1ra-1057/20 — art. 151 alin. 4, 152 alin. 2 lit. c1, f CP

1ra-1057/20 — art. 151 alin. 4, 152 alin. 2 lit. c1, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1057/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Bradu Valentina, și de către avocatul Pelevaniuc Alla în numele

inculpatului Feraru Grigore, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 20 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Feraru Grigore xxxxx, născut la

xxxxx xxxxx xxxxx, originar din xxxxx

xxxxx, r-nul xxxxx, domiciliat în sat. xxxxx,

r-nul xxxxx.

Termenul de examinare:

prima instanță: 26.08.2014 – 26.10.2018

instanța de apel: 19.11.2018 – 20.11.2019

instanța de recurs: 20.02.2020 – 22.09.2020

A C O N S T A T AT :

26 octombrie 2018, Feraru Grigore a fost achitat de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 151 alin. (4) și art. 152 alin. (2)

lit. lit. c1), f) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Inculpatul Feraru Grigore este învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute în art. 152 alin. (2), lit. lit. c1), f) Cod penal și anume, că în perioada

de timp 01.06.2014-18.06.2014, ora exactă de către organul de urmărire

penală nu a fost stabilită, în s. xxxxx, r-nul xxxxx, la domiciliul său, acționând

sistematic, în mod intenționat și având drept scop provocarea leziunilor

corporale, conștientizând cu certitudine vârsta minoră a lui xxxxx xxxxx, a.n.

xxxxx, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 130 din 13.08.2014, leziuni corporale ce se califică ca

vătămări corporale medii, care au dus la dereglarea sănătății de lungă durată.

1

Tot el, se învinuiește că în perioada de timp 26.06.2014-28.06.2014, ora

exactă de către organul de urmărire penală nu a fost stabilită, în s. xxxxx,

r-nul xxxxx, la domiciliul său, acționând sistematic, în mod intenționat și

având drept scop provocarea leziunilor corporale, conștientizând cu

certitudine vârsta minoră a lui xxxxx xxxxx, a.n. xxxxx, i-a aplicat ultimului

multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului,

cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 130 din

13.08.2014, leziuni corporale sub formă de echimoze pe cap, revărsate

sangvine în țesuturile moi ale capului, fractura oaselor bolții și bazei craniului,

hematoame subdurale volum sumar 40 ml., revărsate sangvine

subarahnoidiene, focare de contuzii intracerebrale, revărsate sangvine în

mezenter, contuzia rinichiului stâng, ce se califică ca vătămări corporale grave,

periculoase pentru viață.

Tot el, se învinuiește că în perioada de timp 30.06.2014-01.07.2014, ora

exactă de către organul de urmărire penală nu a fost stabilită, în s. xxxxx, r-nul

xxxxx, la domiciliul său, acționând sistematic, în mod intenționat și având

drept scop provocarea leziunilor corporale, conștientizând cu certitudine

vârsta minoră a lui xxxxx xxxxx, a.n. xxxxx, i-a aplicat ultimului multiple

lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 130 din 13.08.2014, leziuni

corporale sub formă de edem cerebral cu angajarea trunchiului, consecutiv

hematomului subdural, traumă cerebrală închisă, ce se califică ca vătămări

corporale grave, periculoase pentru viață, în urma cărui fapt victima a

decedat. Acțiunile lui Feraru Grigore fiind încadrate în baza art. 151 alin. (4)

Cod penal.

r-ului Hîncești, Capmari Alexandru, prin care a solicitat casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care inculpatul Feraru Grigore să fie recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2), lit. lit. c1), f) Cod penal și a-i stabili

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal și a-i stabili pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 12 ani. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal

a-i stabili lui Feraru Grigore pedeapsa definitivă, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumulul parțial a pedepselor aplicate, sub formă de

închisoare pe un termen de 13 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

3.1. În motivarea apelului, procurorul a menționat că:

- argumentele invocate de prima instanță la pronunțarea sentinței de

achitare în privința inculpatului Feraru Grigore sunt în contradicție cu

raportul de expertiză nr. 130 din 13.08.2014;

- ținând cont de numărul enorm al leziunilor corporale depistate pe

corpul copilului și că, acestea au fost cauzate pe parcursul aproximativ a unei

2

luni de zile, incontestabil se confirmă faptul că copilul a fost supus sistematic

violenței fizice;

- cu referire la motivul precum că au fost stabilite circumstanțe care

demonstrează că leziunile corporale depistate la copil puteau fi cauzate de

către mama copilului, cât și în urma acțiunilor altor copii, instanța de fond a

pus la baza sentinței declarațiile martorului Pleșca Liuba, însă în opinia

apelantului martorul Pleșca Liuba atât în instanța de judecată, cât și la faza

urmăririi penale a depus declarații în defavoarea inculpatului Feraru Grigore;

- un alt martor care în viziunea instanței a dat posibilitate să stabilească

că posibil copilul a decedat în rezultatul acțiunilor mamei copilului, au servit

declarațiile martorului Mocanu Sergiu, însă apelantul a considerat că martorul

Mocanu Sergiu atât în instanța de judecată, cât și la etapa urmăririi penale, din

contra a depus declarații împotriva inculpatului Feraru Grigore;

- prima instanță s-a mai axat și pe declarațiile martorilor

Bubuioc Zinaida și Casian Viorelia, însă, studiul acestor declarații, iarăși

dimpotrivă dovedesc vinovăția inculpatului Feraru Grigore în faptele imputate

acestuia;

- versiunea despre căderea copilului de pe mormanul de pietre a fost

comunicată instanței de către martorii apărării. Ulterior, instanța de fond

ținând cont de aceste declarații, a dispus efectuarea unei expertize

medico-legale judiciare, în fața experților fiind adresată o singură întrebare și

anume dacă leziunile corporale medii și grave depistate la copilul xxxxx xxxxx,

puteau să fie provocate de la căderea copilului în timpul deplasării cu

căruciorul și căderii de pe un morman de pietre cu înălțimea de 2-4 metri.

Prin urmare, experții judiciari medico-legali au concluzionat că o astfel de

probabilitate există. Acuzarea nu neagă faptul că dacă ar exista o astfel de

situație, un copil cu vârsta de doi ani, s-ar fi putut alege cu o traumă

cranio-cerebrală prin lovirea capului de un obiect dur contondent cu

suprafața limitată de contact. Însă, în cazul de față, nimeni nu a comunicat

astfel de circumstanțe. Absolut nimeni, cu excepția rudelor și prietenilor

apropiați ai inculpatului. Chiar și martorul Nemer Rodica care în ședința de

judecată a luat poziția părții apărării, a declarat că niciodată nu a văzut copii

cu vârsta de doi ani să se joace pe acel morman de pietre;

- vinovăția inculpatului Feraru Grigore se demonstrează și prin alte

mijloace probatorii administrate în cadrul cercetării judecătorești: raportul

OUP al IP Hîncești, Valentina Ciobanu din 02.07.2014; informația parvenită la

serviciul „903”; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 02.07.2014;

raportul de expertiză medico-legală nr. 130 din 13.08.2014; procesul-verbal

de confruntare din 15.08.2014; raportul de expertiză nr. 279 din 08.02.2016;

raportul de expertiză nr. 232 din 14.03.2017.

20 noiembrie 2019, apelul declarat de către procurorul în Procuratura

r-ului Hîncești, Capmari Alexandru, a fost admis, sentința cazată integral,

3

inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care:

Feraru Grigore a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, din motiv că fapta nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Feraru Grigore a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. lit. c1), f) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, 6 (șase) luni,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

aplicată a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Hîncești din 22.07.2013, stabilindu-i definitiv pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 10 (zece) ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

4.1. Cu referire la faptele inculpatului, instanța de apel a constatat că:

Inculpatul Feraru Grigore în perioada de timp 01.06.2014-18.06.2014,

ora exactă de către organul de urmărire penală nu a fost stabilită, în s. xxxxx,

r-nul xxxxx, la domiciliul său, acționând sistematic, în mod intenționat și

având drept scop provocarea leziunilor corporale, conștientizând cu

certitudine vârsta minoră a lui xxxxx xxxxx a.n. xxxxx, i-a aplicat ultimului

multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului,

cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 130 din

13.08.2014, leziuni corporale ce se califică ca vătămări corporale medii, care

au dus la dereglarea sănătății de lungă durată.

Aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate de către instanța de apel

în baza art. 152 alin. (2) lit. lit. c1), f) Cod penal – vătămarea intenționată medie

a integrității corporale, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat

urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea

îndelungată a sănătății, săvârșită cu bună-știință asupra unui minor și cu

deosebită cruzime.

Tot el, se învinuiește că în perioada de timp 26.06.2014-28.06.2014, ora

exactă de către organul de urmărire penală nu a fost stabilită, în s. xxxxx,

r-nul xxxxx, la domiciliul său, acționând sistematic, în mod intenționat și

având drept scop provocarea leziunilor corporale, conștientizând cu

certitudine vârsta minoră a lui xxxxx xxxxx a.n. xxxxx, i-a aplicat ultimului

multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului,

cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 130 din

13.08.2014, leziuni corporale sub formă de echimoze pe cap, revărsate

sangvine în țesuturile moi ale capului, fractura oaselor bolții și bazei craniului,

hematoame subdurale volum sumar 40 ml., revărsate sangvine

subarahnoidiene, focare de contuzii intracerebrale, revărsate sangvine în

4

mezenter, contuzia rinichiului stâng, ce se califică ca vătămări corporale grave,

periculoase pentru viață.

Tot el, se învinuiește că în perioada de timp 30.06.2014-01.07.2014, ora

exactă de către organul de urmărire penală nu a fost stabilită, în s. xxxxx,

r-nul xxxxx, la domiciliul său, acționând sistematic, în mod intenționat și

având drept scop provocarea leziunilor corporale, conștientizând cu

certitudine vârsta minoră a lui xxxxx xxxxx, a.n. xxxxx, i-a aplicat ultimului

multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului,

cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 130 din

13.08.2014, leziuni corporale sub formă de edem cerebral cu angajarea

trunchiului, consecutiv hematomului subdural, traumă cerebrală închisă, ce se

califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, în urma cărui

fapt victima a decedat.

4.2. Inculpatul Feraru Grigore în cadrul ședinței de judecată în instanța

de apel nu s-a prezentat, prin încheierea Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 ianuarie 2019 s-a dispus anunțarea în căutare a inculpatului,

astfel de către Inspectoratul de Poliție Hîncești a fost pornit dosarul de

căutare nr. 2019200021, iar în temeiul art. 321 alin. (2), (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel a dispus examinarea apelurilor în lipsa ultimului.

În cadrul cercetării judecătorești au fost administrate, cercetate și

verificate următoarele materiale probatorii, după cum urmează: declarațiile

inculpatului din prima instanță, declarațiile succesorului legal al părții

vătămate xxxxx xxxxx, xxxxx (xxxxx) xxxxx (f.d. 207-209, vol. I); declarațiile

martorilor: Pleșca Liuba (f.d. 222, vol. I); Mocanu Sergiu (f.d. 212-219, vol. I);

Bubuioc Zinaida (f.d. 210-211, vol. I); Casian Viorelia (f.d. 223, vol. I); Nemer

Rodica (f.d. 220-221, vol. I).

La demersul părții apărării, în cadrul cercetării judecătorești au fost

audiați în calitate de martori: Căldăraru Valeriu, Stîngu Mihail, Stîngu Iurie,

Stîngu Gheorghe, Feraru Tudor, Butucel Tamara.

La fel, instanța de apel a cercetat următoarele probe materiale: raportul

OUP al IP Hîncești, Ciobanu Valentina din 02.07.2014 (f.d. 10, vol. I);

informația de la serviciul „903” (f.d. 11, vol. I); procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 02.07.2014, cu anexa foto tabel (f.d. 14-17, vol. I); raportul de

expertiză medico-legală nr. 130 din 13.08.2014 (f.d. 52-59, vol. I); procesul-

verbal de confruntare din 15.08.2014, efectuat între succesorul legal xxxxx

xxxxx și învinuitul Feraru Grigore (f.d. 62-63, vol. I).

Analizând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin

prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității

raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate,

instanța de apel a stabilit că acțiunile inculpatului Feraru Grigore cuprind

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2), lit. lit.

c1), f) Cod penal – vătămarea intenționată medie a integrității corporale, care

nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151,

5

dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, săvârșită cu bună-

știință asupra unui minor și cu deosebită cruzime.

Totodată, instanța de apel a conchis că inculpatul Feraru Grigore

învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal –

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, care este periculoasă

pentru viață, săvârșită cu bună știință asupra unui minor, cu deosebită cruzime,

care a provocat decesul victimei, urmează a fi achitat, deoarece fapta

inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminate,

în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală.

Ca urmare a aprecierii probelor administrate la materialele cauzei

penale, instanța de apel a considerat ca fiind demonstrat cu certitudine faptul

că în acțiunile inculpatului Feraru Grigore se conțin elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. lit. c1), f) Cod penal.

Totodată, instanța de apel nu a reținut concluziile primei instanțe care

au fost invocate la pronunțarea sentinței de achitare în privința inculpatului

Feraru Grigore în baza art. 152 alin. (2) lit. lit. c1), f) Cod penal, or, acestea vin

în contradicție cu probele acumulate la materialele cauzei, și anume cu

concluziile raportului de expertiză nr. 130 din 13.08.2014, conform căruia,

medicul legist a constatat că, copilul xxxxx xxxxx, sistematic a fost supus

violenței fizice, stabilind că, în perioada de 01.06.2014 - 18.06.2014, în

rezultatul maltratărilor i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de

fracturi a coastelor VII, VIII pe dreapta și VII, VIII, IX - pe stânga în consolidare,

fără revărsări sangvine în țesuturile moi adiacente.

Astfel, ținând cont de numărul enorm al leziunilor corporale depistate

pe corpul copilului minor – xxxxx xxxxx, ținând cont că, acestea au fost cauzate

pe parcursul unei perioade de aproximativ o lună de zile, instanța de apel a

constatat ca fiind confirmat faptul că, copilul minor a fost supus sistematic

violenței fizice, iar prin probele administrate de acuzatorul de stat s-a

constatat că violența fizică asupra copilului a fost comisă anume de inculpatul

Feraru Grigore.

Cu referire la concluziile primei instanțe ce ține de faptul că au fost

stabilite circumstanțe care demonstrează că leziunile corporale depistate la

copil puteau fi cauzate de către mama copilului, cât și în urma acțiunilor altor

copii, instanța de apel le-a apreciat ca nefondate, nefiind susținute printr-un

ansamblu de probe pertinente și concludente și care de fapt au fost combătute

prin probele administrate de acuzatorul de stat.

În acest sens, instanța de apel a stabilit că prima instanță eronat a

apreciat în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod procedură penală declarațiile

martorului Pleșca Liuba, or, ultima a declarat că la data de 02.07.2014,

aproximativ la orele 03:00, a fost solicitată în s. xxxxx, la pacientul

xxxxx xxxxx. La telefon, Feraru Grigore a comunicat că moare un copil. La

sosirea ambulanței copilul deja se afla decedat în mâinile mamei xxxxx xxxxx.

Pe corpul copilului erau multiple urme de violență pe față, cap, organul genital

6

și corp. Din declarațiile mamei, copilul se simțea rău de 2-3 zile, de când a

început să-și piardă cunoștința și să încleșteze gura. La fel, din frică față de

Feraru Grigore care o bătea și pe ea, nu a anunțat salvarea. Tot el, permanent o

amenința cu moartea.

Tot în acest sens, instanța de apel a reținut că martorul Mocanu Sergiu a

indicat că a văzut o singură dată atunci când mama lui xxxxx (xxxxx (xxxxx)

xxxxx) l-a lovit de două ori cu palma peste fese, însă, instanța de apel a apreciat

că aceste declarații nu sunt pertinente și concludente în vederea demonstrării

acelei circumstanțe precum că mama copilului ar fi cauzat vătămarea medie a

integrității corporale a minorului xxxxx xxxxx violența, or, potrivit raportului

de expertiză nr. 130 din 13.08.2014 la minorul xxxxx xxxxx au fost constatate:

leziuni corporale sub formă de fracturi a coastelor VII, VIII – pe dreapta și VII,

VIII, IX – pe stânga în consolidare, fără revărsate sangvine în țesuturile moi

adiacente, ce se califică ca vătămări corporale medii, care au dus la dereglarea

sănătății de lungă durată.

Astfel, declarațiile martorului Mocanu Sergiu nu coroborează cu

concluziile raportului de expertiză nr. 130 din 13.08.2014, astfel încât să fie

reținute ca fiind întemeiate concluziile primei instanțe referitor la faptul

posibilității pricinuirii leziunilor corporale de către mama copilului, prin

faptul că martorul a indicat că a văzut cum mama copilului i-a dat câteva

palme la fese.

Cu referire la declarațiile succesorului legal al părții vătămate

xxxxx xxxxx - xxxxx (xxxxx) xxxxx, instanța de apel a apreciat că acestea

coroborează cu declarațiile martorului Mocanu Sergiu. La fel cum declarațiile

succesorului legal al părții vătămate xxxxx xxxxx - xxxxx (xxxxx) xxxxx

coroborează cu declarațiile martorului Pleșca Liuba.

Astfel, în contextul aprecierii prin coroborare a declarațiilor

succesorului legal al părții vătămate xxxxx (xxxxx) xxxxx și declarațiile

martorului Pleșca Liuba, instanța de apel a stabilit că aceste probe

demonstrează faptul că inculpatul Feraru Grigore era violent, inclusiv și cu

mama copilului xxxxx (xxxxx) xxxxx. Tot inculpatul, prin amenințări a obligat-

o să comunice medicilor date false cu privire la starea de sănătate a copilului.

Instanța de apel a reținut că aplicarea violenței fizice de către inculpatul

Feraru Grigore asupra victimei xxxxx xxxxx este confirmată și prin declarațiile

martorului Casian Viorelia.

Nu au fost reținute ca fiind întemeiate concluziile primei instanțe în

partea ce ține de faptul că leziunile corporale depistate la partea vătămată

xxxxx xxxxx au fost provocate de alți copii, or, această versiune este

combătută prin declarațiile succesorului legal al părții vătămate xxxxx (Lito

xxxxx vcenco) xxxxx și declarațiile martorilor Pleșca Liuba, Mocanu Sergiu,

Casian Viorelia, prin declarațiile cărora se confirmă că inculpatul Feraru

Grigore a aplicat violența fizică față de copilul xxxxx xxxxx.

7

În ceea ce privește declarațiile martorului Nemer Rodica, instanța de

apel a stabilit că ultima în cadrul ședinței de judecată în prima instanță a dat

declarații care nu coincid pe deplin cu cele declarate la faza urmăririi penale,

cu toate acestea dânsa a susținut că cele declarate la faza urmăririi penale

coincid adevărului, or, prin declarațiile martorului Nemer Rodica depuse la

faza urmăririi penale se combat concluziile instanței de fond în partea ce ține

de faptul că leziunile corporale depistate la partea vătămată xxxxx xxxxx au

fost provocate de alți copii și totodată că victima ar fi căzut de pe mormanul

de pietre.

Referitor la declarațiile martorilor apărării Căldăraru Valeriu,

Stîngu Gheorghe, Stîngu Iurie, Feraru Teodor, Stîngu Mihail, Butucel Tamara,

care au indicat că de fapt mama xxxxx (xxxxx) xxxxx își bătea copilul xxxxx

xxxxx, instanța de apel le-a apreciat critic, întrucât acești martori fie sunt rude

cu inculpatul Feraru Grigore, fie sunt prieteni apropiați ai acestuia, respectiv,

declarațiile acestora urmăresc scopul de a crea o situație favorabilă

inculpatului pentru a nu fi tras la răspundere penală.

În contextul aprecierii rapoartelor de expertiză medico-legale nr. 279

din 08 februarie 2016 și nr. 232 din 14 martie 2017, sub aspectul stabilirii

vinovăției inculpatului Feraru Grigore în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 152 alin. (2) lit. lit. c1), f) Cod penal, instanța de apel a reținut că prin

raportul de expertiză medico-legală nr. 130 din 13 august 2014 se atestă că la

examinarea cadavrului copilului xxxxx xxxxx au fost stabilite: fractura

coastelor VII, VIII – pe dreapta și VII, VIII, IX – pe stânga în consolidare, fără

revărsate sangvine în țesuturile moi adiacente, leziuni care au fost produse la

acțiunea traumatică a unui (or) obiect (e), dur (e), contondent (e) sau la lovirea

de acesta (ea), cu nu mai puțin de 14 zile înainte de examinare, leziunile

menționate duc la o dereglare a sănătății de lungă durată și se califică ca

vătămare corporală medie.

Astfel, în contextul aprecierii poziției de apărare a inculpatului

Feraru Grigore, susținută în instanța de fond precum că, leziunile corporale

depistate la copilul xxxxx xxxxx au fost provocate ca urmare a căderii acestuia

de pe mormanele de pietre, instanța de apel a apreciat-o critic, or, potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr. 232 din 14 martie 2017 s-a stabilit

că: în ceea ce privește fracturile bilaterale consolidate ale coastelor VII, VII pe

dreapta și VII, VIII, IX pe stânga, comisia de experți conchide că ele au fost

produse că nu mai puțin de 3 săptămâni până la cauzarea traumei

cranio-cerebrale. Dat fiind faptul că fracturile erau consolidate la momentul

examinării cadavrului, nu poate fi stabilit mecanismul concret al producerii lor.

Tot în contextul aprecierii probelor care demonstrează vinovăția

inculpatului Feraru Grigore în comiterea vătămărilor medii intenționate

victimei xxxxx xxxxx, instanța de apel a reținut că în cadrul urmăririi penale, a

fost audiat fratele mai mare al copilului decedat, xxxxx xxxxx. Din materialele

cauzei penale, rezultă că minorul xxxxx xxxxx, după acest caz, a fost luat de

8

tatăl său, peste hotarele țării, fapt ce rezultă din informația eliberată din

sistemul de căutare „Acces” (f.d. 184, vol. I), astfel, acuzarea de stat a fost în

imposibilitate de a asigura prezența acestuia în cadrul ședinței de judecată,

însă instanța de apel a reținut declarațiile minorului xxxxx xxxxx date la faza

urmăririi penale, care au fost apreciate ca fiind pertinente și concludente, prin

care s-a constatat că: „împreună cu mama și frățiorul xxxxx au locuit la nenea

Grișa. Nu i-a plăcut să locuiască cu nenea Grișa, deoarece îl bătea. L-a lovit în

spate, piept și burtă, fiindcă dorea să plece cu mama. Nenea Grișa l-a bătut pe

xxxxx de mai multe ori, fiindcă și el dorea să plece cu mama. Într-o seară când

afară a plouat tare, mama era plecată la tanti Mandarina. Atunci, nenea Grișa s-

a enervat, deoarece xxxxx plângea după mama și l-a apucat cu mâinile de burtă

și l-a lovit tare cu capul de lejancă. xxxxx a început să plângă și mai tare. Nenea

Grișa le-a spus să stea într-un loc, dacă nu îi ucide. Moș Grișa l-a lovit și pe el cu

varga. Nenea Grișa l-a lovit pe xxxxx cu pumnii unde nimerea. De câte ori îi

bătea, mama nu era acasă. Nenea Grișa le-a spus că dacă îi vor spune mamei, îi

va ucide. A bătut-o și pe mama, deoarece dorea să plece de acolo. De câte ori

moș Grișa îl bătea pe xxxxx, el nu putea merge, însă moș Grișa îl chinuia să

meargă. Odată a văzut cum moș Grișa l-a împins pe xxxxx de pe prispă, s-a pus

ca xxxxx să cadă peste el, însă fratele s-a lovit de pieptul lui, a căzut jos și s-a

lovit cu capul de pământ. Odată la amiază moș Grișa l-a lovit, deoarece nu dorea

să doarmă. Mama era de față și i-a spus că nu are soveste.”

Materialul probator, în opinia instanței de apel, indubitabil

demonstrează legătura cauzală dintre acțiunile intenționate ale inculpatului

Feraru Grigore și consecințele survenite, or, vătămările corporale stabilite la

xxxxx xxxxx sub formă de: fractura coastelor VII, VIII – pe dreapta și VII, VIII, IX

– pe stânga în consolidare, fără revărsate sangvine în țesuturile moi adiacente,

au dus la dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare medie.

Latura subiectivă a infracțiunii a fost stabilită de instanța de apel sub

forma de vinovăție, cu intenție directă, or, inculpatul, Feraru Grigore în mod

intenționat a aplicat părții vătămate xxxxx xxxxx lovituri în mod sistematic, cu

pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului părții vătămate xxxxx

xxxxx, prin ce i-au fost cauzate vătămări corporale medii. Totodată, în speță a

fost constatată circumstanța agravantă reglementată la lit. c1) alin. (2) art. 152

Cod penal, „cu bună-știință asupra unui minor”, or, partea vătămată xxxxx

xxxxx, născut la data 06.06.2012 avea vârsta de 2 ani.

La fel, instanța de apel în baza probelor administrate la materialele

cauzei a constatat și prezența agravantei reglementată la lit. f) alin. (2)

art. 152 Cod penal „cu deosebită cruzime, precum și din motive sadice”, or,

partea vătămată xxxxx xxxxx în vârstă de 2 ani a fost supus unor suferințe de

ordin fizic sau psihic care sunt intense, inutile și prelungite în timp, și care s-

au deosebit printr-o cruzime deosebită, avându-se în vedere că victima era un

copil în vârsta de 2 ani și a fost supus unor chinuri inimaginabile, or, deosebita

cruzime cu care a acționat inculpatul Feraru Grigore față de partea vătămată

9

rezultă inclusiv din declarațiile martorului Mocanu Sergiu care a indicat că

„Feraru Grigore l-a împins pe xxxxx de pe prag jos, iar acesta se lovea cu capul

de pământ și pietre”, „Grigore l-a apucat de haine și special i-a dat drumul în jos,

acesta lovindu-se iarăși de pietre cu partea dreaptă a capului. Copilul și-a

pierdut cunoștința, iar Grigore l-a stropit cu apă și el și-a revenit, însă respira

greu”, „a văzut odată cum Grigore l-a fript cu țigara pe xxxxx, deoarece plângea

după mama lui”, „un alt caz, când se afla în grădină și mânca vișine a văzut cum

Grigore intenționat a pus scaunul pe piciorul lui xxxxx și s-a așezat pe el. Copilul

dorea să plângă, însă el îi spunea să tacă.

4.3. În ceea ce privește învinuirea înaintată inculpatului Feraru Grigore

în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, instanța de apel a reținut învinuirea pe

acest capăt de acuzare așa cum a fost expusă în rechizitoriu, după care

apreciind materialul probator, a stabilit că în ceea ce privește identificarea în

acțiunile inculpatului Feraru Grigore a laturii obiective a infracțiunii de

vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care au

provocat decesul victimei, instanța de apel a constatat existența unor dubii în

probarea învinuirii, care nu au fost elucidate de către acuzarea de stat și care

în temeiul art. 8 alin. (3) Cod procedură penală, urmează a fi interpretate în

favoarea inculpatului.

Astfel, instanța de apel a stabilit că în baza concluziilor formulate în

raportul de expertiză medico-legală nr. 232 din 14 martie 2017, nu a fost

probat „dincolo de orice îndoială rezonabilă” faptul că prin acțiunile

intenționate comise de inculpatul Feraru Grigore în perioada de învinuire

26.06.2014-28.06.2014, 30.06.2014-01.07.2014 a fost cauzată victimei xxxxx

xxxxx trauma cranio-cerebrală închisă care a dus la decesul victimei, deoarece

concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 232 din 14 martie 2017

nu exclud faptul producerii mecanismului de formare a traumei cranio-

cerebrale ei (traumei) în urma căderii accelerate a copilului pe spinare:

deplasarea copilului aflat în cărucior pe o pantă accidentată (morman de

pietre), cu condiția poziționării lui cu spatele pe direcția deplasării, or, în lipsa

unor probe pertinente, concludente, utile și veridice, care apreciate prin

coroborare să demonstreze fapta prejudiciabilă materializată prin acțiunea de

cauzare a vătămării grave a integrității corporale, urmările prejudiciabile –

decesul victimei și legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și

urmările prejudiciabile, instanța de apel expunând imposibilitatea constatării

certe a vinovăției inculpatului Feraru Grigore în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit în cadrul cercetării judecătorești

existența unor presupuneri referitor la faptul că acțiunile violente comise de

inculpatul Feraru Grigore asupra victimei minore xxxxx xxxxx și decesul

acestuia sunt într-o legătură cauzală directă și respectiv că acțiunile

inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 151 alin. (4) Cod penal, însă, reieșind din concluziile raportului de

10

expertiză medico-legală nr. 232 din 14 martie 2017 care nu au fost combătute

prin careva alte probe de aceeași natură, asupra învinuirii înaintate

inculpatului planând dubii, avându-se în vedere că, experții nu au exclus

posibilitatea producerii traumei în urma căderii accelerate a copilului pe

spinare, inclusiv în circumstanțele indicate în încheiere: deplasarea copilului

aflat în cărucior pe o pantă accidentată (morman de pietre), cu condiția

poziționării lui cu spatele pe direcția deplasării.

Totodată, instanța de apel a evidențiat că prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 130 din 13.08.2014 în privința victimei xxxxx xxxxx au fost

depistate leziuni corporale: echimoze pe cap, revărsate sangvine în țesuturile

moi ale capului, fractura oaselor bolții și bazei craniului, hematoame subdurale

volum sumar 40 ml. revărsate sangvine subarahnoide, focare de contuzii

intracerebrale (histologic), revărsate sangvine în mezenter, contuzia rinichiului

stâng, leziuni care au fost produse la acțiunea traumatică a unui (or) obiect (e)

dur (e) contondent (e) sau la lovirea de acesta (ea), cu aproximativ 3-4

zile înainte de deces, posibil în timpul și circumstanțele indicate în ordonanță,

în baza caracterului comun al mecanismului și timpului de traumatizare, este

rațional ca toate aceste leziuni a capului și abdomenului să fie calificate în

ansamblu drept vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, însă în

opinia instanței de apel aceste constatări despre vătămările corporale grave

nu pot întregi elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 151

alin. (4) Cod penal, deoarece, este necesară stabilirea existenței unei legături

cauzale dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile – decesul

victimei, or, toate rapoartele de expertiză medico-legale au constatat că

decesul victimei a survenit anume în urma traumei cranio-cerebrală închisă,

astfel condițiile expuse în art. 389 alin. (1), (2) Cod de procedură penală,

pentru emiterea unei sentințe de condamnare, nu au fost întrunite, în speță

existând presupuneri și dubii în probarea învinuirii ce nu pot fi înlăturate.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că în temeiul art. 390 alin. (1),

pct. 3) Cod procedură penală, inculpatul Feraru Grigore învinuit în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal urmează a fi achitat, din

motivul că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

4.4. La individualizarea pedepsei în privința inculpatului Feraru Grigore

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. c1), f) Cod

penal, instanța de apel a menționat că a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61,

75 Cod penal.

Așadar, instanța de apel ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de faptul că inculpatul

Feraru Grigore nu a recunoscut vina în săvârșirea faptei incriminate, a comis o

infracțiune gravă, careva circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, dar au

fost stabilite circumstanțele agravante - săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru o infracțiuni similară,

provocarea prin infracțiune a unor urmări grave, săvârșirea infracțiunii cu

11

bună-știință asupra unui minor, săvârșirea infracțiunii prin acte de o

deosebită cruzime și prin batjocorirea victimei, a considerat oportun de a

aplica inculpatului Feraru Grigore pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 152 alin. (2), lit. c1), f) Cod penal, pedeapsa sub formă de 5 (cinci) ani 6

(șase) luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, instanța de apel a constatat că în temeiul art. 85 alin. (1) Cod

penal, la pedeapsa stabilită, urmează a fi adăugată pedeapsa stabilită prin

sentința Judecătoriei Hîncești din 22 iulie 2013, prin care Feraru Grigore a fost

recunoscut culpabil în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2),

lit. lit. b), d), f) Cod penal fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de 5 ani

închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea

condiționată pe un termen de probațiune de 3 ani (f.d. 92-93, vol. I).

recursuri ordinare:

5.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Bradu Valentina, prin care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, a solicitat casarea totală a deciziei instanței de apel cu

remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului, procurorul a menționat că:

- consideră corectă decizia instanței de apel, dispusă în privința lui

Feraru Grigore pe fapta prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. lit. c1), f) Cod penal,

însă consideră greșită achitarea inculpatului pe infracțiunea prevăzută de

art. 151 alin. (4) Cod penal;

- instanța de apel se contrazice în aprecierea actelor, dar și alte

declarații făcute de martorii acuzării;

- depozițiile martorului Mocanu Sergiu dovedesc și faptul cauzării

vătămărilor corporale grave aplicate de Feraru Grigore minorului

xxxxx xxxxx, care în ansamblu au și determinat decesul victimei minore vizate;

- în opinia procurorului, ambele episoade au fost comise în perioada

imputată inculpatului Feraru Grigore, iar instanța de apel a repetat greșeala

instanței de fond, dând o apreciere eronată probelor acuzării pe epizodul

incriminat, conform art. 151 alin. (4) Cod penal, precum că fapta inculpatului

Feraru Grigore nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii;

- instanțele de fond nu au analizat în cumul toate probele prezentate de

către acuzare prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, iar ultima a

concluzionat neîntemeiat, că fapta inculpatului Feraru Grigore nu întrunește

elementele infracțiunii în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, prin ce s-au comis

erori de drept.

5.2. Avocatul Pelevaniuc Alla în numele inculpatului, prin care,

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului, avocatul a menționat că:

12

- recurenții nu sunt de acord cu aprecierea instanței de judecată a

declarațiilor succesorului legal al părții vătămate xxxxx xxxxx, xxxxx (xxxxx)

xxxxx, ca fiind pertinente și concludente or in instanța de apel la nenumărate

întrebări: „de unde au apărut leziunile corporale medii și grave la fiul ei

Constantin? ” dânsa nu a putut explica, spunând permanent că niciodată nu a

văzut personal ca Feraru Grigore să aplice forța fizică asupra copilului, mai

mult decât atât, xxxxx permanent era sub supravegherea ei;

- instanța de apel a considerat că declarațiile succesorului legal al părții

vătămate xxxxx xxxxx, xxxxx (xxxxx) xxxxx coroborează cu declarațiile

martorului Mocanu Sergiu, însă instanța de apel la aprecierea declarațiilor

acestui martor nu a luat în considerație, că Mocanu Sergiu, a mai declarat, că

mama copilului xxxxx xxxxx îl batea și că ea era violentă și față de fiul xxxxx.

Despre aceasta a mărturisit și martorul Nemer Rodica care a anunțat

asistentul social, iar xxxxx xxxxx a fost avertizată de Bubuioc Zinaida și

Căldăraru Valeriu - persoane oficiale;

- instanța de apel neîntemeiat a dat o apreciere critică declarațiilor

martorilor apărării Căldăraru Valeriu, Stîngu Gheorghe, Stîngu Iurie,

Feraru Teodor, Stîngu Mihail, Butucel Tamara, or, declarațiile acestor martori,

nu au fost dezbătute prin careva alte probe. Acuzatorul de stat nu a prezentat

nici o probă concludentă și pertinentă, care ar demonstra, că martorii sus

numiți au prezentat cu bună-știință declarațiile mincinoase;

- instanța de apel a ignorat și faptul, că din declarațiile unui șir de

martori s-a stabilit, că copilul xxxxx xxxxx cu vârsta de doi ani, era prost

îngrijit și ocrotit de mama sa - xxxxx, care nu supraveghea copilul, nu-l asista

medical, acesta având probleme grave de sănătate. În cele două luni, cât au

locuit în s. xxxxx, la inculpatul Feraru Grigore, copilul xxxxx xxxxx era ridicat

de ceilalți copii într-un cărucior pe un morman de pietre înalt de aproximativ

10 metri, apoi mergea la vale, adesea căzând din cărucior;

- instanța de fond corect a stabilit lipsa probelor concludente și

pertinente, care ar demonstra, că leziunile corporale medii și grave, depistate

la xxxxx xxxxx, au fost provocate anume de inculpat;

- instanța de apel, rejudecând cauza dată, a motivat soluția sa fără

audierea inculpatului Feraru Grigore și cercetarea suplimentară a probelor pe

care se bazează instanța de apel în decizie, ce denotă faptul că instanța de apel

a pronunțat o soluție care conține o eroare de drept, deoarece o motivare a

soluției trebuie să rezulte și dintr-o administrare legală a probelor, după

regulile pentru judecarea în primă instanță. În timpul judecării apelului

respectiv nu a fost administrată nicio probă nouă, care ar confirma vinovăția

lui Feraru Grigore în comiterea infracțiunii incriminate acestuia;

- instanța de apel a dat o nouă interpretare a mărturiilor depuse la dosar

și a adoptat o altă soluție decât este hotărârea instanței inferioare, care l-a

achitat pe Feraru Grigore de sub învinuirea înaintată, din motiv că fapta nu a

fost comisă de inculpat. Curtea Europeană subliniază că, atunci când o

13

instanță de recurs este sesizată să soluționeze o cauză în fapt și în drept și să

examineze, în ansamblu, chestiunea vinovăției sau a nevinovăției, aceasta nu

poate, pentru motive de echitate a procedurii, să decidă asupra acestor

chestiuni fără ascultarea directă a declarațiilor date în persoană fie de

acuzatul care susține că nu a comis actul de care este învinuit (a se vedea,

Ekbatani împotriva Suediei, 26 mai 1988, pct. 32, seria A, nr. 134;

Constantinescu împotriva României, nr. 28.871/95, pct. 55, CEDO 2000-VIII;

Dondarini împotriva San Marino, nr. 50.545/99, pct. 27, 6 iulie 2004; și

Igual Coli împotriva Spaniei, nr. 37.496/04, pct. 27, 10 martie 2009), fie de

martorii care au dat declarații în timpul procedurii (Găitănaru, pct. 35 și

Hogea împotriva României, nr. 31.912/04, pct. 54, 29 octombrie 2013;

Moinescu împotriva României din 15.09.2015).

- omisiunea instanței de apel de a audia inculpatul Feraru Grigore,

martorii, din declarațiile cărora s-au stabilit alte circumstanțe în cauză, înainte

de a-l declara vinovat pe Feraru Grigore în baza art. 152 alin. (2) lit. c1), f) Cod

penal, a limitat semnificativ caracterul efectiv al dreptului la apărare și este

contrară cerințelor unui proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenție;

- instanța de apel la examinarea apelului, declarat de către acuzatorul de

stat nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, nu a rezolvat

fondul cauze.

de către avocatul Pelevaniuc Alla în numele inculpatului, prin care a pledat

pentru respingerea acestuia și admiterea recursului părții apărării.

cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de către procuror urmează a fi admis, iar cel

declarat de către avocatul Pelevaniuc Alla în numele inculpatului urmează a fi

respins, din următoarele considerente.

7.1. Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că

recursul nu este întemeiat legal (este nefondat).

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarate de către avocatul

Pelevaniuc Alla în numele inculpatului Feraru Grigore, Colegiul penal lărgit

atestă, că apărarea invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței

de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care

stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul, când

6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

precum și când 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

14

În esență, din argumentele recursului declarat de partea apărării se

desprinde dezacordul cu soluția de condamnare pronunțată de către instanța

de apel pe capătul de învinuire a inculpatului în baza art. art. 152 alin. (2)

lit. c1), f) Cod penal, optând pentru casarea deciziei instanței de apel și

menținerea în vigoare a sentinței primei instanțe, potrivit căreia inculpatul

Feraru Grigore a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 151 alin. (4) și art. 152 alin. (2) lit. lit. c1), f) Cod penal,

din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Analizând argumentele recursului declarat de către partea apărării,

Colegiul penal lărgit atestă, că de fapt, criticile formulate în recurs se reduc la

un dezacord cu aprecierea probelor de către instanța de apel pe marginea

condamnării lui Feraru Grigore în baza art. 152 alin. (2) lit. lit. c1), f) Cod

penal, autorul recursului făcând o proprie evaluare a materialului probator,

prezentând versiunea potrivit căreia probele administrate de către instanța

de apel nu confirmă vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunilor

incriminate prin rechizitoriu, însă, făcând o analiză amplă a cauzei penale în

raport cu soluțiile pronunțate pe marginea acestui caz de către instanțele de

fond, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia, că motivele de reapreciere a

probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și nu pot

constitui temei de casare a hotărârii contestate, acesta fiind pasibil

respingerii.

Colegiul penal consideră, că în partea condamnării lui Feraru Grigore în

baza art. 152 alin. (2) lit. lit. c1), f) Cod penal, fiind investită cu judecarea

apelului declarat de către acuzatorul de stat, instanța de apel a verificat

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și respectând prevederile

art. 414 alin. (1), (5) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, a pronunțat

o hotărâre întemeiată, care cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Astfel, pe acest capăt de învinuire, la soluționarea cauzei instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală,

a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin

prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, întemeiat ajungând la concluzia privind

recunoașterea vinovăției inculpatului Feraru Grigore în baza art. 152 alin. (2)

lit. lit. c1), f) Cod penal, vătămarea intenționată medie a integrității corporale,

care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la

art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, săvârșită

cu bună-știință asupra unui minor și cu deosebită cruzime.

În ceea ce ține de învinuirea adusă inculpatului de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal – vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale, care este periculoasă pentru viață, săvârșită cu

15

bună știință asupra unui minor, cu deosebită cruzime, care a provocat decesul

victimei, Colegiul penal lărgit notează, că argumentele privind menținerea

achitării pe acest capăt de învinuire nu pot fi admise, la caz prezentând

relevanță argumentele aduse în recurs de către acuzatorul de stat.

7.2. Astfel, în continuare instanța de recurs face trimitere la prevederile

art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit căruia instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să

se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea

adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de către acuzatorul

de stat, acesta critică decizia instanței de apel în partea achitării inculpatului

Feraru Grigore de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 151 alin. (4) Cod penal, invocând în acest sens temeiurile pentru recurs

prevăzute în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și apel atunci când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii.

În acest sens, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind întemeiate

argumentele din recursul procurorului, or, la examinarea cauzei în ordine de

apel, instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile legale

16

enunțate mai sus, nu a analizat profund și nu a pătruns în esența motivelor

invocate în apel, în final pronunțând o soluție contradictorie în partea ce se

referă la achitarea lui Feraru Grigore de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal.

În acest context instanța de recurs remarcă, că nefiind de acord cu

soluția de achitare pronunțată de către prima instanță, partea acuzării

declarând apel a relatat că concluziile sentinței de achitare vin în contradicție

cu probatoriul administrat la dosar, cu concluziile raportului de expertiză

nr. 130 din 13 august 2014, cât și cu declarațiile martorilor audiați atât la faza

urmăririi penale cât și în instanța de judecată a căror depoziții au fost relatate

incomplet în sentință sau nu au fost apreciate în nici un mod de către instanța

de judecată. Aici procurorul a evidențiat că prima instanță, nu a dat nicio

apreciere declarațiilor succesorului legal al părții vătămate, xxxxx xxxxx,

declarațiile martorilor Pleșca Liuba, Mocanu Sergiu, Casian Viorelia,

Bubuioc Zinaida cât și ale martorului minor xxxxx xxxxx, audiat la faza

urmăririi penale din care rezultă că minorul Vasilțov Constantin a fost supus

sistematic violenței fizice.

Analizând concluziile instanței de apel în baza cărora și-a fundamentat

soluția de achitare a inculpatului Feraru Grigore de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, Colegiul penal

lărgit conchide că soluția adoptată nu rezultă din aprecierea fiecărei probe

separat și în coroborare cu celelalte probe aduse în sprijinul învinuirii în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, fiind înfăptuită

o apreciere formală de ordin general a circumstanțelor cauzei penale. Însă

potrivit rigorilor impuse de prevederile art. art. 414, 417 Cod de procedură

penală, în partea descriptivă a deciziei instanța de apel urma să desfășoare

analiza probelor pe care s-a bazat la adoptarea deciziei, cu indicarea motivelor

care au stat la baza pronunțării unei asemenea soluții și din care considerente

ele urmează a fi reapreciate, admise ori respinse ca probe.

Colegiul penal, reținând prevederile art. art. 100 alin. (4), 101 alin. (1) -

(4) Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor este o activitate

a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii

datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea

constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din

care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor

procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză

logică a conținutului probei, a coroborării lor. Într-o hotărâre este necesar nu

numai de a enumera probele, dar și de a expune esența acestor și legătura lor cu

17

conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe

cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

Astfel, instanța de recurs menționează că aprecierea probelor este unul

din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul

volum de muncă depusă de către organele de urmărire penală, de instanțele

judecătorești, cât și de părțile din proces, se finalizează prin soluția ce va fi

dată în urma acestei activități.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și

după veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o

corespundere a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care

aceasta o probează. Toate probele în ansamblu sunt apreciate din punct de

vedere al coroborării lor, cu respectarea art. 101 Cod de procedură penală.

Contrar prevederilor legale enunțate, Colegiul penal lărgit atestă că deși

instanța de apel a constatat vinovăția inculpatului Feraru Grigore în

săvârșirea infracțiunii art. 152 alin. (2) lit. lit. c1), f) Cod penal, în mod

contradictoriu, bazându-se pe aceleași probe cercetate în ședința de judecată,

instanța de apel constată că Feraru Grigore urmează a fi achitat de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal.

În acest sens, instanța de recurs reține că deși în pct. 6.6 al deciziei sale

instanța de apel constată că Feraru Grigore în mod intenționat a aplicat părții

vătămate xxxxx xxxxx lovituri în mod sistematic, cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului, prin ce i-au fost cauzate vătămări corporale medii, și

anume fractura coastelor VII, VIII – pe dreapta și VII, VIII, IX – pe stânga în

consolidare, fără revărsate sangvine în țesuturile moi adiacente, ulterior în pct.

7.3 al deciziei, instanța de apel reține concluziile raportului de expertiză

medico-legală nr. 232 din 14 martie 2017, potrivit căruia mecanismul de

formare a traumei cranio-cerebrale nu exclude posibilitatea producerii ei

(traumei) în urma căderii accelerate a copilului pe spinare, inclusiv în

circumstanțele indicate în încheiere: deplasarea copilului aflat în cărucior pe o

pantă accidentată (morman de pietre), cu condiția poziționării lui cu spatele

pe direcția deplasării, considerând că între acțiunile violente ale inculpatului

Feraru Grigore asupra părții vătămate minore xxxxx xxxxx și decesul acestuia

nu se există legătură cauzală directă.

Aici instanța de recurs menționează, că potrivit apelului acuzării, în

susținerea vinovăției inculpatului Feraru Grigore a fost prezentat raportul de

expertiză medico-legală nr. 130 din 11 iulie 2014 potrivit căruia la

examinarea medico-legală a cadavrului copilului xxxxx xxxxx au fost depistate

leziuni corporale „echimoze pe cap, revărsate sangvine în țesuturile moi ale

capului, fractura oaselor bolții craniului, hematoame subdurale volum sumar 40

ml, revărsate sangvine subarahnoidiene, focare de contuzii intracerebrale

(histologic), revărsate sangvine în mezenter, contuzia rinichiului stâng, leziuni

care au fost produse la acțiunea traumatică unui(or) obiecte(e), dur(e),

18

contondent(e) sau la lovirea de acesta(ea), cu aproximativ 3-4 zile înainte de

deces, posibil în timpul și circumstanțele indicate în ordonanță. În baza

caracterului comun al mecanismului și timpului de traumatizare, este

rațional ca toate aceste leziuni ale capului și abdomenului să fie calificate în

ansamblu drept vătămări corporale grave, periculoase pentru viață. Între

trauma cranio-cerebrală închisă și decesul victimei există o legătură de

cauzalitate directă.”

Colegiul penal constată, că în cadrul examinării cauzei a fost dispusă

înfăptuirea unei expertize medico-legale în comisie pentru verificarea

versiunii prezentate de către inculpat și susținută de către martorii apărării,

precum că vătămările corporale care au dus la decesul părții vătămate au fost

cauzate în alte circumstanțe decât cele descrise în rechizitoriu.

Potrivit raportului de expertiză nr. 232 din 14.03.2017 s-a constatat că

„revărsate sangvine în mezenter, contuzia rinichiului stâng, calificate ca leziuni

corporale grave periculoase pentru viață nu au putut fi produse în

circumstanțele menționate în încheierea instanței, deoarece aceste leziuni

au o localizare anatomică specifică și diversă, și au putut fi produse numai în

urma unor acțiuni traumatice de o intensitate majoră, cu o direcționare

strictă a vectorului forței” (f.d. 111 v.2).

În opinia instanței de recurs instanța de apel a omis să coroboreze

probele administrate prin concluziile medico-legale expuse în ambele

rapoarte de expertiză, admițând în mod pripit una din versiunile de apărare a

inculpatului, fără o analiză multilaterală și obiectivă a tuturor probelor

administrate în speță în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală.

În acest sens instanța de recurs menționează că concluziile instanței de

apel că „…aceste constatări despre vătămările corporale grave nu pot întregi

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal,

deoarece instanța de apel urma să stabilească existența unei legături cauzale

dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile – decesul victimei, or, toate

rapoartele de expertiză medico-legale au stabilit că decesul victimei a survenit

anume în urma traumei cranio-cerebrală închisă” sunt, cel puțin, total

neargumentate din punct de vedere legal.

De asemenea instanța de recurs remarcă faptul, că deși la constatarea

vinovăției inculpatului Feraru Grigore în baza art. 152 alin. (2) lit. lit. c1), f)

Cod penal, instanța de apel a reținut declarațiile martorului minor

xxxxx xxxxx, iar în baza declarațiilor martorului Mocanu Sergiu a reținut

agravanta reglementată la lit. f) alin. (2) art. 152 Cod penal, „…deosebita

cruzime cu care a acționat inculpatul Feraru Grigore față de partea vătămată

rezultă inclusiv din declarațiile martorului Mocanu Sergiu, care a indicat că

inculpatul l-a împins pe xxxxx de pe prag jos, iar acesta se lovea cu capul de

pământ și pietre…Grigore l-a apucat de haine și special i-a dat drumul în jos,

acesta lovindu-se iarăși de pietre cu partea dreaptă a capului. Copilul și-a

19

pierdut cunoștința, iar Grigore l-a stropit cu apă și el și-a revenit, însă respira

greu…a văzut odată cum Grigore l-a fript cu țigara pe xxxxx, deoarece plângea

după mama lui….un alt caz, când se afla în grădină și mânca vișine a văzut cum

Grigore intenționat a pus scaunul pe piciorul lui xxxxx și s-a așezat pe el. Copilul

dorea să plângă, însă el îi spunea să tacă….”, la motivarea soluției de achitare în

baza art. 151 alin. (4) Cod penal, instanța de apel doar a enumerat probele

aduse în susținerea învinuirii pe acest episod, însă fără a le desfășura și fără a

efectua analiza acestora în sensul admiterii sau respingerii lor, în special, a

declarațiilor martorilor indicați supra, martori oculari ai evenimentelor,

depozițiile cărora constituie o mărturie acuzatorii, susceptibilă să întemeieze

într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

Astfel, în motivarea deciziei de achitare a inculpatului Feraru Grigore de

sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod

penal, instanța de apel s-a limitat la mențiunea că din declarațiile succesorului

legal al părții vătămate xxxxx (xxxxx) xxxxx, declarațiile martorilor Pleșca

Liuba, Mocanu Sergiu, Bubuioc Zinaida, Casian Viorelia, Nemer Rodica rezultă

concluzia că inculpatul a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului victimei xxxxx xxxxx, însă fără a da apreciere acestor

probe în coroborare cu celelalte materiale de probă acumulate la dosarul în

cauză.

Totodată instanța de recurs menționează, că instanța de apel,

considerând admisibile declarațiile martorilor apărării cu privire la

modalitatea de producere a vătămărilor corporale părții vătămate (prin

cădere în timpul deplasării pe un morman de pietre) nu și-a motivat concluzia

de admitere a acestor probe, în coroborare cu alte probe prezentate de

acuzare, precum și nu a dat răspuns la argumentele acuzării precum că unii

dintre martori sunt cunoscuți cu inculpatul, fiind anterior condamnați pe

același dosar penal.

Colegiul penal menționează, că cercetarea judecătorească este un proces

de stabilire a adevărului și constă în analiza complexă și multilaterală a

probelor de către instanțe pentru a demonstra existența sau inexistența faptei

reprobabile și dacă eventuala persoană inculpată a comis sau nu fapta

infracțională care i se impută.

Instanțelor de judecată le revine sarcina de a aprecia probele în baza

legii. Exigențele dreptului la un proces echitabil impun ca aprecierea probelor

să nu fie arbitrară sau nerezonabilă în mod evident. În caz contrar, se încalcă

articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea De

Tommaso v. Italia [MC], 23 februarie 2017, § 170, și Hodžić v. Croația, 4 aprilie

2019, § 58; Makeyan și alții v. Armenia, 5 decembrie 2019, § 47).

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat că libera

apreciere a probelor exclude posibilitatea conferirii unei puteri probante

dinainte stabilite unei probe. Aprecierea fiecărei probe se face de instanța de

judecată ca urmare a examinării conjugate a tuturor probelor administrate, în

20

scopul aflării adevărului. Libera apreciere a probelor nu presupune arbitrariu,

ci libertatea de a aprecia probele în mod rezonabil și imparțial, iar rezultatele

aprecierii probelor sunt prezentate de către instanța de judecată în acte

procedurale, care trebuie să fie motivate în mod obiectiv și sub toate aspectele

potrivit legii. Motivarea constă în faptul că la admiterea unor probe și la

respingerea altora judecătorul este obligat să prezinte argumentele unei

asemenea soluții (a se vedea HCC nr. 18 din 22 mai 2017, § 68 și § 70).

Astfel, potrivit art. 101 alin. (1) din Codul de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punctul de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punctul de vedere al coroborării lor. Respectarea acestor criterii permite

instanțelor de judecată să tragă concluzii privind existența sau inexistența

faptelor și implicit constatarea vinovăției sau a nevinovăției făptuitorului.

Aprecierea probelor contrar criteriilor enunțate de lege ar putea crea o

aparență falsă asupra unor fapte care trebuie dovedite și, totodată, ar putea

conduce instanța la concluzii eronate asupra realității. În ipoteza în care

instanța de fond și/sau instanța de apel ar comite erori care denaturează

realitatea, numite în lege „erori grave de fapt”, corectarea lor, așa cum este

stabilit în articolul 427 alin. (1) pct. 6) din Codul de procedură penală, îi

revine instanței de recurs.

Eroarea gravă de fapt vizează stabilirea eronată a faptelor și constă în

confirmarea eronată a existenței sau inexistenței lor. În esență, stabilirea

faptelor urmărește aflarea adevărului. Aceasta este posibil ca urmare a

aprecierii probelor din perspectiva veridicității lor. Prin urmare, stabilirea

faptelor se află într-o legătură indisolubilă cu aprecierea probelor.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată

și-au găsit confirmare argumentele invocate de către procuror, care sunt

incidente temeiului de casare prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, în latura

penală în partea achitării lui Feraru Grigore de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, în cadrul căreia urmează

a fi apreciate toate probele în cumul, la justa lor valoare pentru adoptarea

unei soluții corecte, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de

recurs.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă

obligatoriu de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd

procedura de rejudecare și limitele acesteia, să înlăture erorile menționate, să

țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să

verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă

probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93, 95,

101 Cod de procedură penală, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

21

înaintate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și, în

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul

Pelevaniuc Alla în numele inculpatului Feraru Grigore.

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, se casează parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2019, în cauza

penală în privința lui Feraru Grigore xxxxx, în latura penală în partea achitării

lui Feraru Grigore xxxxx de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (4) Cod penal, cu remiterea cauzei în această parte la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, dispozițiile deciziei contestate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea prin care a fost dispusă

rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

22