1ra-2151/2021 — art. 27, 186 alin. 2 lit. c,d, 186 alin. 2 lit. b,d, 186 alin. 2 lit. d, 186 alin. 2, lit. c,d CP

1ra-2151/2021 — art. 27, 186 alin. 2 lit. c,d, 186 alin. 2 lit. b,d, 186 alin. 2 lit. d, 186 alin. 2, lit. c,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2151/2021

1-14161117-01-1ra-26112021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Iurie DIACONU

Ion GUZUN

Victor BOICO

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Mazur Svetlana în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2021, în cauza

penală privindu-l pe

DELIV Valentin Xxxxxxx născut la

xx xxxxxx xxxx în s. Xxxxx, r-nul Xxxxxxx,

domiciliat în mun. Xxxxxxxxx, str. Xxxxxxxx x/x

ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.09.2014 – 30.03.2021;

Instanța de apel: 06.05.2021 – 28.09.2021;

Instanța de recurs: 26.11.2021 – 24.01.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Deliv Valentin a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute la art.186 alin. (2) lit. b) și d) Cod Penal (episodul din 31

octombrie 2013), art. 186 alin. (2) lit. d) Cod Penal (episodul din 12 iulie 2014),

art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod Penal ( episodul din 07 iulie 2014); art. 186 alin. (2)

lit. c) și d) Cod Penal (episoadele din 09 august 2014 și 10 august 2014) și art. 27,

1

186 alin. (2) lit., c), d) Cod Penal (episodul din 14 august 2014), la câte 1 an

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, pentru fiecare infracțiune

săvârșită.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, i s-a

stabilit lui Deliv Valentin prin cumul parțial al pedepselor aplicate, pedeapsa

definitivă 3 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa aplicată s-a adăugat parțial

lui Deliv Valentin pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 27 septembrie 2018, stabilindu-i pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 7 ani cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita activitatea legată de

circulația legală a drogurilor pe un termen de 5 ani.

Termenul executării pedepsei închisorii stabilit lui Deliv Valentin, s-a

calculat din 30 martie 2021, cu includerea termenului deținerii acestuia în stare de

arest preventiv: de la 01 ianuarie 2014 până la 03 martie 2014; de la 14 august

2014 până la 03 martie 2016.

De la Deliv Valentin s-a încasat în folosul părții vătămate Scurtu Alexandru

prejudiciul material în mărime de 5420 lei.

Prin sentință a fost soluționată și soarta corpurilor delicte.

Valentin la 31 octombrie 2013, aproximativ pe la orele 15:00, având înțelegere

prealabilă cu Dobrovolschi Iurie și Armaș Eduard, (dosarul în privința căruia a

fost încetat), urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, încredințându-se

că nu sunt observați de nimeni, aflându-se pe str. Calea Moșilor, 1, mun. Chișinău,

prin alegere de chei, au sustras automobilul de model „Dacia Logan” cu n/î CQF

353, ce aparține cet. Ciobanu Nicolae, care era parcat pre str. Calea Moșilor, 1,

mun. Chișinău, după care s-au eschivat de la locul comiterii infracțiunii cu

automobilul sustras, deplasându-se într-o fâșie forestieră din str. Costiujeni, mun.

Chișinău, unde au dezasamblat automobilul, în rezultat cauzând părții vătămate

Ciobanu Nicolae, un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală

de 49 000 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, inculpatul a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, furt, adică sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane, după indicii calificativi: săvârșit de mai multe

persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Tot el, la 14 august 2014 aproximativ pe la orele 03:15, aflându-se pe str.

Aleea Gării, 1, mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor

altei persoane, prin deteriorarea lacătului ușii din partea dreaptă a automobilului de

model „Dacia Logan” cu n/î Xxx xxx ce aparține cu drept de proprietate cet.

2

Ghebosu Ghenadie, de unde a încercat să sustragă automagnitola de model

“Prology” la prețul de 1200 lei, navigator de model „Reset” la prețul de 500 lei,

însă fiind observat de către proprietar, din cauze independente de voința sa, nu și-a

produs efectul, deoarece a fost reținut, cauzând părții vătămate un prejudiciu

material în proporții considerabile în sumă totală de 1700 lei.

Astfel, prin acțiunile sale Deliv Valentin a comis infracțiunea prevăzută de

art. 27, 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, tentativă de furt la sustragerea pe ascuns

a bunurilor altei persoane, după indicii calificativi: săvârșit prin pătrundere în alt

loc de depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Tot el, la 12 iulie 2014, aproximativ pe la orele 18:20, aflându-se în incinta

magazinului „Moldcell” amplasat, pe str. Tighina, 55, mun. Chișinău, urmărind

scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, folosindu-se de neatenția

vânzătorilor, a sustras pe ascuns de pe masă un telefon mobil de model „Huawei

U666” cu nr. IMEI: xxxxxxxxxxxxxx, la prețul de 1540 lei, după ce cu bunul

sustras, a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i SRL „Acces-Point” un

prejudiciu material în proporții considerabile, în sumă de 1540 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, cet. Deliv Valentin a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, furt, adică sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, după indicii calificativi: cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

Tot el, în perioada de timp de la 07 iulie 2014, ora 21:00, până la data de 08

iulie 2014, ora 7:40, a sustras, pe ascuns, prin spargerea geamului de la ușa din

spate în partea dreaptă, din automobilul de model ,,Mitsubishi Outlander,, cu n/î xx

xx xx, parcat în dreapta stângă a blocului locativ nr. 10/4, de pe str. Independenței,

mun. Chișinău, o geantă din piele naturală, în valoare de 1000 lei, în care se afla un

portmoneu din piele naturală în valoare de 500 lei, în care se aflau bani, și anume:

300 dolari SUA, care conform cursului valutar oficial BNM, constituie 4219,80 lei;

600 lei; doua carduri ,,Victoriabank,, de pe care ulterior au fost extrași 5000 lei;

buletinul de identitate; permisul de conducere; permisul de port armă; permisul de

conducere eliberat de Statele Unite ale Americii; un card bancar ,, Central Bank,,

toate eliberate pe numele lui Dormenco Tatiana, la fel un aparat de fotografiat de

model ,,Nikon,, în valoare de 6 500 lei, o geantă de tip sport, în valoare de 150 lei,

în care se aflau haine sportive, bunuri ce aparțineau cet. Dormenco Tatiana. Prin

aceste acțiuni, părții vătămate Dormenco Tatiana i-a fost cauzat un prejudiciu

material în proporții considerabile, în valoare totală de 17 969,80 lei.

Astfel prin acțiunile sale intenționate, Deliv Valentin a comis infracțiunea

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod Penal, furtul, adică sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită prin pătrundere, cu cauzare de daune

în proporție considerabile.

3

Tot el, la 09 august 2014, aproximativ pe la orele 23:00, urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, în timp ce se afla în preajma bazei de odihnă

,,Pădurici”, din Parcul Nistrean amplasat în or. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău,

prin deteriorarea geamului de la ușa din spate din dreapta a automobilului de model

„Mercedes ML 250” cu n/î XXX XXX ce aparține cet. Rusu Ion, a sustras o

geantă de firmă „Gucci” la prețul de 18 000 lei în care se aflau actele de

confirmare a firmei SRL „Nero Grup” certificatul de înregistrare a firmei, licența

de activitate cu anexă, contracte de vânzare-cumpărare, carnet cu date personale,

două chei de la apartament, portmoneu cu inscripția ,,Lexus”, la prețul de 1289 lei,

în care se afla buletin de identitate, permisul de conducere pe numele acestuia, card

bancar ,,Victoriabank”, în care se aflau bani în sumă de 1800 lei, un Ipad de model

„Apple Air” la prețul de 11 000 lei, în care activa cartela sim cu nr. xxxxxxxxx, un

telefon mobil de model „Nokia 8800” la prețul de 5500 lei în care activa cartela

sim cu nr. xxxxxxxxx, o ștampilă a SRL „Nero Grup”, o geantă la prețul de 3000

lei, în rezultat cauzând părții vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă

totală de 40 589 lei.

Tot el, la aceeași dată și în același loc, prin deteriorarea geamului a pătruns

în automobilul de model „Skoda Fabia” cu n/î XXX XXX ce aparține cet. Scurtu

Alexandru de unde a sustras o geantă la prețul de 700 lei în care se afla un telefon

mobil de model „Nokia” la prețul de 1000 lei, un telefon mobil de model

„Samsung” cu nr. IMEI xxxxxxxxx la prețul de 900 lei, un inel de logodnă

confecționat din aur la prețul de 2700 lei, un stick USB la prețul de 120 lei,

certificatul medical și legitimație de serviciu, în rezultat cauzând părții vătămate un

prejudiciu material considerabil în sumă totală de 5420 lei și de la cet. Cerempei

Cristina, de asemenea a sustras pe ascuns din automobilul de model „Skoda Fabia”

cu n/î XXX XXX o geantă la prețul de 750 lei în care se afla un telefon de model

„Samsung” la prețul de 1500 lei, în care activa cartela sim cu nr. xxxxxxxx la

prețul de 50 lei, o cheie de la apartament la prețul de 50 lei, un stick USB la prețul

de 100 lei, o agendă la prețul de 20 lei, un portmoneu la prețul de 50 lei în care se

aflau bani în sumă de 200 lei și 15 euro care conform cursului oficial al BNM la

data de 09.08.2014 constituie 277 lei, un card bancar de la ,,Moldindconbank,, un

card bancar de la ,,Moldova Agroindbank”, buletin de identitate pe numele

Cerempei Cristina, un ruj la prețul de 70 lei, astfel cauzându-i părții vătămate un

prejudiciu material considerabil în sumă totală de 3067 lei.

Tot el, la 10 august 2014 în intervalul de timp de la ora 01:00 până la 01:25,

urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane prin forțarea

lacătului a pătruns în automobilul de model „Dacia Logan” cu n/î XXXXXX ce se

afla parcat pe bd. Mircea cel Bătrân 2/2, mun. Chișinău, de unde pe ascuns a

sustras telefonul mobil de model „Huawei Y 320 Duos” cu numărul IMEI

4

xxxxxxxx la prețul de 1990 lei, care se afla într-o husă din silicon la prețul de 99

lei, în care activa cartela de memorie de model „Micro SD” cu capacitatea de 4 Gb

la prețul de 149 lei și două cartele sim cu nr. xxxxxxxxx și nr. xxxxxxxxxxx la

prețul de 50 lei fiecare și bani în sumă de 500 lei. În rezultat, cauzând părții

vătămate Secrieru Constantin un prejudiciu material considerabil în sumă totală de

2838 lei.

În perioada de timp 09 august 2014 – 10 august 2014, Deliv Valentin a

sustras bunuri materiale în sumă totală de 51 914 lei. Astfel, prin acțiunile sale

intenționate, cet. Deliv Valentin a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 186 alin.

(4) Cod penal, furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, după

indicii calificativi: prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, săvârșite în

proporții mari.

Svetlana Mazur în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea integrală a

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care să fie încetat procesul penal în privința lui

Deliv Valentin pe episoadele din 31.10.2013, 12.07.2014, 10.08.2014 în legătură

cu intervenirea termenului de prescripție, iar pe episoadele din 07.07.2014,

09.08.2014, 09.08.2014, 14.08.2014 să fie achitat pe motiv că fapta nu a fost

săvârșită de inculpat.

În expunerea dezacordului cu sentința, avocatul a invocat că:

- inculpatul Deliv Valentin recunoaște pe deplin 3 episoade de furt, și

anume: episodul furtului din 31.10.2013 a automobilului Dacia Logan de la partea

vătămată Ciobanu Nicolai, prejudiciu recuperat; episodul furtului din 12.07.2014 a

telefonului mobil Huawei de la partea vătămată Oleinicenco Ruslan, prejudiciu

recuperat și episodul furtului din 10.08.2014 a telefonului mobil Huawei de la

partea vătămată Secrieru Constantin, prejudiciu recuperat;

- de la săvârșirea infracțiunilor recunoscute ca fiind comise de către inculpat

și până la data pronunțării sentinței – 27 septembrie 2018, trecuseră deja 5 ani,

inculpatul urmând a fi liberat de răspunderea penală, în temeiul art. 60 alin. (1)

Cod penal;

- celelalte episoade incriminate, inculpatul nu le recunoaște deoarece nu a

săvârșit aceste infracțiuni și solicită achitarea pe aceste capete de acuzare;

- la pronunțarea sentinței, instanța de fond nu a analizat obiectiv

circumstanțele cauzei, nu a ținut cont de principiul individualizării pedepsei

penale, nu s-au respectat cerințele art. 6 CEDO privitor la asigurarea unui proces

echitabil;

- argumentarea instanței referitor la probele care dovedesc comiterea

infracțiunii imputate inculpatului pe episoadele din 07.07.2014, 09.08.2014 si

5

14.08.2014, este neîntemeiată în coraport cu declarațiile părților vătămate care au

declarat că nu-l cunosc pe inculpat, au observat doar sustragerea bunurilor, or alți

martori nu au fost audiați în cadrul ședințelor de judecată;

- . acuzarea nu a adus probe suficiente și nu a dovedit vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) Cod penal, or potrivit

declarațiilor părților vătămate, ultimele nu-l recunosc pe Deliv Valentin ca făptaș;

- inculpatul Deliv Valentin a recunoscut vina pe episoadele din 31.10.2013,

ce ține de partea vătămată Ciobanu Nicolai, din 12.07.2014 ce ține de partea

vătămată Oleinicenco Ruslan și din 10.08.2014 ce ține de partea vătămată Secrieru

Constantin, a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune, însă instanța de judecată a

aplicat față de acesta o pedeapsă prea aspră;

- nu s-a demonstrat prezența obiectului juridic și laturii obiective în acțiunile

inculpatului, or vinovăția inculpatului nu a fost demonstrată, fiind pur declarativă,

fără careva suport probator în acest sens. Deoarece sustragerea și intenția directă de

a sustrage nu a fost dovedită de către acuzare prin probe, iar la baza sentinței de

condamnare nu poate sta o argumentare nefondată, rezultă că acțiunile inculpatului

nu se încadrează în baza art. 186 alin. (2) Cod penal și urmează a fi achitat pe

aceste episoade.

2021, apelul declarat a fost respins, ca fiind nefondat și menținută sentința fără

modificări.

4.1. Efectuând controlul temeiniciei sentinței contestate în baza probelor

cercetate în apel, instanța de apel a constatat, că lipsesc careva dubii sau bănuieli

care ar putea pune la îndoială vinovăția inculpatului Deliv Valentin, în comiterea

faptelor incriminate, iar argumentele apărătorului cu referire la faptul că Deliv nu a

săvârșit infracțiunile pe capetele de acuzare: episodul din 07.07.2014 pe faptul

sustragerii bunurilor în valoare de 17 969 lei de la cet. Dormenco Tatiana; episodul

din 09.08.2014 pe faptul sustragerii bunurilor în valoare de 40 589 lei de la SRL

„Nero Grup”; episodul din 09.08.2014 pe faptul sustragerii bunurilor în valoare de

3067 lei de la cet. Cerempei Cristina și episodul din 14.08.2014 pe faptul

sustragerii bunurilor în valoare de 1700 lei de la cet. Ghebosu Ghenadie, sunt

declarative or, vinovăția inculpatului este demonstrată prin cumulul de probe

anexat la materialele cauzei.

Colegiul penal a statuat că, la pronunțarea sentinței, instanța de judecată,

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că,

inculpatul a comis anume faptele infracționale imputate, corect încadrate în

dispoziția art. 186 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal (episodul din 31 octombrie) ca

furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane prin pătrundere în

locuință cu cauzarea de daune în proporții considerabile; art. 27, 186 alin. (2) lit.

6

c), d) Cod penal episodul din 14 august 2014) ca tentativă de furt, adică acțiunea

intenționată îndreptată nemijlocit spre sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, însă din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta

nu și-a produs efectul; art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal (episodul din 12 iulie

2014) ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane cu cauzarea de

daune în proporții considerabile; art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal ( episodul

din 07 iulie 2014) ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșită prin pătrundere, cu cauzare de daune în proporție considerabile; art. 186

alin. (4) Cod penal (episoadele din 09 august 2014 și 10 august 2014) ca furt,

adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, după indicii calificativi: prin

pătrundere în alt loc pentru depozitare, săvârșite în proporții mari.

Totodată Colegiul penal a reținut că, în privința episoadelor din 09 august

2014 și 10 august 2014, organul de urmărire penală a calificat acțiunile

inculpatului Deliv Valentin în baza art. 186 alin. (4) Cod Penal, ca furt, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în alt loc pentru

depozitare, săvârșite în proporții mari. Însă, încadrarea nominalizată este una

eronată, deoarece potrivit rechizitoriului, inculpatul Deliv Valentin, la data de

09.08.2014 aproximativ pe la orele 23:00, urmărind scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, în timp ce se afla în preajma bazei de odihnă ,,Pădurici” din

Parcul Nistrean amplasat în or. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău, prin deteriorarea

geamului de la ușa spate din dreapta a automobilului de model “Mercedes ML

250” cu n/î XXX XXX ce aparține cet. Rusu Ion, a sustras o geantă de firmă,,

Gucci,, la prețul de 18000 lei în care se aflau actele de confirmare a firmei SRL

“Nero Grup,, certificatul de înregistrare a firmei, licența de activitate cu anexă,

contracte de vânzare-cumpărare, carnet cu date personale, două chei de la

apartament, portmoneu cu inscripția ,,Lexus,, la prețul de 1289 lei, în care se afla

buletin de identitate, permisul de conducere pe numele acestuia, card bancar

,,Victoriabank,, în care se aflau bani în sumă de 1800 lei, un Ipad de model “Apple

Air” la prețul de 11000 lei în care activa cartela sim cu nr. xxxxxxxxxxxx, un

telefon mobil de model „Nokia 8800” la prețul de 5500 lei în care activa cartela

sim cu nr. xxxxxxxxxxxx, o ștampilă a SRL „Nero Grup”, o geantă la prețul de

3000 lei, în rezultat cauzând părții vătămate un prejudiciu material considerabil în

sumă totală de 40 589 lei. Tot el, la aceeași dată și în același loc prin deteriorarea

geamului a pătruns în automobilul de model „Skoda Fabia” cu n/î XXX XXX ce

aparține cet. Scurtu Alexandru de unde a sustras o geantă la prețul de 700 lei în

care se afla un telefon mobil de model „Nokia” la prețul de 1000 lei, un telefon

mobil de model „Samsung” cu nr. IMEI xxxxxxxxxxxxxxx la prețul de 900 lei, un

inel de logodnă confecționat din aur la prețul de 2700 lei, un stick USB la prețul

7

de 120 lei, certificatul medical și legitimație de serviciu, în rezultat cauzând părții

vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 5420 lei și de la

cet. Cerempei Cristina de asemenea a sustras pe ascuns din automobilul de model

„Skoda Fabia” cu n/î XXX XXX o geantă la prețul de 750 lei în care se afla un

telefon de model „Samsung” la prețul de 1500 lei în care activa cartela sim cu nr.

xxxxxxxxxxx la prețul de 50 lei, o cheie de la apartament la prețul de 50 lei, un

stick USB la prețul de 100 lei, o agendă la prețul de 20 lei, un portmoneu la prețul

de 50 lei în care se aflau bani în sumă de 200 lei și 15 euro care conform cursului

oficial al BNM la data de 09.08.2014 constituie 277 lei, un card bancar de la

,,Moldindconbank,, un card bancar de la ,,Moldova Agroindbank,, buletin de

identitate pe numele Cerempei Cristina, un ruj la prețul de 70 lei, astfel cauzându-

i-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 3067 lei.

Tot el, la 10.08.2014 în intervalul de timp de la ora 01:00 până la 01:25

urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane prin forțarea

lacătului a pătruns în automobilul de model “Dacia Logan” cu n/î XXXXXXXX, ce

se afla parcat pe bd. Mircea cel Bătrân 2/2, de unde pe ascuns a sustras telefonul

mobil de model “Huawei Y 320 Duos” cu numărul IMEI xxxxxxxx la prețul de

1990 lei care se afla într-o husă din silicon la prețul de 99 lei, în care activa

cartela de memorie de model “Micro SD” cu capacitatea de 4Gb la prețul de 149

lei și două cartele sim cu nr. xxxxxxxx și nr. xxxxxxxx la prețul de 50 lei fiecare, și

bani în sumă de 500 lei, în rezultat cauzând părții vătămate Secrieru Constantin

un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 2838 lei. În perioada de timp

09.08.2014-10.08.2014 Deliv Valentin a sustras bunuri materiale în sumă totală de

51 914 lei.

Colegiul a conchis că, acțiunile inculpatului, Deliv Valentin, vis-à-vis de

episoadele date, urmau a fi încadrate în baza normei inserate la art. 186 alin. (2)

lit. c) și d) Cod Penal, ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșită prin pătrundere, cu cauzare de daune în proporții

considerabile, din motivul intervenirii modificărilor în art. 126 Cod penal, cu

referire la proporții mari, or potrivit prevederilor art. 126 alin. (1) Cod penal, se

consideră proporții mari, valoarea bunurilor sustrase, care depășește 20 salarii

medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin Hotărârea Guvernului în

vigoare la momentul săvârșirii faptei, iar potrivit Hotărârii Guvernului Republicii

Moldova nr. 1000 din 13 decembrie 2013, salariu mediu pe economie prognozat

pentru anul 2014, constituia suma de 4225 lei. Prin urmare, proporții mari în sensul

legii citate supra, constituie suma de 84 500 lei, iar suma prejudiciului material

cauzat în sumă totală de 51 914 lei, nu constituie proporții mari.

Totodată, Colegiul a statuat că, cele imputate inculpatului Deliv Valentin în

partea epizoadelor: din 31 octombrie 2014; din 14 august 2014; din 12 iulie 2014;

8

din 07 iulie 2014; din 09 august 2014 și 10 august 2014; au fost comise anume de

către acesta și faptele sale cad sub incidența legii penale. Prin urmare, în toate

episoadele incriminate inculpatului, este prefigurat semnul calificativ „cu cauzarea

de daune în proporții considerabile”. Sub acest aspect, proporțiile, inclusiv a

daunei considerabile, se apreciază în conformitate cu prevederile art. 126 Cod

penal, iar toate părțile vătămate au declarat că prejudiciile survenite prin comiterea

faptelor infracționale de către inculpat sunt considerabile.

În acest context, Colegiul penal a reiterat că vinovăția inculpatului Deliv

Valentin în comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. b) și d) Cod

Penal (episodul din 31 octombrie); art. 27, 186 alin. (2) lit. c), d) Cod Penal

(episodul din 14 august 2014); art. 186 alin. (2) lit. d) Cod Penal (episodul din 12

iulie 2014); art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod Penal ( episodul din 07 iulie 2014) și

art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod Penal (episoadele din 09 august 2014 și 10 august

2014), și-a găsit confirmare în ședința de judecată dincolo de orice îndoială

rezonabilă.

Cu referire la motivele invocate de apelant, precum că prima instanță a

adoptat soluția incorectă de condamnare a inculpatului, pe episoadele furtului din

31.10.2013 a automobilului Dacia Logan de la partea vătămată Ciobanu Nicolai; -

episodul furtului din 12.07.2014 a telefonului mobil Huawei de la partea vătămată

Oleinicenco Ruslan; - episodul furtului din 10.08.2014 a telefonului mobil Huawei

de la partea vătămată Secrieru Constantin, prejudiciu recuperat, procesul penal

urma a fi încetat în legătură cu intervenirea termenului de prescripție,

Colegiul penal a reiterat că în speță afirmațiile respective nu se regăsesc,

deoarece ulterior inculpatul a mai comis și alte infracțiuni.

Nerecunoașterea în totalitate a vinei de către Deliv Valentin instanța de apel

a apreciat-o ca o metodă de apărare și un drept de a nu se auto incrimina garantat

de art.66 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO.

Colegiul a constatat că, prima instanță, conform prevederilor art. 314 Cod de

procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, a audiat părțile vătămate, martorii, a cercetat materialele

administrate de organul de urmărire penală, pe care le-a apreciat în mod obiectiv,

ce au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor imputate a fost dovedită integral.

Sub aspect doctrinar, în viziunea instanței de apel se regăsesc în acțiunile ce

i se incriminează inculpatului, elementele componenței de infracțiune prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. b) și d) Cod Penal (episodul din 31 octombrie), furt, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane prin pătrundere în locuință cu

cauzarea de daune în proporții considerabile; art. 27, 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

Penal (episodul din 14 august 2014) după următoarele semne calificative: tentativă

9

de furt, adică acțiunea intenționată îndreptată nemijlocit spre sustragerea pe ascuns

a bunurilor altei persoane prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile, însă din cauze independente de voința

făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul; art. 186 alin. (2) lit. d) Cod Penal

(episodul din 12 iulie 2014) furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane cu cauzarea de daune în proporții considerabile; art. 186 alin. (2) lit. c), d)

Cod Penal (episodul din 07 iulie 2014) furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane, săvârșită prin pătrundere, cu cauzare de daune în proporție

considerabile; art. 186 alin. (4) Cod Penal, (epizoadele din 09 august 2014 și 10

august 2014) furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, după

indicii calificativi: prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, săvârșite în

proporții mari.

Colegiul penal a reținut că, instanța de fond s-a expus pe larg asupra

argumentelor invocate de către partea apărării, aplicând legislația pertinentă speței,

cu interpretarea justă a ei, apelul, în situația respectivă, este pur declarativ și

contravine faptelor cauzei, stabilite și expuse exhaustiv, și analizate corespunzător

de către instanța de apel, conform art. 414 Cod de procedură penală, care s-a

pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Consecvent, Colegiul penal a menționează că concluziile primei instanțe

sunt motivate și argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub

aspectul că, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate a fost

dovedită în cadrul procesului penal, astfel faptele acestuia, reținute prin sentință,

întrunesc elementele infracțiunii imputate.

Subsidiar, Colegiul penal a notat că nu este temei de a interveni în sentința

instanței de fond nici în partea stabilirii pedepsei inculpatului or, la stabilirea

categoriei și măsurii de pedeapsă, s-a ținut cont de toate circumstanțele reale și

personale privind individualizarea pedepsei, că inculpatul a săvârșit infracțiuni mai

puțin grave, că acesta a fost anterior condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, din 27.09.2018 , corect instanța de fond aplicându-i acestuia o

pedeapsă privativă de libertate.

numele inculpatului declară recurs ordinar, prin care invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie încetat procesul penal în privința lui Deliv Valentin pe

episoadele din 31.10.2013, 12.07.2014, 10.08.2014 în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție, iar pe episoadele din 07.07.2014, 09.08.2014,

09.08.2014, 14.08.2014 să fie achitat pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

10

În motivarea recursului, invocă următoarele argumente:

- inculpatul Deliv Valentin recunoaște pe deplin 3 episoade de furt, și

anume: episodul furtului din 31.10.2013 a automobilului Dacia Logan de la partea

vătămată Ciobanu Nicolai (prejudiciul a fost reparat); episodul furtului din

12.07.2014 a telefonului mobil Huawei de la partea vătămată Oleinicenco Ruslan

(prejudiciul a fost reparat) și episodul furtului din 10.08.2014 a telefonului mobil

Huawei de la partea vătămată Secrieru Constantin (prejudiciul a fost reparat);

- de la săvârșirea infracțiunilor recunoscute ca fiind comise de către inculpat

au trecut deja 5 ani, inculpatul urmând a fi liberat de răspunderea penală, în

temeiul art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal;

- celelalte episoade incriminate, inculpatul nu le recunoaște deoarece nu a

săvârșit aceste infracțiuni și solicită achitarea pe aceste capete de acuzare;

- la pronunțarea sentinței, instanța de fond nu a analizat obiectiv

circumstanțele cauzei, nu a ținut cont de principiul individualizării pedepsei

penale, nu s-au respectat cerințele art. 6 CEDO privitor la asigurarea unui proces

echitabil;

- argumentarea instanței referitor la probele care dovedesc comiterea

infracțiunii imputate inculpatului pe episoadele din 07.07.2014, 09.08.2014 și

14.08.2014, este neîntemeiată în coraport cu declarațiile părților vătămate care au

declarat că nu-l cunosc pe inculpat, au observat doar sustragerea bunurilor, or alți

martori nu au fost audiați în cadrul ședințelor de judecată;

- acuzarea nu a adus probe suficiente și nu a dovedit vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) Cod penal, or potrivit

declarațiilor părților vătămate, ultimele nu-l recunosc pe Deliv Valentin ca făptaș;

- inculpatul Deliv Valentin a recunoscut vina pe episoadele din 31.10.2013,

ce ține de partea vătămată Ciobanu Nicolai, din 12.07.2014 ce ține de partea

vătămată Oleinicenco Ruslan și din 10.08.2014 ce ține de partea vătămată Secrieru

Constantin, a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune, însă instanța de judecată a

aplicat față de acesta o pedeapsă prea aspră;

- nu s-a demonstrat prezența obiectului juridic și laturii obiective în acțiunile

inculpatului, or vinovăția inculpatului nu a fost demonstrată, fiind pur declarativă,

fără careva suport probator în acest sens. Deoarece sustragerea și intenția directă de

a sustrage nu a fost dovedită de către acuzare prin probe, iar la baza sentinței de

condamnare nu poate sta o argumentare nefondată, rezultă că acțiunile inculpatului

nu se încadrează în baza art. 186 alin. (2) Cod penal și urmează a fi achitat pe

aceste episoade.

5.1. La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință acuzatorul de stat, prin care

a indicat că instanțele de fond și de apel nu s-au expus asupra argumentului

11

apărării privind aplicarea prevederilor art. 60 Cod penal.

atacate în baza materialelor din dosar, Colegiul Penal lărgit conchide că acesta

urmează a fi admis în conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c)

Cod de procedură penală, potrivit căror, judecând recursul, instanța de recurs este

în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept

să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

În sensul art. 427 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a

fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant,

dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost

apreciate, dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele

de drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul penal lărgit, verificând și analizând per ansamblu decizia instanței de

apel, raportată la argumentele recurentei, constată că ultima la adoptarea soluției nu

12

a respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii procesual-penale

în partea motivării hotărârii, ori în cazul în care se constată încălcări ale

prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel

urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată

nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 §1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale impun instanțele naționale să-și motiveze deciziile (hotărârea

Boldea versus România), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri

detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real

problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în

considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza

pronunțării acesteia.

CtEDO a consemnat în repetate rânduri că, la judecarea cauzei de către

instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate limita la preluarea

totală sau parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci trebuie să analizeze

din nou cauza, în fapt și în drept, cu atât mai mult când este în situația pronunțării

unei noi hotărâri, și să răspundă argumentat la criticile invocate de părți, or doar

astfel se demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul examinării acestei cauze

penale.

La caz, cerere de recurs a fost înaintată de avocatul inculpatului, care pledează

pentru casarea integrală a hotărârilor, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie

achitat.

Colegiul lărgit constată că recurentul nu este de acord cu condamnarea

inculpatului și cu faptul că instanțele nu s-au pronunțat asupra încetării procesului

penal pe unele episoade, în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la

răspundere penală și critică hotărârea anume sub acest aspect.

Ținând cont de motivele care au servit temei pentru pronunțarea soluției

enunțate mai sus, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind întemeiate

argumentele recurenților cu privire la netemeinicia soluției instanțelor

inferioare, din considerentele ce urmează a fi desfășurate în continuare.

6.1. Prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, statuează că

sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Conform art. 385 alin. (1) pct. 1) - 3) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut

loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a

fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii.

Potrivit prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1), (3) pct. 1), 2) Cod de

13

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-

se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii. Partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să

cuprindă: indicarea învinuirii pe baza căreia cauza în privința învinuitului a

fost trimisă în judecată; descrierea circumstanțelor cauzei constatate de

instanța de judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu

indicarea motivelor pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul

acuzării. Nu se admite introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce

ar pune la îndoială nevinovăția celui achitat.

a) În speță, din conținutul sentinței rezultă că, instanța de fond, dispunând

recalificarea acțiunilor lui Deliv Valentin pe episodul din 09.08.2014 –

10.08.2014 de la art. 186 alin. (4) Cod penal la art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, contrar prevederilor sus-menționate după ce a constatat fapta comisă de

Deliv Valentin, a indicat că prin acțiunile sale intenționate, acesta a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (4) Cod penal, ca furt, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane prin pătrundere în alt loc de

depozitare, săvârșite în proporții mari.

Ulterior, instanța de fond, total divergent, a indicat că „…organul de

urmărire penală eronat a calificat acțiunile inculpatului pe episodul din

09.08.2014-10.08.2014 în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, acțiunile acestuia

urmând a fi încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.”

b) Potrivit materialelor dosarului, în ședința de judecată a instanței de

fond, avocatul inculpatului a solicitat încetarea procesului penal în privința lui

Deliv Valentin pe episoadele din 31.10.2013, 12.07.2014, 10.08.2014 în

legătură cu intervenirea termenului de prescripție, conform art. 60 alin. (5) Cod

penal (f.d. 94,vol. VIII), însă instanța de fond, pronunțând o sentință de

condamnare a inculpatului, a omis cu desăvârșire să dea răspuns acestui

argument al apărării.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

hotărârii.

6.2. Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) – (6), 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel verifică declarațiile și probele

materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată,

14

cu consemnarea în procesul-verbal. În cazul în care declarațiile persoanelor

care au fost audiate în prima instanță se contestă de către părți, la solicitarea

acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța de apel

conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. În

vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată

a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. Decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Instanța de apel, examinând apelul declarat împotriva sentinței, nu a sesizat

erorile comise de prima instanță repetându-le întocmai, și menținând sentința fără

modificări, a comis la rândul său mai multe erori.

a) Astfel, instanța de apel, dispunând menținerea sentinței prin care acțiunile

inculpatului Deliv Valentin pe episodul din 09.08.2014 – 10.08.2014, au fost

reîncadrate de la art. 186 alin. (4) Cod penal la art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, la fel a făcut constatări contradictorii menționând că „…la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept

și just a tras concluzia că, inculpatul a comis anume faptele infracționale imputate,

corect încadrate în dispoziția […] art. 186 alin. (4) Cod penal (episoadele din

09.08.2014 – 10.08.2014) ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, prin pătrunde în alt loc pentru depozitare, săvârșite în proporții mari ”.

Ulterior, contrazicându-se, instanța de apel, a indicat că „…organul de

urmărire penală eronat a calificat acțiunile inculpatului pe episodul din

09.08.2014-10.08.2014 în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, acțiunile acestuia

urmând a fi încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, deoarece

suma de 40 589 lei, nu constituie proporții mari.”

b) Instanța de apel, nu a ținut cont de faptul că prima instanță nu a dat răspuns

la solicitarea apărării privind încetarea procesului penal în privința lui Deliv

Valentin pe episoadele din 31.10.2013, 12.07.2014, 10.08.2014 în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție, conform art. 60 alin. (5) Cod penal, cerință

repetată și în apelul depus.

Astfel, instanța de apel a tratat această solicitare superficial și nemotivat,

indicând doar că, „…afirmațiile respective nu se regăsesc, deoarece ulterior

inculpatul a mai comis și alte infracțiuni”, motivare care nu poate fi asociată cu

respectarea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO.

15

Or, expunerea evazivă și lipsită de motivare a instanței de apel asupra

motivelor invocate de apărare, nu este suficientă pentru o decizie de condamnare,

care trebuie să fie motivată atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare și cu respectarea principiului contradictorialității

în procesul penal, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea

hotărârii pronunțate cu legea.

Astfel, rezultă că instanța de apel nu a respins argumentat toate alegațiile

apărării invocate în ședința instanței de apel și nu a formulat o motivare

corespunzătoare vizavi de chestiunile care au importanță decisivă în cauză, prin ce

a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală.

Rezumând cele menționate, Colegiul penal constată că în speță și-a găsit

confirmare temeiul pentru recurs prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii, ceea ce inevitabil duce la

casarea deciziei instanței, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

În mare parte soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează

pe statuările Curții Europene în speța Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr.

25236/02), hotărârea din 16.12.2008, unde Curtea având a se pronunța asupra

acestei cauze a considerat că chestiunile care urmau a fi hotărâte de către Curtea

Supremă de Justiție nu puteau fi examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce

țin de un proces echitabil, fără o apreciere directă a circumstanțelor factologice

prezentate de părți pe marginea speței deferite judecății. Având în vedere că,

Curtea Supremă de Justiție nu are competența să facă o examinare directă în fapt,

ea are competența de a dispune rejudecarea cauzei de către instanța ierarhic

inferioară, în speță, ținându-se cont inclusiv de faptul că și sentința primei instanțe

este una viciată, echitatea cere ca Curtea Supremă de Justiție să dispună

rejudecarea cauzei.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să înlăture erorile

menționate, să țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a

soluției adoptate și în strictă conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

administrate în instanța de judecată, inclusiv să se pronunțe la modul cuvenit și în

strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor

16

invocate în apel, iar în dependență de datele obținute să pronunțe o hotărâre legală

și întemeiată, care să corespundă și prevederilor art. 417-418 Cod de procedură

penală.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Mazur Svetlana în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

28 septembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe DELIV Valentin Xxxxxxxx și

dispune rejudecarea cauzei, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 10 martie

2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecători Liliana CATAN

Iurie DIACONU

Ion GUZUN

Victor BOICO

17