prin ce i-a cauzat părții vătămate Derevenco Vadim leziuni

corporale ușoare.

Acțiunile lui Cîvîrjic Veaceslav au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, conform indicilor - „Huliganism agravat,

adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, comisă de două sau mai

multe persoane cu o obrăznicie deosebită, însoțită cu aplicarea violenței asupra persoanelor cu

aplicarea obiectelor pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății. "

6.1 Procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea achitării

inculpatului, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Cîvîrjic Veaceslav să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, la 2 ani

închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1), (4) Cod penal, prin cumul parțial cu pedeapsa

stabilită prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 26 noiembrie 2015, să-i fie

stabilită pedeapsa definitivă 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că prima instanță nu a dat apreciere tuturor

circumstanțelor și probelor prezentate și cercetate în ședința de judecată, referitor la

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, ceea ce a dus

la emiterea unei sentințe ilegale în această parte.

6.2 Inculpatul Cîvîrjic Veaceslav, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în

partea condamnării în baza art. 287 alin. (3) Cod penal și emiterea unei noi hotărâri.

3

A menționat inculpatul că, sentința atacată nu este legală, din motiv că art. 287

alin. (3) Cod penal, cade sub prevederile Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din

29 iulie 2016.

2017, au fost admise apelurile, casată parțial sentința, în partea achitării lui

Cîvîrjic Veaceslav de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (2) lit. a), b) Cod penal și condamnării acestuia în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, precum și în partea stabilirii pedepsei pentru concurs de infracțiuni sub formă

de închisoare pe termen de 8 ani, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: procesul penal intentat în

privința lui Cîvîrjic Veaceslav în baza art. 287 alin. (2) lit. a), b) și art. 287 alin. (3) Cod

penal, a fost încetat în baza art. art. 1, 2 al Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din

29 iulie 2016.

A fost menținută sentința Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga din

16 ianuarie 2017 în partea încetării procesului pe capătul acuzării lui

Cîvîrjic Veaceslav de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d)

Cod penal, din motivul împăcării părților și în partea soluționării asupra corpurilor

delicte.

pronunțarea sentinței prima instanță nu a stabilit în deplină măsură circumstanțele

de fapt și de drept, care au dus la pronunțarea unei sentințe distorsionate de la

cerințele de conținut ale respectivului act, cât și la stabilirea eronată a nevinovăției

inculpatului Cîvîrjic Veaceslav în partea acuzării acestuia în baza art. 287 alin. (2) lit.

a), b) Cod penal.

Astfel, cu referire la soluția primei instanțe privind achitarea inculpatului

Cîvîrjic Veaceslav de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (2) lit. a), b) Cod penal, privind faptele, care au avut loc în privința lui Chiurcciu

Grigori, săvârșite de Cîvîrjic Veaceslav și Șarcov Dmitri, instanța de apel a constatat,

că probele administrate în ansamblu confirmă că a avut loc fapta imputată, că

această faptă a fost săvârșită de inculpatul Cîvîrjic Veaceslav, că încadrarea juridică a

acestor fapte este una corectă, și că inculpatul este culpabil de săvârșirea acestei

infracțiuni, iar soluția instanței privind achitarea acestuia din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii este una ilegală.

Astfel, instanța de apel a constatat că, la 06 ianuarie 2013, aproximativ la ora

02:00, împreună cu Șarcov Dmitri, aflându-se pe strada de lângă clubul de noapte

„Rendez-vous”, amplasat pe str. Lenin din orașul Ceadîr-Lunga, și în mod

intenționat, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, fără motiv au

început să-i aplice lovituri lui Chiurcciu Grigori cu pumnii în față și în regiunea

capului.

În urma acțiunilor ilegale ale lui Cîvîrjic Veaceslav și Șarcov Dmitri lui

Chiurcciu Grigori i-au fost cauzate leziuni corporale, care se califică medico-legal ca

4

vătămare corporală ușoară cu dereglarea sănătății pe un termen mai mare de 06 zile,

dar nu mai mult de 21 zile.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate inculpatul Cîvîrjic Veaceslav a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, conform indicilor -

„Huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței, comisă de o persoană care anterior a săvârșit un act de huliganism, de

două sau mai multe persoane.”

Totodată, instanța de apel a remarcat, că inculpatul întrunește criteriile stabilite

de art. 1, 2 alin. (2) al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, și nu cade sub incidența art. 10 al

legii date, ceea ce prin prisma prevederilor art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, constituie temei de a dispune încetarea procesului penal.

În același timp instanța de apel a ținut seama, că deși inculpatul nu a depus

cerere de încetare a procesului în legătură cu actul de amnistie pe episodul privind

actele huliganice față de Derevenco Vadim, însă în cererea de apel inculpatul a

indicat, că instanța urma să aplice prevederile Legii amnistiei ce ține de infracțiunea

prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, de aceea în cazul dat instanța de apel nu a

stabilit careva impedimente pentru aplicarea actului de amnistie în privința

inculpatului Cîvîrjic Veaceslav, deoarece ultimul a recunoscut vina în săvârșirea

faptei prejudiciabile în privința lui Derevenco Vadim, părțile vătămate Derevenco

Vadim și Chiurcciu Grigori nu au careva pretenții de ordin material sau moral față

de inculpat, infracțiunile de care este învinuit au fost săvârșite până la adoptarea

Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, iar în calitate de pedeapsă conform sancțiunilor

normelor de incriminare este prevăzută: în baza art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal

(la data săvârșirii infracțiunii) amenda în mărime de la 400 la 1000 unități

convenționale sau închisoare de până la 5 ani; iar în baza art. 287 alin. (3) Cod penal -

închisoare de la 3 la 7 ani.

Prin urmare, în situația aplicării Legii privind amnistia nr. 210 din 29 iulie 2016,

instanța de apel a dispus încetarea procesului penal intentat în privința inculpatului

Cîvîrjic Veaceslav în baza art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal și în baza art. 287 alin.

(3) Cod penal.

contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar solicitând casarea acesteia cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În argumentarea recursului a invocat dezacordul cu soluția instanței de apel

prin care a fost dispusă încetarea procesului penal în baza art. art. 1, 2 al Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016, în privința lui Cîvîrjic Veaceslav în baza

art. 287 alin. (2) lit. a), b) și art. 287 alin. (3) Cod penal.

Pe episodul de învinuire în baza art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal,

Cîvîrjic Veaceslav nu a recunoscut vinovăția până la finisarea procesului în instanța

de apel, nu există acordul scris al lui Cîvîrjic Veaceslav privind aplicarea amnistiei.

5

Concluzia instanței de apel precum că este posibil de aplicat actul amnistiei în

temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 210 din 29 iunie 2016, este neîntemeiată, deoarece

se cere întrunirea criteriilor stabilite la art. 1 și să nu cadă sub incidența art. 10 din

legea respectivă, iar criteriile stabilite la art. 1 al Legii nr. 210 din 29 iunie 2016

pentru epizodul incriminat în baza art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, nu sunt

întrunite, lipsește îndeplinirea criteriilor pentru întrunirea căinței sincere.

Mai menționează recurentul, că Cîvîrjic Veaceslav a fost achitat de prima

instanță de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit.

a), b) Cod penal, iar această soluție a fost contestată cu apel de către procuror.

La rândul său, instanța de apel judecând apelul procurorului, a casat sentința

de achitare a lui Cîvîrjic Veaceslav de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, și fără a-l recunoaște vinovat,

recunoscând vinovăția lui în partea descriptivă a deciziei, nu a menționat același

lucru în descriptivul deciziei, dispunând deodată încetarea procesului penal pe

temeiul amnistiei.

Astfel, consideră că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel de către procuror, și anume asupra vinovăției lui Cîvîrjic Veaceslav

pe art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, dispozitivul hotărârii fiind expus neclar în

această parte.

2018, a fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

luat în considerație că pronunțând o sentință de achitare pe capătul de învinuire

incriminat lui Cîvîrjic Veaceslav în baza art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, prima

instanță a constatat fapta ca fiind dovedită, iar ulterior, în mod contradictoriu, prima

instanță a încetat procesul penal intentat în privința lui Cîvîrjic Veaceslav în baza art.

186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, și l-a condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,

fără a constata faptele imputate inculpatului în baza acestei componențe de

infracțiuni.

Ulterior, sentința primei instanțe a fost contestată cu apel de către procuror și de

către inculpat, iar instanța de apel casând sentința în partea achitării lui Cîvîrjic

Veaceslav de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2)

lit. a), b) Cod penal și în partea condamnării acestuia în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, a constatat fapta ca fiind dovedită doar în ceea ce ține de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, pe când referitor la

fapta imputată inculpatului potrivit art. 287 alin. (3) Cod penal, instanța de apel nu a

constatat fapta ca fiind dovedită, însă în dispozitivul deciziei a dispus încetarea

procesului penal pe ambele capete de învinuire în temeiul art. art. 1, 2 al Legii nr. 210

din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

De asemenea, instanța de recurs a menționat că la aplicarea prevederilor Legii

nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia, instanța de apel nu a ținut cont în deplină

6

măsură de practica judiciară degajată de Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

or, în sensul prevederilor art. 1 alin. (1), (2) al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, amnistia

se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care

manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sunt

caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau

termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă

mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art. 2–9, 11 și

57 din Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, fără a ține cont de criteriul

gravității faptei comise.

Astfel, instanța de apel ajungând la concluzia privind aplicarea amnistiei în

privința inculpatului, urma să rețină că potrivit practicii judiciare constante a Curții

Supreme de Justiție, în cursul judecării cauzei, la orice etapă a procedurilor,

inculpatul este în drept, prin acord scris, să solicite încetarea procesului penal, în

privința sa, în temeiul art. 2 al Legii nr. 210. Cererea poate fi înaintată de inculpat

atât în ședința preliminară, cât și după numirea cauzei spre judecare, până la

finalizarea cercetării judecătorești. În atare situație, instanța de judecată va pune în

discuție solicitarea inculpatului, privind încetarea procesului penal, după care se va

retrage în camera de consiliu și va adopta o sentință de încetare a procesului penal.

În cazul dat, la adoptarea hotărârii de încetare a procesului penal, nu se analizează

probatoriul. În cazul în care inculpatul refuză încetarea procesului penal, conform

alin. (1) și (2) din art. (2) Legea nr. 210, instanța va judeca în continuare procesul

penal în ordinea generală.

Totodată, înainte de a aplica actul amnistiei față de inculpat, instanța urmează

să determine, dacă acesta a manifestat căința activă față de fapta infracțională

comisă. Alin. (2) al art. 1 din Legea nr. 210 stipulează expres că căința activă a

persoanei se determină, în conformitate cu criteriile stabilite la art. 57 din Codul

penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002.

Generalizând cele expuse supra, instanța de recurs a constatat că în speța

discutată și-a găsit confirmare temeiul prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, deoarece considerentele reținute de către instanța de apel în vederea aplicării

actului amnistiei în privința inculpatului, vin în contradicție cu materialele cauzei,

temei care duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei

în instanța de apel, în alt complet de judecată, deoarece eroarea judiciară produsă în

speța respectivă, nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

2018, au fost admise apelurile declarate, fiind casată parțial sentința în latura penală

și civilă și pronunțată o nouă hotărâre în partea acuzării în baza art. 287 alin. (2) lit.

a), b), și art. 287 alin. (3) Cod penal, după cum urmează: Cîvîrjic V. a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza: art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani închisoare; art. 287

alin. (l) Cod penal, la 1 an închisoare. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal pentru

concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsă

7

definitivă - 4 ani 6 luni închisoare. Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul

parțial al pedepsei stabilite prin prezenta deciziei și pedepsei neexecutate stabilite

prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 26 noiembrie 2015, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 6 luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. A fost respinsă ca neîntemeiată

cererea procurorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată, rest,

sentința a fost menținută.

sentința în partea încetării procesului penal în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, în legătură cu împăcarea părților, instanța de apel a verificat legalitatea și

temeinicia sentinței și în această parte și a constatat că prin acțiunile sale Cîvîrjic

Veaceslav a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal,

conform indicilor - „furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoanei, prin

pătrundere în alt loc pentru depozitare cu cauzarea de daune în proporții considerabile", și

anume Cîvîrjic Veaceslav la data de 04 aprilie 2013, aproximativ la orele 02:30,

intenționat, din interes material, cu scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei

persoane a pătruns în salonul automobilului de marca „ VAZ 2107”, cu n/î XXXXX

parcat lîngă barul „Plazma”, amplasat pe str. Zarecinaia or. Ceadâr-Lunga, din care

pe ascuns a sustras un casetofon auto de model „AEG”, cu prețul 1 000 lei și USB-

stick de model „Silicon Power”, cu capacitatea 8 Gb, cu prețul de 200 lei, iar în total

a cauzat părții vătămate Caraman Mihail prejudiciu material considerabil la suma

de 1 200 lei.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond just a acceptat cererea părții

vătămate Caraman Mihail privind împăcarea și încetarea procedurii în cauză de

învinuire a lui Cîvîrjic Veaceslav de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.

(2) lit. c) d) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților, dat fiind faptul că

inculpatul a recuperat prejudiciul integral, l-a iertat și nu are careva pretenții față de

acesta.

Cu privire la învinuirea adusă inculpatului Cîvîrjic Veaceslav în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, instanța de apel a constatat că,

Cîvîrjic Veaceslav la data de 20 septembrie 2015, aproximativ orele 03:27, împreună

cu persoane neidentificate, aflîndu-se în fața barului „Dorojnoe”, amplasat pe str.

Lenin or. Ceadîr-Lunga pe teritoriul autogării, din intenții huliganice, încălcând

grosolan ordinea publică, a aplicat lovituri lui Derevenco Vadim cu mâinile și

picioarele pe diferite părți ale corpului. După care Cîvîrjic Veaceslav, continuând

acțiunile sale huliganice, acționând cu deosebită obrăznicie, înțelegând caracterul

infracțional al acțiunilor sale, intenționat i-a aplicat lui Derevenco Vadim o lovitură

în cap cu o sticlă (de la bere), iar cînd ultimul a încercat să fugă, l-a ajuns din urmă și

i-a mai aplicat o lovitură în regiunea toracică.

Tot Cîvîrjic Veaceslav, în continuarea acțiunilor sale huliganice, intenționând

să-i aplice lui Derevenco Vadim vătămări a integrității corporale, a aruncat în

Derevenco Vadim, care încerca să se urce în automobil, sticla de bere, însă nu a

8

nimerit și s-a năpustit asupra acestuia, l-a doborât la pământ și i-a aplicat trei lovituri

cu piciorul peste corp.

Ulterior, cînd Derevenco Vadim a încercat să despartă grupul de persoane care

se băteau, Cîvîrjic V. s-a apropiat de acesta din spate și i-a aplicat o lovitură cu mînă

în regiunea capului, dar cînd partea vătămată a încercat să fugă de la locul

menționat, Cîvîrjic V. urmărindu-l, i-a mai aplicat încă câteva lovituri cu mînă în

regiunea capului, prin ce i-a cauzat părții vătămate Derevenco V. leziuni corporale

ușoare.

Acțiunile lui Cîvîrjic V. just au fost încadrate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,

conform indicilor - „Huliganism agravat, adică nile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, comisă de două sau mai multe persoane cu o obrăznici deosebită, însoțită

licărea violenței asupra persoanelor cu aplicarea obiectelor pentru vătămarea integrității

corporale sau sănătății."

În viziunea instanței de apel, deși inculpatul Cîvîrjic V. nu și-a recunoscut culpa

potrivit învinuirii formulate, vinovăția acestuia se confirmă prin declarațiile părții

vătămate Derevenco V., martorului Bejenuța V., Ivanov I., Curtov G., Jimjim V.,

Bondarev V., Col V., Cojocari V., plângerea lui Derevenco V. (f.d. 7 v. V); procesul-

verbal de ridicare din 20.09.2015 (f.d. 18-18 a v. V); procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 20 septembrie 2015 cu foto-tabel (f.d. 19-20, 21, 22-24 v. V); raportul

de expertiză medico-legală 201 din 2015 (f.d.28-29 v. V); proces-verbal de

confruntare din 20 noiembrie 2015 (f.d. 51-52 v. V); raportul de expertiză medico-

legală nr. 125/J din 09.11.2015 (f.d. 57-58 v. V); proces-verbal de confruntare din 27

noiembrie 2015 (f.d. 68 v. V); proces-verbal de cercetare și vizionare a disului CD din

29 noiembrie 2015 (f.d. 69, 70 v. V).

În opinia instanței de apel, sunt neîntemeiate argumentele apelului inculpatului

precum că el nu este vinovat, dar a avut loc schimbul de lovituri în urma conflictului

inițiat însuși de partea vătămată Derevenco V. Or, probele demonstrează contrariul,

anume comiterea actelor de violență, ce vădit au încălcat grosolan ordinea publică,

aplicând violența cu folosirea obiectului pentru vătămare (o sticlă), cu vătămarea

ușoară a integrității corporale.

Nu pot fi admise argumentele inculpatului de scutire acestuia de răspundere,

faptul că conflictul a fost inițiat de partea vătămată, deoarece inculpatul a folosit

drept pretext pentru comiterea acțiunilor de huliganism, pentru răfuiala cu partea

vătămată.

Nu a putut fi reținută poziția inculpatului Cîvîrjic V. precum că, și partea

vătămată Derevenco Vadim l-a maltratat, deoarece potrivit declarațiilor martorului

Col V. , ultimul a comunicat că nu a văzut pe hainele, corpul și fața lui Cîvîrjic V.

careva urme de sînge, leziuni corporale sau echimoze. Mai mult ca atât potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr.125 D din 09 noiembrie 2015, părții

vătămate Derevenco Vădim i-au fost cauzate leziuni corporale ușoare.

Respectiv, instanța de apel a reținut că poziția inculpatului Cîvîrjic V. precum

că, a fost provocat de Derevenco V., ultimul și a inițiat conflictul, le-a apreciat ca

9

fiind declarative ce nu coroborează cu probele analizate atât în instanța de fond, cît și

în instanța de apel.

Totodată, inculpatul negând vinovăția în comiterea faptelor imputate a solicitat

aplicarea actului de amnistie, însă instanța de apel a respins solicitarea inculpatului

privind aplicarea Legii nr.210 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

Astfel, instanța de apel a stabilit că inculpatul Cîvîrjic Veaceslav nu a

recunoscut vina nici în ședința de judecată de fond și nici în cea de apel, nu a

manifestat căință sinceră. Mai mult, inculpatul nici nu a solicitat în scris aplicarea

prevederilor amnistiei, prin urmare instanța nu a avut nici un temei legal de a aplica

prevederile art. 1 alin. (2) al Legii nr. 210.

La fel, instanța de apel a considerat eronata poziția instanței de fond privind

achitarea inculpatului Cîvîrjic V. învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal.

În același timp, instanța de apel a stabilit că organul de urmărire penală incorect

a încadrat acțiunile inculpatului Cîvîrjic V., în dispozițiile art. 287 alin. (2) lit. a), b)

Cod penal, întrucât prin cumulul probelor nu s-au demonstrat circumstanțele

agravante ale huliganismului, anume că inculpatul a comis huliganismul de o

persoană care anterior a săvîrșit un act de huliganism, cît și de două sau mai multe

persoane.

Instanța de apel a atras atenția la faptul că conflictul produs în incinta clubului

„Rande-Vous”, între partea vătămată Chiurcciu G. și inculpatul Șarcov D., iar

inculpatul Cîvîrjic V., la acțiunile din club nu a fost implicat, respectiv fapta s-a

consumat în momentul finisării acțiunilor huliganice.

Respectiv cu certitudine s-a confirmat faptul că partea vătămată Chiurcciu

Grigori a fost maltratată anume de inculpatul Cîvîrjic V. afară lîngă izvor, în

apropierea clubului “Rendez-vous”, în noaptea de 06 ianuarie 2013. Astfel, cu

certitudine s-a demonstrat vinovăția inculpatului Cîvîrjic Veaceslav în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de faptul că

acesta anterior a fost judecat, astfel ținând cont de personalitatea inculpatului, de

faptul că la locul de trai se caracterizează negativ, anterior a comis fapte similare,

astfel a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar

în condiții de executare reală a pedepsei sub formă de închisoare.

Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a respinge solicitarea

acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare în

beneficiul statului, în sumă de 57 lei, ca neîntemeiată, deoarece raportul de expertiză

medico-legale nr. 125D din 09 noiembrie 2015, în sumă de 57 lei, a fost dispus de

către organul de urmărire penală în vederea acumulării probelor care confirmă

vinovăția inculpatului, fiind acțiune procesuală ce ține de administrarea

probatoriului în vederea posibilității formulării învinuirii și atragerea persoanei la

răspundere penală, acțiune care este pusă în sarcina părții acuzării.

10

către avocatul Grosu E. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acestora, în

partea ce ține de învinuirea adusă lui Cîvîrjic V. în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,

cu achitarea acestuia.

În motivarea recursului invocă că instanțele de fond nu au luat în considerație

declarațiile părții vătămate Derevenco V., care a declarat că nu a văzut cine a aplicat

lovitura și nu are careva pretenții morale și materiale față de Cîvîrjic V.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, de către recurent nu s-a

invocat nici un temei de casare prevăzut la art. 427 Cod de procedură penală, însă

din textul acestuia se statuează că avocatul Grosu I. solicită achitarea inculpatului

Cîvîrjic V. de învinuirea adusă în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, temei ce se

încadrează în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

„hotărârile instanței de apel poate fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.”

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că prima instanță și instanța de apel nu a luat în considerație declarațiile părții

vătămate Derevenco V., Colegiul o consideră ca neîntemeiată.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, poate administra, la cererea părților

orice probe noi și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Colegiul penal reține, că instanța de apel rejudecând cauza și verificând probele

în ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei

analize și examinări coroborate a probelor ce au servit ca temei pentru soluționarea

laturii penale a cauzei, precum și a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de

condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat din care motive a ajuns la

concluzia de vinovăție a inculpatului, inclusiv de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (3) Cod penal.

11

Totodată, instanța de apel casând parțial sentința primei instanțe și

recunoscându-l pe Cîvîrjic V. vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

287 alin. (3); 287 alin. (1) Cod penal, și-a argumentat soluția prin faptul că, din

declarațiile părților vătămate, a martorilor și din probele materiale prezentate în

cauză, cert se demonstrează comiterea de către inculpat a infracțiunilor de

huliganism, probe care sânt descrise amănunțit în hotărârea judecătorească (f.d. 228-

238, v. VII).

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (3) Cod penal, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra

cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor

alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-au dat o apreciere

justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Totodată, nu este fondată nici critica recurentului, în sensul pretinderii că prima

instanță și instanța de apel nu au luat în considerație declarațiile părții vătămate

Derevenco V., care fiind audiat a declarat că, nu a văzut cine i-a aplicat lovitura și nu

are careva pretenții morale și materiale față de Cîvîrjic V. Dimpotrivă, instanța de

recurs atestă că instanța de apel recunoscându-l vinovat și condamnându-l pe

Cîvîrjic V. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, a luat în

considerație declarațiile părții vătămate, care fiind audiat în ședința de judecată a

primei instanțe (f.d. 102-103 v. IV), a descris loviturile repetate aplicate de către

Cîvîrjic V. acestuia, inclusiv cu o sticlă de la bere.

Astfel, la acest capitol s-a expus just și instanța de apel care a menționat că, din

declarațiile victimei și martorilor oculari, cât și înregistrările video, se demonstrează

motivele de huliganism, prin acțiuni de violență în repetate ori, aplicate față de

partea vătămată, inclusiv cu aplicarea obiectului pentru vătămare (sticla). Respectiv,

declarațiile părții vătămate Derevenco V., sunt confirmate prin declarațiile

martorului Col V., care a comunicat că a văzut pete de sânge pe fața și maioul lui

Derevenco V., ultimul comunicându-i lui și Bejenuța V., despre faptul că a fost lovit

cu o stică în cap de inculpatul Cîvîrjic și în rezultat s-a pornit sânge. De asemenea,

declarațiile părții vătămate sunt confirmate și prin procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 20 septembrie 2015, potrivit căruia a fost cercetată porțiunea de

sector situată în fața cafenelei „Dorojnoe”, cât și prin procesul verbal de examinare a

înregistrării video din 29 noiembrie 2015, potrivit căruia este fixat cum inculpatul îl

lovește pe Derevenco V. cu o sticlă de bere în cap.

Instanța de recurs conchide că toate aceste probe coroborează între ele și indică

la Cîvîrjic V. că a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Așadar, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că concluziile la care

a ajuns instanța de apel privitor la calificarea acțiunilor și vinovăția inculpatului

12

Cîvîrjic V. sunt corecte și corespund materialului probator, iar pedeapsa aplicată de

către instanța de apel este echitabilă și în limitele legii penale.

Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de

drept prevăzute în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, din care

considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Grosu Eugen în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 11 decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Cîvîrjic Veaceslav Xxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 08 august 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Cobzac Elena

Judecător Guzun Ion

13