1ra-885/2018 — art.298 alin.a CP

1ra-885/2018 — art.298 alin.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-885/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Anatolie Țurcan

Judecători – Elena Cobzac, Nicolae Craiu, Mariana Pitic, Nina Vascan

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Topciu Alexandr xxxx, născut la xx xxxx xxxx,

originar din sat. xxxx r-nul xxxx și

domiciliat în or. xxxx str. xxxx xxxx ap.xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.01.2011 – 21.10.2011;

Instanța de apel: 19.01.2012 – 27.04.2012;

Instanța de recurs: 08.10.2012– 15.01.2013;

Instanța de apel: 22.05.2013 – 06.06.2014;

Instanța de recurs: 25.08.2014– 09.12.2014;

Instanța de apel: 16.01.2015 – 24.10.2016;

Instanța de recurs: 06.03.2017– 27.06.2017;

Instanța de apel: 26.09.2017 – 29.01.2018;

Instanța de recurs: 04.04.2018– 31.05.2018;

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.298 lit. a) Cod penal, pe

motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat.

ocupând funcția de inginer-șef de sector la rețelele de distribuție Comrat al companiei ÎCS

„RED Union Fenosa" SA și fiind persoană cu funcție de răspundere, responsabil de

coordonarea lucrărilor de întreținere, reparare și manevrele în rețelele electrice, precum și

responsabil de supravegherea respectării normelor tehnice și normelor de securitate la

efectuarea lucrărilor la rețelele electrice situate pe sectorul pe care-l deservește, a încălcat

1

pct.5.7.1, 5.7.5 și pct.5.7.20 din Regulamentul pentru exploatarea tehnică a centralelor și

rețelelor electrice, îndreptate la asigurarea securității și funcționalității Liniei aeriene „LEA-

10” kV F-1 al punctului de distribuție 10 kV Ceadâr-Lunga, în rezultat, la 08 octombrie 2008

aproximativ la ora 09.00, cet. Dulgher Vladimir, în timp ce păștea vacile sub pilonii 4-5 a liniei

la substație nr.488, a fost electrocutat mortal în legătură cu faptul că s-a apropiat de firul

electric care atârna la aproximativ 2 m de la pământ, deoarece izolatorul de la pilonul 5 a ieșit

din cârlig și firul atârna doar în cordon, împreună cu acest izolator.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului în baza

art.298 lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

pe un termen de probă de 2 ani, totodată să fie admisă acțiunea civilă înaintată de succesorul

părții vătămate.

A indicat că instanța nu a luat în considerație faptul că A. Topciu, potrivit ordinului

nr.325-c din 12.09.2005, îndeplinea funcția de inginer-șef de sector la rețelele de distribuție

Comrat, în atribuțiile căruia, conform p.2 și 3 a obligațiunilor funcționale, unele din

obligațiunile principale erua: verificarea și controlarea executării lucrărilor planificate de

întreținere a instalațiilor electrice, cât și participarea personală la procesul de planificare a

lucrărilor de întreținere a instalațiilor electrice, controlarea executării operațiunilor locale în

rețelele electrice; coordonarea lucrărilor de întreținere, reparare a rețelelor electrice existente

în limitele zonei sale de activitate, supravegherea, respectarea normelor tehnice și de securitate

la realizarea lucrărilor în instalațiile electrice ș.a.. Totodată nu a ținut seama că compania ÎCS

„RED Union Fenosa" SA nu a prezentat careva acte ce ar confirma faptul executării cărorva

lucrări de reparații capitale pe sectorul dat, iar instanța nu a luat în considerație declarațiile

martorilor I. Taucci, A. Novaclî și V. Marinov, care au confirmat că linia dată era în stare

avariată, fapt despre care A. Topciu cunoștea. La fel, instanța neîntemeiat a considerat că foaia

de examinare nu a fost transmisă de către electricianul-montator A. Novaclî maistrului F.

Ciavdari și că lipsa semnăturii ultimului pe lista de examinare nu poate confirma că foaia dată

nu a parvenit la acesta, deoarece a nimerit în companie.

respins, ca nefondat, apelul declarat, cu menținerea sentinței.

vinovăția inculpatului în încălcarea regulilor de exploatare a liniilor de transmisie a energiei

electrice și de distribuire a energiei electrice, ce a dus la decesul persoanei.

Astfel, a considerat neîntemeiate argumentele procurorului referitor la declarațiile

martorilor Taucci I., Novaclî A. și Marinov V., indicând că din actele cauzei rezultă cert că de

către ÎCS „RED Union Fenosa" SA au fost efectuate lucrări de exploatare a rețelelor de

distribuție și de reparație a liniei aeriene, fiind prezente listele de lucrări, care au fost efectuate

pe sectorul unde a avut loc accidentul, astfel au fost respectate atât de către companie, cât și

de către personalul tehnic și inginer pct.5.7.15 din Regulamentul pentru exploatarea tehnică a

centralelor și rețelelor electrice.

Totodată, instanța de apel a menționat că organul de urmărire penală i-a imputat

inculpatului, precum că dânsul a încălcat pct.5.7.1, 5.7.5 și pct.5.7.20 din Regulamentul de

exploatare tehnică a rețelelor electrice, însă nu a indicat de către cine și când au fost emise

normele date, astfel, contrar prevederilor art.281 Cod de procedură penală, i-a înaintat

2

inculpatului o învinuire ne concretă.

temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei

instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei, pe motiv că instanța de apel nu s-a expus

asupra motivelor invocate în apel. A menționat că instanța a dat o apreciere greșită probelor

administrate, fapt ce a dus la menținerea sentinței de achitare în privința inculpatului, deși

vinovăția acestuia este confirmată prin declarațiile martorilor I. Taucci, A. Novaclî și V.

Marinov, dar și prin actele cauzei. Totodată, nu s-a ținut cont de faptul că anume inculpatul

este persoana responsabilă pentru supravegherea respectării normelor tehnice și normelor de

securitate la efectuarea lucrărilor la rețelele electrice; nu a dat nici o apreciere declarațiilor

inculpatului, care în instanța de judecată personal a declarat că îi era cunoscut că linia în cauză

se afla în stare avariată; concluzia instanței că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare

pe motivul că în ordonanța de punere sub învinuire nu a fost indicat care anume reguli privind

exploatarea tehnică a stațiilor și rețelelor electrice au fost încălcate de ultimul este greșită,

deoarece infracțiunea se consideră comisă din momentul survenirii consecințelor

prejudiciabile, adică din momentul când victima a fost electrocutată la data de 08.10.2008,

care a și fost indicată în ordonanța de punere sub învinuire, iar pe teritoriul R. Moldova sunt

unicele reguli de funcționare tehnică a stațiilor electrice și a rețelelor, aprobate de Ministerul

Energiei și Electrificare din 20.02.1989, normă care până la moment are putere juridică.

a fost admis recursul ordinar declarat, casată decizia contestată și dispusă rejudecarea cauzei

de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

2014 a fost respins, ca fiind depus peste termen, apelul declarat de procuror.

termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale.

Procurorul a fost prezent la pronunțarea dispozitivului sentinței, precum și

participanților la proces, le-a fost explicat termenul de atac.

Potrivit scrisorii nr. 10562 din 29.11.2011, instanța a expediat în adresa Procuraturii

or. Ceadâr-Lunga copia sentinței, care a fost recepționată de procuratură la 02.12.2011, iar

cererea de apel a fost depusă la 20 decembrie 2011, cu încălcarea termenului de apel.

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei. Recurentul a menționat că apelul a fost

depus în termenul legal, nefiind necesară repunerea lui în termen.

2014, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată total decizia contestată și

dispusă judecarea cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a conchis că pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței

superioare sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la

soluționarea recursului, însă, instanța de apel a depășit fără suport legal limitele în care

hotărârea precedentă a fost casată, neexecutând indicațiile obligatorii conținute în decizia

Curții Supreme de Justiție din 15.01.2013.

Astfel, instanța de apel nu a soluționat apelul acuzatorului de stat și a adoptat o hotărâre

care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

3

octombrie 2016, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.

probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de

judecată, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă în sensul art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cert toate aspectele de

fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la achitarea inculpatului Topciu

A. de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.298 lit. a) Cod penal.

Astfel, instanța a reținuta că prin probele administrate și cercetate în cauză nu se

confirmă faptul că accidentul cu partea vătămată s-a produs din vina inculpatului, deoarece,

conform graficului controlul substațiilor de transformare, inclusiv și în localitatea unde a avut

loc accidentul, era programat o data pe an. Nemijlocit controlul substației or. Ceadâr Lunga,

sectorul 10 kV de lângă iazul „Chirov", conform graficului pentru anul 2008, a fost programat

în luna ianuarie, care a fost executat.

Din materialele cauzei rezultă că, în urma controlului nu s-au fixat careva devieri de la

normele de exploatare anume la P-44. Accidentul cu partea vătămată a avut loc la 08 octombrie

2008, adică la 10 luni după verificarea liniei date. Prin urmare, lipsesc careva probe care ar

confirma că inculpatul ar fi avut cunoștință că firul electric la locul unde a fost produs

accidentul era atârnat la o distanta inadmisibilă de la pământ, fiind posibil de a se produce

accident și, în astfel de circumstanțe, dânsul nu poate fi învinuit de neîndeplinirea obligațiilor

sale, în urma cărora ar fi survenit circumstanțele respective.

La fel, instanță a menționat că despre faptul că linia aeriană „LEA-10” kV F-1 era

utilizată, fiind avariată cunoșteau mai multe persoane, deoarece a fost reparată în oraș, însă la

periferie așa și continua a se utiliza în stare de avariere.

Astfel, potrivit raportului de expertiză nr.1733/09 din 11 iunie 2009, rezultă că, la

exploatarea liniei electrice aeriene „LEA-10kv" (F1-488, PD 10 kv „Ceadâr-Lunga") pe

deschizătura dintre pilonii nr.4-5, unde a fost electrocutat Dulgher Vladimir, nu s-au respectat

la modul cuvenit pct.5.7.1, pct.5.7.5, pct.5.7.19 și pct.5.7.20 din Regulamentul pentru

exploatarea tehnică a centralelor și rețelelor electrice. În urma nerespectării punctelor date și a

producerii accidentului din data de 08 octombrie 2008, care s-a soldat cu decesul lui Dulgher

Vladimir, există legătură cauzală directă. Pentru evitarea incidentului produs, lucrătorii ÎCS

„Red Union Fenosa" SA, răspunzători pentru întreținerea „LEA-10kV", urmau să execute toate

cerințele din Regulamentul de exploatare tehnică a centralelor tehnice și a rețelelor energetice.

Reieșind din concluziile raportului nominalizat reiese, că răspunzători pentru

producerea incidentului din 08 octombrie 2008 sunt anume persoanele care răspund pentru

întreținerea rețelelor electrice.

Din fișa de post a inginerului-șef de sector a rețelelor de distribuție Comrat al ÎCS "RED

Union Fenosa" SA, care la acel moment era A. Topciu, ultimul avea obligațiile: de a coordona

lucrările de întreținere, reparație și manevrele în rețele și instalații de TM și TJ existente în

limitele zonei sale de activitate, supraveghind respectarea normelor tehnice și de securitate la

realizarea lucrărilor în instalații electrice; de a controla executarea planurilor de întreținere

programată atât cu personalul propriu cât și de către antreprenori și să participe la procesul de

planificare anuală a lucrărilor de întreținere a instalațiilor electrice; de a controla executarea

4

operațiunilor locale în rețelele TM și TJ și a studia rezultatele întreținerii rețelelor TM și TJ.

Ținând cont de aceste concluzii, instanța a menționat că izolatorul de la pilonul nr.5 a

ieșit din cârlig și firul atârna doar în cordon, împreună cu acest izolator, fapt ce a dus la

electrocutarea lui V. Dulgher la data de 08 octombrie 2008, însă aceasta nu a fost determinată

de neîndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu de către A. Topciu, dar de

ruperea mecanică sub influența mediului ambiant, unde unele elemente constructive realizate

din material lemnos la anumite sectoare sânt cu semne de putrezire, cu crăpături penetrante

longitudinale a traversei pilonului în care erau fixate pivoții izolatoarelor din porțelan. Pilonii

examinați au fost în exploatare o perioadă relativ mare de timp, care au diminuat rezistența

elementelor constructive ale pilonului și porțiunea a LEA-10 kV nu corespunde cerințelor

preconizate, necesitând efectuarea unor lucrări de reparație capitală, astfel lipsind legătura de

cauzalitate între acțiunile (inacțiunile) inculpatului și rezultatele survenite. Datele conținute în

raportul respectiv sunt în coroborare cu alte probe acumulate pe cauză, declarațiile martorilor

I. Taucci, I. Cusursuz, N. Zabunov și A. Novacilî.

La fel, instanța a indicat că nu pot fi reținute argumentele procurorului precum că cauza

incidentului din octombrie 2008, ce a dus la decesul lui V. Dulgher este faptul neexaminării

foii de examinare care nu a fost semnată de maistrul de sector, care la acel moment era F.

Ceavdari, dar se păstra la oficiul companiei și nu a fost verificat de nimeni. Or, ultimul nu i-a

adus la cunoștință lui A. Topciu despre defecțiunile depistate în urma verificării din data de 14

ianuarie 2008. Din foaia de lichidare întocmită de către A. Novacilî la data de 14 ianuarie 2008

rezultă că, în urma controlului efectuat la P-44 au fost constatate defecțiunile depistate la P-

44, una din ele fiind defecțiunea izolatorului. Foaia de lichidare nu-i semnată de către maistru

sectorului. Controlul asupra calității lucrărilor efectuate era realizat de către șeful brigăzii I.

Cusursuz și selectiv de către șeful filialei Comrat A. Topciu.

Învinuirea adusă inculpatului nu s-a confirmat prin careva probe certe, bazându-se pe

presupuneri care nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare.

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei.

Recurentul a menționat că instanța de apel nu a ținut seama în deplină măsură de

prevederile art.art.26-27, 99-101 Cod de procedură penală, nu a cercetat sub toate aspectele

probele prezentate, nefiind verificate minuțios prin prisma pertinenței, concludenței și nu a

apreciat fiecare probă separat în susținerea învinuirii aduse inculpatului.

Astfel, reluând cercetarea judecătorească, au fost audiați din nou inculpatul, succesorul

legal al părții vătămate N. Dulgher, martorii I. Taucci, I. Cusursuz, N. Zabunov, A. Novacilî

și V. Marinov, însă nu a reflectat depozițiile acestora în decizia contestată, precum și nu le-a

dat o apreciere în coroborare cu celelalte probe.

Adoptând soluția de respingere a apelului procurorului, instanța de apel s-a limitat la o

motivare insuficientă și contrară probatoriului administrat, și anume privind declarațiile

martorilor A. Novacilî, V. Marinov și I. Taucci, care au relatat referitor la faptul că linia în

cauză se exploata în stare critică, precum și declarațiile inculpatului care a explicat că dânsul

știa că linia nu este în stare perfecta, era în stare avariată.

La fel, nu s-a dat apreciere nici raportului de expertiză ingineră-tehnică, prin care s-a

constatat încălcarea pct.5.7.1, 5.7.5, 5.7.19, 5.7.20 din Regulamentul pentru exploatarea

tehnică a centralelor și rețelelor electrice, iar între încălcarea lor și accidentul produs există

5

legătură de cauzalitate. Potrivit ordinului nr.325 din 12.09.2005, anume A. Topciu a fost numit

în funcția de inginer principal al secției rețelelor de distribuire, urmând ca instanța să țină cont

inclusiv și de obligațiunile funcționale ale acestuia.

De asemenea, instanța menținând sentința de achitare, în motivarea soluției a indicat că

organul de urmărire penală prin ordonanța de punere sub învinuire, contrar prevederilor art.281

Cod de procedură penală, i-a înaintat o învinuire neconcretă, fără a indica fapta descrisă ca

fiind comisă de inculpat, elementele constitutive ale infracțiunii incriminate.

Recurentul nu este de acord și cu concluzia instanței de apel precum că A. Topciu nu

este responsabil pentru întreținerea rețelelor electrice, iar accidentul produs nu a fost

determinat de neîndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu de către inculpat, or,

potrivit raportului de expertiză nr.1733/09 din 11.06.2009, este stipulat faptul că la exploatarea

liniei electrice aeriene “LEA10kv” pe deschizătura dintre pilonii nr.4-5 unde a fost electrocutat

V. Dulgher nu s-au respectat la modul cuvenit pct.5.7.1, 5.7.5, 5.7.19, 5.7.20 din Regulamentul

pentru exploatarea tehnică a centralelor și rețelelor electrice.

Astfel, A. Topciu care exercita atribuții de serviciu și funcțiile de inginer principal

conform ordinului nr.325, cunoștea despre starea pilonilor respectivi, fapt confirmat și prin

declarațiile sale de la urmărirea penală și instanțele de judecată, însă nu a întreprins nici o

acțiune în vederea schimbării pilonilor din lemn, întreținerea cuvenită și repararea pieselor sau

schimbarea pilonilor din lemn în cauză.

Mai mult ca atât, A. Topciu era responsabil de a coordona lucrările de întreținere,

reparație și manevrele în rețele și instalații de TM și TJ existente în limitele zonei de activitate,

supraveghind respectarea normelor tehnice și de securitate la realizarea lucrărilor în instalațiile

electrice, etc.

Din concluziile raportului de expertiză rezultă, că răspunzători pentru producerea

incidentului din 08 octombrie 2008 sunt anume persoanele, care răspund pentru întreținerea

rețelelor electrice, care din materialele cauzei este numai A. Topciu, care similar cu martorul

A. Novacilî, au declarat că pilonul cu firele electrice în cauză avea o vechime mai mult de 30

de ani și avea nevoie de o reparație capitală, linia menționată era în stare critică. Suplimentar

A. Topciu a explicat că neschimbarea pilonilor a fost din cauza lipsei de bani. Totuși, știind

despre starea critică a pilonilor în cauză, fiind responsabil de a coordona lucrările de

întreținere, reparație și manevrele în rețele și instalații, A. Topciu nu a întreprins nici o măsură

corespunzătoare, și anume de înlocuire a pilonilor, efectuarea mai des a controalelor sau

alarmarea situației create la conducerea întreprinderii ÎCS „Red Union Fenosa” SA.

„RED Union Fenosa” SA, D. Zaporojan, care a solicitat inadmisibilitatea recursului declarat,

invocând că soluția instanțelor judecătorești privind achitarea lui A. Topciu pentru învinuirea

adusă în baza art.298 lit. a) Cod penal, este una legală și întemeiată, iar temeiul indicat de

recurent art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, nu are suport juridic, deoarece

instanța de apel s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel în coroborare cu probele

anexate la cauză.

fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată total decizia contestată și dispusă

judecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău.

Instanța de recurs a conchis că pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței

6

superioare sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la

soluționarea recursului, însă, instanța de apel a depășit fără suport legal limitele în care

hotărârea precedentă a fost casată, neexecutând indicațiile obligatorii conținute în decizia

Curții Supreme de Justiție din 09.12.2014.

Astfel, instanța de apel nu a soluționat apelul acuzatorului de stat și a adoptat o hotărâre

care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

ianuarie 2018, a fost respins, ca depus peste termen, apelul declarat de procuror.

Cod de procedură penală, termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la data pronunțării

sentinței integrale.

Instanța de apel a constatat că procurorul a fost prezent la pronunțarea dispozitivului

sentinței, precum și faptul că participanților la proces, le-a fost explicat termenul de atac.

Potrivit scrisorii din 29 noiembrie 2011, instanța a expediat în adresa Procuraturii or. Ceadâr-

Lunga copia sentinței, care a fost recepționată de procuratură la 02 decembrie 2011, însă

cererea de apel a fost depusă doar la 20 decembrie 2011, fapt confirmat prin aplicarea ștampilei

de intrare a instanței de judecată.

Deși procurorul a primit copia de pe sentință la 02 decembrie 2011, nu s-a conformat

termenului legal de 15 zile pentru a contesta hotărârea judecătorească cu apel, de la data

comunicării despre redactarea sau pronunțarea sentinței integrale.

Totodată, instanța de apel a respins ca fiind nefondat argumentul procurorului, că

apelul a fost declarat la data de 16 decembrie 2012, or, apelul se consideră depus la data în

care a fost înregistrat în cancelaria instanței de judecată a cărei sentință este contestată, adică

la data de 20 decembrie 2011, cu încălcarea termenului de apel.

De asemenea, instanța de apel a mai remarcat că potrivit cererii de apel declarat de

acuzatorul de stat, acesta nu a solicitat repunerea cererii de apel în termen, cu indicare în acest

sens a temeiurilor motivate de omitere a termenului de contestare.

ordinar, prin care solicită casarea totală a deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la

rejudecare.

Recurentul face trimitere la temeiurile de casare stipulate în art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală și susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Totodată, recurentul a menționat că apelul a fost depus în termenul legal, nefiind

necesar de a solicita repunerea în termen.

pentru respingerea acestuia.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța

de recurs este în drept să îl admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceiași instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată

de către instanța de recurs.

7

Deci, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei

hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Drept temei pentru declararea recursului, se constată că recurentul face trimitere la

temeiurile de casare prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală și anume,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Verificând actele cauzei, în raport cu alegațiile titularului dreptului de recurs, Colegiul

penal lărgit conchide că, judecând apelul, instanța de apel a comis următoarele erori de drept.

Așadar, conform art.436 alin.(2) și (3) Cod de procedură penală, pentru instanța de

rejudecare, indicațiile instanței de recurs sânt obligatorii în măsura în care situația de fapt

rămâne cea care a existat la soluționarea recursului. Când hotărârea este casată numai cu privire

la unele fapte sau persoane ori numai în ce privește latura penală sau civilă, instanța de

rejudecare se pronunță în limitele în care hotărârea a fost casată.

Astfel, după cum rezultă din materialele cauzei, Colegiul penal lărgit reține că în pofida

acestor rigori legale, când situația de fapt a rămas cea care a existat la soluționarea recursului

precedent al procurorului, când decizia instanței de apel din 27 aprilie 2012 a fost casată numai

cu privire la nesoluționarea adecvată a fondului apelului acuzării, instanța de apel, rejudecând

cauza, a depășit fără suport legal limitele în care hotărârea precedentă a fost casată și nu a

executat indicațiile obligatorii conținute în decizia Curții Supreme de Justiție din 15 ianuarie

2013, inclusiv cele reproduce la pct.6 din prezenta decizie (pct.3-6 din decizie).

Circumstanțele specificate atestă clar că instanța de apel nu a soluționat apelul

procurorului în conformitate cu prevederile normelor enunțate și a adoptat o hotărâre care nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit statuează, că erorile comise de către instanța de apel,

sânt incidente temeiurilor de casare invocate de către procuror și care nu pot fi reparate de

către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece această instanță nu este abilitată cu

atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind instanța care a judecat apelul și pentru a nu

admite astfel încălcarea prevederilor procesual penale.

Colegiul penal lărgit conchide că decizia instanței de apel în cauza dată urmează a fi

casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile menționate, să

țină cont de împrejurările expuse, de faptul că referitor la respectarea termenului de depunere

a apelului anterior sa expus instanța de recurs printr-o hotărâre irevocabilă, prin care sa dispus

rejudecarea apelului în fond. Astfel, instanța de apel urmează să judece cauza în strictă

conformitate cu legea, să execute indicațiile obligatorii stipulate în deciziile Curții Supreme de

Justiție prin care a fost dispusă rejudecarea cauzei și să adopte o hotărâre legală și întemeiată,

cu respectarea prevederilor art.436 Cod de procedură penală.

8

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de Circumscripție

Chișinău, Bradu Valentina, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

29 ianuarie 2018, în cauza penală privindu-l pe Topciu Alexandr xxxx, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 29 iunie 2018.

Președinte Anatolie Țurcan

Judecători Elena Cobzac

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Nina Vascan

9