1ra-1021/2018 — Art.151 alin.1 CP

Prima instanță: 05.08.2015 – 12.07.2017;

Instanța de apel: 18.09.2017 – 07.11.2017;

Instanța de recurs: 25.04.2018 – 06.06.2018. CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 12 iulie 2017, Deliu Veaceslav Petru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin.(1) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În baza art.90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 (trei) ani, și nu va fi executată, dacă condamnatul în termenul de probă nu va comite o nouă infracțiune și prin purtarea exemplară va confirma încrederea acordată. S-a admis parțial acțiunea civilă, dispunându-se încasarea din contul lui Deliu Veaceslav Petru în folosul părții vătămate Znakovan Arkadiy prejudiciul material în sumă de 42445,34 lei (patruzeci și două mii patru sute patruzeci și cinci lei) 34 bani, prejudiciul moral în sumă de 40000 (patruzeci mii) lei și suma de 3000 (trei mii) lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică, iar în total suma de 85445,34 lei (optzeci și cinci mii patru sute patruzeci și cinci lei) 34 bani. În conformitate cu art. 90 alin. (6) lit. e) Cod penal, inculpatului Deliu Veaceslav i s-a stabilit obligația de a repara daunele cauzate părții vătămate Znakovan Arkadiy în termen de 2 (doi) ani. 1 Au fost respinse plângerile părții vătămate Znakovan Arkadiy și a avocatului Negru Olesea, depuse împotriva acțiunilor organului de urmărire penală, ca fiind neîntemeiate. 2. Pentru a pronunța sentința prima instanță a constatat că, Deliu Veaceslav, la data de 28.12.2014, urmărind scopul vătămări integrității corporale grave a persoanei, aflându-se în ospeție la părinți în XXXXX, împreună cu soția Deliu Viorica, ultima l-a informat, că a fost telefonată de către sora Luchian Lidia, care locuiește în casa lor personală situată în XXXXX și i-a comunicat că a venit concubinul Znakovan Arkadiy în stare de ebrietate și o amenință cu răfuiala fizică. Ulterior, Deliu Veaceslav, împreună cu rudele sale Deliu Petru, Pleșca Valeriu și Șopotean Veaceslav cu un automobil de ocazie s-au deplasat în XXXXX. Aproximativ la ora 22.00 min., ajungând în gospodăria cet. Luchian Lidia, Deliu Petru, Pleșca Valeriu și Șopotean Veaceslav au rămas în curtea gospodăriei, iar Deliu Veaceslav a întrat în casă pentru a clarifica situația. Acesta găsindu-l pe Znakovan Arkadiy pe pat în dormitor, în stare de ebrietate, între ei s-a iscat un conflict privind comportamentul ultimului agresiv față de ruda sa Luchian Lidia, după care el în mod intenționat a început să-i aplice lui Znakovan Arkadiy multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului. La gălăgie în casă au intrat Deliu Petru, Pleșca Valeriu și Șopotean Veaceslav, care i-au curmat acțiunile lui Deliu Veaceslav. Conform raportului de expertiză medico legală nr. 448 din 09 martie 2015 lui Znakovan Arkadiy i-au fost cauzate vătămări corporale grave. Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative: vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și sănătății, care este periculoasă pentru viață. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către partea vătămată Znacovan Arcadiy, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care lui Deliu Veaceslav să-i fie aplicată o pedeapsă cu închisoarea cu executarea reală a acesteia, precum și admiterea integrală a acțiunii civile, cu încasarea prejudiciului material în mărime de 100 000 lei, a prejudiciului moral în mărime de 150 000 lei și a cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică în mărime de 3000 lei pentru instanța de fond și 3000 lei pentru instanța de apel. Totodată, a solicitat casarea încheierii Judecătoriei Ialoveni din 11 decembrie, prin care s-a dispus respingerea cererilor avocatului părții vătămate Znacovan Arcadiy, Raisa Meșteșug, privind efectuarea acțiunii de reconstituire a faptei, recunoașterea ca corpuri delicte a hainelor în care era îmbrăcat Znakovan Arkadiy la momentul comiterii faptei și numirea unei expertize biologice pentru a determina urmele de sânge existente pe hainele date, ca neîntemeiate, încălcându-i-se dreptul de a obține și prezenta probe pe dosar. Anularea ordonanței privind scoaterea de sub urmărire penală a cet. Deliu Petru, Pleșca Valeriu și Șopotean Veaceslav în cauza penală nr. 2014440880 din 27.07.2015 emisă de către procurorul procuraturii r-lui Ialoveni Danu Vasile și disjungerea cauzei penale în privința lui Deliu Petru, Pleșca Valeriu și Șopotean Veaceslav cu remiterea cauzei la reluare pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală. 2 În motivarea apelului a invocat că, s-a adresat organelor de drept cu cererea de a fi atrase la răspundere persoanele care, în noaptea de 28.12.14 spre 29.12.14 l-au maltratat, aplicându-i lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite regiuni ale corpului, astfel cauzându-i leziuni corporale grave. Pe faptul dat a fost pornită cauza penală nr. 2014440880 conform prevederilor art. 151 alin.(2) Cod penal, aceasta fiind în gestiunea Procuraturii r-lui Ialoveni. Pe parcursul urmăririi penale au fost identificate persoanele nominalizate și partea vătămată le-a recunoscut. Acestora la 06.01.2015 li s-a recunoscut calitatea de bănuit, iar la 04.04.2015 cet. Deliu Petru, Deliu Veaceslav, Pleșca Valeriu și Șopotean Veaceslav li s-a recunoscut calitatea de învinuit. Urmărirea penală a derulat destul de anevoios, astfel partea vătămată de mai multe ori a insistat în fața ofițerului de urmărire penală în vederea efectuării acțiunilor procesuale și trimiterea cauzei în instanța de judecată exprimându-se că prezintă dubii nepărtinirea organului de urmărire penală în cazul dat. La sfârșitul lunii iulie 2015 a fost dispusă efectuarea confruntărilor între partea vătămată și învinuiți. Partea vătămată la sfârșitul lunii decembrie 2015 a fost o perioadă în stare de comă, apoi în stare gravă, dar deși ofițerul de urmărire penală a fost la spital, iar hainele în care a fost îmbrăcat partea vătămată erau la spital. La acel moment era în imposibilitate de a solicita careva acțiuni de urmărire penală având deplina încredere că organul de urmărire penală și procuratura își exercită atribuțiile îndreptate spre stabilirea adevărului și atragerea la răspundere a persoanelor vinovate în vătămarea corporală aplicată lui Znakovan Arkadiy. Nefiind ridicate convorbirile telefonice efectuate de Deliu Petru, Deliu Veaceslav, Pleșca Valeriu și Șopotean Veaceslav. Nu au fost ridicate înregistrările video de la camerele de luat vederi de pe traseul Ștefan-Vodă - Chișinău, nu au fost efectuate toate acțiunile de urmărire penală preconizate. Contactând procurorul, procuraturii Ialoveni, i s-a comunicat că dosarul se află deja pe rolul instanței de judecată și că ședința este fixată la a doua zi. Despre faptul că a fost finisată urmărirea penală nu a fost informat nici partea vătămată nici apărătorul acestuia astfel încălcându-i-se dreptul la apărare, nu a avut posibilitatea de a lua cunoștință de materialele cauzei, de a prezenta probe, de a înainta obiecții. Apelantul a menționat că, vinovăția lui Deliu Petru, Pleșca Valeriu și Șopotean Veaceslav se dovedește prin materialele cauzei penale cărora organul de urmărire penală le-a dat o interpretare eronată și anume declarațiile părții vătămate date la 03.01.2015. La fel versiunea învinuiților, care au făcut declarații identice nu are o consecință logică. Toți declară că fiind în s. Talmaza, r-nul Ștefan Vodă, cunoscând că Deliu Veaceslav se va deplasa spre XXXXX pentru a se clarifica cu Znakovan Arkadiy, au decis să plece cu el pentru a-l opri să nu facă vreo prostie, dar, ajungând la fața locului au rămas la poartă, iar el a plecat în casă să se clarifice. Aceste afirmații denotă doar faptul că Deliu Veaceslav, Deliu Petru, Pleșca Valeriu și Șopotean Veaceslav - toți au premeditat, pregătit comiterea in fracțiunii și s-au prezentat la fața locului intenționând anume maltratarea și cauzarea de leziuni corporale victimei. În textul ordonanței contestate a regăsit argumentul, precum că Znakovan Arkadiy nu a putut confirma în cadrul confruntării că a fost maltratat de Deliu Petru, Pleșca Valeriu și Șopotean Veaceslav, fapt ce nu corespunde realității, deoarece în cadrul 3 confruntării Znakovan Arkadiy a arătat direct la aceste persoane și a indicat că i-au aplicat lovituri, l-au maltratat, indicând că nu poate concretiza care din ei și câte anume lovituri i-a aplicat și pe care regiuni ale corpului, fiindcă îl băteau concomitent, iar el a acoperit cu mâinile capul, ferindu-se de lovituri. Interpretarea declarațiilor sale din cadrul confruntării în felul în care este inserată în textul ordonanței nominalizate denotă părtinirea procurorului, mușamalizarea probelor și a situației de fapt, mai ales că doi dintre învinuiții scoși de sub urmărire penală în asemenea mod se bucură de protecția unei „rude”, după cum ei însuși indică colaborator al organelor procuraturii. La fel, a menționat că, el și avocatul său Negru Olesea, la data de 24 și 25 septembrie 2015, prin cererile depuse la Procuratura raionului Ialoveni și la Procuratura Generală, au solicitat anularea ordonanței din 27.07.2015 privind scoaterea de sub urmărire penală a cet. Deliu Petru, Pleșca Valeriu și Șopotean Veacelsav, și reluarea urmăririi penale în privința ultimilor în cauza penală nr.2014440880, din motiv că ordonanța contestată este o reflectare a toleranței organelor procuraturii față de acțiunile infracționale ale cetățenilor Deliu Petru, Pleșca Valeriu și Șopotean Veacelsav, și o lezare esențială a drepturilor părții vătămate, acțiune care urmează a fi anulată. Prin încheierea din 11 noiembrie 2015 instanța a dispus că la etapa ședinței preliminare este prematur a se expune asupra plângerilor avocatului Olesea Negru și a părții vătămate Znakovan Arkadiy, privind anularea ordonanței procurorului din 27.07.2015 privind scoaterea de sub urmărire penală a cet. Deliu Petru, Pleșca Valeriu și Șopotean Veacelsav, plângeri care urmează a fi soluționate odată cu fondul cauzei, urmând ca asupra presupuselor încălcări a se expune în hotărârea judecătorească. Apelantul a considerat că instanța ilegal a emis această încheiere, deoarece instanța urma să disjunge cauza penală în privința Deliu Petru, Pleșca Valeriu și Șopotean Veaceslav și să trimită spre examinare judecătorului de instrucție, respectând prevederile art. 299 Cod de procedură penală, oferindu-i părții vătămate dreptul de acces la justiție și dreptul la un recurs efectiv cu posibilitatea de a se adresa prin prisma art. 313 și posibilitatea de a se adresa cu recurs la Curtea de Apel, în caz de dezacord cu soluția judecătorului de instrucție. Astfel, instanța a încălcat flagrant drepturile fundamentale ale părții limitând accesul la justiție, dreptul respectiv, cerând prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, căruia îi este recunoscută o certă marjă de apreciere în acest sens. Or, aceste limitări nu trebuie să restrângă accesul justițiabilului la tribunal, astfel încât să aducă atingere însăși substanței dreptului respectiv. De asemenea este încălcat dreptul la un recurs efectiv prin emiterea încheierii din 11 noiembrie 2015, fiind dispus lipsa căii de atac a încheierii. Astfel, partea vătămată fiind lipsită de a ataca încheierea în caz de dezacord cu aceasta. Totodată, a menționat că, la data de 11 decembrie avocatul părții vătămate Znakovan Arkadiy, Raisa Meșteșug, a înaintat cereri, solicitând recunoașterea ca corpuri delicte hainele în care era îmbrăcat Znakovan Arkadiy, însă acuzatorul de stat s-a pronunțat pentru respingerea cererilor ca neîntemeiate, invocând că partea vătămată nu a fost lipsită de dreptul de a solicita efectuarea acestor acțiuni la faza de urmărire penală. 4 Examinând cererile avocatului părții vătămate instanța de judecată a ajuns la concluzia asupra faptului că cererile sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse. Astfel lipsind-o pe partea vătămată de dreptul de a prezenta și a obține probe în confirmarea faptului că a fost maltratată nu de una ci de patru persoane. Motivele expuse de instanță în această încheiere sunt eronate. Totodată, partea vătămată a invocat că în urma leziunilor primite de pe urma maltratării, aplicându-i-se lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite regiuni ale corpului, i s-a cauzat leziuni corporale grave, fiind internat în spital și a fost nevoit sa sufere dureri insuportabile, fiind lipsit de capacitatea de a munci. Prin acțiunile sale ilegale, Deliu Petru, Deliu Veaceslav, Pleșca Valeriu și Șopotean Veaceslav a avut loc o atentare la drepturile personale nepatrimoniale, provocându-i suferințe psihice și fizice. Apelantul a atras atenția că, este regretabil faptul că după trei ani de la gravul incident, unde mai nu a murit, menționând că a avut mari cheltuieli atât materiale, cât și morale, iar instanța i-a stabilit lui Deliu Veaceslav obligația de a repara daunele cauzate părții vătămate Znakovan Arkadiy în termen de 2 (doi) ani.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017 a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința, în partea aplicării art. 90 Cod penal și încasării prejudiciului moral, pronunțând în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, după cum urmează. Inculpatul Deliu Veaceslav Petru recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal cu aplicarea pedepsei în formă de 5 (cinci) ani închisoare, urmează să-și execute pedeapsa în penitenciar de tip semiînchis. S-a încasat de la Deliu Veaceslav în beneficiul lui Znakovan Arkadiy prejudiciul moral în mărime de 80 000 (optzeci mii) lei. Termenul executării pedepsei se va calcula de la momentul reținerii. În rest, dispozițiile sentinței s-au menținut fără modificări.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat, că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Deliu Veaceslav de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal. Instanța de apel a indicat, că vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin prin cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de către instanța de fond și verificate de către instanța de apel, astfel, reținând că, prima instanță a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lui rezultă din probele administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv. Totodată, inculpatul Deliu Veaceslav a recunoscut vinovăția sa în comiterea infracțiunii de vătămare intenționată gravă a integrității corporale atât în ședința instanței de fond, cât și în ședința instanței de apel, sentința nu a fost atacată în privința recunoașterii vinovăției lui Deliu Veaceslav, motiv pentru care instanța de apel nu s-a 5 expus asupra vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, însușind motivelor invocate de prima instanță și în acest sens fiind indicată jurisprudența CEDO, pct. 37 a hotărârii în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, care statuează că art. 6 parag. 1 din Convenție, deși obligația instanței să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs. Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fie examinat chestiunile esențiale supusă atenției sale. 5.1. Cu referire la solicitarea părții vătămate Znakovan Arkadiy de a recunoaște vinovăția lui Deliu Petru, Pleșca Valeriu și Șopotean Veaceslav în comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, și, prin urmare, de recalificare a acțiunilor tuturor în baza art. 151 alin. (2) Cod penal, instanța de apel a considerat că este nefondată și în acest sens, a notificat prevederile art. 325 Cod penal și a subliniat că judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, sentința judecătorească trebuie să reflecte învinuirea (potrivit rechizitoriului) adusă în cauza penală în privința persoanei care a fost trimisă în judecată. Instanța de apel a reținut că, prin ordonanța din 28.07.2015 Deliu Veaceslav a fost pus sub învinuire în baza art. 151 alin. (1) Cod penal (f.d. 173) și cauza penală a fost remisă în judecată cu întocmirea rechizitoriului pe învinuirea adusă în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal doar în privința lui Deliu Veaceslav (f.d. 179-187, vol. I). Totodată, fiind menționată jurisprudența CEDO, în cauza Adrian Constantin vs. România CEDO (cererea nr. 21175/03; Secția a III-a, 12 aprilie 2011), potrivit căreia este obligația instanței să pună în discuție noua încadrare juridică și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea, fiind în sarcina jurisprudenței de a găsi o sancțiune adecvată acestei încălcări a dreptului la apărare. Obligațiile impuse de legislația procesual penală se referă la obligația instanței de a pune în discuția părților noua încadrare, procurorul și părțile urmând să-și expună concluziile cu privire la necesitatea și temeiurile schimbării încadrării juridice, însăși instanța fiind obligată să atragă atenția asupra consecințelor acestei schimbări și să explice drepturile inculpatului, și anume de a cere lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea în raport cu noua încadrare. Nu are relevanță dacă schimbarea încadrării juridice privește o infracțiune mai ușoară sau mai gravă, deoarece în ambele cazuri inculpații sunt privați de posibilitatea de a formula o apărare în raport cu noua ei încadrare juridică, or, urmează a se ține cont de dreptul inculpatului de a fi informat cu privire la natura și cauza acuzațiilor ce îi sunt aduse și dreptul său de a beneficia de suficient timp și de facilitățile necesare pregătirii apărării sale. La fel, instanța de apel a subliniat că potrivit prevederilor art. 24 Cod de procedură penală, potrivit cărora (1) urmărirea penală, apărarea și judecarea cauzei sunt separate și se efectuează de diferite organe și persoane. (2) Instanța 6 judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Astfel, instanța de apel a reținut că nu se poate implica în vederea casării ordonanței de învinuire sau rechizitoriului, deoarece instanța de judecată este imparțială și de competența sa ține judecarea cauzelor penale în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu și în privința persoanei puse sub învinuire, sarcina acuzării revenindu-i procurorului. Prin urmare, nici nu poate depăși limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, nu poate înfăptui acțiuni ce țin de atribuția acuzării. 5.2. În privința argumentului apelantului precum că plângerile părții vătămate Znakovan Arkadiy și a avocatului Negru Olesea privind anularea ordonanței din 27.07.2015 de scoatere de sub urmărire penală a cet. Deliu Petru, Pleșca Valeriu și Șopotean Veacelsav, și reluarea urmăririi penale în privința ultimilor în cauza penală nr. 2014440880, instanța de apel a considerat că prima instanță în mod justificat a ajuns la concluzia că acestea sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse. 5.3. Cu referire la solicitarea părții vătămate Znakovean Arcadiy privind aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse privative de liberate cu executarea reală a acesteia, considerând că prima instanță i-a stabilit o pedeapsă prea blândă, reieșind din personalitatea inculpatului Deliu Veaceslav și circumstanțele cauzei, consecințele produse, instanța de apel, verificând legalitatea pedepsei stabilite a constatat că, instanța de fond a dat o analiză superficială circumstanțelor cauzei și personalității inculpatului, nu a făcut o analiză complexă a tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei, nu s-a expus asupra existenței sau lipsei circumstanțelor agravante sau atenuante și a ajuns la o concluzie pripită despre necesitatea aplicării în privința lui Deliu Veaceslav a unei pedepse non-privative de libertate cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, or, din materialele dosarului rezultă că inculpatul a comis o infracțiune gravă, a cărei limită de pedeapsă maximă este de 10 ani închisoare, iar pedepse alternative nu sunt prevăzute. Totodată, prin acțiunile sale Deliu Veaceslav a comis o infracțiune care s-a soldat cu vătămarea gravă a integrității corporale a părții vătămate și provocarea de suferințe fizice și psihice, sfidând prevederile art. 24 alin. (1) al Constituției Republicii Moldova, potrivit cărora statul garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritate fizică și psihică. Instanța de apel a accentuat pericolul social deosebit pe care îl prezintă infracțiunea comisă de către inculpatul Deliu Veaceslav, precizând că vătămarea integrității corporale grave reprezintă una din cele mai intolerabile infracțiuni, fapt care explică severa sancționare prevăzută pentru această infracțiune în dispozițiile Codului Penal, și totodată, fiind reținut că conform jurisprudenței CtEDO, în cauza nr. 1572/07 din 10.02,2011, Nasuhanovî vs Federația Rusă, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a reiterat că obligația statului de a proteja dreptul persoanei la viață este imuabilă și necesită efectuarea unei investigații eficiente în cazurile în care decesul persoanei ar putea surveni în urma aplicării violenței (Kaya vs. Turcia, 19.02.1998). Scopul esențial al acestei investigații este asigurarea implementării eficiente a legislației naționale care consacră dreptul la viață și eficientizarea responsabilității autorităților pentru respectarea acestui drept. Asemenea investigație trebuie să fie 7 independentă, accesibilă pentru familia părții vătămate, efectuată în termen rezonabil, și să ajungă la o concluzie justă despre necesitatea aplicării violenței sau ilegalitatea acesteia, cu stabilirea pedepsei corespunzătoare (Hugh Jordan v. the United Kingdom, №24746/94, §§ -05-09, 08.01.2002). Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature în privința aplicării pedepsei cu suspendarea condiționată a executării ei. Astfel, la stabilirea pedepsei inculpatului Deliu Veaceslav, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 76-78 Cod penal, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, care conform art. 16 Cod penal face parte din categoria celor grave, comisă cu intenție, de consecințele prejudiciabile survenite - cauzarea vătămărilor corporale grave, în rezultatul cărora partea vătămată s-a aflat mult timp în comă, de atitudinea inculpatului față de cele comise, nu a restituit prejudiciul părții vătămate, nu s-a apropiat de victimă să-și ceară scuze, de persoana celui vinovat, care anterior nu a fost judecat (f.d. 77, vol. I), la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d. 75-76, vol. I), la locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d. 74, vol. I), are un copil minor la întreținere (f.d. 73, vol. I), circumstanțe atenuante și agravante nu au fost stabilite. Reieșind din criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, instanța de apel a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc doar prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare cu executare reală, care în opinia instanței va restabili echitatea socială, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, totodată, menționând că, nu pot fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal față de Deliu Veaceslav, care a sfidat relațiile sociale cu privire la integritatea corporală a persoanei. 5.4. Potrivit apelului declarat de partea vătămată Znakovan Arkadiy contestă sentința și în latura civilă, solicitând admiterea integrală a acțiunii civile înaintate de partea vătămată și în această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, în cadrul procesului penal partea vătămată Znakovan Arkadiy a fost recunoscut în calitate de parte civilă și a înaintat o acțiune civilă, prin care a solicitat încasarea prejudiciului material și moral în sumă de 555000 lei. În ședința de judecată partea vătămata și-a concretizat cerințele solicitând încasarea prejudiciului material în sumă de 100000 lei, prejudiciului moral în sumă de 150000 lei, și 3000 lei cheltuieli de asistență juridică. Verificând în acest sens hotărârea contestată, instanța de apel a considerat că instanța de fond a dat o apreciere justă circumstanțelor cauzei și suportului probatoriu regăsit în materialele cauzei și a încasat corect și legal prejudiciul material în sumă de 42445,34 lei (patruzeci și două mii patru sute patruzeci și cinci lei, 34 bani), ce constă din cheltuielile suportate de Znakovan Arkadiy pentru efectuarea investigațiilor medicale, procurarea medicamentelor prescrise de medic, operația efectuată și procurarea produselor alimentare. Însă, în privința prejudiciului moral, instanța de apel a subliniat că suma solicitată de către partea vătămată de 150 000 lei de la inculpat, este una exagerată, totodată, menționând că mărimea prejudiciului moral urmează să fie fixată, ținând cont și de starea materială a inculpatului. 8 Astfel, instanța de apel, ținând cont de gravitatea cauzării suferințelor psihice și fizice suportate de partea vătămată, și anume, cauzarea vătămărilor corporale grave, aflarea lui Znakovan Arkadiy în comă, intervențiilor chirurgicale suportate datorită acțiunilor ilegale ale inculpatului, a considerat că suma de 80 000 (optzeci mii) lei este una rezonabilă și echitabilă pentru recuperarea prejudiciului moral, pentru suferințele psihice suportate de partea vătămată, respingând în rest pretențiile înaintate, ca fiind neîntemeiate.

Decizia instanței de apel pronunțată integral la data de 05 decembrie 2017, este atacată cu recursuri ordinare de inculpatul Deliu Veaceslav, la 12 decembrie 2017, și de partea vătămată Znakovan Arcadiy, la 20 decembrie 2017. 6.1. Inculpatul Deliu Veaceslav, invocând temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe, considerând că, instanța de apel la stabilirea pedepsei a ignorat prevederile art.61, 75 Cod penal, nu a ținut cont de circumstanțele cauzei, de comportamentul agresiv al părții vătămate (lovirea concubinei Luchian Lidia și arderea hainelor în ogradă), fapt confirmat prin depozițiile martorului Luchian Lidia, nu s-a luat în considerare persoana inculpatului, care este fără antecedente penale, este pentru prima dată pe banca de acuzare, se caracterizează pozitiv, angajat în câmpul muncii, activează în calitate de conducător auto la SRL „Platinum Lider”, este căsătorit, are la întreținere un copil minor de 10 ani, asigură financiar familia și ajută părinții pensionari, are loc permanent de trai, are un mod de viață stabilit, se bucură de stima vecinilor și colegilor de breaslă, nu a fost supus sancționărilor administrative. Totodată, menționează că, a recunoscut vina, se căiește sincer în cele comise, nu este periculos pentru societate, iar privarea lui de libertate se va răsfrânge negativ supra vieții cotidiene, familiei, va fi lipsit de posibilitatea de a-și crește și educa copilul. Mai mult ca atât, din materialele cauzei reiese că, a solicitat examinarea cauzei penale în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale, în temeiul art. 364/1 Cod de procedură penală. La fel, pe contul părții vătămate, în scopul achitării prejudiciului moral cauzat prin infracțiune a fost depusă suma de bani în mărime de 20 000 lei, circumstanțe care puteau fi apreciate la momentul stabilirii pedepsei de către instanța de apel. În astfel de circumstanțe, inculpatul consideră că, instanța de fond motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, persoana inculpatului, și în așa mod,corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin aplicarea art. 90 Cod penal. Sub acest aspect apelantul indică cazul Perez versus Franța, în care CEDO a constatat că Convenția Europeană nu oferă un drept la „răzbunarea privată” sau la actio popularis. Or, actul infracțional nu generează contra obligația juridico-penal a victimei de a pedepsi infractorul, societatea contemporană refuzând să practice legea talionului, în favoarea unei justiții echitabile. Pentru partea vătămată actul infracțional generează obligația juridico-civilă de a pretinde și de a recupera prejudiciul material și moral cauzat ei, în primul rând, de la infractor și, în al doilea rând, de la stat. Din materialele cauzei penale rezultă, că partea vătămată a înaintat o acțiune civilă împotriva inculpatului Deliu Veaceslav de încasare a prejudiciului material în 9 mărime de 100 000 lei și moral în mărime de 150 000 lei, iar instanța de apel a admis parțial acțiunea civilă și a încasat în beneficiul acestuia prejudiciul moral în mărime de 80 000 lei, ținând cont de gravitatea cauzării suferințelor psihice și fizice suportate de partea vătămată și anume cauzarea vătămărilor corporale grave, aflarea lui Znacovan Arcadiy în comă, intervențiilor chirurgicale suportate datorită acțiunilor ilegale ale inculpatului, consideră că suma de 80 000 lei este una rezonabilă și echitabilă pentru recuperarea prejudiciului moral, pentru suferințe psihice suportate de partea vătămată, respingând în rest pretențiile înaintate, ca fiind neîntemeiate. Apelantul consideră că, instanța de apel a ignorat acel fapt, că la stabilirea sumei prejudiciului moral care urmează a fi încasată se ține cont de starea materială a inculpatului, însă fără a stabili prin probe, care este starea materială a inculpatului a încasat în beneficiul părții vătămate prejudiciul moral exagerat în mărime de 80 000 lei. Inculpatul menționează că, aprecierea prejudiciului moral se face în funcție de circumstanțele cazului, de la caz la caz, astfel că, instanța de fond corect a apreciat împrejurările în care a fost comisă infracțiunea și a stabilit prejudiciul moral, care a fost încasat în beneficiul părții vătămate în mărime de 40 000 lei. Referitor la pretenția părții civile privind încasarea 150 000 lei și admiterea acțiunii civile parțial, în mărime de 80 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, consideră că urmează a fi respinsă că neîntemeiată, pe motiv că Znakovan Arcadiy are tendință de a se îmbogăți fără justă cauză. 6.2. Partea vătămată Znakovan Arcadiy, invocând temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicită: - casarea deciziei și a sentinței, cu condamnarea lui Deliu Veaceslav, Deliu Petru, Pleșca Valeriu și Șopotean Veaceslav în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal cu stabilirea pedepsei reale în limita prevăzută de Codul penal în legătură cu cruzimea cu care a fost săvârșită infracțiunea; - casarea încheierii Judecătoriei Ialoveni din 11 decembrie 2015, prin care s-a dispus respingerea cererilor avocatului părții vătămate Znakovan Arcadiy, Raisa Meșteșug, privind efectuarea acțiunii de reconstituire a faptei, recunoașterea ca corpuri delicte a hainelor în care era îmbrăcat Znakovan Arkadiy la momentul comiterii faptei și numirea unei expertize biologice pentru a determina urmele de sânge existente pe hainele date, ca neîntemeiate, încălcându-i-se dreptul de a obține și prezenta probe pe dosar. Anularea ordonanței privind scoaterea de sub urmărire penală a cet. Deliu Petru, Pleșca Valeriu și Șopotean Veaceslav în cauza penală nr. 2014440880 din 27.07.2015 emisă de către procurorul procuraturii r-lui Ialoveni Danu Vasile; - disjungerea cauzei penale în privința lui Deliu Petru, Pleșca Valeriu și Șopotean Veaceslav și remiterea cauzei la reluare pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală; - admiterea integrală a acțiunii civile, cu încasarea prejudiciului material în mărime de 100 000 lei, a prejudiciului moral în mărime de 150 000 lei și a cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică în mărime de 3000 lei pentru instanța de fond și 3000 lei pentru instanța de apel. În susținerea solicitărilor sale invocă aceleași argumente care au fost indicate în cererea de apel (pct.3 din prezenta decizie). 10 Totodată, la data de 01 martie a fost depusă o cerere de urgentare a solicitării dosarului de la Judecătoria Ialoveni și numirea datei examinării cauzei în regim de urgență, deoarece inculpatul trebuie să se afle la închisoare, însă se află la libertate și nici de gând nu are să achite prejudiciul.

Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare declarate de inculpatul Deliu Veaceslav și de partea vătămată Znakovan Arcadiy, solicitând inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Referitor la recursul ordinar declarat de inculpatul Deliu Veaceslav 8.1. Analizând recursul declarat, Colegiul penal constată, că inculpatul nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor, din care considerente instanța de recurs nu se va expune referitor la aceste aspecte, dar critică decizia instanței de apel referitor la chestiunea de individualizare a pedepsei, argument, care se încadrează în temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și în partea soluționării acțiunii civile, care în opinia inculpatului a fost încasată o sumă exagerată. În această odine de idei, instanța de recurs constată că, inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(1) Cod penal la închisoare și în temeiul art.90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă, însă instanța de apel, judecând cauza la apelul declarat de către partea vătămată Znacovean Arcadiy, a verificat legalitatea pedepsei stabilite și a constatat că, instanța de fond pripit a ajuns la concluzia despre necesitatea aplicării în privința lui Deliu Veaceslav a unei pedepse non-privative de libertate cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, or, instanța de apel, analizând circumstanțele cauzei și ținând cont de prevederile art.61, 75 Cod penal a conchis că, în privința inculpatului necesită a fi stabilită o pedeapsă privativă de libertate cu izolarea de societate, care va atinge scopul pedepsei penale, de restabilire a echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane. Colegiul penal consideră că, instanța de apel legal și întemeiat a casat hotărârea primei instanțe în partea stabilirii pedepsei, motivându-și soluția în acest sens (pct.5.5. f.d.42-47, vol. III), soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. 11 Subsidiar, se subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei). Totodată, instanța de recurs subliniază că, textul art. 90 alin.(1) Cod penal, prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme, or, legea specifică: „…ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele…”. Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei principale, după caz, și a celei complimentare, instanța trebuie să de-a o suplimentară motivare de ce trage concluzia că vinovatul nu este rațional ca să execute real termenul pedepsei stabilite. Din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al vinovatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde. Raționamentul instanței de-a suspenda executarea pedepsei, depinde, de rând cu celelalte împrejurări ale cauzei, de personalitatea vinovatului, de comportamentul acestuia anterior și după săvârșirea infracțiunii, în timpul urmăririi penale sau al judecății. 8.2. Colegiul penal consideră neîntemeiat motivul invocat de către inculpatul - recurent, precum că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, în prima instanță a solicitat examinarea cauzei penale în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale, în temeiul art. 364/1 Cod de procedură penală, or, din materialele cauzei rezultă că, prin încheierea Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 11 decembrie 2015 a fost respinsă cererea inculpatului Deliu Veaceslav privind examinarea cauzei penale în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale și dispusă examinarea cauzei penale în procedură generală (f.d. 11-12, vol. II). 8.3. La fel, instanța de recurs conchide că este nefondat și argumentul inculpatului referitor la soluția instanței de apel, care a dispus încasarea din contul acestuia în beneficiul părții vătămate prejudiciul moral în sumă de 80 000 lei, or, instanța de apel corect a reținut că, această sumă este una rezonabilă și echitabilă pentru recuperarea prejudiciului moral, ținând cont de gravitatea cauzării suferințelor psihice și fizice suportate de partea vătămată, și anume cauzarea vătămărilor corporale grave, aflarea lui Znakovan Arkadiy în comă, intervențiilor chirurgicale suportate datorită acțiunilor ilegale ale inculpatului. Referitor la recursul ordinar declarat de partea vătămată Znakovan Arcadiy 8.4. Colegiul penal, analizând conținutul recursului declarat de partea vătămată, consideră, că alegațiile acestuia sunt nefondate și în acest sens se menționează că, sub 12 aspectul temeiului pct. 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit practicii judiciare stabilite la judecarea recursului ordinar în cauza penală, s-a atenționat că, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Pentru a pronunța o asemenea concluzie, este necesar să se țină cont de fapta săvârșită, așa și cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, precum și să se stabilească, dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corectă, corespunzătoare faptei constatate, și numai în cazul când fapta a fost încadrată în baza unei alte norme penale, este posibil de conchis că aceasta a fost încadrată juridic greșit În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Deliu Veaceslav a fost pus sub învinuire de către organul de urmărire penală, recunoscut vinovat și condamnat de prima instanță în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative: vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și sănătății, care este periculoasă pentru viață, concluzia căreia a fost menținută de către instanța de apel, care a constatat, că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate. Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe în privința încadrării juridice a acțiunilor inculpatului, deoarece la judecarea apelului declarat de partea vătămată, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. Mai mult ca atât, instanța de recurs reține și faptul, că argumentele invocate de partea vătămată cu privire la condamnarea nu numai a inculpatului, ci și a altor persoane, despre care partea vătămată pretinde că au participat la cauzarea vătămărilor corporale, sunt aceleași cu cele care au fost expuse în cererea de apel, și acestea au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în instanța de apel, și asupra acestora instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată (f. d. 40-42, pct.5.4.), soluție pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, considerând legală și întemeiată. La fel, se atrage atenția și la faptul că instanța de apel prin soluția sa s-a expus motivat și asupra concluziei instanței de fond la adoptarea încheierii din 11 decembrie 2015, prin care s-a dispus respingerea cererilor avocatului părții vătămate Znakovan Arcadiy, Raisa Meșteșug, privind efectuarea acțiunii de reconstituire a faptei, recunoașterea ca corpuri delicte a hainelor în care era îmbrăcat Znakovan Arkadiy la 13 momentul comiterii faptei și numirea unei expertize biologice pentru a determina urmele de sânge existente pe hainele date, ca fiind neîntemeiate. 8.5. Referitor la solicitările părții vătămate de a admite integral acțiunea civilă și de a dispune încasarea din contul inculpatului în beneficiul său prejudiciul material în sumă de 100 000 lei, prejudiciul moral în mărime de 150 000 lei și a cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică în mărime de 3000 lei pentru instanța de fond și 3000 lei pentru instanța de apel, Colegiul penal reține că, aceste solicitări sunt identice cu cele indicate în cererea de apel (f.d.252, vol. II), prin urmare, au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în instanța de apel. Analizând decizia atacată, instanța de recurs constată că, la judecarea apelului declarat de partea vătămată, instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și a conchis că, prima instanță corect și legal a dispus încasarea prejudiciului material în sumă de 42445,34 lei (patruzeci și două mii patru sute patruzeci și cinci lei, 34 bani), ce constă din cheltuielile suportate de Znakovan Arkadiy pentru efectuarea investigațiilor medicale, procurarea medicamentelor prescrise de medic, operația efectuată și procurarea produselor alimentare. Însă, în privința prejudiciului moral, instanța de apel a menționat că, suma solicitată de către partea vătămată de 150 000 lei de la inculpat, este una exagerată, și astfel a considerat că, suma de 80 000 lei este una rezonabilă și echitabilă pentru recuperarea prejudiciului moral, motivându-și soluția în acest sens (f.d.47-49, pct.5.6.), pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei). 8.6. În ce privește solicitările expuse în cererea depusă de către partea vătămată, Colegiul penal menționează că, au fost respectate prevederile art.431 Cod de procedură penală, fiind îndeplinite actele procedurale preparatorii după primirea cererii de recurs, fapt confirmat prin materialele cauzei (f.d.57-59; 80, vol. III). În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursurile ordinare declarate de inculpatul Deliu Veaceslav și de partea vătămată Znakovan Arcadiy se declară inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, 14 DECIDE: Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Deliu Veaceslav și de partea vătămată Znakovan Arcadiy împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Deliu Veaceslav XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la data de 05 iulie 2018. Președinte Toma Nadejda Judecător Alerguș Constantin Judecător Boico Victor 15